Marian Bica Book 1

1
CULEGERE DE PROBLEME DE ASTRONOMIE ȘI ASTROFIZICĂ

PENTRU OLIMPIADELE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
2
Aducem, pe această cale, mulțumiri pentru viitoarele sugestii, observații și completări la

îmbunătățirea conținutului științific și practic al acestei lucrări.
Pentru achiziționarea acestei cărți și pentru diferite sugestii, observații și completări:
Petru Crăciun, email crcnpetru@yahoo.com, Societatea Științifică ,,CYGNUS”–Centru
UNESCO, Suceava.
Prin popularizarea acestei cărți contribuiți la realizarea unui monument în incinta
Școlii Gimnaziale ]Dacia” din Oradea dedicat marelui profesor MARIN DACIAN BICA.
Pentru donații privind construirea acestui monument: Societatea Științifică „CYGNUS”
– Centru UNESCO, Suceava cont IBAN RO77RNCB0234037011590001 B.C.R. –
Suceava
Coperta: Camelia Rusu Sadovei
Tehnoredactare: Constantin Bodnariu
ISBN: 978-973-1768-55-7
Copyright©2013 Petru Crăciun

3
IN MEMORIAM
MARIN DACIAN BICA
CULEGERE DE PROBLEME DE ASTRONOMIE

ȘI ASTROFIZICĂ PENTRU OLIMPIADELE
NAŢIONALE ȘI INTERNAŢIONALE
Ediție îngrijită și realizată de: Prof. dr. Petru Crăciun

Societatea Științifică „CYGNUS” – Centru UNESCO, Suceava
Editura CYGNUS
2013 – Suceava
4
5
„În numele a ceea ce-i FRUMOS și SFÂNT!

În judecata noastră aicea pe Pământ!
Să-i păstrăm în gând pe aceia care, în crezământ!
Slujiră Școala, îmbrăcând-o drept veșmânt!
În numele a ceea ce-i FRUMOS și BUN!

Făcut de cei plecați! Când numele în gând li-l spun!
Aș vrea să știe, ș-apoi, din ceea ce-au lăsat, s-adun!
Aș strânge, spre bun folos, pe-al vieții drum!
În numele a ceea ce-i FRUMOS și DRAG!

Când viața ne va duce dincolo de prag!
Și faptele de bine sluji-ne-vor drept steag,
Să le păstrăm în minte, să le purtăm șirag!
Și BUN și DRAG și SFÂNT!

El nu-i acolo în mormânt!
E printre stele și îngerii îi cânt,
Iar noi îl plângem, aicea pe Pământ!
Așa îl am în gând pe MARINICĂ DACIAN BICA!

Așa îl port în gând pe profesorul MARIN DACIAN BICA!
Așa l-am cunoscut pe MARINICĂ DACIAN BICA
la CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU PERFORMANȚĂ,
în Fizică, în Astronomie, în Astrofizică,
de la CĂLIMĂNEȘTI, județul Vâlcea!
Prof. univ. dr. Mihail Sandu

Director al Centrului de Pregătire pentru Performanță
Călimănești, județul Vâlcea
6
7
CUPRINS
8
9
PREFAŢĂ
Am realizat această carte ca un omagiu pentru bunul meu prieten Marin

Dacian Bica, care a fost un om minunat și un emerit profesor de Fizică la Școala
Gimnazială „Dacia” din Oradea, dar și un om pasionat de astronomie, iubit de elevi,
părinți, colegi și de membrii Societății Științifice „CYGNUS” – centru UNESCO
Suceava din care făcea parte.
A fost profesor pregătitor și coordonator al lotului olimpic al României pentru
mai multe olimpiade internaționale de astronomie la care a obținut multe medalii de
aur, argint și bronz.
A compus sute de probleme de astronomie și astrofizică pe care le-a utilizat la
pregătirea elevilor, dar și la probele de selecție a loturilor României pentru olimpia-
dele internaționale de astronomie și astrofizică.
Marea majoritate a problemelor compuse de el le-am reunit în această carte pen-
tru a fi de ajutor pregătirii elevilor pentru concursurile și olimpiadele naționale și
internaționale de astronomie și astrofizică. Era păcat ca aceste probleme să rămână
uitate și să nu cunoască lumina tiparului. Sper să fie cu folos această carte pentru
elevii noștri, iar Marin Dacian Bica să rămână viu în amintirea noastră.
Această lucrare este structurată pe cinci capitole: Probleme rezolvate pentru
proba teoretică; Probleme rezolvate pentru proba practică; Probleme rezolvate pen-
tru proba observațională; Probleme propuse pentru rezolvare; Probleme rezolvate
date la selecția loturilor olimpice ale României și un capitol de Studii teoretice.
Cartea este străbătută de la un capăt la celălalt de coerență și gândire logică,
fiecare capitol se poate studia de sine stătător sau în corelație cu celelalte, temele
propuse fiind folositoare chiar și la orele de clasă, fie ele opționale sau activități de
pregătire la centrele de excelență sau cercurile școlare extracurriculare.
Cartea cuprinde de asemenea o biografie minunată, realizată de iubitul său frate
geamăn, Alexandru Bica, profesor de matematică la Universitatea din Oradea.
Alături de biografie există o parte numită Laudatio care cuprinde gândurile fru-
moase ale prietenilor, profesorilor și elevilor din întreaga țară, precum și mesajele
de condoleanțe primite de familia lui de la liderii echipelor din foarte multe țări:
China, Rusia, Ungaria, Thailanda, Slovacia, Ucraina, Bolivia, Coreea de Sud, Sri
Lanka, Iran, Croația, Canada, Cehia, Bangladesh, Columbia, Grecia, Portugalia,
Serbia etc.
În această lucrare există un capitol special, numit Calendarul Dacic, deoarece
Marin Dacian Bica a realizat studii aprofundate în teren asupra cetăților dacice și
a făcut descoperiri uluitoare privind cunoștințele avansate ale dacilor privind astro-
nomia, pe care le-a susținut la diferite conferințe naționale. Calendarul dacic de la
10
Sarmisegetuza este unul din cele mai precise calendare astronomice din lume, iar
acest lucru a fost descoperit de profesorul Marin Dacian Bica.
Marin Dacian Bica a fost un român adevărat, iubitor al istoriei neamului nostru
și, în special, al istoriei dacilor, promovând valorile poporului nostru, atât în țară cât
și în străinătate.
În perioada 1–10 august 2014 va avea loc în județul Suceava a VIII-a Olimpiadă
Internațională de Astronomie și Astrofizică, iar lupul dacic de pe sigla olimpiadei
este ideea profesorului Marin Dacian Bica.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. dr. Petru Crăciun

11
BIOGRAFIE
Profesorul BICA MARIN DACIAN

(21 iunie 1970 – 20 septembrie 2013)
Profesorul, astronomul și astrofizicianul Bica Marin Dacian s-a născut la data de

21 iunie 1970 în municipiul Oradea din părinții Alexandru, profesor de matematică
și Maria, asistentă de farmacie.
Încă din copilărie s-a remarcat ca fiind de o cumințenie și seriozitate rar întâl-
nite, situație care m-a surprins în calitate de frate, ca unul care eram obișnuit cu
propriile-mi năzbâtii copilărești. De asemenea, tot din copilărie s-au făcut observate
și alte calități rare precum, generozitatea, onestitatea și curajul propriei răspunderi.
Aceste calități s-au confirmat odată cu începerea școlii primare, fiindu-mi evidentă
conștiinciozitatea cu care-și pregătea, din proprie inițiativă, temele de fiecare dată.
Clasele I-VIII le-a urmat la Școala Generală nr. 17 din Oradea (actualmente Școala
Andrei Mureșanu), vacanțele școlare petrecându-le la casa bunicului Bica Teodor
dinspre tată, din Vadu Crișului. Aici a primit din partea bunicului primele elemente
de educație creștină, învățându-se cu citirea Sfintei Scripturi și cu prezența la Sfânta
Liturghie în duminici și sărbători. De altfel, cadoul bunicului la împlinirea vârstei de
11 ani a fost oferirea unei cărți de rugăciuni fiecăruia dintre noi.
Figura 1. Împreună cu fratele Alexandru la grădiniță

12
În perioada claselor de gimnaziu a participat la olim-

piadele județene de matematică și a reprezentat în
februarie 1983 (în timpul clasei a VI-a) județul Bihor, la
un concurs interjudețean de istorie. Încă de atunci, isto-
ria era deja o pasiune.
Între 1985 și 1989 a urmat cursurile Liceului de
Matematică-Fizică Emanuil Gojdu din Oradea. În
această perioada a participat la olimpiadele județene de
fizică și de istorie. În timpul clasei a XI.a își descoperă
pasiunea pentru electronică, concretizată prin constru-
irea artizanală de antene de recepție TV a posturilor
locale din țări vecine precum Serbia, Slovacia și Ucraina.
Interesul deosebit pentru fizică s-a conturat în ultimii doi ani de liceu, exprimându-
se și prin participări la concursurile interjudețene de fizică ce reuneau județele din
nord-vestul Transilvaniei.
În iulie 1989 este admis ca student al Facultății de Fizică din cadrul Universității
Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ale cărei cursuri le urmează între 1990 și 1995. În
perioada septembrie 1989-martie 1990 satisface stagiul militar la Școala de ofițeri
în rezervă Bacău. Obține rezultate deosebite ca student, fiind bursier încă din pri-
mul semestru al primului an de studiu. În timpul anului III, specializarea Fizică se
ramifică în trei subspecializări, Fizică Atomică, Fizica Corpului Solid și Electronică,
iar Marin alege Electronica, subspecializare pe care o absolvă ca șef de promoție în
Student al Facultății de Fizică, 1990, respectiv1992
iunie 1995. Tot în perioada studenției începe să se contureze pasiunea pentru istoria
strămoșilor geto-daci, în contextul accesului la colecțiile de istorie ale bibliotecilor
universitare clujene. Datorită pasiunii pentru biofizică își alege ca tematică pentru
lucrarea de licență, construirea și fundamentarea teoretică a funcționării unui apa-
rat de electropunctură bazat pe punctele de rezistență electrică minimă ale supra-
feței cutanate umane. În cadrul pregătirii lucrării de licență realizează cercetări
experimentale interdisciplinare de biofizică la Institutul de Tehnologie Izotopică și
Moleculară din Cluj-Napoca sub îndrumarea profesorului Vasile Morariu.
13
Masterand al specializării Biofizică, 1996
Se titularizează prin concurs la Liceul de Transporturi CFR din Oradea în

august 1995, ca profesor de fizică, rămânând în acest liceu până în septembrie
2001. Între anii 1996 și 1997 urmează cursurile specializării postuniversitare de
masterat în Biofizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, fiind preocupat
de influența câmpurilor electromagnetice asupra sistemului nervos, continuând ast-
fel cercetările de la Institutul de Tehnologie Izotopică și Moleculară inițiate cu trei
ani în urmă. Această tendință de integrare interdisciplinară a cunoștințelor de fizică
și biologie se va răsfrânge și asupra
activității de predare. Astfel, aborda-
rea interdisciplinară pe care o avea
asupra fenomenelor din științele natu-
rii conducea la o prezentare complexă
a acestor fenomene, îmbinând fizica
cu biologia în predarea lecțiilor de
fizică, ceea ce i-a asigurat o atenție și
apreciere sporită din partea elevilor.
În perioada 2002-2004 urmează
studiile postuniversitare de informa-
tică la Universitatea din Oradea, pe
baza cărora va putea susține și ore de
informatică.
La 1 septembrie 2001 se trans-
feră la Școala Gimnazială Dacia din
Oradea, unde se va consacra obți-
nând rezultate profesionale de excep-
ție. Aici va iniția începând din 2003
un centru de pregătire de excelență și
performanță în astronomie, care după
numai doi ani va da roade prin obți-
nerea primelor succese la olimpia-
dele naționale de astronomie începând În curtea școlii Dacia împreună cu elevii
14
Împreună cu cei doi olimpici Sebastian și Denis
cu Olimpiada Națională de Astronomie de la Sibiu, din 2005. Cu elevii pregătiți

aici va participa pentru prima dată la Olimpiada Internațională de Astronomie la
Trieste în 2008. În 2006 devine fondator al Clubului Astronomic Meridian Zero
ce-și avea sediul în Cetatea Oradea, loc unde elevii erau antrenați pentru activitatea
observațională asupra bolții cerești. Începând din 2007 participă activ la pregăti-
rea loturilor olimpice de astronomie și astrofizică ale României, iar din 2008 devine
coordonator (și diriginte) al lotului olimpic național de astronomie al României la
pregătirea ce anual s-a desfășurat la Călimanești. Cu acest statut participă în peri-
oada 2008-2012 la Olimpiadele Internaționale de Astronomie, ca lider al echi-
pei României, obținând numeroase medalii, inclusiv cu elevi pregătiți de la Școala
Dacia. În 2009 obține cu elevul Denis Derecichei, de la Școala Dacia, medalia de
bronz la Olimpiada Internațională de Astronomie din China, iar în 2010 elevul
aceleiași școli, Sebastian Trifa, obține medalia de argint la Olimpiada Internațională
de Astronomie din Crimeea, Ucraina. Același elev, va aduce în 2013 a doua medalie
olimpică, cea de bronz, de la Olimpiada Internațională de Astronomie de la Vilnius,
din Lituania. Între 2009 și 2012 este patru ani consecutiv reprezentant al delegației
României și membru în juriul olimpic internațional, poziție în care apără cu demni-
tate recunoașterea performanțelor elevilor români. În acest context este memorabil
evenimentul de la Olimpiada Internațională de Astronomie din 2010, din Crimeea,
când obține în mod argumentat restabilirea corectă a punctajului echipei României,
viciat de unele erori datorate organizatorilor locali ai probei observaționale, și cla-
sarea țării noastre pe un loc fruntaș între națiunile participante. Începând din acest
moment, România va fi privită cu mai mult respect la nivelul competițiilor internați-
onale de acest gen.
15
La Olimpiada Internațională din 2012, din Coreea de Sud, pregătește și momen-

tul de prezentare al delegației României, atrăgând atenția prin ilustrarea demnă a
valorilor tradiționale românești și printr-o prezentare concisă a nivelului atins de
civilizația geto-dacă. În acest context, putem aminti preocuparea sa științifică din
ultimii doi ani asupra semnificației astronomice a configurației pietrelor din sanctua-
rul de la Sarmizegetusa, indicând existența unui calendar propriu al acestei civiliza-
ții și reușind să stabilească precizia acestui calendar.
De-a lungul anilor 2009-2013 participă cu elevi ai Școlii Dacia din Oradea la
concursul național de inventică organizat de Societatea Științifică Cygnus-centru
UNESCO, la Suceava și Gura Humorului, și la Tabăra Națională Anuală de
Astronomie organizată la Mănăstirea Humorului. Ultima sa participare la Olimpiada
Națională de Astronomie cu elevi de la Școala Dacia are loc în aprilie 2013.
Odată cu preluarea rolului de coordonator al lotului național de astronomie rezul-
tatele obținute de elevii români la olimpiadele internaționale au dobândit un trend
ascendent. Astfel, în 2008 au fost patru medalii (una de aur, una de argint și două
de bronz), în 2009 cinci medalii (două de argint și trei de bronz), în 2010 patru
medalii (două de argint și două de bronz), pentru ca în 2011 lotul României însoțit
de Marin Bica și Octavian Georgescu să obțină locul trei pe națiuni cu cinci medalii
(una de aur, trei de argint și una de bronz), iar în 2012 venind din Coreea cu două
medalii de aur.
Marin Bica, la mijlocul celui de-al doilea rând din față

16
Împreună cu părinții, fratele și

cuscra acasă la fratele Alexandru,
Timișoara, ianuarie 2012
Fotografie colectivă a participanților la olimpiada internațională de astronomie din

Kazahstan, 22–30 septembrie 2011. Marin Bica în ultimul rând ținând drapelul României
La 20 septembrie 2013 cade victimă unui accident montan pe raza comunei

Polovragi din județul Gorj, pierzându-și viața. Datorită profesionalismului, genero-
zității, și calităților personale de excepție puse în slujba formării tinerelor generații,
rămâne în amintirea colegilor, elevilor și tuturor celor care l-au cunoscut ca un pro-
fesor și ca un OM pe care foarte rar ne poate fi dat să-l întâlnim. Pentru dăruirea și
principialitatea sa se poate spune că Oradea și România pierd un fiu de excepție, iar
Școala Dacia pierde pe cel mai complet dascăl pe care l-a avut până acum.
În 20 septembrie 2013, un suflet curat și demn, cu totul devotat Maicii
Preacurate a Domnului Iisus Hristos și țării sale, se întoarce în Casa Tatălui Ceresc
care l-a chemat prea devreme dintr-o lume în care încă mai avea multe de făcut.
Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.

17
APRECIERI ASUPRA REALIZĂRILOR ȘI PERSONALITĂȚII

PROFESORULUI MARIN DACIAN BICA
În contextul participării la multiplele manifestări de nivel național organizate de

către Societatea Științifică CYGNUS și datorită deosebitelor realizări obținute la
nivel național și internațional în domeniul Fizicii și Astronomiei, profesorul Marin
Dacian Bica a ajuns să fie cunoscut și apreciat de către profesioniști de primă
mărime din domeniu și de către oameni de știință și cultură din țară. Astfel, dom-
nul profesor Alexandru Mironov menționa că după părerea domniei sale Marin
Dacian Bica era cel mai bun specialist din țară în domeniul Astronomiei și un bun
pedagog capabil să stimuleze creativitatea elevilor săi în rezolvarea problemelor de
Astronomie și în participarea cu lucrări de succes la concursurile naționale de inven-
tică, cum ar fi de exemplu concursul ROSEF.
În calitate de lider de echipă a delegației României la Olimpiadele Internaționale
de Astronomie a dovedit un mare caracter luptându-se la sesiunile de moderare pen-
tru ca elevii din România să nu fie nedreptățiți, fapt menționat de către profesorii
Alexandru Mironov, Petru Crăciun și Dan Milici.
Domnul Conf.dr. Dan Milici, prodecan al Facultății de Inginerie Electrică
și Știința Calculatoarelor de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava subli-
nia dăruirea și implicarea profesorului Marin Bica în zecile de manifestări dedicate
tinerilor, fiind un extraordinar dascăl, prieten și susținător al tinerilor dornici să
cunoască mai mult și un specialist de elită. Este amintit renumele său internațional
prin problemele de astronomie și astrofizică propuse, care pe lângă înaltul nivel de
complexitate prezintă fenomenele fizice într-un mod atractiv și stimulativ. Astfel,
menționează că Marin Dacian Bica era propus să coordoneze echipa internațională
ce propunea subiectele Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică ce se
va desfășura în 2014 la Suceava. Având o deosebită capacitate de dăruire și modul
său dezinteresat de implicare în multiplele proiecte la care a luat parte, a adunat în
cei câțiva ani de viață o activitate pe care mulți nu o adună în zeci de ani. Dispariția
18
sa este o reală pierdere pentru educația românească, pentru sute de tineri care au
făcut performanță la nivel internațional sub îndrumarea lui în domeniul astronomiei
și pentru zeci de profesori care acum predau astronomie și care au avut imens de
învățat de la el, așa cum reiese din mărturia profesorilor Petru Crăciun și Lucian
Stoian. Domnul profesor dr. Mihail Sandu ce coordonează la Călimănești activitățile
de pregătire pentru performanță în Astronomie, sesizându-i deosebitele calități, l-a
desemnat în 2008 ca diriginte al lotului lărgit al României, încredințându-i coordo-
narea activităților cu elevii. În acest context, relația specială dintre profesorii Marin
Dacian Bica și Mihail Sandu l-a determinat pe acesta din urmă să-i evoce în mod
poetic personalitatea:
„În numele a ceea ce-i FRUMOS și SFÂNT!

În judecata noastră aicea pe Pământ!
Să-i păstrăm în gând pe aceea care, în crezământ!
Slujiră Școala, îmbrăcând-o drept veșmânt!
În numele a ceea ce-i FRUMOS și BUN!

Făcut de cei plecați! Când numele în gând li-l spun!
Aș vrea să știe! Ș-apoi, din ceea ce-au lăsat, s-adun!
Aș strânge, spre bun folos pe-al vieții drum!
În numele a ceea ce-i FRUMOS și DRAG!

Când viața ne va duce dincolo de prag!
Și faptele de bine sluji-ne-vor drept steag,
Să le păstrăm în minte, să le purtăm șirag!
Și BUN! Și DRAG! Și SFÂNT!

El, nu-i acolo în mormânt!
E printre stele și îngerii îi cânt,
Iar noi îl plângem, aicea pe Pământ!
Așa îl am în gând pe MARINICĂ DACIAN BICA!

Așa îl port în gând pe profesorul MARIN DACIAN BICA!
Așa l-am cunoscut pe MARINICĂ DACIAN BICA la Centrul de Pregătire pen-
tru Performanță, în Fizică, în Astronomie, în Astrofizică, de la Călimănești, județul
Vâlcea!
Iubit și respectat, demn și corect, profesionist pasionat, prieten adevărat!

Olimpiadele Naționale, Taberele Naționale și Pregătirile Loturilor Reprezentative
ale ROMÂNIEI, pentru OLIMPIADELE INTERNAȚIONALE de ASTRONOMIE
și ASTROFIZICĂ, poartă, an de an, amprenta de neconfundat a profesorului
MARIN DACIAN BICA!”
19
Doamna profesoară Carmen-Gina Ciobâcă, inspector de Chimie al județului

Suceava, menționându-i profesionalismul, dăruirea, tenacitatea, modestia și ome-
nia, îl apreciază ca deschizător de drumuri pentru mulți elevi și mentor pentru
mulți profesori pasionați de Astronomie. Profesorul dr. Petru Crăciun, inspector de
Fizică al județului Suceava, menționează impactul pe care l-a avut asupra sa con-
statarea pasiunii pentru Astronomie și a nivelului științific ridicat al domnului pro-
fesor Marin Dacian Bica. Punând în evidență consecințele pe care le-a avut asupra
performanțelor internaționale ale României la olimpiadele de Astronomie, numirea
în iunie 2008 a domnului Marin Dacian Bica drept coordonator al pregătirii elevilor
din loturile lărgite și restrânse ale României, precizează evoluția ascendentă a rezul-
tatelor României la aceste olimpiade în perioada 2008–2013.
Harul pedagogic și spiritualitatea profesorului Marin Dacian Bica, care și-au
pus amprenta asupra pregătirii și formării olimpicilor români în Astronomie, este
menționat de către profesorii Ilie și Magdalena Coșovanu și de către elevul Daniel
Coșovanu. Profesorii Cornel Oargă, Lucian Stoian și Nicolae Dobrescu evidențiază
disponibilitatea și bunătatea cu care se punea la dispoziția elevilor pentru ai ajuta
să se autodepășească. Astfel, este menționat progresul olimpicilor români la olimpi-
adele internaționale de Astronomie concretizat prin situarea României între primele
cinci națiuni în acest domeniu în ultimii ani. Profesorul Lucian Stoian amintește
rolul de fondator al Clubului Astronomic Meridian Zero din Oradea și de responsabil
științific în cadrul acestui club a profesorului Marin Dacian Bica. Profesorul Nicolae
Dobrescu pune în evidență patriotismul și pasiunea pentru istoria națională, a profe-
sorului Marin Dacian Bica, precum și strădaniile sale de a scoate la lumină valoarea
și realizările științifice și spiritualitatea civilizației geto-dace.
Punând în evidență profesionalismul și caracterul deosebit al profesorului Marin
Dacian Bica, membrii Societății Științifice CYGNUS menționează calitatea de autor
de mare originalitate de probleme de Astronomie și rolul pe care l-a avut pentru
delegația României la Olimpiadele Internaționale de Astronomie în calitate de lider
de echipă și membru în juriul olimpic internațional.
Mărturii impresionante asupra impactului pe care profesorul Marin Dacian Bica
l-a avut asupra rezultatelor elevilor români laureați ai olimpiadelor internaționale
de astronomie și astrofizică vin chiar din partea unora dintre aceștia. Astfel, Victor
Cărbune, actualmente masterand al Institutului Federal de Tehnologie din Zurich,
Elveția, și menționat ca studentul anului la Gala Laureaților în Educație pe 2011
(cănd era student la Universitatea Politehnica din București), fost olimpic internați-
onal în astronomie, menționează contribuția profesorului Marin Dacian Bica la ridi-
carea nivelului de pregătire a olimpicilor români prin numeroasele probleme propuse
pe care le-a compus și prin deosebitele calități didactice ce au rodit performanțe de
nivel internațional. Vlad Mărgărint, în prezent student al Facultății de Matematică
din București, fost medaliat cu argint și bronz la olimpiadele internaționale de
astronomie și astrofizică (reprezentând pe atunci Colegiul Național Gheorghe Roșca
Codreanu din Bârlad), dă mărturie asupra impactului pe care profesorul Marin
Dacian Bica, ca diriginte al lotului național de astronomie, l-a avut asupra pregă-
tirii sale științifice și asupra formării ca personalitate. Denis Derecichei, în prezent
20
student al Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea Babeș-

Bolyai din Cluj-Napoca, fost elev al Școlii Dacia din Oradea și medaliat cu bronz la
Olimpiada Internațională de Astronomie din 2009, mărturisește influența pe care
profesorul Marin Dacian Bica a avut-o asupra pregătirii sale științifice, asupra găsi-
rii vocației și asupra desăvârșirii personalității. Elevul Sebastian Trifa, medaliat cu
argint la Olimpiada Internațională de Astronomie din 2010 și cu bronz la Olimpiada
Internațională de Astronomie din 2013, fost elev al Școlii Dacia din Oradea, unde
s-a pregătit pentru olimpiadele naționale și internaționale de astronomie alături de
Denis, menționează rolul pe care profesorul Marin Dacian Bica l-a avut în obținerea
acestor performanțe și în alegerea unei traiectorii profesionale bazată pe studii uni-
versitare de astrofizică.
21
22
23
24
25
26
27
28
Mesaje de condoleanţe primite de la delegaţiile ţărilor participante la

Olimpiada Internaţională de Astronomie din Lituania, septembrie 2013
China, Rusia, Ungaria, Tailanda, Slovacia, Ucraina, Bolivia,

Coreea de Sud, Sri Lanka, Iran, Croația, Canada, Cehia,
Bangladesh, Columbia, Grecia, Portugalia, Serbia
On Mon, Sep 23, 2013 at 3:49 AM, Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>

wrote:
Dear friends,
Yesterday was a very sad day for Romanian astronomy teachers. Two of our
best friends fall into the sky beyond the stars. A lot of their students participated
in IOA and IOAA last years.
One name some of you know because, Bica Marin was team leader of Romanian
team in IOA China and IOA Corea. He dies in a stupid accident. Its a big lose
for our students, for us and for Romanian astronomy teaching. He was a very
good physics teacher, a passionate astronomer and a very dedicated Teacher.
God rest them souls in peace
Sorin Trocaru
Inspector General
Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții
Ministerul Educatiei Nationale
-----------------------------------------------------------------------------------------------
China
From: Xin Li <lirijin@gmail.com>
To: Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>
Sent: Tuesday, September 24, 2013 10:26 AM
Subject: Re: Sad news
Dear Sorin and Romanian astronomers,

Bica Marin was a friend to many of my Chinese colleagues, We are saddened by
his sudden passing. Please pass on our condolences to his Romanian colleagues and
friends. We shall miss him dearly.
Xin Li
Beijing Planetarium
China
------------------------------------------------------------------------------------------------
29
Rusia
From: Stanislaw Sekerzhitsky <sekerzhitsky@rambler.ru>
Date: 2013/9/24
Subject: RE: Sad news
Dear friends. Please accept our deepest sympathy from me, my colleagues and
our students.
-----------------------------------------------------------------------------------------
From: Ronald Cruz <ronald0cruz@yahoo.com>
To: Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>; Loukas Zachilas
<zachilas@uth.gr>; Michael Gavrilov - Chernogolovka <gavrilo-
vissp@list.ru>; „gavrilov@issp.ac.ru” <gavrilov@issp.ac.ru>
Sent: Sunday, September 22, 2013 10:59 PM
Dear Sorin
The world of astronomy has lost two souls. Our hear felt condolences for these
two astronomers and teachers.
Ronald
-------------------------------------------------------------------------------------
Ungaria
From: „hege@electra.bajaobs.hu” <hege@electra.bajaobs.hu>
Sent: Sunday, September 22, 2013 11:07 PM
Dear Sorin!
We, your Hungarian colleagues and friends, feel with you and theirs families!
Bica is now with his stars which he was loving in his life...; (Let him (them) rest in
peace - forever!
Take care always! I had also a death-risky accident in 2007 in Romania...
Greetings to you all: Tibor and Imre (Hu)
-----------------------------------------------------------------------------------------
Tailanda
From: Yenchai Somvichian <posn_thai@yahoo.co.th>
Sent: Monday, September 23, 2013 4:52 AM
Subject: : Sad news
Dear Sorin and Romanian Astronomy Olympiad Team,

30
I am writing on behalf of Thai Astronomy Olympiad Team.

Our condolences go out to his family and Romanian Astronomy Olympiad Team
on the passing of Bica Marin.
Suwan Kusamran
POSN Foundation
Faculty of Science, Chulalongkorn University
Bangkok 10330, Thailand
------------------------------------------------------------------------------------------
Rusia
Președintele Forului olimpic internațional de astronomie
From: Michael Gavrilov <gavrilovissp@list.ru>
Date: 2013/9/23
Dear Sorin!
The new is too shocking for us.

Marin was very interesting person, very hardly kept all features of IAO and
Romanian team in his heart.
Please take my deep condolence, and deliver sympathy and condolence to his
family.
We lost a good astronomy enthusiast and friend.
Let he has a peace in heavens.
Sincerely,
Michael.
------------------------------------------------------------------------------------------
Slovacia
From: RNDr. Maria Hricova Bartolomejova <bartolomejova@ta3.sk>
Date: 2013/9/23
Dear Sorin!
We, your Slovakian colleagues and friends, grieve with you and theirs families.
Let him (them) rest in peace between stars- forever!
Greetings to you all Maria and Ladislav from Slovakia
-----------------------------------------------------------------------------------------
Ucraina
From: Volodymyr Reshetnyk <reshetnykv@gmail.com>
Date: 2013/9/22
31
Dear Sorin,
I’m very shocked. This is big lose for whole astronomy community.
Please accept my condolences.
RIP
---------------------------------------------------------------------------------------
Bolivia
From: „Olimpiadas de Fisica, Astronomía y Astrofísica” <obf.obaa@gmail.com>
We knew him in IAO last year, very nice per-

son. Please extend our deepest sympathy to his family.
Roy and Fabiana

Bolivia
----------------------------------------------------------------------------------------
Coreea de Sud
From: YooJea Kim <yoojea@gmail.com>
Dear Sorin,
I am so surprised and saddended by this tragic news.

I’ve known Marin for several years through his participation in IAO.
Especially when he came to Korea as a Romanian team leader for IAO 2012
and gave a presentation at the Fall meeting of Korean Astronomical Society as
Hakim recalled, he made an indelible impression on many astronomer collegues
from Korea and abroad.
May his soul rest in peace and my sincere condolences to your astronomy com-
munity for this great loss.
Sincerely,
Yoojea Kim
Korean team leader
-------------------------------------------------------------------------------------------
Tailanda
From: Orrarujee Muanwong <orrmua@kku.ac.th>
32

Dear Sorin and friends,
I am sadden by the news. I had the pleasure of meeting Marin at the IAO in
China many years back.
I share the grief of these great losses. They had lived to give their best to
inspire many students and friends. Their legacy will continue to live on in our mem-
ories.
My condolences go out to their families.
Sincerely,
Joy Muanwong (Thailand)
------------------------------------------------------------------------------------------
Sri Lanka
From: Prof. Chandana Jayaratne <chandanajayaratne@gmail.com>
Dear Sorin and all Astro friends in Romania,

Losing someone special is really painful. I still have a copy of Bica Marin’s
power point presentation that he presented on calendars when he was in Korea.
Please accept our condolence on this untimely loss!
Prof. K. P. S. Chandana Jayaratne

Department of Physics,University of Colombo, Colombo-03, Sri Lanka;
National Coordinator - Sri Lankan Olympiads on Astronomy and Astrophysics;
& Sri Lankan Team Leader IAO/IOAA
-----------------------------------------------------------------------------------------
Iran
From: Shahram Abbassi <shahram.abasi@gmail.com>
To: Hosein Haghi <haghi@iasbs.ac.ir>
Sent: Monday, September 23, 2013 12:10 PM
Dear Sorin!
On behalf of your Iranian friends, please accept our sincere condolences.

Shahram Abbassi
-----------------------------------------------------------------------------------------
Croaţia
From: damir <dhrzina@zvjezdarnica.hr>
To: Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>; Loukas
Zachilas <zachilas@uth.gr>; Michael Gavrilov - Chernogolovka
<gavrilovissp@list.ru>; gavrilov@issp.ac.ru
33

Dear Sorin,
We are very sorry for this sad news. We knew Bica Marin from past IAOs. On
behalf of Croatian friends, please accept our condolences to you and their families.
Damir Hrzina, Ivan Romstajn and Dragan Rosa.

--------------------------------------------------------------------------------------------
Canada
From: KONSTANTIN TOUBIS <k.toubis@rogers.com>
Dear Sorin,
Very sad news. Please accept our sincere condolences.
Konstantin Toubis and Vera Zagainova

Canadian IOAA team leaders
-------------------------------------------------------------------------------------------
Cehia
From: Jan Kožuško <kozusko@astro.cz>
Dear Sorin and all astronomy friends in Romania, we are very saddened to
hear of your sudden tragic loss. Please accept our most heartfelt condolences. Our
thoughts are with you and the families of deceased during this difficult time.
Jan Kožuško
--------------------------------------------------------------------------------------------
Bangladesh
From: Mohakash Milan <mohakash.milan@gmail.com>
Dear Sorin, Petru and Romanian Astronomy Olympiad Team,

34
On behalf of Bangladesh Astronomical Association & Bangladesh Astro-

Olympiad Team, please accept our sincere condolences.
M Amin
General Secretary
Bangladesh Astronomical Association
Bangladesh Astro-Olympiad National Committee 2013
-----------------------------------------------------------------------------------------
Columbia
From: Cristian Goez <cristian.goez@uan.edu.co>
To: Jan Kožuško <kozusko@astro.cz>
Dear Sorin and Romania friends, we send our most heartfelt condolences. We
wish the strength to overcome this situation
Cristian Goez
Colombia
--------------------------------------------------------------------------------------------
Grecia
From: Loukas Zachilas <zachilas@uth.gr>
To: Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>;
John H Seiradakis <jhs@astro.auth.gr>
Sent: Tuesday, September 24, 2013 12:30 AM
Dear Sorin, Petru and Romanian astronomers,

On behalf of the Greek team and the Greek astronomical community, accept the
sincere and warm sympathy for the sudden loss of this prestigious member of the
Romanian astronomy community.
Although I have never met him (since Greece does not participate in IOA), Ι still
believe that his contribution to the Romanian astronomical community was as great
as the pain from his absence.
May the Romanian land and sky covers him respectfully.
Loukas Zachilas,
Maria Kontaxi-Zachilas
--------------------------------------------------------------------------------------------
Iran
From: Shahram Abbassi <shahram.abasi@gmail.com>
To: Hosein Haghi <haghi@iasbs.ac.ir>
35
Dear Sorin!
On behalf of your Iranian friends, please accept our sincere condolences.

Shahram Abbassi
On Mon, Sep 23, 2013 at 12:03 PM, Hosein Haghi <haghi@iasbs.ac.ir> wrote:
Dear Sorin,
I’m very sorry to hear about the loss of Romanian teachers.

Condolences to you and their families, and I wish health for them.
Yours,
Hosein Haghi
----------------------------------------------------------------------------------------
Portugalia
From: Nelma Alas Silva <nelma@astro.up.pt>
Dear Sorin,
I am so sorry to hear about your loss.

On behalf of the Portuguese Astronomy Society, please accept our sincere con-
dolences.
Nelma Alas Silva
Sociedade Portuguesa de Astronomia || Portuguese Astronomy Society
----------------------------------------------------------------------------------------
Serbia
From: <sninkovic@aob.rs>
Date: 2013/9/23
Dear Sorin,
I’m very sorry to hear such news. I had the honour to know Bica Marin person-
ally. It’s very difficult to understand that he is no longer among alive persons. My
deep condolence.
Thinking of the future as always with very best wishes
Sincerely
Slobodan
36
----------------------------------------------------------------------------------------
Rusia
From: Boris B.Eskin <esk@astro.spbu.ru>
Sent: Tuesday, September 24, 2013 11:13 PM
Dear Sorin and our romanian friends and colleagues,
Team russian leaders offer our condolences to our Romanian friends and col-
leagues. We knew Marin. He was good teacher and colleague who loved sky and
stars. We lost good friend.
Boris Eskin and Valery Nagnibeda.

------------------------------------------------------------------------------------------
Iran
From: Mehdi Khakian <mehdi.khakian@yahoo.com>
Sent: Wednesday, September 25, 2013 10:05 AM
Dear Sorin Trocaru
Unfortunately it was a very bad and sad news.

I hope this year the host in Romania and IOAA committee, present a memorial
section or ceremony for the acknowledgement of his activities in the field.
Of course if he was in our group, his experiences could be very useful for the
IOAA and especially this year for the host.
Hope to have a warm and friendly group under the flag of IOAA
Mehdi Khakian Ghomi

Iran
37
INTERACŢIUNI ÎN SISTEMUL SOARE-LUNĂ-PĂMÂNT

ȘI EFECTUL LOR ASUPRA CALENDARULUI
Prof. Marin Dacian Bica

Școala Gimnazială „Dacia” Oradea, Bd. Dacia Nr.25, scoaladacia@yahoo.com
Sebastian Vlad Trifa
Astroclub „Meridian 0”, Oradea, membru olimpic, Liceul
Internațional de Informatică, București
Rezumat: Fenomenele care influențează durata zilei, a anului si a anotimpuri-

lor sunt: scăderea masei Soarelui prin reacții termonucleare și radiație ce determină
creșterea orbitei planetelor și a perioadei siderale de revoluție, frânarea mareică a
rotației Pământului care duce la creșterea duratei zilei, precesia axei terestre combi-
nată cu avansul relativist al periheliului și modificarea înclinării axei și a excentrici-
tății orbitei terestre care determină variabilități în durata anotimpurilor.
Keywords: frânare mareică, an sideral, an tropic, avansul periheliului, precesia,
zi siderală, calendar dacic, șir Fibonacci.
38
1. Introducere
De mai multă vreme studiez probleme de arheoastronomie atât cele din situ-
rile arheologice de la noi din țară cât și din străinătate și din câte știu până acum
nu s-a analizat din punct de vedere astronomic ținând seama și de fenomenele de
finețe considerând neglijabilă influența lor. În vara trecută am decis să întreprind
un studiu care să ia în considerare și aceste efecte care pentru perioade mari de
timp nu mai pot fi considerate neglijabile. Cum era și normal primele implicații
le-am studiat pentru calendarul dacic și surprizele au fost pe măsură la nivelul pre-
ciziei constatate.
2. Studiu pe fenomenele implicate

Primul fenomen ca importanță este creșterea perioadei siderale de rotație a
Pământului din cauza frânării mareice. În momentul de față Luna se îndepărtează
de Pământ cu o viteză de 38mm/an ceea ce determină creșterea duratei zilei cu
2,45 ms/secol, dar din studiile asupra eclipselor din trecut s-a ajuns la concluzia ca
o medie mai aproape de realitate pentru ultimii 10.000 ani ar fi 1,75 ms/secol dată
de o viteză de îndepărtare de 27 mm/an. Sunt implicate aici atât fenomene con-
servative legate de transfer de moment cinetic și energie cinetică de rotație de la
Pământ la Lună, cât și fenomene neconservative provenite de la frecări cauzate de
accelerația mareică. Transferul de moment și energie spre Lună are loc datorită ten-
dinței de a se ajunge la rezonanță completă între mișcarea de rotație a Pământului
și mișcările Lunii. La formarea ei Luna era mai aproape (160.000 km) și Pământul
se rotea mai repede (ziua dura atunci 6 ore). De aici se deduce că pe termen lung
fenomenul nu poate fi deloc neglijat.
Al doilea fenomen afectează perioada mișcării de revoluție a Pământului. După
cum bine se știe sursa energiei pe care o produce Soarele se afla în nucleul aces-
tuia prin reacțiile termonucleare de fuziune la care pierderea de masă prin trans-
formarea acesteia în energie este 0,7%. Dar doar 10% din masa Soarelui intră în
aceste reacții în toată viața lui. Cel mai simplu se poate calcula aceasta din lumi-
nozitatea integrală pe tot spectrul: 3,846×1026W adică o scădere de masă de
4,27(3)×1011kg/s. Chiar dacă la prima vedere pare mult, dacă comparăm cu masa
Soarelui de 2×1030kg reprezintă 2,13(6)×10-19 din aceasta. Din studii referitoare la
fluxul de particule emise de Soare, așa-numitul vânt solar rezultă că la aceasta se
adaugă încă aproximativ atât, ceea ce duce la 9×1011kg/s, ceea ce ne duce la 5×10-
19
. Pentru a vedea cum afectează aceasta orbitele planetelor aplicăm legea a 3-a a
lui Kepler și ținem seama de conservarea momentului cinetic datorită caracterului
M  T 2 M 0  T0 2
central al forței gravitaționale. Din prima obținem  =constant, iar
a3 a0 3
a 2 a0 2
din a doua obținem ω۰a2=constant sau  =constant.
T T0
Combinând cele doua relații vom obține M۰a = constant din care vom obține
M 0  M a0  a
 , adică și orbita crește tot cu 5×10–19. Cum a=15×1010m rezultă
M0 a0
39
o creștere a orbitei cu 75×10–9m într-o secundă ceea ce dă o creștere a dimensiu-

nii orbitei de 15m pe secol. Cum pe noi ne interesează cum crește perioada orbitală
a 2 a0 2
combinând  =constant și M۰a=constant vom obține M2⋅T=constant și de
T T0
T  T0 M M
aici  2 0 , adică 10–18/s. Cum T=365,25636 zile vom obține o creștere
T0 M0
a anului sideral de 4,87778 ms pe secol.
În concluzie, deoarece durata zilei crește va rezulta că numărul de zile dintr-un
an scade în timp cu 365,25⋅1,75ms/secol=639ms/secol. Dar cum și durata anului
crește rezultatul va fi puțin micșorat, dar nu cu atât de mult ceea ce înseamnă că pe
ansamblu numărul de zile ale anului tropic scade cu 0,6343s pe secol.
Să analizăm și celelalte fenomene implicate: precesia axei cu perioada de 25.765
ani și avansul periheliului cu perioada de 111.700 ani. Cum cele 2 fenomene sunt în
sensuri contrare, momentul de afeliu apropiindu-se de cel al echinocțiului de primă-
vară, efectele lor se adună obținând o perioadă combinată de 21.240 ani după care
pot să se suprapună momentele de periheliu și afeliu peste cele de echinocții și sol-
stiții. Aceasta va determina împreună cu modificarea excentricității orbitei terestre
pe termen lung o variabilitate a duratei anotimpurilor astronomice. Mai jos atașez
graficul (figura 1) ce ne arată aceste variabilități și când se suprapuneau afeliile și
periheliile peste solstiții. Atunci anotimpurile adiacente toamna și iarna sau primă-
vara și vara erau egale ca durată.
Astfel când periheliul s-a suprapus peste solstițiul de iarnă în 1258 AD toamna
și iarna erau egale si mai scurte decât vara și primăvara care iar erau egale. Iar în
Figura 1. Durata anotimpurilor pe parcursul miilor de ani [1]

40
9362 BC când afeliul s-a suprapus peste solstițiul de iarnă, toamna și iarna egale
între ele erau mai lungi decât primăvara și vara care erau mai scurte decât acestea

e
iarna toamna 2
dar tot egale între ele raportul duratelor fiind  
primãvara vara 
e
2
De asemenea când un afeliul cade în mijlocul unui anotimp acesta va fi cel mai
lung, iar cel opus unde periheliul cade la mijloc va fi cel mai scurt, iar cele din-
tre acestea vor fi egale. Datorită scăderii excentricității orbitei în câțiva zeci de ani
duratele anotimpurilor vor tinde spre aceeași valoare medie. La modul general apli-
când legea a II-a a lui Kepler vom obține rapoartele duratelor anotimpurilor depin-
zând de excentricitate.
3. Aplicație pe teren: Calendarul dacic

În vara anului trecut am efectuat studii și măsurători la complexul de sanctuare
de pe terasa a IX-a de la cetatea Sarmigetuzo (denumirea antică corectă așa cum
apare pe tăblițe), cunoscută azi ca Sarmizegetusa Regia. Am înțeles atunci că toate
aceste construcții funcționau împreună pentru a realiza codificarea arhitectonică a
calendarului cu toate corecțiile care se aduceau la intervale regulate de timp. M-am
gândit așa: dacă în limba noastră cuvântul primăvară conține înăuntrul său cuvân-
tul vară înseamnă că atunci cele 2 anotimpuri erau unul singur. Adică anul dacic
avea 3 anotimpuri: iarna, vara și toamna. Dacă așa stau lucrurile cei 34 de stâlpi
ai absidei ar codifica numărul de săptămâni ale anului care vom vedea mai încolo
că erau 47, adică cei 13 se numărau de 2 ori. Deci iarna și toamna aveau câte 13
săptămâni iar vara 21. Acesta ar putea fi un indiciu de datare pentru că dacă cele
2 anotimpuri erau egale atunci înseamnă că solstițiul de iarnă care le desparte se
suprapunea atunci cu momentul când Pământul era la afeliu (cazul când ar fi la
periheliu este exclus fiind prea târziu plasat în perioada medievală).
Dar să analizăm acest complex: pornim de la sanctuarul mic circular cu 101
stâlpi și 13 lespezi de piatră care separă cele 11 grupări de 8 stâlpi și cea de 6,
respectiv 7 stâlpi. Fiecare grupare de stâlpi reprezintă o săptămână, iar cele 47
săptămâni apar prin parcurgerea cercului de 3 ori plus 8 grupuri. Astfel la înche-
ierea ciclului de 13 ani sfârșitul și începutul anilor era realizat câte o dată pe fie-
care dintre cele 13 lespezi. Dar anii astfel calculați nu aveau același număr de zile,
dar aveau număr întreg de zile fiecare. Erau astfel câte 4 ani cu 364, 365 și 366 de
zile și 1 an cu 367 de zile. De menționat că anul cu 364 de zile a fost larg răspândit
în Europa neolitică. La sfârșitul fiecărui ciclu se realiza o corecție prin adăugarea
unei zile. Prima corecție se efectua după 13 ani, a doua după 13۰8=104 ani, și ast-
fel înțelegem acum de ce cercul exterior al sanctuarului mare avea 104 pietre late.
Pentru următoarele corecții trebuie să ne deplasăm la sanctuarul dreptunghiular cu
3x5 stâlpi de lângă cel circular mic: după 5۰104=520 ani se mai aplica o corecție,
iar după 3۰520=1560 ani se aplica ultima corecție, altele nefiind necesare deoarece
numărul de zile ale anului tropic scădea mai repede decât eroarea dintre anul mediu
tropic calculat și cel real de atunci corectată după 1560 ani.
41
Acum vom ține seama și de orientarea axei mici a absidei care desparte ano-
timpurile. Dacă ținem seama că la fel ca în alte culturi europene, aceste alinieri
serveau la urmărirea răsăritului și apusului Soarelui în zilele importante din anul
agricol : începutul vegetației și respectiv începutul sezonului de recoltat. Astfel linia
marchează apusul Soarelui la 13 zile după echinocțiul de primăvară, momentul înce-
putului vegetației în acea zonă muntoasă și de asemenea 21 zile după echinocțiul
de toamnă când începea recoltarea. Am ținut seama în aceste calcule și de orizon-
tul local pe acea direcție datorat reliefului. Înțelegem astfel încă odată rostul nume-
relor 13 și 21 din absidă. Dar asta înseamnă totodată că trebuie să introducem
media celor 2 ca interval de 18 zile între solstițiul de iarnă și afeliu, adică afeliul
era la 18 zile după solstițiul de iarnă și demarca cele 2 anotimpuri de 13 săptămâni.
Asta se întâmpla în 8318 BC. Să vedem acum câte zile avea anul tropic atunci:
dacă acum are 365,242189669781 zile, iar durata lui a scăzut cu 0,6343s pe secol
înseamnă că atunci avea 365,2429471 zile. După aplicarea tuturor corecțiilor anul
tropic mediu ajungea la 365,2429487 zile. Diferența între cele 2 valori e de 0,13
secunde pe an sau o zi în 625.465 ani și trecuse deja prin 0 cu 22 ani înainte. De
aceea corecții ulterioare nu-și mai au rostul. O asemenea precizie a putut fi atinsă
folosind linia meridiană care pleacă de la discul de andezit spre nord, procedeu „des-
coperit” de Europa medievală abia în secolul XIV.
Ca o curiozitate matematică, din studiul acestui calendar observăm o predilec-
ție pentru numerele șirului Fibonacci 3, 5, 8, 13, 21, 34 prezente în acest complex
arhitectonic.
42
Concluzii
Lucrarea aduce ca noutate calcularea preciziei calendarului ținând seama de
toate fenomenele implicate pentru a fi cât mai aproape de ceea ce observau pe teren
înaintașii cu durata de atunci a zilei siderale și a anului tropic. De asemenea data-
rea siturilor arheologice pe baza potrivirilor între diferite poziții ale Pământului pe
orbită și cercetarea pluridisciplinară (arheologică, genetică, lingvistică, climatică, …)
sunt o contribuție proprie. Integrarea tuturor construcțiilor de pe acea terasă pentru
a conlucra ca un ansamblu la stabilirea unui calendar așa precis este tot o contribu-
ție personală.
Bibliografie:
[1] www1 : http://www.sym454.org/seasons/ accesat la 14 februarie 2013
43
Probleme pentru Proba Teoretica
Problema 1. (Seniori și Juniori)

Marțienii vor să studieze planeta Mercur pentru a plasa în jurul ei câțiva sate-
liți care să capteze energia solară și să o retransmită sub forma unor microunde pe
planeta lor cu resurse energetice mai sărace și cum planeta lor e săracă în hidrocar-
buri trebuie să găsească o soluție de economisire a combustibilului. Vor folosi pentru
aceasta o orbită pe care nava lor să se deplaseze sub acțiunea gravitației Soarelui.
Determinați elementele acestei orbite pentru ca să economisească la maxim energia.
Care sunt vitezele la plecarea de pe Mercur și la sosirea pe Pământ? Cât durează
o astfel de călătorie? În plus pentru seniori: Cât e indicat să dureze staționarea pe
Mercur din aceleași considerente energetice? Se dau: a Mercur = 0,387 UA, e Mercur = 0,2,
M Mercur = 3,3·1023 kg, R Mercur = 2440 km, a Marte = 1,52 UA, e Marte = 0,09, L ☼ = 3,8·1026W.
Rezolvare:
Într-o primă aproximație considerăm estimativ o orbită de transfer care leagă 2
orbite circulare care au razele egale cu semiaxele mari ale planetelor
a  a Marte
 a  Mercur  143 mil.km
2
de unde obținem e = 0,6 și T = 341 zile cu care vitezele la periheliul și afeliul orbi-
tei vor fi aproximativ 60 km/s și 15 km/s. Calculăm vitezele la periheliu și afeliu ale
celor 2 planete: 26,4km/s și 21,9km/s pentru Marte respectiv 59 km/s și 39 km/s
pentru Mercur. Astfel că marțienii vor planifica startul călătoriei când planeta lor
este la afeliu și sosirea pe Mercur când aceasta este la Periheliu.
Refacem calculele cu aceste noi date
a (1  e Marte )  a Mercur (1  e Mercur )
a  Marte  0,9868 UA
2
de unde aplicând legea a 3-a a lui Kepler T = EaFF3 perioada va fi T = 0,98 ani și călă-
toria va dura atunci jumătate de perioadă adică 179 zile. Excentricitatea o calcu-
lăm scăzând din semiaxă distanța la care se află Mercur la periheliu și împărțind la
a  a Mercur (1  e Mercur )
semiaxa: e   0,6884 .
a
Cu aceste date vitezele la periheliul și afeliul orbitei de transfer devin
2a 1  e 2a 1  e
vP   14,7UA/y  69,8km/s și v A   30km/s .
T 1 e T 1 e
De aceea planul inițial este schimbat și se va încerca când Marte este și el la peri-
a (1  e Marte )  a Mercur (1  e Mercur )
heliu și astfel calculele se reiau cu: a  Marte  0,84UA
2
și atunci T = 0,776 ani, călătoria durând 142 zile iar excentricitatea devine 0,636 și
44
vitezele vor fi v P = 68,7 km/s și v A = 32,26 km/s (aici se încheie cerințele juniorilor)
ceea ce ne dă o creștere necesară de viteză la plecare de 5,86 km/s adică cu 22,2%
iar la sosirea pe Mercur va fi necesară o frânare cu 9,8 km/s pentru a produce o
scădere a vitezei cu 14%. Pe Mercur marțienii trebuie să stea T Marte - T = 403 zile ca
să ajungă pe Marte când aceasta este iar la periheliu dar asta ar însemna să plece
de pe Mercur când acesta este in apropierea afeliului. De aceea ei decid să stea doar
352 zile și apoi să orbiteze planeta pentru 51 zile, timp în care să facă o revoluție
completă în jurul ei.

În data de 16 aprilie 2011 (η = -14s) ne aflam în zona cu anomalii gravitațio-
nale dintre Ocna Șugatag și Cavnic și priveam un superb apus de Soare de pe un
deal cu înălțimea de 250 m față de zona înconjurătoare. Calculați cât indica ceasul în
momentul trecerii discului solar sub orizont și precizați cât a durat această trecere.
Coordonatele locului sunt: φ = 47°45’, L = 23°54’.
Care este azimutul locației apusului?
Rezolvare:
Calculăm coborârea orizontului pentru ca suntem la înălțime
R 6370
cos  h1     h1  30'27 ",4
R  alt 6370,25
la care adăugăm refracția 35’ și obținem înălțimea mijlocului discului solar când îl
vedem la orizont h  15’27",4 .
Calculăm declinația Soarelui în data de 16 aprilie 2011 folosind relația
sin   sin   sin  23 26'    10 0'41,6"
26,7 d
unde    360  2620'3" (varianta acceptată doar la juniori) sau mai exact
365d
26,7 d
  90  2555'20" (variantă obligatorie pentru seniori) dacă lucrăm pe ano-
92,7 d
timpuri întrucât de la echinocțiul de primăvara au trecut 26,7 zile până în momen-
tul estimat al apusului.
Calculăm din triunghiul sferic unghiul orar și azimutul apusului și unghiul para-
lactic folosind teorema cosinusului și cea a sinusului în triunghiul sferic de poziție
sin H sin  sin A
sin h  sin  sin   cos  cos  cos H și   și obținem
cosh cos q cos 
sinh  sin  sin 
cos H   H  10253'29"  6h51m34s
cos  cos 
pentru că ținem seama că suntem primăvara și unghiul orar al apusului trebuie să
sin H  cos 
fie mai mare de 6h și sin A   A  10614'4" pentru ca ținem seama că
cosh
suntem primăvara și azimutul apusului trebuie să fie mai mare de 90°.
cos h  sin 
Pentru unghiul paralactic: cos q   q  40,6 .
sin H
45
Se putea rezolva și mai simplu dar mai puțin exact folosind (unde utilizăm pen-
tru δ = 10°9’39,4", valoare ce rezultă din varianta simplă de calculare a longitudi-
nii ecliptice a Soarelui) cos H   tg  tg   H  10122'47 "  6h45m31s și apoi
sin 
unghiul paralactic este la apus și răsărit cos q   q  41,235 varianta accep-
cos 
tată doar la juniori, la seniori urmând a fi depunctați cu până la o treime din puncta-
jul pe problema daca nu o analizează mai profund ținând seama că h = -1°5’27",4 în
loc de h = 0° implică o ușoara modificare a azimutului, a unghiului orar și a unghiu-
lui paralactic.
Transformăm longitudinea în ore L = 1h35m36s și aplicăm relația timpului legal
având grijă că suntem la ora de vară și în fusul 2:
tl  H   12h    L  2h  1h  20h15m44s
Cu varianta simplificată de la juniori obținem
tl  H   12h    L  2h  1h  20h9m41s
Ținem seama de refracție și de coborârea orizontului pentru a corecta ora apusului
sin h
sin  '    '  139'18,76"
sin q
 '
și de aici corecția de timp t '   24h  6m37s
360
Astfel că momentul apusului devine 20h16m18s.
Calculăm deplasarea discului solar pe paralelul sau cât timp durează apusul
sin Du 
sin      48'59,6"
sin q

și apoi obținem durata apusului t   24h  3m16s
360 sin Du 
Cu varianta simplificată de la juniori obținem sin      48'22,28"
sin q

și t   24h  3m13,5s
360
Problema 3. (Juniori)
În roiul M3 sunt 500.000 stele presupuse toate identice și de clasă A0
(T = 7200 K) cu M = -1. La ce distanță se află? Magnitudinea roiului este 6,2 iar
diametrul său unghiular este de 18’. Ce distanța medie este între stele? Estimați
masa unei astfel de stea. Se dă magnitudinea Soarelui 4,76.
Rezolvare:
Eroi  5  105  Estea
de unde 5  105  10 0,4( Mstea  Mroi )  M roi  M stea  2,5lg(5  105 )  1  14,25  15,25
și aplicând legea Pogson M  m  5  5lg d obținem d = 195 kpc de unde aplicând
D  d  tg( Dunghiular ) obținem dimensiunea roiului 1020 pc și raza lui 510 pc ceea ce
va da un volum de 1110,43 pc3 pentru zona ce revine fiecărei stele și de aici distanța
46
L
 10     201,37 și folo-
0,4 M  M
dintre stele ne da 12,85 pc. Pentru masa aplicăm
L
sind relația L  M 4 obținem pentru masa stelelor 3,767 mase solare.
Linia Hα care în laborator are 0 = 656,281 nm a fost observată de la steaua
Groombridge 1830 (= + 3743'07.239", mișcări proprii: RA: 4.003,69 mas/yr,
Dec.: -5,813 mas/yr, d = 29,9 ly, m = 6,62) având = 656,066 nm. Să se calculeze
când se va afla cel mai aproape de noi și ce magnitudine va avea atunci.
Rezolvare:
 v
Calculăm      0  0,215nm și aplicând  obținem pentru viteza radială
0 c
vr  98,28km/s
Transformăm distanța în pc și apoi calculăm paralaxa
29,9ly 1
d  9,17 pc     0,1090301"
3,26 d
Calculăm acum mișcarea proprie          cos    6,62"/y
2 2

de unde vt  4,74  287,788km/s și de aici v  vr  vt  304km/s  64UA/y
2 2

vt
și tg    2,93    71 și atunci distanța minimă fața de noi va fi
vr
d '  d  sin   8,68pc , iar distanța parcursă de stea până ajunge la distanța minimă
de noi va fi l  v  y  d  cos   2,964pc pe care o parcurge în timpul Δt = 9532 ani.
L
2
E ' 4d '2  d 
Ținând seama de variația strălucirii cu distanța      10 0,4m
E L  d' 
4d 2
2
 8,68 pc  0,4m
obținem    10  m  0,12  m '  6,5 pentru magnitudinea stelei
 9,17 pc 
când va fi la distanța minimă.
Problema 5. (Seniori)
Să se calculeze cât durează o eclipsă care are loc la zenit la amiază în momentul
în care Pământul este la afeliu iar Luna la perigeu. Se dau semiaxele mari (149,6
mil. km și respectiv 384.400 km) și excentricitățile celor 2 orbite (0,0167 și respec-
tiv 0,055), perioadele lor siderale (365,256363 zile și respectiv 27,32 zile) precum
și razele corpurilor implicate (6378 km și respectiv 1737 km).
Rezolvare:
Calculăm distanța dintre Pământ și Lună la perigeu d L  a L 1  e L   363.104 km
47
și cea dintre Pământ și Soare la afeliu d  a 1  e   152.097.701 km de unde

R
vom determina diametrele unghiulare ale Soarelui tg Du   tg Du   31'27 "

R d
și Lunii tg Du L  L  Du L  32'54" .
d L
Calculăm apoi viteza unghiulară momentană a Lunii pe orbita sa la perigeu și a
v
Pământului pe orbita sa la afeliu din relația   unde
r
2  L
a 1  L
e 2 a 1  e
vPL   1,082 km/s , v A    29,291 km/s
TL 1  eL T 1  e
și obținem L = 14,7514°/zi pentru Lună și ω= 0,95334°/zi astfel viteza unghiulară
relativă a discului lunar fața de cel solar va fi 13,8°/zi dinspre vest spre est întrucât
mișcarea de rotație a Pământului afectează la fel mersul aparent al ambelor discuri.
Mutând acum sistemul de referință de pe Pământ pe Lună vom putea calcula viteza
cu care conul de umbra matură Pământul de la vest spre est v   d L  1082m/s
și vom ține seama și de rotația Pământului cu o viteză de 465,11 m/s tot de la vest
la est, de unde vom obține o viteză relativă de 616,89 m/s de deplasare spre est a
conului de umbră al Lunii pe suprafața Pământului. Durata fazei de totalitate se va
putea calcula atunci simplu daca determinăm mai întâi diametrul conului de umbra
al Lunii la nivelul suprafeței Pământului. Lungimea conului de umbră al Lunii se
RL
determina astfel l   d  380.812,6km . Apoi raza umbrei la nivelul supra-
R  RL
l  d L  R
feței Pământului va fi 2 R  2  RL   219,7km de unde durata fazei
l
2R
de totalitate a eclipsei este t   355s  5 min55s , iar toata eclipsa va dura
v
D   Du L
t '  t  u   15754,655s  4h22 min34,655s
Du  Du L
Calculați presiunea din centrul Soarelui știind că densitatea medie a materiei
este 1410 kg/m3 în Soare, iar masa de 2 ◊ 1030 kg și raza de 695.000 km.
Rezolvare:
Din echilibrul între gravitație și presiune se obține:
G  M  G  M  dr G  M   
R R
dP
dr

r 2
 P  
0

r 2
dr  G  M    
0
 2 
r R
 2,7 1014 Pa
În Horsehead Nebula se afla gaz extrem de dens: masa estimată M = 250 M☼ și
dimensiunea de 4 pc. Din acest gaz se formează o stea cu masa de 80 M☼, două
stele cu masa de 35 M☼, 3 stele cu masa de 20 M☼ și 4 cu masa de 10 M☼. Calculați
48
concentrația atomilor de H din nor și temperatura maximă a fiecărei regiuni în care

se formează cele 10 stele. Ce dimensiuni au norii rezultați din fragmentarea nebu-
loasei pentru fiecare stea în parte și ce dimensiuni au stelele rezultate? Cât trăiește
fiecare stea în secvența principală? Calculați timpul necesar formării fiecărei stele.
Ce temperatură va avea fiecare stea și la ce clasă spectrala va aparține?
Rezolvare:
Mai întâi calculăm densitatea și apoi concentrația hidrogenului
M M 50  1031 kg
    6,348  10 20 kg/m 3
R3 7,8766  10 m
51 3
V 4
3
Între densitate și concentrație este relația
 6,348  10 20 kg/m 3
  n  mH  n    3,8  107 particule/m 3
mH 1,67  10 27 kg
Iar acum putem aplica relația masei Jeans din care să calculăm temperatura
T3
maximă M J  3  10
4
M  sau putem să deducem condiția de începere a contracției
n
gravitaționale din condiția ca energia totală să fie negativă și astfel încât să se for-
mH  vT 2 GMmH 2GM
meze un sistem legat   vT 2  pentru o particulă de pe
2 R R
marginea norului.
3 kB T
Cum viteza termică pentru atomul de H se exprimă astfel vT  vom
3 kB T 2GM 2  G  M  mH mH
putea scrie  T   195,7K .
mH R 3  kB  R
49
Considerăm că în toate regiunile norului este inițial aceeași concentrație. Astfel

putem calcula volumul inițial și de aici dimensiunile inițiale ale regiunilor rezultate
din fragmentarea norului
M1 3 M1 240  2  1030 kg
V1   R1  3 3 18
 1,81  1016 m  0.59pc
 4 4 6,348  10 kg/m 3
pentru steaua cu 80 mase solare;

M2 3 M2 115  2  1030 kg
V2   R2  3 3  0,46pc
 4 4 6,348  10 18 kg/m 3
pentru stelele cu 35 mase solare;
M3 3 M3 60  2  1030 kg
V3   R3  3 3  0,37pc
 4 4 6,348  10 18 kg/m 3
pentru stelele cu 20 mase solare;
M4 3 M4 30  2  1030 kg
V4   R4  3 3  0,29pc
 4 4 6,348  10 18 kg/m 3
pentru stelele cu 10 mase solare.
Aplicând relația masă–luminozitate L ~ M 3,5 obținem L 1 = 4.579.467 L☼,
L 2 = 253.652 L☼, L 3 = 35.777 L☼, L 4 = 3.163 L☼ și uitându-ne pe diagrama H-R putem
deduce clasele spectrale și temperaturile: prima cea de 80 M☼ are 50.000K și e
albastră (clasa O0), a doua cu 35 M☼ e tot albastră (clasa O5) și are 40.000K, a
treia cu 20 M☼ e tot albastră (clasa B0) și are 35.000K, iar a patra cu 10 M☼ e
albastră spre albă (clasa B4) și are 25.000K și de aici aplicând L  4R2 T 4 putem
calcula razele stelelor: vom obține 3R☼ pentru cea de 10 M☼, 5,2R☼ la cea de 20 M☼,
10,5R☼ la cea de 35 M☼ și 28,6 R☼ la cea cu 80 M☼.
Pentru timpul de formare aplicăm legea a 3-a a lui Kepler la fiecare nor în parte
considerând că semiaxa mare este egală cu jumătate din raza norului și atunci tim-
3
 R
 
2
T M și vom obține:
pul de formare va fi jumătate din perioadă t  
2 2
Δt 1 = 839.066,43 ani, Δt 2 = 873.305,2 ani, Δt 3 = 833.395 ani, Δt 4 = 817.825 ani.
Pentru toate aceste stele predomină producția de energie conform ciclului C-N-O.
Pentru durata de viață în secvența principală energia obținută din reacția nucle-
0,07%Mc 2
ară a fracțiunii din stea care produce energia la luminozitate: t  și
L
observând că acesta depinde de raportul dintre masă și luminozitate putem compara
cu Soarele despre care știm că are timpul de viață de 10 miliarde ani
M M
M
t  1010 y  L  
M L
L L
50
și vom obține:
Δt 1=1.746.928 ani, Δt 2 = 13.798.433 ani, Δt 3 = 55.901.836 ani, Δt 4 = 316.155.549 ani pen-
tru fuziunea hidrogenului.
Fiind date: anul tropic 365,242189 zile solare medii, anul sideral 365,256363
zile solare medii și anul anomalistic 365,259636 zile solare medii și că în acest an
echinocțiul de primăvară are loc la 23:21 UT în 21 martie, iar momentul trecerii
Pământului la periheliu este în 3 ianuarie ora 19 UT, să se determine data, ora și
anul când cele 2 momente vor coincide.
Rezolvare:
Facem diferența dintre anul tropic și cel sideral: 0,014174 zile solare medii/an
și dintre anul anomalistic și cel sideral: 0,003237 zile solare medii/an. Considerăm
aceste diferențe ca niște viteze și observând că periheliul și echinocțiul de primă-
vară se deplasează în sensuri opuse le adunăm obținând o viteză relativă de apropi-
ere a celor 2 date: 0,017411 zile solare medii/an. Între cele 2 momente sunt în acest
an 76 zile 4 ore 21 minute și ca să determinăm după câți ani se vor suprapune
76,18125d
împărțim acest interval la acea „viteză relativă”: t   4375,4(6)y
0,017411d / y
adică în anul 6386. Ca să determinăm și data vom face raportul celor 2 viteze obți-
nând 4,3787 și de aici deducem ca periheliul se deplasează 14 zile 3 ore 55 minute
16,5 secunde adică în 17 ianuarie ora 22:55:16 anul 6386 periheliul și echinocțiul
de primăvara se vor suprapune.

Calculați ziua elongației maxime estice a lui Venus dacă longitudinea ecliptică
heliocentrică a planetei era 260°40’ în 1 ianuarie, iar a Pământului era 99°55’. Se
cunoaște că Venus are a = 0,72UA, iar Pământul are e = 0,0167 și a = 149,6 mil. km.
La ce distanță este atunci Venus de Pământ, ce fază ne arată și cât este diametrul
său aparent știind că raza planetei este 6000 km?
Rezolvare:
Facem diferența între cele 2 longitudini și obținem Δλ1 = 160°45’.
Calculăm apoi diferența de longitudine ecliptică în momentul elongației maxime
estice cos   2   0,72   2  4356' .
De aici deducem că datorită mișcării mai rapide a lui Venus diferența de longi-
tudine ecliptică scade. Pentru a determina în cât timp scade cu Δλ1 - Δλ2 = 116°49’
vom calcula mai întâi perioada siderală a lui Venus: TV  aV3  0,61y  223d
360
și apoi vitezele unghiulare ale celor 2 planete: V   1,613266/d și
360 223d
   0,9856/d și facem diferența celor viteze unghiulare.
365,256363d
51
Pentru a obține după cât timp se reduce diferența de longitudine ecliptică la cea
corespunzătoare elongației maxime vom calcula astfel:
   2 11649'
t  1   186d ,
V   0,6276/d
adică 6 iulie ceea ce e aproape de poziția de afeliu a Pământului și astfel distanța
de la Pământ la Soare va fi 1,0167 UA de unde distanța de la Pământ la Venus va fi
0,71783 UA = 107.387.262 km.
DV R 6.000km
Diametrul aparent al planetei va fi: tg u    DuV  23"
2 d 107.387.262km
Fiind la elongație maximă faza planetei va fi similară cu cea a primului pătrar la
Lună.
Problema 10. (Juniori și seniori)

În noaptea echinocțiului de primăvară (= 8 min) am făcut maratonul Messier
la Vadu Crișului (φ = 46°59’20", L = 22°31’38"), astfel că m-am culcat când începea
crepusculul astronomic de dimineață și m-am trezit când înălțimea Soarelui era 20°.
Când m-am culcat, când m-am trezit și cât timp am dormit?
Rezolvare:
Calculăm unghiul paralactic la echinocțiu și arcul parcurs de Soare în mișcarea
diurnă aparentă de la începutul crepusculului astronomic când are h = -18° până în
momentul răsăritului și de la răsărit până când ajunge la h = 20°.
sin h1
q  90    432'22" sin e1   e1  2656'13,3" și analog e2  3005'31"
sin q
Apoi calculăm timpul necesar celor 2 situații, dar mai întâi avem nevoie de
momentul răsăritului în locul observației, care pe meridianul central al fusului este
la ora 6 plus corecția de ecuație a timpului.
L  30  L  728'22"  tl  tl 0  L  6h29m24s
e
t1  1 *24h  1h47m44,89s
360
e
t2  2 *24h  2h0m22s
360
t  t1  t2  3h48m7,12s
În sfârșit se calculează momentul începutului crepusculului de dimineață și cel
când Soarele are înălțimea de 20° și intervalul de timp dintre cele 2 momente.
tl1  tl  t1  4h42m8,58s
tl 2  tl  t2  8h30m15,47s
Problema 11. (Juniori și Seniori)

Un pinguin urmărește răsăritul Soarelui la echinocțiu (când are diametrul apa-
rent de 32’40") de pe un bloc de gheața cu panta de 5% din Antarctica (φ=78°19’).
Cât timp durează răsăritul? Cum poate mări pinguinul durata răsăritului și cu cât
știind că el se poate deplasa cu viteza de 0,5 m/s ?
52
Rezolvare:
Calculăm arcul parcurs de Soare pe paralelul său diurn atunci folosind unghiul
paralactic care la echinocțiu este complementul latitudinii.
sin q
 sin(90)  sin q  cos   q  (90  )  1141'
cos 
sin q 1 sin32'40"
  sin      2,68
sin32'40" sin  sin q
Apoi calculăm în cât timp este parcurs acest arc și viteza cu care se ridică
Soarele deasupra orizontului.
24h..................360
t.....................2,68 2* R
Vs   3,047'/ min
24*2,68 t
t   0,17h  10m43,2s
360
Apoi folosind viteza pinguinului calculăm viteza cu care urcă orizontul lui când
el coboară panta estică a blocului de gheață.
tg   0,05    251'44",66
Vy  V * sin   0,02m/s
h  t * Vy  12,86 m
R
cos      16'54",92
Rh

Vu   0,01'/ s  0,6453'/ min
t
Diferența celor 2 viteze ne va da timpul cu care prelungește pinguinul răsăritul
V  Vs  Vu  2,4'/ min
2 R 32'40"
   13m36s
V 2,4'/ min
    t  2m53s

Calculați magnitudinea sistemului multiplu Castor aflat la 51,6 ly cunoscând
luminozitățile subsistemelor A (L A = 34 L☼) și B (L B = 14 L☼) și ca cea a subsistemu-
lui C este 5% din cea a Soarelui care are magnitudinea absolută 4,78.
Rezolvare:
L = L A = + L B + L C = 5% L solare = 48,05 L solare
L/L solare = 48,05 = 10-0,4(M - Msolare)
M - Msolare = -lg 48,05/0,4 rezultă că M = 0,75 ; M = m + 5 - 5 lgd ; M = 1,24

Odată ca niciodată, Marte a fost la mare opoziție în timp ce se afla în constelația
Racului care este străbătută de ecliptică pe o distanță unghiulară de 19 grade. S-a
53
măsurat atunci diametrul său unghiular (25") și paralaxa (40"). Magnitudinea apa-
rentă a planetei fiind -2,9. Calculați albedoul planetei știind că cel al Lunii pline, care
are magnitudinea de -12,7, este 0,12. Câte zile a fost Marte în Rac? Știind că opo-
zițiile se repetă după 2 ani și 50 de zile, calculați elementele orbitei planetei Marte
cunoscând excentricitatea orbitei Pământului (0,02). Se cunosc raza Pământului =
6370 km, raza Lunii = 1737 km și distanța Pământ-Lună = 1/400 UA. Calculați raza
planetei Marte și distanța până la ea în acel moment. (1 UA = 15*1010 m)
Rezolvare:
R R
tg    d M  
d M tg 
RM
tg Du   RM  d M  tg Du
d M
1 1 1 1 1 1 T T M
   TM   M  TM  M S
TSM
T TM TM T TS TS  T
TM2
 1  a M3  TM2  a M  3 TM2
a M3
d
Mare opoziție  d M  a M (1  e M )  e M  1   M unde d M  1UA  1  e   d M
rezultă e M = 0,2. aM
    M este viteza unghiulară relativă care determină mișcarea lui
Marte printre constelații. Aici cele două viteze unghiulare sunt momentane, pen-
v A
tru Pământ la afeliu, iar pentru Marte la periheliu și vor fi:   și
P a  1  e 
v M
M  , iar vitezele se calculează din legea a 2-a a lui Kepler:
a M  1  e M 
2a 2 1  e 2 2a 2 1  e M 2
v  a  1  e   2 v ar   și vM  a M  1  e   2 v ar M 
T TM
360....................2
19.......................x
L
2 19 EM 
x 4d2 M
360
x  r  EM  RM2  kM
x   t  t 

reprezentând strălucirea Soarelui văzut de pe Marte și respectiv fluxul luminos reflec-
tat de Marte unde s-a ținut seama și de direcțiile diferite ale razelor de lumină reflec-
tate făcând o mediere pentru aceste direcții și de aceea nu este jumătate din aria sferei
L R2 k  refl
M
LS RM2 kM
ci cea a discului  refl
M
 E SM  RM2 kM  S M2 M  E M  
4dSM 4d2 M 4dSM
2
 4d2 M
54
strălucirea lui Marte văzut de pe Pământ.

LS RL2 kL
Analog pentru: E L  pentru Lună și le raportăm
4dSL
2
 4d2 L
E L E L RL2 dSM
2
d2 M kL
 10 0,4(mM  mL )      10 0,4(2,9 (12,7))  kM
E M E M RM2 dSL
2
d2 L kM

Echipa României ia avionul de la Amsterdam (φ = 52°21’15" N, L = 4°52’59" E) în
data de 7 noiembrie 2009 la ora 14:40 pentru a ajunge la Shanghai (φ = 31°08’20" N,
L = 121°47’14" E) în 8 noiembrie 2009 (η = -16min18sec) la ora 8:05 (ore legale
locale). De cât timp răsărise Soarele și unde se află pe bolta cerească în momentul
aterizării?
Cât timp a durat călătoria? Calculați viteza medie a avionului dacă presupunem
că acesta zboară pe cel mai scurt drum posibil la înălțimea de 10 km. Raza ecuato-
rială este Re = 6.378,16 km, Rp = 6356,78km, iar raza geocentrică pentru latitudinea
1  2e 2 sin2   e 4 sin2 
φ se calculează cu formula Rg  Re , unde e este excentrici-
1  e 2 sin2 
tatea elipsei meridiane. Ce unghi face planul ce conține traiectoria avionului cu pla-
nul ecuatorului terestru? (Olanda se afla în fusul 1, iar estul Chinei în fusul 8).
Rezolvare:
(A = Amsterdam, S = Shanghai):
1  2e 2 sin 2   e 4 sin 2  Re 2  Rp 2
cu R  Re unde e   0,081810094 calculăm
1  e2 Re
razele geocentrice ale celor 2 aeroporturi și apoi vom face media lor geometrică
1  2* 0,0067 * 0,62  0,0000448* 0,62
Ra  Re  10 
1  0,0067 * 0,62
 6378,16* 0,999  10  6374,93km
1  2* 0,0067 * 0,267  0,000048* 0,267
Rs  Re  10 
1  0,0067 * 0,267
= 6378,16 · 0,9991 + 10 = 6382,48 km
Calculăm acum lungimea arcului de cerc mare al traiectoriei avionului
cos AS  sin A * sin S  cos A * cos S * cos  Ls  La 
 AS  8221'28"  AS  1,437 rad.
Drumul: AS  R * AS  6378,7km *1,4373  9168,07km , R este raza medie a
916807km 880,13km
arcului care reprezintă traiectoria avionului V  
10,41 h
55
Pentru a determina momentul de răsărit la aterizare avem nevoie de coordona-

tele Soarelui în acea zi iar pentru unghiul pe care-l face planul traiectoriei cu ecua-
torul avem nevoie de unghiul paralactic
46
  *90  180  46,1  180  226,1 sin   sin   * sin  1639'46",9
89,08
cos  
cos        43,77  180  223,67  14h54m31,5s
cos 
cos H   tgS * tg  H   79,58  5h18m19,62s
Momentul în care răsare Soarele la Shanghai atunci este:
tl  H   12h  8h    L  5h18m19,62s  20h  16m18s  8h6m36s  6h18m43,38s
Astfel că de la răsărit până la aterizare a trecut:
t  1h46m13,62s
sin A  cos  * sin H  A  70,42  360  289,57
sin q sin L
  q  7428'58",8
cos A sin AS
tg qe
tg s   qE  910'52",46
cos q
q este unghiul paralactic, A este azimutul răsăritului, iar qE este unghiul pe care-l
face planul avionului cu ecuatorul.

Ești căpitan de vas și faci o expediție la 1880 în Pacific. Vezi o insulă și captivat
de frumusețea ei, uiți să-ți iei măsuri de precauție și astfel corabia ta rămâne blo-
cată în reciful de corali. Ca să poți transmite SOS trebuie să cunoști coordonatele
locului (soluție φ = 29°7’20" S, L = 167°57’2" E). Ai la tine un ceas care arată exact
timpul universal, un catalog stelar, o lunetă și un anuar astronomic. De asemenea
dispui la bord de instrumente de măsură a lungimilor și a unghiurilor. Ziua în care
ai eșuat este 20 octombrie (η = -15min6sec). Descrie modul de lucru pentru deter-
minarea coordonatelor și efectuează calculele pentru Formalhaut (α = 22h51m4s,
δ = -30°15’7"). Ai observat că umbra catargului de 8 m are lungimea minimă de
6,6 m. La culminația superioară a lui Formalhaut ceasul arată 9h43m41,37s UT.
Rezolvare:
Cunoaștem că Soarele se află la culminație superioară când trece la meridian.
Aplicăm formula: hcs   90        90     hcs 
În formula de mai sus nu ne este cunoscută declinația Soarelui, precum și înăl-
țimea maximă a Soarelui. Aceasta din urmă o putem afla prin faptul că cunoaștem
valorile înălțimii catargului și a umbrei sale, în momentul de culminație superioară
al astrului diurn. Aplicând funcția tangentă, aflăm înălțimea la culminație superi-
oară a Soarelui.
56
8m
tg hcs    hcs   50,477    90    50,477
6,6 m
Acum aflăm declinația Soarelui pentru ziua respectivă. Pentru că nu o putem
afla treptat, aflăm mai întâi longitudinea ecliptică a Soarelui.
27 zile
   90  180    27,06  180
89,8zile
După ce am aflat această longitudine, din teorema sinusurilor în triunghiul sferic
aflăm declinația Soarelui.
sin  sin 
  sin   sin   sin     1024'30",6
sin  sin90
Pentru orice eventualitate și pentru calcule viitoare, referitoare la timpul sideral,
aflăm ascensia dreaptă a Soarelui, din teorema lui Pitagora pentru triunghiul sferic.
cos 
cos      13h 40m 28,5s
cos 
Fiind cunoscute aceste valori, înlocuim în formula de mai sus pentru a afla latitu-
dinea locului în care am naufragiat:   90  1024'30",6  50,477    297'20''
Dintr-o formulă de definiție a timpului sideral, egalăm datele de la Soare cu cele
de la steaua Formalhaut, pentru a afla unghiul orar al Soarelui.
tsFormalhaut    H
 H       9h10m35,5s
ts     H 
Cunoscând TU de la Greenwich, indicat pe ceas, putem calcula timpul local
mediu pentru a determina longitudinea și deci aflăm toate coordonatele atolului
tm  TU  L
 L  H  12h    TU 
tm  H  12h  
L  9h10m35,5s  12h  15m 6s  9h43m41,37s  L  11h11m 48,1s =167,95°E

O stea are la un moment dat viteza radială vr , viteza transversală vt , paralaxa
anuală π, mișcarea proprie anuală μ și magnitudinea aparentă m.
a) Ce valori au avut ( vr > 0 ) sau vor avea ( vr  0 ) aceste mărimi vr , vt ,  ,  ,
în momentul când steaua a trecut (sau va trece) la distanța minimă față de Soare?
b) Să se determine timpul t (în ani) ce s-a scurs de la acest moment (sau se va
scurge până la acest moment);
c) Ce magnitudine aparentă vizuală ar avea Soarele dacă ar fi observat din
steaua Vega, a cărei paralaxă este de 0",12? Se va lua magnitudinea aparentă a
Soarelui, văzută de pe Pământ, egală cu +26,7.
Rezolvare:
a) În prezent viteza relativă a stelei față de Soare este v   vr2  vt2 
1/2
Fie θ unghiul dintre viteză și raza vizuală: tg   vt / vr , iar    0,  .

La momentul t distanța la stea este r   r sin  iar r = 1/π (pc) și r’ = 1/π’ (pc).
57
sin   vt / v  vt /  vr2  vt2      vr2  vt2 

1/2 1/2
Deci    / sin  / vt
La momentul considerat, putem scrie: vr  0 , vt  v  vt / sin    vr2  vt2  .

1/2
Din relațiile: vt  4,74 /  , vt  4,74   ,

vt vt    sau     vr  vt  vt
2 2 2
Considerând luminozitatea stelei constantă în intervalul de timp corespunzător

(steaua nefiind variabilă),se poate scrie: M  m  5  5lg  , M   m  5  5lg  ,
m  m  5lg     m  5lg sin   m  5lg vt /  vr2  vt2 
1/2
b) Pentru momentul în care steaua trece la distanța minimă de Soare, se poate

scrie: r cos   v  t , unde r  206265  (UA) și v(km/s) = v(UA/an)/4,74 ,
Deci t  206265 4,74cos  v 
Dar v  vt sin   4,74  sin  , deci rezultă t  206265sin  cos  /  .
Deoarece: sin   vt /  vr2  vt2  iar cos   vr /  vr2  vt2 
1/2 1/2
obținem
t  206265 vt vr /   v  v
2
r
2

(ani).
t
Din această formulă, se observă că dacă vr  0 , atunci t > 0, deci steaua a tre-
cut la distanța minimă de Soare. Dacă vr  0 , atunci t < 0, așadar steaua va trece la
distanța minimă de Soare. Dacă vr  0 atunci t = 0 și reprezintă momentul ac.
c) Fie m și m’ magnitudinile aparente văzute respectiv de pe Pământ și din Vega
și ∆, ∆’ distanțele corespunzătoare ale Soarelui
Pentru Pământ M = m + 5 - 5 lg∆
Pentru Vega M = m + 5 - 5 lg ∆’
Deci m - m’ = 5 lg∆’/∆
Soluția numerică ∆ = 1 UA = 1/206265 parsec.
∆’ = 1/0,12 parsec
m’ = -26,7 + 5 lg 206265/0,12 = -26,5 + 5·6,23525 = 4,5

Într-un an cu activitate solară maximă s-au defectat toți sateliții de comuni-
cații inclusiv cei GPS. Un căpitan de vas determină coordonatele geografice ale
navei observând trecerea la meridian a stelei Sirius în data de 20 februarie la ora
23h:15m:34s TU. A măsurat astfel înălțimea acestei stele: 50 grade. Explicați
metoda folosită și determinați latitudinea și longitudinea locului cunoscând declinația
și ascensia dreaptă a stelei Sirius.
Rezolvare:
Timpul sideral = ascensia dreaptă a stelei Sirius .
TU = 366,25/365,25* (timpul sideral la Greenwich-timpul sideral la miezul nop-
ții la Greenwich)
Determinarea ascensiei drepte a Soarelui: 24/360*(360-29/89*90) = 22h2min42sec
Timpul sideral la miezul nopții la Greenwich = ascensia dreaptă a Soarelui + 12
ore = 10h2min42sec
58
determinarea timpului sideral la Greenwich (2puncte)

Longitudinea = timpul sideral - timpul sideral la Greenwich
h = 90 grade - latitudine + declinație => latitudinea

Un urs panda se urcă într-o bambus de 30 m pentru a prelungi răsăritul Soarelui
în câmpia Chinei de sud-est (j = 30°) în ziua de 10 noiembrie. Tot din acel loc pleacă
cu același scop un călugăr budist care se deplasează cu viteza de 6 km/h. În ce
direcție trebuie să se deplaseze călugărul pentru a prelungi la maxim răsăritul? Cu
ce viteza trebuie să urce ursul pentru ca viteza de răsărit a Soarelui să fie ace-
eași pentru amândoi? Cât a durat călătoria călugărului și ce distanță a parcurs? Un
maestru kung-fu urmărește tot atunci răsăritul în același loc făcând exerciții de qi-
gong. Cât a durat răsăritul pentru maestru și cât pentru călugăr? Determinați azi-
mutul punctului de răsărit pentru maestru. Diametrul discului solar observat atunci
este 32’32". Toamna durează 89 zile și 19 ore.
Rezolvare:
R 6370000
Prin urcare cu 30 m orizontul coboară cu arccos  arccos  10'33"
R  h 6370030
și în același timp orizontul se extinde cu R  0,03 radiani = 19,65 km distanța pe
care călugărul o parcurge în 3 ore 16 minute și 30,8 secunde. De aici rezultă că
viteza ursului panda este 9,16 m/h.
Calculăm declinația Soarelui în 10 noiembrie cu celebrul triunghi sferic drept-
48zile
unghic sin   sin   sin  cu   90  48,11 și găsim δ = -16°58’.
89zile19ore
Apoi cunoscând și latitudinea determinăm unghiul orar al răsăritului
cos H  tg tg de unde H = -5h19min25sec = 18h40min35sec = 280°,1458.
Cunoscând acum toate cele 3 laturi ale triunghiului sferic de poziție (înălțimea este
-35’) și unghiul orar determinăm azimutul și unghiul paralactic cu teorema sinusului
sin H sin(180  A) sin q
  de unde rezultă q = 58°,4876 și A = 289°41’.
sin(90 35') sin(90  ) sin(90  )
 
Dintr-un alt triunghi sferic dreptunghic la orizont determinăm cât se deplasează

59
Soarele pe paralelul său (0,°636 pentru ca sin(0,°636)*sinq = sin32’32") pentru a se

ridica peste orizont în întregime și apoi de aici timpul corespunzător pentru maes-
tru (2 min 32,64 sec). Pentru călugăr și urs răsăritul va dura mai mult pentru că în
6370000
timpul respectiv orizontul coboară în plus cu arccos  1'12" pentru
6370000,38882
ca în timpul de 2 min 32,64 sec ursul urcă 388 mm și aplicând încă o data triunghiul
sferic la orizont găsim analog durata răsăritului pentru ei (2 min 38,2755 sec).

Un observator determină coordonatele geografice ale locului folosind trece-
rea la meridian a stelei Alrescha (α = 02h02m02,8s, δ = +02°45’49") în 11 noiembrie
2009 (η = -16 min) și găsește înălțimea de 62°35’ la ora legală 22:38:30 a locu-
lui respectiv aflat în fusul orar 8. Care sunt coordonatele geografice ale acestui loc?
După aceea observatorul măsoară magnitudinile celor 2 componente ale acestui sis-
tem binar aflat la 139 ani lumină separate printr-o distanță unghiulară de 1,8" și
găsește 4,33 și 5,23. Calculați magnitudinile absolute și magnitudinea aparentă a
sistemului. Aplicând relația masă-luminozitate (exponent 3,3 pentru aceste stele)
găsește că cele 2 stele de clasa A au masele de 2,3 și 1,8 mase solare. Cât este con-
stanta din această relație? Care este perioada sistemului? La ce distanțe se află cele
2 stele de centrul de masă și care sunt vitezele lor orbitale? Steaua mai mare are
raza egală cu 3,2 raze solare. Care este temperatura acesteia?
Rezolvare:
Aplicând formula h = 90° - φ + δ se deduce latitudinea φ = 30°10’49" N.
Pentru calculul longitudinii se ține seama că e trecere la meridian, deci tim-
pul sideral este egal cu ascensia dreaptă a stelei adică 2h2m2,8s. Pentru a deter-
mina timpul mediu avem nevoie de unghiul orar al Soarelui, iar pentru acesta
de ascensia lui dreaptă, care se determină din celebrul triunghi sferic dreptun-
ghic: cum de la echinocțiul de toamnă au trecut 50 zile, iar toamna are 89 zile
și 19 ore vom obține deplasarea Soarelui pe ecliptică în acest timp λ = 50°,116.
Calculăm mai întâi declinația lui sinδ = sinλ * sinε unde ε = 23°26’ este înclina-
rea axei terestre. Obținem δ = -17°,4 iar de aici α = 227°,78=15,1853h = 15h11m
7s. Atunci unghiul orar al Soarelui este H = ts - α = 10h50m55,8s. Timpul solar
mediu va fi tm = H + 12h + η = 22h34m55,8s. Diferența de longitudine față de meri-
dianul central al fusului este egală cu diferența dintre timpul legal și cel mediu:
ΔL = tl - tm = 3m34,2s = 53’33" de unde longitudinea va fi L = 119°6’27" E pentru că
timpul legal fiind mai mare decât cel mediu înseamnă că este spre vest față de meri-
dianul central al fusului 8 care este 120°E.
Distanța dintre componente este a = π*1,8" = 76,75 UA unde π = 139al/3,26pc/al
este paralaxa sistemului. Aplicând legea a 3-a a lui Kepler rezulta T = 317 ani.
Magnitudinile absolute se obțin cu relația M = m - 5 lg d și vor fi -3,82 și -2,92.
M2
Distanțele la care se află față de centrul de masă sunt r1  a   30,7UA
M1  M2
60
2r1
și r 2 = 46 UA iar vitezele lor sunt v1   0,6UA/an  2,88km/s și respectiv
T
v 2 = 4,32 km/s. Atât pentru temperatură cât și pentru constanta cerută tre-
buie să determinăm luminozitatea stelei mai mari comparând-o cu a Soarelui
L
 10 
0,4 M  M 
și vom obține 2754 luminozități solare adică 1030W. Atunci con-
L L 1
stanta din relația masă-luminozitate va fi C  3,3   10 70 W  kg -3,3 .
M 15
Aplicând legea Stefan-Boltzmann L = 4πR2T4 vom obține pentru temperatură
valoarea T = 23.366,4 K.

Ca să se răzbune pe diriginte pentru stresul pe care l-a produs lor în timpul
acestui lot, Andrei și Denis au construit un virus informatic pe care l-au plasat pe
laptopul acestuia. Peste ani, diru’ proiectează un program de control al orbitei sate-
liților. Ajuns pe computerul de bord ce comandă motoarele modulului de corecție a
traiectoriei, virusul se comportă astfel: după 100 orbite în jurul Lunii trecând foarte
aproape de punctele Lagrange L 1 și L 2 ale sistemului Pământ-Lună, adaugă 10% la
distanța la apolună (când satelitul este aici) lăsând constantă cea de la perilună. Ce
excentricitate și semiaxă mare are orbita inițială și care sunt distanțele la perilună
și la apolună ale satelitului? Care este perioada inițială și finală a satelitului? Ce se
va întâmpla cu satelitul? Calculați elementele noii orbite a satelitului. Considerând
că satelitul are masa de 1 tonă, calculați cu cât se modifică momentul cinetic orbital
și energia totală a satelitului imediat după acțiunea motorului virusat. Se dau: masa
Pământului 5,9736 × 1024 kg și masa Lunii 7,347673 × 1022 kg.
Explicații necesare:
Pentru un sistem de două corpuri cu masele M 1 și M 2 aflate la distanța r între
r  M2
ele centrul de masă se află la distanța x  de corpul mai masiv și atunci
M1  M2
ținând seama că punctele Lagrange se definesc ca acele puncte unde plasat un corp
se va mișca sincron cu corpul mai puțin masiv în jurul corpului masiv se determina
pozițiile punctelor L 1 (r 1) și L 2 (r 2) cu relațiile:
G  M1

G  M2
 2
 r 
4 2
 r1 
 M1  M2   G  r1 pentru L
 r1  x   r   r1  x  
2 2 1 2 1
T r3
G  M1

G  M2
 2  r2 
4 2
 r2 
 M1  M2   G  r2 pentru L
2
 r2  x   r2  x  r 
2 2 2
T r3
Aplicând aceasta pentru sistemul Pământ-Lună găsim x = 3.797,287 km,
r 1 = 53.199 km și r 2 = 63.641 km (față de Lună și nu față de centrul de masă așa cum
rezulta inițial din relațiile de mai sus).
Rezolvare:
Vom alege să le scădem cu un km aceste distanțe pentru a fi încă pe orbită.
Așa vom avea r P = 53.198 km și r A = 63.640 km de unde prin calcul vom avea
61
a = 58.420 km și e = 0,09 pentru orbita satelitului în jurul Lunii. Aplicând legea a

3-a a lui Kepler obținem perioada T = 14,67 zile. După acțiunea virusului vom avea
r’A = 70.005 km de unde a’ = 61.602 km și e’ = 0,12 și T’ = 15,89 zile pentru o orbita
în jurul Lunii. Dar acum satelitul trece dincolo de punctul L 2 și nu va mai orbita
în jurul Lunii ci în jurul Pământului. Pentru simplitate presupunem orbita circu-
lară în jurul centrului de masă al sistemului Pământ-Lună care apare ca orbită
eliptică în jurul Pământului cu r A = 384.400 km + 70.005 km = 454.405 km = a(1 + e)
și a’*e = 3.797 km de unde semiaxa mare a orbitei adevărate este a’ = 454.405 km -
-3.797 km = 450.608 km și excentricitatea acesteia este e = 0,0084. Apoi calculăm
perioada cu legea a 3-a a lui Kepler și obținem T’ = 35,3 zile.
Momentul cinetic este L = m * 2 v ar unde var este viteza areolară pe orbită în jurul
ab a 2 1  e 2
Lunii, iar viteza areolară se calculează cu relația var   de unde
T T
 a ' 1  e ' a2
2 2
1  e2 
vom avea modificarea de moment cinetic va fi L  m  2   =
 T ' T 
 
GmM L
= 4 * 1014 Js, iar energia totală pe orbită se calculează cu E   și atunci
2a
Gm( M L  M  )  1 1 
modificarea energiei totale va fi E     = 0,3 * 10 J
10
2  a a ' 
Problema 21. (Juniori )

Calculați și comparați magnitudinile lui Jupiter (albedo 0,343 a = 778.547.200 km
= 5,204267AU și R = 69.134,11725 km) la opoziție și Venus (albedo 0,75
a =108.208.930 km = 0,723332 AU și R = 6.051,8 km) la elongație maximă cunoscând
albedourile celor două planete, razele lor și semiaxele mari ale orbitelor. Pentru
raportare se vor folosi datele Lunii pline: m = -12,74, albedo 0,12, raza 1.737,10 km și
semiaxa mare 384,399 km = 0,00257 AU.
Rezolvare:
Pentru a calcula magnitudinile acestor planete vom scrie strălucirile lor văzute
de pe Pământ în acele situații și pentru raportare pe cea a Lunii a cărei magnitu-
dine o cunoaștem:
L  albedoJ RJ 2
EJ   
4(5,2UA)2 4  4,2UA 2
,
1
L  albedoV RV 2
EV   2
4(0,7UA)2 4 0,51UA 2 ,
L  albedoL RL 2
EL  
4(1,00257UA)2 4  0,00257UA 2
.
Prin raportare vom avea:
62
2 2
E J albedoJ  R   0,00257UA 1,00257UA 
  J     
E L albedoL  RL   4,2UA 5,2UA 
2 2 2
0,349  69134   1,00257   0,00257  5
        6,3  10
0,12  1737   5,2   4,2 
2 2
EV albedoV  R   0,00257UA 1,00257UA 
  V     
E L 2  albedoL  RL   0,7UA 0,714UA 
2 2 2
0,75  6051   1,00257   0,00257  4
        3,5  10
0,24  1737   0,7   0,714 
EJ 1
 10  J L  de unde mJ  mL  2,5  lg
0,4 m  m
Dar  2,74
EL 6,3  10 5
E 1
și analog V  10 0,4 mV  mL  de unde mV  mL  2,5  lg  4,1
EL 3,5  10 4
Se observă astfel că Venus la elongație maximă este mai strălucitor decât Jupiter
la opoziție cu 1,36 magnitudini adică este de 3,5 ori mai strălucitor.
63
Probleme pentru Proba Practică

Telescopul Kepler a fost direcționat spre o binară spectroscopică de la care se
cunoștea următoarea curbă a vitezelor radiale. Telescopul a înregistrat următoarea
curbă incompletă de lumină și din spectru ei a determinat temperatura celor 2 stele:
3500K și 7000K. Completați curba de lumină știind că situația prezentă pe grafic
e la apoastru când cea roșie e în spatele celei albastre. Determinați masele, razele
și densitățile medii ale stelelor formate simultan din același nor de gaz și perioadă
și elementele orbitei relative și cele ale orbitelor stelelor în jurul centrului de masă.
Desenați aceste orbite.
Rezolvare:
Măsurând pe primul grafic rezultă:
km 50km
30
100 s  6,32UA 10,54UA
T  0,27 y V1  V2  s 
365,25 4,74 y 4,74 y
Din curba de viteză se observă ca maximele și minimele au aceeași valoare ceea
ce înseamnă atunci stelele se afla pe axa mică ceea ce înseamnă că raza vizuală
este paralelă cu axa mare. Excentricitățile celor două orbite sunt identice și rezultă
din legea a II-a lui Kepler aplicată prin raportarea ariilor parcurse și a timpilor: 20
zile/30 zile

e
2 20      3 
    e  *30    e  *20   3e    2e  e   0,31416
 30  2   2  2 10
e
2
Întrucât în momentul când stelele se află pe axa mică viteza lor este egală cu
viteza de pe orbita circulară de rază a putem calcula :
V * T 6,32* 0,27 V * T 10,54* 0,27
a1  1   0,27UA , a2  2   0,45UA
2 6,28 2 6,28
a  a1  a2  0,27  0,45  0,72UA
64
T 2  M1  M2  0,27 2  M1  M2  0,373
3
 M  3
 M   M1  M2  M   5,18 M 
a 0,72 0,072
M2 a1 0,27
   0,6  M2  0,6 M1
M1 a2 0,45
1,6 M1  5,18 M   M1  3,23 M   M2  1,94 M 
Analizând curba de lumină obținem razele stelelor
2a 100 d
2 R2 1d
2a
 R2   0,022UA *149600000  3,3*106 km  3,3*109 m
200
2a ..100 d
2 R1 3d
 R1  3 R2  3* 0,02UA  0,06*149600000  9*106 km  9*109 m
Apoi calculăm volumele și cunoscând masele determinăm densitățile stelelor.
4R13
V1   3,052*1021 km 3  3,052*1030 m 3
3
V2  1,50 *1021 km 3  1,50 *1030 m 3
M1  3,23*2*1030  6,46*1030 kg
M2  3,88*1030 kg
M1
1   2,11kg / m 3
V1
M2
2   2,58kg / m 3
V2
Știind că raza vizuală este paralelă cu axa mare deducem că intervalul dintre
eclipsări trebuie să fie același , egal cu jumătate de perioadă. Pentru a completa
graficul al doilea calculăm luminozitățile celor două stele, precum și luminozitatea
L* corespunzătoare eclipsei în care steaua mai mică și mai fierbinte trece prin fața
celeia mai mari și mai reci, celălalt minim fiind corespunzător lui L 2.
L*  L2  4( R12  R22 )* T14
1,86*1028 W
L2  4R22 T24   48,5 Lsolare
3,84*1026 W
8,663*1027 W
L1  4R12 T14   22,5 Lsolare
3,84*1026 W
R12  R22 8
L*  L2  L1 *
2
 48,5  22,5*  68,5 Lsolare
R2 9
După ce se efectuează calculele se completează curba de lumină evidențiind și
momentele eclipsei de unde s-au dedus razele.
65
Fiind dat graficul vitezelor radiale calculați perioada, semiaxa mare și masele
sistemului binar Capella. Acest sistem se apropie sau se îndepărtează de noi? Cu ce
viteză?
Rezolvare:
Sistemul se îndepărtează cu viteza de 30 km/s.
De pe grafic se observă că viteza unei componente este v 1 = 63 km/s - 30 km/s =
= 33 km/s, iar a celeilalte componente este v 2 = 30 km/s - 3 km/s = 27 km/s.
Tot din grafic rezultă perioada de 102 zile.
Atunci distanțele la care se află componentele de centrul de masă sunt:
r 1 = v 1 * T/2π = 46285822,5 km = 0,3094 UA
r 2 = v 2 * T/2π = 37870218,427 km = 0,253 UA
Atunci semiaxa mare a sistemului este a = r 1 + r 2 = 0,5624 UA
( M1  M2 )  T 2 1an  M 
2
Aplicând legea a treia a lui Kepler:  se obține M 1 +
M = 2,276 mase solare. a3 1UA 3
2
Centrul de masa fiind situate mai aproape de steaua cu masa mai mare are
M1 r2 v2 27
poziția data de    de unde se obține M 2 = 1,(2) * M1 și înlocuind
M2 r1 v1 33
66
în suma maselor obținem 2,(2) * M1 = 2,276 mase solare de unde M1 = 1,0242 mase
solare și apoi M2 = 1,2518 mase solare.
Problema 3.(Seniori și Juniori)

Roiul M13 are 400.000 stele răspândite pe o întindere de 36’ și se află la
25.000 ani lumină de noi. Să se calculeze magnitudinea absolută medie a unei stele
din roi, știind că magnitudinea aparentă a roiului este 7. Care este distanța medie
dintre stele? Coordonatele lui sunt α = 16h42m și δ = 36°26’. Cunoscând că centrul
galactic are coordonatele α = 17h45m40s, δ = - 29°0’28" și că se află la r = 26.000
ani lumină, să se calculeze la ce distanță se află roiul de centrul galaxiei.
În unele galaxii ale roiului s-au descoperit niște cefeide și astfel s-a putut deter-
mina distanța până la ele. De asemenea analizând spectroscopic liniile HII s-a putut
calcula viteza lor de recesiune. Determinați constanta Hubble completați tabelul.
Calculați eroarea medie în determinarea distanței și a vitezei de recesiune.
Members of the M96 Group

Hubble Absolute Distance Redshift Apparent
Name
constant magnitude (Mly)[6] ( km/s)[6] Magnitude[6]
M95 32.6 ± 1.4 778 ± 4 11.4
M96 31 ± 3 897 ± 4 10.1
M105 32.0 ± 1.6 911 ± 2 10.2
NGC 3299 641 ± 6 13.3
NGC 3377 665 ± 2 11.2
NGC 3384 35.1 ± 2.3 704 ± 2 10.9
NGC 3412 841 ± 2 11.5
NGC 3489 677 ± 2 11.1
M65 807 ± 3 10.3
M66 36 ± 5.0 727 ± 3 9.7
NGC 3628 843 ± 1 9.4
Rezolvare:
Calculăm constanta Hubble pentru cele 5 situații unde cunoaștem atât vitezele
cât și distanțele și apoi facem media lor. Apoi cu aceasta calculăm distanțele în cele-
lalte situații și apoi magnitudinile absolute. În tabel se trece și eroarea relativă atât
la distanțe cât și la viteze și se face media acestora. Obținem astfel H = 79,27 km/s/
Mpc, iar media erorilor este 0,37% pentru viteze și 3,82% pentru distanțe.
Members of the M96 Group

Hubble
constant Absolute Distance Redshift Apparent
Name [6] eroarea [6] eroarea
km/s/ magnitude (Mly) ( km/s) Magnitude[6]
MPC
M95 77,8 - 18,5 32.6 ± 1.4 4,2% 778 ± 4 0,51% 11.4
M96 94,42 - 19,75 31 ± 3 9,67% 897 ± 4 0,44% 10.1
67
M105 92,86 - 19,75 32.0 ± 1.6 5% 911 ± 2 0,21% 10.2

NGC
79,27 - 16 8,08MPC - 641 ± 6 0,93% 13.3
3299
NGC
79,27 - 18,4 8,38MPC - 665 ± 2 0,3% 11.2
3377
NGC
65,42 - 19,25 35.1 ± 2.3 6% 704 ± 2 0,28% 10.9
3384
NGC
79,27 - 18,6 10,6MPC - 841 ± 2 0,23% 11.5
3412
NGC
79,27 - 18,55 8,54MPC - 677 ± 2 0,29% 11.1
3489
M65 79,27 - 19,5 10,18MPC - 807 ± 3 0,37% 10.3
M66 65,85 - 20,5 36 ± 5.0 13,88% 727 ± 3 0,41% 9.7
NGC
79,27 - 20,7 10,18MPC - 843 ± 1 0,11% 9.4
3628

Eclipsa de Lună din 16 iulie 2000: măsurați diametrul aparent al Lunii și cel
al conului de umbră al Pământului. Determinați viteza unghiulară momentană de
deplasare relativă a Lunii. Calculați diametrul conului de penumbră al Pământului.
Rezolvare:
Se măsoară de pe foaie Dlună = 30’ și Dumbră = 1°16’. Avem perioada în care
Luna se află în conul de umbră al Pământului, de unde scoatem viteza v = 42,86’/h.
Diametrul unghiular al conului de penumbră D = v·T, de unde iese D = 4°27’25,72".
D
Calculăm diametrul real al conului de umbră d  2tg r , r fiind semiaxa mare a
Lunii, iar d  30.000 km. 2
68

Eclipsa de Soare din 11 august 1999: determinați lățimea benzii de totalitate și
viteza de deplasare a umbrei Lunii pe suprafața Pământului (linia galbenă a deve-
nit neagră).
Determinați distanța pe suprafața Pământului (R = 6370 km) dintre poziția

maximului și cea a punctului subsolar aflat pe meridianul 15°E. Ce unghi orar are
Soarele în locul de maxim la momentul de maxim? În ce raport se află diametrele
unghiulare ale Lunii și Soarelui? Care a fost valoarea ecuației timpului în acea zi?
Determinați momentul de timp sideral al maximului.
Rezolvare:
Lățimea benzii se măsoară de pe foaie, iar viteza se obține împărțind distanța
dintre cele 2 linii îngroșate la perioada de 10 minute.
Distanța dintre punctul maximului și punctul subsolar se măsoară pe foaie,
d  3330km.
Diferența de longitudine dintre punctul subsolar și punctul maxim al eclipsei este
chiar unghiul orar al Soarelui, adică H = 9°17’18", iar ascensia acestuia se calcu-
lează din triunghiul sferic de poziție al Soarelui,  = 136,64°. Timpul sideral se cal-
culează din formula     H  9h43min43.85s .
69
Intervalul de timp corespunzător fazei de totalitate reprezintă diferența diame-

trelor Soarelui și a Lunii, iar perioada totală a eclipsei este suma diametrelor. Ne
2
folosim de asta de viteza unghiulară a Lunii,    0,5’’/ s , cea a Soarelui este
foarte mică. T
Faza de totalitate este de 71,3", deci d  3330km D  1,2' , iar DL + DS =
60,25', DS = 29,6’, iar DL = 30,6’.
În momentul maxim al eclipsei unghiul orar al Soarelui la Greenwich era
H  G  L  0  L  <- longitudinea punctului subsolar, de unde H = -1 h.
TU  H  G  12h   , unde TU - timpul universal al maximului + durata fazei
de totalitate; - ecuația timpului. Din calcule rezulta  = 5min30s.
70

Tranzitul lui Venus: determinați diametrele unghiulare ale Soarelui și planetei
Venus. Calculați viteza cu care se deplasează umbra lui Venus peste discul solar și
găsiți de aici durata anului venusian cunoscând anul sideral pământesc.
Rezolvare:
Folosindu-ne de scara data pe desen, determinăm diametrele unghiulare ale
celor 2 corpuri: DV = 53" și DS = 31,76’. Calculând duratele celor 2 tranzite și dis-
tanța unghiulară parcursă pe suprafața Soarelui, putem calcula vitezele unghiulare
ale lui Venus în cele 2 momente; V2012 = 3,89’/h ; V2004 = 3,83’/h. Știind că el are de
2
parcurs 360°, calculăm perioada din   , T = 224,3 zile. Aceasta este perioada
Tv 1 1 1
siderală a lui Venus. O introducem în formula perioadei sinodice,   ,
de unde iese perioada sinodică a lui Venus TsV = 587,4 zile. TsV Tv T 
Problema 7.(Seniori )
O rachetă balistică intercontinentală este lansată din Coreea de Nord spre S UA
G  M
cu viteza v0  sub unghiul de 60°. Demonstrați că traiectoria ei este o
R
elipsă și determinați elementele acesteia (a, e, b). Ce înălțime maximă (față de nivelul
solului) atinge proiectilul? După cât timp cade proiectilul? Unde este focarul elipsei?
71
Rezolvare:
Energetic deducem că semiaxa mare a elipsei este egală cu raza Pământului și
totodată rezultă că viteza de lansare este exact cea pe care o are corpul când este în
cele două poziții de pe axa mică, ceea ce înseamnă că poziția de lansare este pe axa
mică. Astfel, din unghiul de lansare putem determina semiaxa mică și apoi excentri-
citatea. Tot geometric determinăm și înălțimea, iar distanța dintre locul de lansare
și cel de aterizare l - am notat cu arcul KS. Focarul este chiar centrul Pământului
GM 
v0 
R
  60
R  6370km
42 a 2 GM 2a
2
  v0 2   v(b )
T a T
 1
R2  1  
R a b
2 2
 4 3 3
b  R cos    e      0,866
2 a R 4 2
  R    6667,26km
KS 
3
R
h  R   R  R sin60   R sin60 
 3185km
2
Proiectilul cade după jumătate de perioadă de mișcare pe elipsa pe care o aflăm
R 3 R 3
din Kepler: T  2  t    396,45secunde
M  G M  G

Estimați densitatea materiei din interiorul unui quasar cu masa de 25 milioane
mase solare în limitele razei sale Schwarzschild.
Rezolvare:
2GM 2GM 1
c  Rs  2  7,4  1010 m  UA
Rs c 2
4
V  R3  1,67  103 m 3
3
M kg
  29.940 3
V m
Un fragment de cometa se îndreaptă către zona troienilor. Sa se calculeze sur-
plusul minim de viteza pe care trebuie sa o imprime unui asteroid aflat in marginea
acestei aglomerări cu masa M și raza R pentru ca acesta să poată ieși din L4 al sis-
temului Soare-Jupiter. Ce traiectorie va avea apoi asteroidul? (calcul algebric)
72
Rezolvare:
P J
2 2
v2   v2  v2  v v1 
T Tj  a j
GM
v0  v1  v2 v2  v2  2 v2 
R
v   2 1   GM
R
v2  vde ev.1  vcirc v2  vde ev.2  vparabolica
vparabolica  vcirculara * 2
Et  0 mv 2 GMm
Et   L5
2 R
GmM mv 2 mv 2 GmM
Fg  Fcf  2
 m  2
 R F cf    2
mv 2  GmMR
R R R R
GmM GmM GmM
Et  -  -> orbita circulară
2R R 2R
GmM
Et   -> orbita eliptică
2a
2GM GM GM  2 
    1
Viteza periastru: a 1  e  a a  1 e 
GM  2 
  1
Viteza apoastru: a  1 e  .

Mai jos se dă curba de lumină a unei stele variabile și cea a relației perioadă-
luminozitate unde triunghiurile negre corespund tipului de stea. Determinați la ce
distanța se află aceasta stea.
73
Rezolvare:
Din măsurători pe grafic obținem
perioada:
2,1……….0,5 day
2,4……….T
T = 0,55 day
Folosind graficul care ne dă rela-
ția dintre perioadă și magnitudinea
absolută obținem M = 1,58 observând
că triunghiul de sus izolat cores-
punde acestei stele.
Prin măsurători pe curba de
lumină determinăm magnitudinea
aparentă medie:
1 cm…….0,2
0,3 cm…..a
a = 0,06
m = 7,6 + 0,06 = 7,66 M = m + 5 - 5lgd lgd = 2,2052 d = 160,39 pc(parsec)
Problema 11. (Seniori )

Mai jos este imaginea lui Venus care după cum știți are faze. Determinați poziția
planetei pe orbita cunoscând că semiaxa mare a planetei este 0,7 UA. Se consideră
că orbita lui Venus și cea a Pământului sunt circulare.
Rezolvare:
Notăm cu O centrul lui Venus,
cu B marginea dreaptă a lui și cu E
limita părții iluminate, și din măsu-
rarea pe desen obținem unghiul din-
tre raza incidentă și cea reflectată
spre Pământ. Apoi calculăm faza, iar
din ea obținem acest unghi. Folosind
teorema sinusului obținem elongația
planetei și apoi diferența longitudini-
lor geocentrice ale celor două planete.
Aplicând încă o dată teorema sinu-
sului determinăm distanța la care se
află Venus de noi în acel moment.
OEB  90
r ' OE
OEB  cos     OE  OB * cos 
r OB
CO  OE M  M cos  1  cos 
  
AO  OB 2M 2
74
CE 1  cos  10,5 1  cos 

    
AB 2 13,8 2
 13,8  13,8cos   20  cos   0,52    5833'3",67
sin e sin 
  sin e  0,7 * 0,85  0,595  e  36,51
0,7 1
unghiulVST  8443'44",3
sin(VST ) sin(VST )
 sin   VT   1,16UA
VT sin 

Să se determine diametrul
planetei Jupiter folosind foto-
grafia unei ocultații a aces-
tuia într-o noapte cu Lună
plină și cunoscând diametrul
unghiular al Lunii de 30’ și
semiaxa planetei de 5,2 UA
(1 UA = 149,6 mil. km).
În imagine se dau poziți-
ile primilor 3 sateliți. Consi-
derând că se află la distanțele
lor maxime față de planetă
calculați înclinările orbite-
lor acestora față de ecuatorul
planetei?

Determinați elementele orbitelor sistemelor care au curbele de viteză în următoa-
rele imagini cunoscând că perioada primeia este de 100 zile iar a celeilalte este 125
zile.
75
Rezolvare:
Se măsoară pe grafic vitezele la afeliu și la periheliu și se constată că la perihe-
liu, viteza e de 23 km/s în timp ce la afeliu e de 7 km/s.
Se folosește după aceea Legea a doua a lui Kepler, pentru a stabili un raport
între viteze, pe baza excentricității. Aceasta se află din raport.
Cunoscând viteza la afeliu sau periheliu, se înlocuiește în formula vitezei are-
olare (în cazul expus aici, viteza la periheliu) pentru a determina semiaxa mare,
cunoscând celelalte elemente. Odată aflată semiaxa mare și cunoscând excentricita-
tea, determinăm semiaxa mică
Pentru a afla masa totală a sistemului, aplicăm Legea a treia a lui Kepler în
comparație cu sistemul Pământ-Soare.
v a a(1  e)
vaph  aaph  v ph  aaph  ph  aph  
vaph a ph a(1  e)
23 1  e 16
  23  23e  7  7 e  16  30e  e   e  0,5(3)
7 1 e 30
2ab 2a 2 1  e 2 2a 1 e
v ph     
T  a(1  e) T  a(1  e) T 1 e
T  v ph T  v ph
a   a  2,61UA
1  e 2 1,8126
2
1 e
b  a 1  e 2  b  2,2 UA
T2 T2 a3 T 2
( M1  M 2 )  M     M  M1  M2
a3 a3 a 3 T2
M1  M2  7,15 M
Asemănător la cel de-al doilea grafic. Aici, viteza la periheliu este 47,5 km/s în
timp ce la afeliu este 37,5 km/s. Atenție! În calcule, perioada este diferită de cea de
la primul grafic.
v a a(1  e)
vaph  aaph  v ph  aaph  ph  aph  
vaph a ph a(1  e)
47,5 1  e 10
  47,5  47,5e  37,5  37,5e  10  85e  e   e  0,117
37,5 1  e 85
2ab 2a 2 1  e 2 2a 1 e
v ph     
T  a(1  e) T  a(1  e) T 1 e
T  v ph T  v ph
a   a  10,9UA
1  e 2 1,124
2
1 e
b  a 1  e 2  b  10,82UA
76

Folosind graficul de mai jos determinați distanța până la următoarele cefeide
Nr. Max. Min. Epoch Period Remarks
1 13.2 14.8 26607.8 15.568 Cep, Sp F - G
5 13.2 14.9 26628.644 17.555 Cep, Sp F - G
6 13.2 14.9 22162.928 19.30 Cep, Sp F - G
Rezolvare:
Prima cefeidă: log15,568 = 1,19
M=-5
m = (13,2 + 14,8)/2 = 14
- M = m + 5 - 5lgd
lgd = (14 + 5 + 5)/5 = 4,8 d = 63095,73 pc
A doua cefeidă: log17,555 = 1,24
M = - 5,2
m = (13,2 + 14,9)/2 = 14,05
lgd = (14,05 + 5 + 5,2)/5 = 4,85 d = 70794,57 pc
A treia cefeidă: log19,30 = 1,28
M = - 5,4
m = (13,2 + 14,9)/2 = 14,05
lgd = (14,05 + 5 + 5,4)/5 = 4,89 d = 77624,71 pc
d = (63095,73 + 70794,57 + 77624,71)/3 = 70505,0033 pc pentru distanța la care
se afla roiul

Se dă următorul spectru al liniei Hα emise de componentele unui sistem binar
pentru 3 poziții relative ale componentelor și curba de lumină corespunzătoare.
Determinați perioada sistemului, semiaxa mare și distanța până la acesta, masele,
vitezele orbitale ale componentelor, precum și razele acestora, luminozitățile și
77
magnitudinile lor absolute considerând temperaturile efective egale cu cele de culoare

obținute din legea lui Wien și folosind magnitudinea bolometrică (+ 4,83) și lumino-
zitatea (3,846·1026 W) Soarelui. Se dau: σ = 5,6697·10- 8 W/m2·K4, b = 0,02898 m·K,
c = 3·108 m/s, R☼ = 6,96·105 km, M☼ = 1,989·1030 kg (doar S).
Rezolvare:
Din spectru rezultă Δλ = 0,1 nm pentru fiecare stea și deci
V1 = 0,1nm·300.000 km/s/400 nm = 75 km/s;
V2 = 0,1nm·300.000 km/s/600 nm = 50 km/s.
De aici T1 = b/λ10 = 6996K = 1,2125·T☼ și T2 = b/λ20 = 4664 K = 0,8·T☼ pe care le
vom considera și temperaturi efective.
Cum perioada este de T = 200 zile, scriind V1 = (2π/T)·r1 și V2 = (2π/T)·r2 putem
calcula:
r1 = 206.264.806,247 km = 1,38 UA și r2 = 137.509.870,83 km = 0,92 UA
r1 + r2 = a = > a = 2,3 UA și r1/r2 = v1/v2 = M1/M2 = 1,5
Acum aplicăm legea a treia a lui Kepler: T2(M1 + M2)/a3 = 4π2/G și vom obține
M1 + M2 = 3,65M☼
Această relație împreună cu M1/M2 = 1,5 formează un sistem din care obținem
M1 = 2,19M☼ este masa stelei albastre și M2 = 1,46M☼ este masa stelei roșii.
78
Analizând curba de lumina se observă că primul maxim corespunde situației

când steaua mai mică, cea albastră și caldă trece prin spatele stelei mari roșii și
„reci”, iar al doilea maxim corespunde situației când steaua albastră trece prin fața
stelei roșii. De aici deducem că 8 este magnitudinea vizuală aparentă a sistemu-
lui iar 9 este magnitudinea vizuală aparentă a stelei mari. Studiind pe axa timpului
observăm ca 2 zile înseamnă timpul cât diametrul stelei mici traversează marginea
stelei mari pe distanța 2 · R1, iar 5 zile înseamnă timpul cât steaua mică trece prin
fața/spatele stelei mari de la o tangentă interioară pe distanța 2 · R2 - 2 · R1 la alta
și perioada de 200 zile corespunde la deplasarea relativă a unei stele față de cea-
laltă pe o distanță 2 · π · a. De unde o zi corespunde la R1 și 3 zile corespund la 2 · R2
deci 1,5 zile corespund la R2. Adică R1 = π · a/100 = 10,8 milioane km = 15,53 · R☼ și
R2 = 1,5 · π · a/100 = 16,2 milioane km = 23,3 · R☼.
Atunci folosind legea Stefan-Boltzmann obținem L1 = 4 · π · R12 · σ · T14 și
L2 = 4 · π · R22 · σ · T24. Acum scriem L1/L☼ = (R12 · T14)/(R☼2 · T☼4) = 521,3 = 10- 0,4(M1 -
- M☼)
deci M1 = M☼ - 2,5 * lg(521,3) = 4,83 - 6,79 = - 1,96 și L2/L☼ = (R22 * T24)/(R☼2 ·
4
· T☼ ) = 222,37 = 10- 0,4(M2 - M☼) deci M2 = M☼ - 2,5 * lg(222,37) = 4,83 - 5,87 = - 1,04.
Cunoscând acum magnitudinea stelei roșii m2 = 9 putem calcula modulul de
distanță din relația M = m + 5 - 5lg(d) de unde lg(d) = 0,2 · (m2 + 5 - M2) = 3,0075 și
de aici obținem d = 1017,5 pc și atunci π = 1/d = 0,000983".

O maimuță din Gibraltar (φ = 36°8’ N, L = 5°21’ W) se culcă când răsare
Betelgeuse din spatele coastei marocane (α = 5h55,67m, δ = 7°24,58’) și se trezește
când aceasta apune. Cât timp doarme maimuța, când se culcă și când se trezește (în
TU)? Dacă Betelgeuse trece la meridian la miezul nopții adevărate în ce zi a anului
ne aflăm? Ce unghi face planul în care se află traiectoria diurnă aparentă a stelei cu
orizontul? Să se calculeze azimutul acelei porțiuni a coastei marocane unde răsare
Betelgeuse. Ce distanță unghiulară este între Soare și Betelgeuse în această zi?
Rezolvare:
cosH = - tgφ * tgδ = - 0,73 * 0,13 = - 0,0949 = >H = 95°,45 = 6h21m47s = > maimuța
doarme 12h43m34s (2 puncte).
Întrucât steaua trece la meridian la miezul nopții adevărate = > suntem în ziua în
care ascensia dreaptă a Soarelui este 12 + α = 17h55,67m, adică cu o zi înaintea sol-
stițiului de iarnă (21 dec.) când ecuația timpului are valoarea η = - 2,2m = - 2m12s
Astfel că timpul mediu al răsăritului (culcarea maimuței) este tm = Hrăsărit + η = 24h -
- 6 21m47s - 2m12s = 18h23m59s ceea ce înseamnă în TU 18h45m23s.
h
Cum maimuța doarme 12h43m34s înseamnă că se va trezi la ora 7h28m57s TU.

Cum planul traiectoriei aparente a unei stele este paralel cu ecuatorul = > va face
cu orizontul unghiul 90° - φ = 53°52’.
sin H sin(180  A) .
În triunghiul de poziție se aplică teorema sinusului: 
sin(90  h) sin(90  )
Ținând seama ca la răsărit h = 0 se obține sin A  sin H  cos  de unde
A = 360° - 99°11’20,8" = 260,81° = 260°48’39,2"
Table of Mean Value of the Equation of Time, in Minutes (at true Noon) to correct Solar Time for Standard Time:
Add Equation of Time when Sun “slow,” i.e., sign is positive ( + ); subtract when Sun “fast,” i.e., sign is negative ( - ).
Day JAN FEB MAR APR MAY JUN JUL AUG SEP OCT NOV DEC
1 + 3.4 + 13.6 + 12.5 + 4.1 - 2.8 - 2.3 + 3.6 + 6.3 + 0.2 - 10.1 - 16.3 - 11.2
2 3.9 13.7 12.3 3.8 3.0 2.2 3.8 6.2 0.1 10.4 16.4 10.8
3 4.3 13.8 12.1 3.5 3.1 2.0 4.0 6.2 0.5 10.8 16.4 10.4
4 4.8 13.9 11.9 3.2 3.2 1.9 4.2 6.1 0.7 11.1 16.4 10.0
5 5.2 14.0 11.7 2.9 3.3 1.7 4.4 6.0 1.1 11.4 16.4 9.6
6 5.7 14.1 11.5 2.6 3.4 1.5 4.6 5.9 1.5 11.7 16.3 9.2
7 + 6.1 + 14.2 + 11.2 + 2.3 - 3.4 - 1.3 + 4.7 + 5.8 - 1.8 - 12.0 - 16.3 - 8.8
8 6.5 14.2 11.0 2.1 3.5 1.2 4.9 5.7 2.1 12.3 16.3 8.3
9 6.9 14.3 10.7 1.8 3.6 1.0 5.0 5.5 2.5 12.6 16.2 7.9
10 7.3 14.3 10.5 1.5 3.6 0.8 5.2 5.4 2.8 12.8 16.1 7.5
11 7.8 14.3 10.2 1.2 3.7 0.6 5.3 5.2 3.2 13.1 16.0 7.0
12 8.2 14.3 10.0 0.9 3.7 0.4 5.4 5.1 3.5 13.4 15.9 6.5
13 + 8.5 + 14.3 + 9.7 + 0.7 - 3.7 - 0.2 + 5.6 + 4.9 - 3.9 - 13.6 - 15.8 - 6.1
14 8.9 14.3 9.4 0.4 3.7 0.0 5.7 4.7 4.2 13.8 15.6 5.6
15 9.3 14.2 9.1 + 0.2 3.7 + 0.2 5.8 4.5 4.6 14.1 15.5 5.1
16 9.6 14.2 8.9 - 0.1 3.7 0.4 5.9 4.3 5.0 14.3 15.3 4.6
17 9.9 14.1 8.6 0.2 3.7 0.7 6.0 4.1 5.3 14.5 15.1 4.1
18 10.3 14.0 8.3 0.5 3.7 0.9 6.1 3.9 5.5 14.7 14.9 3.6
19 + 10.6 + 13.9 + 8.0 - 0.7 - 3.6 + 1.1 + 6.2 + 3.7 - 6.0 - 14.9 - 14.7 - 3.2
20 10.9 13.8 7.7 0.9 3.6 1.3 6.2 3.5 6.4 15.1 14.5 2.7
21 11.2 13.7 7.4 1.2 3.5 1.5 6.3 3.2 6.7 15.2 14.3 2.2
22 11.5 13.6 7.1 1.4 3.5 1.7 6.3 3.0 7.1 15.4 14.0 1.7
23 11.8 13.5 6.8 1.6 3.4 2.0 6.4 2.8 7.4 15.6 13.7 1.2
24 12.0 13.4 6.5 1.8 3.3 2.2 6.4 2.5 7.8 15.7 13.4 0.7
25 + 12.3 + 13.2 + 6.2 - 1.9 - 3.2 + 2.4 + 6.4 + 2.2 - 8.1 - 15.8 - 13.1 - 0.2
26 12.5 13.1 5.9 2.1 3.1 2.6 6.4 1.9 8.4 15.9 12.9 0.3
27 12.7 12.9 5.6 2.3 3.0 2.8 6.4 1.7 8.8 16.0 12.5 0.8
28 12.9 12.7 5.3 2.4 2.9 3.0 6.4 1.4 9.1 16.1 12.2 1.3
29 13.1 5.0 2.6 2.8 3.2 6.4 1.1 9.5 16.2 11.9 1.8
30 13.3 4.7 2.7 2.6 3.4 6.4 0.8 9.8 16.3 11.5 2.3
31 + 13.4 + 4.4 - 2.5 + 6.3 + 0.5 - 16.3 + 2.8
79
80
Soarele are în această zi coordonatele ecuatoriale a = 17h56m d = - 23°26’ astfel

că distanța unghiulară dintre Soare și Betelgeuse este
cos( B )  sin   sin  B  cos   cos  B  cos(    B ) 
 0,4  0,13  0,9165  0,99  1  0,96
=> distanța unghiulară dintre Soare și Betelgeuse este 163°,6

A) Subsistemul Epsilon Lyrae 1 (care face
parte din sistemul εLyr), situat la 162 ani
lumina de noi, este prezentat in figura de mai
jos. Calculați semiaxa mare, semiaxa mică și
excentricitatea orbitei, și apoi perioada și masa
sistemului.
Rezolvare:
Se măsoară lungimea maximă a ovalului și
se împarte la 2 = > semiaxa mare = 141,5 UA.
Se trasează și pe la mijlocul ei perpendicular se
duce axa mică care se măsoară și se împarte la 2 = > semiaxa mică = 102,6 UA.
a2  b2
Se calculează excentricitatea cu formula e   0,68875 .
a
Perioada se poate determina aproximativ grafic măsurând secantele dintre 2000
și 3100 și apoi dintre 2800 și 2900. Raportul lor înmulțit cu 100 este numărul de
ani care trebuie adunat la 1100 pentru a obține perioada T = 1178 ani.
Având perioada și semiaxa mare se calculează masa sistemului cu legea a treia a
T 2 ( M1  M2 ) 1an2
lui Kepler  M  rezultând masa în mase solare.
a3 1UA 3
M = 2 mase solare.

În câmpul vizual al ocularului unui tele-
scop cu fob = 1230 mm și foc = 7.5 mm se
observă imaginea din figura 2. Determinați
distanța unghiulară dintre componentele sis-
temului Albireo.
Rezolvare:
Se calculează grosismentul telescopului cu
acel ocular: G = Fob/Foc = 1230/7.5 = 164. Se
măsoară distanța dintre stele în câmpul ocu-
larului: d = 6,8 mm. Distanța la care e imagi-
nea de ochi este: Δ = 25 cm.
81
Se calculează unghiul cu vârful în centrul pupilei dintre cele 2 imagini ale stele-
lor: tg(u/2) = (d/2)/Δ = 0,0136 = >u = 1,56°
Unghiul real dintre stele este u0 = u/G = 0,0095° = 34",2.

Steaua χCygnus are curba de variație a magnitudinii în figură.
Determinați perioada, amplitudinea de variație a magnitudinii și distanța la care
se află știind că relația magnitudine perioadă este în imaginea de mai jos.
Rezolvare:
Se determină perioada cu ajutorul pri-
mului grafic: T = 400 zile
Din al doilea grafic se obține magnitu-
dinea absolută M = - 5,25.
Tot din primul grafic se determină
amplitudinea variației: 13 - 5 = 8 și mag-
nitudinea medie 9.
Cu aceste date se poate determina dis-
tanța folosind formula Pogson: M = m + 5 -
- 5lgd => 5lgd = m + 5 - M = 19,25 =>
lgd = 3,85 => d = 103,85 = 7080 pc.

Din observații asupra sateliților lui Jupiter s-a construit graficul următor.
Calculați masa planetei Jupiter știind că raza sa este de 71.370 km, iar pe imagi-
nea de pe pagina următoare 1 pătrățel are dimensiunea de 5 raze jupiteriene. Se dă:
G = 20/3 * 10 - 11 N * m2/kg2.
Rezolvare:
Măsurarea distanțelor de la Jupiter la sateliți și calcularea semiaxelor mari ale
acestora, de exemplu pentru Ganimede a = 15 * RJ = 1070550 km.
Determinarea perioadelor sateliților. Tot pentru Ganimede T = 7 zile
Aplicarea legii a treia generalizată: T2 · MJ/a3 = 4π2/G.
Calcularea masei:
MJ = 49.077.322.247.655 · 1015/24385536 * 10 - 6 = 2012558,6843 · 1021 kg
82

Să se deseneze și calculeze orbita sis-
temului Achernar (α Eridani) după figura
de mai jos situat la 144 ani lumină de
noi. Steaua principală este de clasă B3
cu masa de 6,7 mase solare, luminozita-
tea de 2900 ori mai mare ca a Soarelui și
temperatura de 14.510 K.
Rezolvare:
Când companionul se apropie la periastru cei 2 lobi Roche vor intra în contact
și în planul ecuatorial al stelei albastre se formează un disc de acreție spre cealaltă
stea care va emite un puternic vânt de particule detectat pe direcția axei de rota-
ție a stelei doar când companionul e în apropierea periastrului. În decembrie 2007 a
început această fază pentru actuala perioadă a sistemului când distanța dintre cele
2 stele era de 6,7 U.A. Măsurând pe imaginea cu pozițiile stelei mai mici în dife-
rite momente de timp se pot calcula vitezele acesteia pe fiecare interval de timp și
de aici viteza areolară: 26,5 UA2/an. Apoi raportând distanțele la viteze si făcând o
medie se obține perioada sistemului: T = 2 * π * r/v = 9,2856 ani și de aici se calcu-
lează semiaxa mare a sistemului: a = 9,086 UA și axa mică b = 4,3156 UA și aplicând
2ab 2a 2 1  e 2
relația care ne dă viteza areolară v ar   se obține excentricitatea
T T
orbitei companionului e = 0,88 ceea ce înseamnă că la periastru se va apropia la
1,087 UA de steaua principală cu 230 km/s, pe când la apoastru se va îndepărta
la 17,08 UA cu 14,7 km/s. Cunoscând excentricitatea si semiaxa mare se pot deter-
mina unghiurile față de direcția în care se află companionul la periastru folosind
a  1  e 2 
formula r  pentru fiecare poziție din imagine. Se obține astfel direcția
1  e  cos 
83
semiaxei mari și se poate desena toată orbita cu pozițiile la periastru și apoastru și

eventual când va fi/a fost steaua mică în aceste poziții.

Misiunea Kepler a NASA este de a descoperi noi sisteme planetare, care găz-
duiesc planete confirmate. Această misiune a făcut ca numărul exoplanetelor (pla-
nete din afara sistemului nostru solar) descoperite de oamenii de știință să crească.
Planetele descoperite gravitează în apropierea stelelor lor. Mărimile lor variază, cele
mai mici având 0,165 ori masa Pământului, iar cele mai mari ajungând la mase
mai mari decât ale gigantului Jupiter, însă este nevoie de observări aprofundate pen-
tru a determina dacă au și o compoziție asemănătoare planetei noastre. Un exemplu
îl reprezintă și sistemul planetar YKS, iar următorul tabel oferă informații cu pri-
vire acest sistem planetar.
Semiaxa Perioada de
No Planeta Excentricitatea Masa(M)
mare (UA) revoluție (ani)
1. A 1.10 1.63 0.215 0.165
2. B 1.90 3.70 0.027 0.815
3. C 3.50 9.26 0.017 1.500
4. D 6.70 24.53 0.095 0.207
5. E 25.80 185.33 0.050 419.00
6. F 51.50 522.67 0.077 95.20
7. G 102.7 1471.87 0.065 14.50
unde UA este unitatea astronomică și M este masa Pământului.
a) Găsiți o formulă empirică, (semiaxele mari sunt cuantificate), prin care să

exprimați semiaxa mare a orbitelor planetelor prezentate în tabel.
b) Din datele de mai sus arătați că energia mecanică și momentul cinetic în func-
ție de semiaxa mare sunt mărimi cuantificate (adică aceste mărimi pot avea anumite
valori discrete).
c) Exprimați semiaxa mare și perioada de revoluție a unei planete dispărute.
d) Estimați masa stelei centrale în sistemul planetar YKS.
Barem de corectare
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Problema punctaj
a. La început calculăm diferențele:
B - A = 0.8
0,5p
C - B = 1.6 2,5
D - C = 3.2 puncte
C-B D-C
Apoi fracția   2 , astfel că putem conclu- 0,5p
ziona că: B - A C - B
84
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Problema punctaj
an  b  c  2n AU
0,5p
Unde b și c sunt constante.
Apoi exprimăm
A: n  1
B: n  2
C: n  3 0,5p
D: n  4
Din diferențele B - A obținem c  0.4 . Introducem pentru
n  1 (A) vom obține în final b  0.3 .
Deci, an  0.3  0.4  2n AU unde n  1,2,...,8 . 0,5p
b) Fie r și r razele la afeliu și periheliu. Semiaxa mare

1
este dată de formula: a   r  r  . 0,5p
2
Atunci la r și r energia mecanică devine:
Mm L2 0,5p
E  V  r   G 
r 2mr 2
A cărei soluții sunt:
1/2
mK   mK  2mE 
2
1
  2    2   2  și
r L  L  L 
 0,5p 3
1/2
mK   mK  2mE 
2
1 puncte
  2  2   2 
r L  L  L 

unde M și m sunt masele stelei centrale și a planetei.
Mm
Astfel energia mecanică este dată de: En  G . 0,5p
2a n
Apoi, rezultă momentul cinetic din punctul de pornire iar
2 EL2 0,5p
excentricitatea se exprimă astfel: e  1  .
mK 2
De unde rezultă: Ln  GMm 2 1  e 2  an . 0,5p
c. Apoi exprimați semiaxa mare și perioada de revoluție a

unei planete dispărute.
Trebuie să calculăm:
85
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Problema punctaj
Semiaxa Perioada
No Planetă mare orbitală 34
T 2 / a 3 ( 10 y2 / m3 )
(UA) (ani)
1. A 1.10 1.63 2.00
2. B 1.90 3.70 2.00
1p
3. C 3.50 9.26 2.00
4. D 6.70 24.53 2.00
5. E 25.80 185.33 2.00 2,5
6. F 51.50 522.67 2.00 puncte
7. G 102.7 1471.87 2.00
Astfel avem:
T 2 4 2 0,5p
  2 din M   m .
a 3 GM
Planeta dispărută se află între D și E pentru n  5 .
1p
Astfel avem a5  13.1 AU . De asemenea T5  67.05 ani.
d. Estimați masa stelei centrale în acest sistem planetar.
T 2 4 2 1p
Avem 3   2 , apoi M  1.5 M  2 puncte
a GM
1p
Unde M  este masa Soarelui.
Problema 25 (seniori)
Sistemul nostru solar are mici corpuri cerești. Pot fi grupate după distanța până
la Soare și după proprietățile lor fizice. Există două familii distincte: asteroizii și
cometele. În tabel sunt date o serie de informații la un moment oarecare t0 ale orbi-
telor asteroizilor (NEA) care se deplasează în apropierea Pământului.
t0 a e i   M
JD Obiect
(UA) (grade) (grade) (grade) (grade)
245625.5
NEA A 0.74598 0.40569 9.32372 159.52833 14.63234 37.43041
(5 B 0.93812 0.42464 0.16470 204.82667 178.50755 281.97198
asteroizi) C 0.99242 0.13119 0.62570 305.42004 57.36543 269.10566
D 1.26090 0.44590 8.40200 307.27780 33.99440 235.60147
E 1.92350 0.36230 0.90690 46.56240 43.32610 179.78573
Pământ 0.99906 0.01638 0.00183 279.40019 186.45171 150.77943
Pentru a obține evoluția pe orbită mai convenabil este să exprimăm coordonatele
în sistemul cartezian așa cum este reprezentat în figură:
Pentru a face aceasta putem folosi următoarele ecuații:
x  l1  l2  y  m1  m2  z  n1  n2  și coeficienții corespunzători l1 ,, n2 :
86
l1  cos  cos   sin  sin  cos i l2   cos  sin   sin  cos  cos i
m1  sin  cos   cos  sin  cos i m2   sin  sin   sin  cos  cos i
n1  sin  sin i n2  cos  sin i
Analizați aceste date și aflați următoarele caracteristici .

a) Considerați informațiile referitoare la asteroizii (NEA) din apropierea
Pământului la momentul t0, și presupuneți că toți parametrii, exceptând M, nu se
schimbă în timp. Determinați perioada T (în zile) și momentul τ de trecere la peri-
heliu a fiecărui asteroid;
b) Determinați distanța r (în UA) la t0 și valoarea anomaliei excentrice E pentru
fiecare asteroid în parte;
c) Determinați poziția fiecărui asteroid în coordonate carteziene (x,y,z), (UA),
pentru t = t0;
d) Determinați din informațiile avute care asteroizi sunt în sfera de influență a
Pământului la momentul t0.
Barem de corectare:
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Problema (Asteroizi în vecinătatea Pământului) punctaj
a3
a) Din legea a III a lui Kepler rezultă  constant  k 0,25p
T2
și luând valorile corespunzătoare ale Pământului vom obține:
0.999063 0,25p
k  7.47477  10 6
365.252
Putem să folosim valoarea k pentru a determina perioada
a3 0,25p
de revoluție a fiecărui asteroid T 
7.47477  10 6
87
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Fiind cunoscut M (anomalia medie) din table pentru
momentul t0  JD 2454625.5 , momentul de timp de trecere
prin periheliu τ, poate fi cunoscut pentru fiecare asteroid în 0,25p
MT MT
parte utilizând formula:   t   2454625.5 
2 2
Rezultatele sunt date în tabelul următor: 2,0
t0 a M T  puncte
(JD) Asteroid
2454625.5 (AU) (degree) (day) (JD)
(NEA) A 0.74598 37.43041 235.66094 2440769.7 1p
B 0.93812 281.97198 332.34480 2307423.2
C 0.99242 269.10566 361.61185 2301768.5
D 1.26090 235.60147 517.87144 2262970.6
E 1.92350 179.78573 975.75162 2179066.6
b) Atunci când e, τ, și T sunt cunoscute, E poate fi aflat
pentru orice t.
Metoda I:
Utilizând interația: 0,5p
E  e sin E  m  E  M  e sin E
Dacă E0  M , vom obține:
E1  M  e sin E0
0,5p
E2  M  e sin E1

În general converg la E după câteva interații cu o preci-
zie mai mare decât 10 + 5.
Metoda II:
3,0
Utilizând o mică aproximație unghiulară: E  E0  E0
0,5p puncte
unde: sin E0  E0 și cos E0  1 . Dacă E0  M , și de
exemplu E0  0.01M , vom obține:
( E0  E0 )  e sin( E0  E0 )  M
E0  E0  e(sin E0 cos(E0 )  cos E0 sin(E0 ))  M 0,25p
E0  e sin E0  E0 (1  e cos E0 )  M
Astfel aflăm:
M  ( E0  e sin E0 ) M  M0 M 0,25p
E0   
1  e cos E0 1  e cos E0 1  e cos E0
unde pentru prima interație luăm E0  M  e sin M
0,25p
și apoi substituim M 0  E0  e sin E0 , și M  M  M 0 .
88
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
După care, E1  E0  E0 și M1  E1  e sin E1 , și așa
mai departe până ajungem la valoarea lui E.
Prima interație:
Asteroid E0 (deg) M (deg) E0 (deg) E1 (deg)
A 51.55840 4.07814 5.45372 57.01212
B 258.17135 - 0.01255 - 0.01155 258.15980 0,25p
C 261.59001 0.07991 0.07841 261.66842
D 214.52095 6.60218 4.82832 219.34927
E 179.86336 - 0.02813 - 0.02065 179.84271
a doua interație:
Asteroid M (deg) E1 (deg) E2 (deg)
A - 0.08449 - 0.10844 56.90368
B 4.83475 ◊ 10 -7
4.44727 ◊ 10-7 258.15981 0,25p
-6
C 6.96280 ◊ 10 6.83291 ◊ 10-6 261.66842
D 0.05348 0.03977 219.38903
E - 3.37566 ◊ 10 - 2.47792 ◊ 10-6
-6 279.84271
a treia interație:
Asteroid M (deg) E1 (deg) E2 (deg)
A - 3.49082 ◊ 10-5 - 4.48420 ◊ 10-5 56.90363
B 0 0 258.15981 0,25p
C 0 0 261.66842
D 3.90246 ◊ 10-6 2.90228 ◊ 10-6 219.38904
E 0 0 179.84271
După cea de-a treia interație vedem că E3  E2 ceea ce
înseamnă că calculul a ajuns la valoarea lui E.
Din ecuația: r  a(1  e cos E )
Astfel, distanța fiecărui asteroid până la Soare este:
Asteroid E(deg) R(AU)
1p
A 56.90363 0.58072
B 258.15981 1.01986
C 261.66842 1.01128
D 219.38904 1.69543
E 179.84271 2.62038
c) Calculăm coeficienții: l1 , m1 , n1 , l2 , m2 , n2
Rezultatele sunt în tabelul următor:
89
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Aste- l1 m1 n1 l2 m2 n2
roid
A - 0.99364 0.09727 0.05666 - 0.10487 - 0.98284 - 0.15178
B 0.91821 0.39609 - 0.00121 - 0.39609 0.91821 - 0.00261 1p
C 0.99878 0.04862 - 0.00890 - 0.04857 0.99880 0.00633
D 0.94228 - 0.31399 - 0.11627 0.32471 0.94166 0.08850
E 0.00201 0.99993 0.01149 - 0.99994 0.00188 0.01088
Introducem aceste rezultate în expresiile coordonatelor 2,0
carteziene obținem următorul tabel: puncte
Asteroid x (AU) y (AU) z (AU)
A - 0.16394 - 0.55122 - 0.08076
0,25p
B - 0.21326 - 0.99731 0.00288
C - 0.22638 - 0.98561 - 0.00372
D - 1.68058 - 0.19190 0.11529
E - 0,01018 - 2.62019 - 0.03006
d) Calculăm poziția asteroizilor față de Pământ. Folosim

aceeași procedură anterioară:
prima interație
Asteroid E0 (deg) M (deg) E0 (deg) E1 (deg) 0,25p
Pământ -2.87822 ◊ 10 -0.00656 -0.00647 151.23104
-9
a doua interație
Object M (deg) E0 (deg) E2 (deg) 0,25p
Earth -9 -9 151.23104
-2.87822 ◊ 10 -2.83749 ◊ 10
După cea de-a doua interație, E converge la valoarea
E = 151.23104 degree. Astfel distanța până la Pământ este:
3,0
r  a(1  e cos E )  1.01341 AU
puncte
și coeficienții:
Asteroid l1 m1 n1 l2 m2 n2 0,25p
Pământ -0.27315 0.96197 -0.00003 -0.96197 -0.27315 0.00001
și poziția
Obiect x (UA) y (UA) z (UA) 0,5p
Pământ -0.21880 -0.98950 3.05641◊10-5
Raza Hill’s a Pământului este:
13 13
m   5.97360  1024 
RH  a     0.99906  30 
 0,5p
 M   1.98910  10 
 1.44140  10 2 AU
90
Subiectul Parțial
Detaliere Punctaj
Distanța asteroidului față de Pământ este:
0,5p
d  (xa  x )2  (ya  y )2  (za  z )2
Astfel, dacă d  RH  0 , obiectul se află în sfera de influ-
ență a Pământului.
Asteroid d (UA) d  RH (AU)
A 0.44904 0.43462
B 0.00999 - 0.00443 0,5p
C 0.00931 - 0.00510
D 1.66921 1.65480
E 1.64425 1.62984
În concluzie asteroizii B și C se află în sfera de influență
a Pământului la t0
Total 10p
Problema 26 (Seniori și Juniori)

Într-o campanie de observare a curentului meteoric Perseide, un astronom ama-
tor a înregistrat următoarele date:
Data: 11/12.08.2010
Centrul câmpului de observare: α = 30°, δ = + 70°
Perioada de observare (UT): 22h30m – 23h50m
Pauză: 6 minute
Mențiune:
Numărul stelelor vizibile într-un anumit triunghi de transparență, se convertesc
în magnitudine limită.
În perioada t1 = 25 minute, în triunghiul de transparență 6 s-au numărat 10
stele. În acest caz Lm1 = 6,14.
În perioada t2 = 20 minute, în triunghiul de transparență 7 s-au numărat 17
În perioada t3 = 35 minute, .în triunghiul de transparență 6 s-au numărat 12
Tabel observații
Nr. Curentul meteoric Ora Magnitudinea aparentă
Crt. (Cod IMO) (h m) (m)
1 SPO 22h32m + 3
2 PER 22h34m + 2
3 PER 22h39m 0
4 PER 22h43m + 2,5
91
5 PER 22h52m + 3

6 PER 22h54m + 1
7 PER 22h59m + 4
8 PER 23h02m - 0,5
9 PER 23h06m + 2
10 SPO 23h13m + 3,5
11 PER 23h20m 0
12 PER 23h27m + 4,5
13 PER 23h33m - 2,5
14 SPO 23h35m + 2,5
15 PER 23h40m + 1,5
Notă: Cod IMO: PER–Perseide, SPO-sporadic
Cerințe:
Folosind datele observaționale de mai sus:
1. Determinați timpul efectiv (Teff)
2. Determinați magnitudinea limită (Lm)
3. Realizați distribuția magnitudinilor
Rezolvare:
1. 22h30m – 23h50m = 80 minute – 6 minute pauză = 74 minute ⇒
Teff = 74 minute/60 minute = 1,23 h
2. Pentru un interval dat, media magnitudinii limită se calculează astfel: suma
magnitudinilor limită înmulțite cu intervalul de timp cât acestea au fost valabile în
zonele folosite, împărțit la timpul total cât aceste determinări au fost valabile:
Lm = (Lm1 · t1 + Lm2 · t2 + Lm3 · t3)/(t1 + t2 + t3) ⇒
Lm = (6,14 · 25 + 6,19 · 20 + 6,25 · · 35/(25 + 20 + 35) = 6,2m
3. Distribuția magnitudinilor
Curentul
-3 -2 -1 0 + 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 Total
meteoric
0,5 1 0,5 3
SPO 0,5
0,5
0,5 0,5 0,5 1 1 1 0,5 1 0,5 12
0,5 0,5 0,5 1 0,5
PER
1 1
0,5
⇒
Curentul
-3 -2 -1 0 + 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 Total
meteoric
SPO 0,5 2 0,5 3
PER 0,5 0,5 0,5 2,5 1,5 3 1,5 1,5 0,5 12
92
93
Probleme pentru Proba Observaţională
Selecția echipei naționale pentru olimpiada internațională de astronomie

Proba observațională – secțiunea juniori – 5 iunie 2011
1. determinați distanța unghiulară între polul nord ecliptic și M101 . . . . . . . 2p

2. estimați latitudinea galactică a lui M92 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
3. ce declinație are M52 ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
4. determinați timpul sideral al observației . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
5. precizați 2 constelații care trec la meridian deasupra orizontului din partea de
sud al localității Călimănești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
6. precizați 2 constelații care apun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
7. precizați 2 constelații care răsar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
8. precizați steaua cea mai strălucitoare și magnitudinea ei, situată cel mai
aproape de zenit în momentul observației . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
9. poziționați telescopul pe Cebalrai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
10. poziționați telescopul pe M 57 si precizați tipul acestuia . . . . . . . . . . . . . 4p
11. estimați magnitudinea limită a cerului în vecinătatea zenitului . . . . . . . . 4p
Timp efectiv de lucru 20 minute + 5 minute citirea cerințelor

Total 30p
Proba observațională juniori 29 aprilie 2012
1. determinați timpul sideral in momentul observației . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2. ce azimut are Algieba ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
3. ce latitudine ecliptică are Cor Caroli ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
4. numiți 2 constelații care vor fi la culminație superioara peste 1 ora . . . . . 1p
5. numiți 3 constelații de pe ecuator care sunt acum vizibile . . . . . . . . . . . . . 1p
94
6. puneți telescopul pe Nekkar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

7. prindeți în câmpul ocularului obiectul M92 precizând natura lui . . . . . . . . 1p
8. apreciați magnitudinea lui Alphecca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
9. precizați o stea multipla și aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . . . 1p
10. precizați o stea variabila și aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . 1p
timp total de lucru: 30 minute
Subiect propus de prof. Bica Marin Dacian
Proba observațională juniori 29 aprilie 2012

2. ce azimut are Algieba ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
3. ce latitudine ecliptica are Cor Caroli ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
4. numiți 2 constelații care vor fi la culminație superioară peste 1 oră . . . . . 1p
6. puneți telescopul pe Nekkar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
7. prindeți in câmpul ocularului obiectul M92 precizând natura lui . . . . . . . . 1p
8. apreciați magnitudinea lui Alphecca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
9. precizați o stea multipla si aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . . . 1p
10. precizați o stea variabila si aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . 1p
subiect propus de prof. Bica Marin Dacian
Proba observațională seniori 29 aprilie 2012

2. ce azimut are Zavijava ? Ce știți despre ea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
3. ce latitudine ecliptica are Seginus ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
4. numiți 2 constelații care vor fi la culminație superioara peste 1 ora . . . . . 1p
6. puneți telescopul pe Kornephoros si spuneți ce știți despre ea . . . . . . . . . . 1p
7. prindeți in câmpul ocularului obiectul M57 precizând natura lui . . . . . . . . 1p
8. apreciați magnitudinea lui Eltanin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
9. precizați o stea multipla si aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . . . 1p
10. precizați o stea variabila si aduceți imaginea ei in ocular . . . . . . . . . . . . 1p
subiect propus de prof. Bica Marin Dacian

95
Propuneri proba observațională
1. Găsiți 3 variabile cu eclipsă din 3 constelații diferite vizibile din Polonia(19°E,

49°N) la ora locală 2400.
2. Găsiți 3 nove recurente, 3 WW Vir, 3 Miride, 3cefeide clasice, 3 RR Lyr, 3
RV Tau si 3 variabile neregulate.
3. Găsiți steaua lui Barnard.
4. Arătați și ordonați descrescător după diametrul unghiular 3 roiuri globulare
aflate la o înălțime mai mare de 200.
5. Găsiți două roiuri deschise care trec la meridian la diferență de 2 ore.
6. Marcați tot ce se poate vedea din punctele de mai sus pe harta mută și specifi-
cați punctele cardinale, ecliptica, ecuatorul și luna hărții dacă a fost făcută la ora 23.
96
Proba observațională simulată IAO
1. trasați constelațiile
2. trasați ecuatorul ceresc, ecliptica, meridianul si ecuatorul galactic
3. reparați harta
4. plasați 5 obiecte Messier
5. încercuiți 3 stele variabile
Timp de lucru 30 minute

97
Proba observațională simulată IOAA
1. trasați constelațiile
2. trasați ecuatorul ceresc, ecliptica, meridianul si ecuatorul galactic
3. reparați harta
4. plasați 5 obiecte Messier
5. încercuiți 3 stele variabile
Timp de lucru 30 minute

98
Proba observațională simulată juniori 2012
1. reparați harta punând stelele lipsă și precizând numele lor pe foaia secretizată
și tăind cu x cele care-s în plus (pix albastru)
2. trasați ecuatorul ceresc, ecliptica, meridianul și ecuatorul galactic
3. poziționați punctele cardinale
4. plasați planetele vizibile pe hartă
5. uniți stelele ca să formeze constelații
6. încercuiți 3 stele variabile precizând denumirea lor în foaia secretizată
timp de lucru 45 minute

pe hartă se va lucra numai cu pix albastru
prof. Bica Marin Dacian

99
Proba observațională simulată seniori 2012
1. reparați harta punând stelele lipsa si precizând numele lor pe foaia secretizata
și tăind cu x cel care-s in plus (pix albastru)
2. trasați ecuatorul ceresc, ecliptica, si ecuatorul galactic
3. puneți pe harta 5 obiecte Messier
4. plasați planetele vizibile pe harta
5. uniți stelele ca sa formeze constelații
6. încercuiți 3 stele variabile precizând denumirea lor pe verso
timp de lucru 45 minute

pe harta se va lucra numai cu pix albastru
prof. Bica Marin Dacian

100
Rezolvarea probei observaționale simulate – categoria juniori
Am șters: Auva = d Virginis , Mebsuta = e Geminorum si d Cygni

Am pus: in apropierea lui M101 si in Ophiucus lângă Rasalhague
Planete: Saturn in Virgo , Marte in Leo si Venus in Taurus
Profesor Bica Marin Dacian
101
Simulare observațională
Mai jos este data o fotografie si se cere sa se determine direcția corespunzătoare

mijlocului pozei. Trasați ecuatorul ceresc si apoi determinați latitudinea locului. Ce
reprezintă lumina strălucitoare din partea stângă?
102
XV IAO 2010 Pregătirea lotului restrâns pentru
Olimpiada Internațională de Astronomie Sudak - Crimea - Ukraine

Simularea probei observaționale
Problema 1. Precizați pe harta cerului constelațiile cunoscute. Precizați poziția

planetelor și a Lunii, in seara zilei de 14 februarie 2004.
103
Problema 2. Harta arată un fragment de diagramă stelară. Ce constelație (con-

stelații) sunt descrise pe ea? Ceea știi despre el (despre ele)? Vă rugăm să le mar-
cați pe figura dată. Ce știți despre obiecte astronomice specificate pe hartă. Uniți
stele principale pentru a obține forma constelațiilor și apoi desenați limitele aproxi-
mative ale constelațiilor.
Proba observațională
1. Indicați meridianul și ecuatorul

2. Precizați ce constelații zodiacale se văd și indicați-le
3. Indicați 3 constelații circumpolare precizând numele la câte o stea (juniori)/3
stele (seniori)
4. Numiți și indicați 1 constelație (juniori) / 3 constelații (seniori) care trec la
meridian
5. Numiți și indicați 1 constelație (juniori) / 3 constelații (seniori) care au trecut
la meridian acum o oră
6. Numiți și indicați 1 constelație (juniori) / 3 constelații (seniori) care vor trece
la meridian peste 2 ore
7. Indicați 2 stele (cerute precis) și măsurați distanța dintre ele
8. Estimați magnitudinea stelei (seniori)
9. Puneți telescopul pe M (roi globular) și precizați natura obiectului
Fiecare item are 2 puncte + 2puncte din oficiu = 20 puncte
104
Proba observațională pentru selecția loturilor reprezentative ale

României pentru Olimpiada Internațională de Astronomie 2011 și
Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2011
Seniori
SERIA............... NR................ T inițial................... T final......................
Partea I. Se desfășoară la telescopul EQ5 (D = 200 mm, F = 1000 mm)
1. Determinați distanța unghiulară dintre stelele Errai si Edasich . . . . . . . . . 1p

2. Îndreptați telescopul spre obiectul Messier M92 (precizați natura lui. . . . 2,5p
3. Ce constelație are înălțimea cea mai mare și intersectează ecliptica . . . . . . 1p
4. Numiți trei constelații din cerul sudic care va trece la meridian peste 1,5 ore
1,5p
5. Îndreptați telescopul spre M29, specificați natura acesteia . . . . . . . . . . . . 2,5p
6. Estimați magnitudinea lui δ Bootes și a lui δ Cygni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
7. Determinați latitudinea ecliptică a stelei Seginius. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
8. Estimați azimutul (măsurat de la nord) și înălțimea deasupra orizontului a
stelei Ras Algheti și indicați coordonatele orizontale pe care steaua aceasta le va
avea peste două ore. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2,5p
Barem de timp: 12 minute.
Partea II. Se desfășoară la telescopul Meade RCX

400 (D = 300 mm, F = 2400 mm)
Catalogul Hipparcos (HIP, ESA 1997), realizat pe baza prelucrării măsurăto-

rilor realizate de satelitul cu același nume, furnizează pe lângă datele astrometrice
foarte precise (paralaxe, mișcări proprii) și date fotometrice extrem de importante.
Astfel au fost identificate o serie de noi stele variabile. O mare parte dintre acestea
au putut fi încadrate din punct de vedere al tipului de variabilitate, dar există stele
care nu au putut fi „rezolvate” cert, fiind catalogate ca „unsolved variables”. Toate
acestea necesită monitorizare/observare cu telescoape terestre.
Una dintre aceste stele este steaua cu indicativul de catalog HIP 84915.
Coordonatele stelei sunt: RA2000.0 = 17h21m12.18s; DEC2000.0 = +73°29’21.6”
Limitele de variație ale magnitudinii stelei în sistemul de magnitudini instrumen-
tal propriu Hipparcos magHp ≈ magV (are caracteristica de răspuns spectral relativ
apropiată cu magnitudinea vizuală) sunt: min magHp = 10.86; max magHp = 12.34.
HIP 84915 este de fapt un sistem dublu cu mișcare proprie importantă. Paralaxa
determinată de Hipparcos este: π = 11.10 milisecunde de arc.
1. Având la dispoziție telescopul Meade RCX400 12” (D = 300 mm, F = 2400

mm) și un set de 3 oculare:
Meade Plössl 9mm (câmp aparent 60°);
105
Meade Plössl 25mm CCD framing Eyepiece (câmp aparent 60°);

Meade UltraWideAngle 24 mm (câmp aparent 82°),
să se aleagă ocularul potrivit pentru a realiza un ocular parafocal pentru observații
cu camera CCD Canon DSLR EOS 50D folosită în sistem de binning mediu: 2352
pixeli ◊ 1568 pixeli, pixelii fiind pătrați cu latura de 9.5 μm. (2 puncte)
Notă:
„Ocularul parafocal” este sistemul optic (obiectiv + ocular) astfel obținut încât
diametrul câmpului aparent al instrumentului să fie cât mai apropiat (mai mare
sau egal) de diagonala câmpului aparent acoperit de cipul camerei CCD focalizată.
Focalizarea ocularului parafocal se realizează din modificarea poziției ocularului
fără a folosi reglajul de focalizare al telescopului .
2.Având la dispoziție imaginea digitizată a zonei de interes (ESO Digital Sky

Survey)după plăcile fotografice de la Mount Palomar Observatory, și folosind la ale-
gere oricare dintre oculare poziționați cât mai aproape posibil de centrul câmpului
această stea. Latura hărții este 30 minute de arc. (3 puncte)
3.Estimați observațional separarea unghiulară a celor două componente ale sis-
temului și determinați prin calcul rapid distanța dintre componentele sistemului. (2
puncte)
Notă:
Poziționarea telescopului se va face prin introducerea manuală a coordonatelor
stelei și ajustarea manuală a poziției și focalizării cu ajutorul telecomenzii telescopu-
lui. Telescopul este cu urmărire cu microprocesoare și microcontrollere. După poziți-
onarea telescopului pe stea, examinatorul va înlocui ocularul cu camera CCD Canon
DSLR EOS 50D și va obține o imagine a câmpului în prezența concurentului.
Barem de timp: 15 minute.

106
Sistemul HIP 84915 este în centrul imaginii.

Câmpul imaginii este 30 minute de arc x 30 minute de arc.
Nordul ceresc este în sus.
Estul ceresc este la stânga.
107
SIMULAREA PROBEI OBSERVAȚIONALE-SALĂ
Figura alăturată reprezintă harta mută a cerului de la Călimănești în data de 14

aprilie 2009 ora 23, timp local.
Problema 1
Identificați si notați pe marginea foii punctele cardinale . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Problema 2
Trasați pe hartă ecliptica si ecuatorul ceresc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Problema 3
Identificați planetele care se vad pe hartă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Problema 4
Desenați pe hartă minim 12 constelații care sunt în totalitate prezente și pe care
le-ați identificat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 puncte
Problema 5
Identificați următoarele stele pe hartă precizând care sunt duble și care sunt
multiple: Izar, Castor, Algieba, Cor Caroli. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Problema 6
Marcați pe hartă pozițiile următoarelor obiecte Messier și precizați natura aces-
tora (roiuri deschise, globulare, galaxii, nebuloase): M44, M3, M35, M51, M81,
M65. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 puncte
Notă:
Timp de lucru: 30 minute.
Se acordă 2 puncte din oficiu.
Total 20 puncte
108
109
Figura alăturată reprezintă harta mută a cerului de la Călimănești în data de 14

aprilie 2009 ora 23h, timp local.
Problema1
Identificați și notați pe marginea foii punctele cardinale.
Barem:
Pentru fiecare punct cardinal indicat corect se acordă. . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25p
Total 4 ◊ 0,25 = 1p
Problema2
Trasați pe hartă ecliptica si ecuatorul ceresc.
Barem:
Trasarea corectă a eclipticii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Trasarea corectă a ecuatorului ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Total 2p
Problema3
Identificați planetele care se vad pe hartă.
Barem:
Identificarea corectă a planetei Saturn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Total 1p
Problema4
Desenați pe hartă minim 12 constelații care sunt în totalitate prezente și pe care
le-ați identificat.
Barem:
Pentru fiecare constelație desenată și identificată correct se acordă . . . . . . 0,50p
Total 12 ◊ 0,5p = 6 puncte
Problema 5
Identificați următoarele stele pe hartă precizând care sunt duble și care sunt
multiple: Izar, Castor, Algieba, Cor Caroli.
Barem:
Stele duble: Izar, Algieba, Cor Caroli.
Stea multiplă: Castor.
Pentru fiecare stea identificată pe hartă corect se acordă . . . . . . . . . . . . . . . 0,2p
Pentru fiecare stea clasificată corect se acordă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,3p
Total 4 ◊ 0,2 + 4 ◊ 0,3 = 2 puncte
Problema 6
Marcați pe hartă pozițiile următoarelor obiecte Messier și precizați natura acestora
(roiuri deschise, globulare, galaxii, nebuloase): M44, M3, M35, M51, M81, M65.
Barem:
M44, M35 sunt roiuri deschise.
M3 este roi globular.
110
M51, M81, M65 sunt galaxii

Pentru fiecare obiect Messier identificat corect pe hartă . . . . . . . . . . . . . . . . .0,4p
Pentru identificarea corectă a naturii unui obiect Messier . . . . . . . . . . . . . . . .0,6p
Total: 6 ◊ 0,4 + 6 ◊ 0,6 = 6puncte
Notă:
Se acordă 2 puncte din oficiu.
Total 20 puncte
111
The 2nd International Olympiad on Astronomy and Astrophysics

Bandung, Indonesia
Thursday, August 21, 2008
Practical Competition: Observations
PART I: Naked Eye
Instructions:
1. All participants will receive a naked-eye observation problem set, a writing
board, a pen, a ruler and a flash light at the examination room.
2. Part I consists of three steps: distribution of problem sheets in examination
room, naked eye observation on the observing ground (7 minutes), and returning to
the examination room to answer questions (8 minutes). Bell ring will indicate the
beginning and the end of each step.
3. All participants will be guided by assistants to go to the observing ground
until return to the examination room. Assistants will collect the answer sheets from
your table, after the 8 minute time is up.
4. Never forget to fill in the boxes at the top of each answer sheet with your
country and your student codes. Otherwise, it will be ignored.
PART II: Using Telescope and CCD
Instructions:
1. Part II consists of four steps: distributions of problem sheets in examination
room, using telescope and CCD observations on the observing ground (15 minutes),
print images and return to the examination room to answer questions (10 minutes).
Bell ring will indicate the beginning and the end of each step. Works completed
after the allocated time will not be considered.
2. All participants will be guided by assistants to go to the observing ground
until return to the examination room. Assistants will collect the answer sheets from
your table.
112
Friday, August 22, 2008
Practical Competition: Observation
Sky Simulator
Instructions:
1. All participants will receive a problem set, a writing board, and a pen at the
examination room.
2. The time available is 15 minutes. Bell ring will indicate the beginning and
the end of this session.
3. Assistants will collect the answer sheets from your table.
113
3rd International Olympiad of Astronomy and Astrophysics
Proba Observațională
Citește te rog cu atenție aceste instrucțiuni!

1. Toți participanții vor primi de la organizatori un set de probleme, o masă de
scris, un stilou, o riglă, și o lanternă pentru frunte.
2. Proba este formată din două părți:
i) Două întrebări la „Observație cu ochiul liber”. Ai la dispoziție 12 minute să
răspunzi la aceste două întrebări.
ii) O întrebare la „Utilizând telescopul”.Fiecare parte are alocat un interval de
timp, care este indicat în foaia cu întrebări.
3. Toți participanții vor fi conduși de către asistenți la locul de observație până
la întoarcerea în camera de așteptare. Asistenții vor strânge foile de răspuns și foile
cu probleme.
4. Nu uita să completezi casetele din partea de sus a fiecărei foi de răspuns cu
numele țării și codul ce ți-a fost alocat.
5. Ai la dispoziție 2 minute pentru a te familiariza cu terenul în care se va des-
fășura observarea și acomoda cu întunericul, chiar înainte de începerea timpului de
concurs.
6. Alarma ceasului examinatorului va marca începerea și finalul fiecărei părți a
probei.
7. Fiecare problemă are indicații specifice care te vor ajute în timpul examenului.
Observational Competition
Observație cu ochiul liber
Timp: 12 Minute
Întrebarea 1
Part 1: Figura 1 (dimensiunea cadrului ≅ 100° ◊ 70°) indică o parte a cerului,
în data de 22 octombrie 2009, 21:00 ora locală. Patru stele din constelațiile Perseus
și Andromeda lipsesc din această hartă. Privind cerul găsește aceste stele care lip-
sesc. Apoi, marchează printr-o cruce locația fiecăreia dintre stelele strălucitoare care
114
lipsesc de pe hartă din aceste două constelații (adică figura 1). Folosește în tabelul
1-1 numere pentru a indica aceste cruci.
Notă: Polaris este indicată prin simbolul „N” în figura 1
(40 Puncte)
Table 1-1
Number Common Name Bayer Names
1 Mirfak Alpha Persei
2 Alpheratz Alpha Andromeda
3 - Epsilon Persei
4 Menkib Xi Persei
5 - Gamma Persei
6 Algol Beta Persei
7 Almach Gamma Andromeda
8 - Delta Andromeda
9 - 51 Andromeda
10 Mirach Beta Andromeda
11 Atik Zeta Persei
Întrebarea 1 - Figura 1
Întrebarea 2
Partea 1: Figura 2 ilustrează cerul care conține constelația Cepheus, in data de
22 octombrie 2009, 22:00, ora locală. Cinci stele strălucitoare sunt identificate prin
numere (1,2,...,5) și nume comune. Estimați distanța unghiulară (în grade) dintre
două perechi de stele indicate în tabelul 2-1 și completează tabelul cu răspunsurile
tale. (40 Puncte)
115
Tabel 2-1
Distanță unghiulară
Pereche de stele Distanță unghiulară (grade)
1 (Errai ) and 2 (Alfirk )
1 (Errai ) and 3 (Alderamin)
Partea 2: Folosește Tabelul 2-2 și figura 2, estimează apoi „magnitudinea vizu-

ală aparentă” a stelelor 2 (Alfirak ) și 3 (Alderamin) și completează Tabelul 2-3 .
(40 Puncte)
Tabel 2-2
Star Name Apparent Visual Magnitude
Polaris 1.95
Altais 3.05
Segin 3.34
Toate aceste stele, sunt marcate în figura 2
Tabel 2-3
Estimarea magnitudinii
Numărul stelei Numele stelei magnitudinea vizuală aparentă
2 Alfirk
3 Alderamin
Întrebarea 2 - Figura 2
116
Observational Competition
Observația cu telescopul
Timp: 13 Minute
Notă: Ai la dispoziție numai 13 minute pentru a răspunde la toate părțile aces-
tei întrebări.
Înainte de a începe această parte, te rog ia aminte: Telescopul este orientat de

examinator către Caph (α Cas). Te rugăm ia aminte la valorile de pe cercurile gra-
date înainte de a muta telescopul (a se folosi în 3.2)
Întrebarea 3
3.1: Alege una dintre cele 4 stele recomandate, listate mai jos; scrie numele ste-
lei pe care ai ales-o în tabelul 3-1 și orientează telescopul către această stea. Apoi,
anunță examinatorul să verifice. (40 Puncte)
1. Deneb (Alpha Cygni)
2. Alfirk (Beta Cephei)
3. Algol (Beta Persei)
4. Capella (Alpha Aurigae)
(Ai 6 minute să răspunzi la întrebarea 3.1)
Table 3-1
Numele Stelei selectate
3.2: Telescopul a fost fixat pe steaua Caph din constelația Cassiopeia (RA:
0h:9.7m; Dec: 59°:12’). Folosind ceasul de la telescop scrie timpul local ( în for-
matul HH:MM:SS) în câmpul corespunzător din Tabelul B. Apoi, folosind cercul
gradat de pe montura telescopului, estimează „declinația” și „unghiul orar” măsu-
rat de la Sud, al stelei pe care ales-o în prima parte a acestei întrebări. Apoi, com-
pletează tabelul B.
(Ai 7 minute ca să răspunzi la 3.2)
Tabel 3-2
Numele și Coordonatele Stelei selectate Timpul local:
Numele Stelei Unghiul Orar Declinația (°:’)
selectate (hh:mm)
117
Observational Exam
Naked Eye Observations

Solutions and Marking Scheme
Marking Scheme: Question 1

Part 1: Location of each bright star: (max: +40)
A) Small Circle + Correct Number: +10 points.

B) Large Circle+ Correct Number: +5 Points.
C) Small Circle without Identifier Number: +5 Points
D) Large Circle without Identifier Number: No Point.
E) Small or Large Circle+ Incorrect Identifier Number: No Point.
Figure 1 – Solution of Problem 1

Part 1: Angular Distance (max: 40 point)
For Each Pair:
∆ ≤ 2° : 20 points
2° < ∆ ≤ 4° : 10 Points
∆ > 4° : No Point
118
Table A Solution
Angular Distance
Stars Name Angular Distance (Degree)
1 (Errai) and 2 (Alfirk) 11°:09':10''~11°
1 (Errai) and 3 (Alderamin) 18°:36':50''~19°
Part 2: Magnitude estimation for Each Star (max: 40 Point)

For Each Star:
∆ ≤ 0.2 : 20 points
0.2 < ∆ ≤ 0.5 : 15 Points
0.5 < ∆ ≤ 0.8 : 10 Points
0.8 < ∆ ≤ 1.0 : 5 Points
1.0 < ∆ ≤ 1.2 : 2 Points
∆ > 1.2 : No Point
Table B Solution
Magnitude Estimation
Number Star Name Visible Magnitude
2 Alfirk 3.2
3 Alderamin 2.4
Observational Problems
Telescopic Observations
Solutions and Marking Scheme

Part 1:
Point the Telescope to the coordinates of the selected stars. (Max: 40 points)
If the examiner confirms the star in the 32 mm eyepiece: 40 Points
If the examiner confirms the star in the finder scope: 20 Points
If the examiner doesn’t see the star in Finder: No Point
Part 2: Estimate Hour Angle and Declination. (Max: 40 Points)

HA: ∆ ≤ 30 min : 40 points
30 min < ∆ ≤ 45 min : 30 Points
45 min < ∆ ≤ 1 Hour : 20 Points
1 Hour < ∆ ≤ 1.5 Hour : 10 Points
∆ > 1.5 Hour : No Point
If Participant estimates R.A. Instead of H.A.: 2 Point
Dec:
∆ ≤ 2° : 40 points
2° < ∆ ≤ 4° : 30 Points
119
4° < ∆ ≤ 8° : 20 Points
8° < ∆ ≤ 10° : 10 Points
∆ > 10° : No Point
Coordinate of Selected Star Local

Hour Time:
Star R.A. Dec.
Angle
1. Deneb (Alpha Cygni) ST-RA 20h 41m 46.632s +45°19’15.675”
2. Alfirk (Beta Cephei) ST-RA 21h 28m 47.853s +70°36’35.254” Sidereal
3. Algol (Beta Persei) RA-ST 03h 08m 51.224s +40°59’43.119” Time:
120
AThe 4th IOAA

Practical Competition
Observation
Citește cu atenție aceste instrucțiuni!

1. Fiecare student va primi foile cu problema în limba engleză și în limba nativă.
2. Timpul disponibil pentru a răspunde la problemele de la proba de observație
este de 0,5 ore. Veți avea 3 întrebări.
3. Notați răspunsul direct pe hârtie.
4. În antetul foii scrie numele țării și codul de student.
5. La sfârșitul examenului dă hârtiile personalului.
6. Competiția se va desfășura în Planetarium.
PARTEA I:
Ceea ce vedeți în Planetariu este cerul de la Beijing, in seara asta la 21:00, ora
locală. Aveți 10 minute pentru a vă familiariza cu cerul întunecat.
Răspundeți la următoarele întrebări:
Întrebarea 1: Personalul îți va indica cu pointerul laser 5 constelații pe cer; câte
un minut pentru fiecare. Completați spațiile libere cu numerele sau abrevierile lor
IAU (vezi tabelul anexat), în ordinea în care cele 5 constelațiile au fost indicate. (5
puncte pentru fiecare răspuns corect)
1st numărul constelației sau abrevierea .....................
2nd numărul constelației sau abrevierea ....................
3rd numărul constelației sau abrevierea ....................
4th numărul constelației sau abrevierea ....................
5th numărul constelației sau abrevierea ....................
121
Întrebarea 2: Pe baza cerului actual, scrie numerele a 5 constelații pe care le

poți vedea și care sunt traversate de ecuatorul ceresc. (10 minute, 5 puncte pentru
fiecare constelație corectă)
..............., ..............., ................., ................., ...................
PARTEA a II-a:
Întrebarea 3: Cerul arătat aici este cel din noaptea de la Beijing după aproxi-
mativ 1 oră de la apusul Soarelui. Estimează ce lună (utilizează numerele 1-12) ar
trebui să fie în conformitate cu cerul de noapte arătat. Care este vârsta Lunii (utili-
zează 1-30 zile)? (10 minute, 20 de puncte).
Cerul actual în Beijing este pentru luna ..................
Vârsta actuală a Lunii este .....................
Proba de observație – night round
Instrucțiuni:
7. Proba conține 2 întrebări fiecare valorând 25 puncte. Ai la dispoziție 80
minute pentru a le rezolva din care:
(a) 25 minute pentru a citi întrebarea și a te pregăti pentru observații
(b) 30 minute pentru a face toate observațiile cu telescopul (pentru ambele
observații),
(c) 25 minute pentru calcule și finalizarea lucrării.
8. Timp adițional va fi acordat numai pentru deplasarea la și de la locul de
observare.
9. Alături de întrebări vei primi o hartă a cerului, pentru a o folosi la ambele
întrebări.
10. La locul de observare vei găsi pregătite: At the observing site you will find
ready:
(a) Un telescop refractor cu o oglindă la unghi drept și ocular cu reticul luminat
ce poate fi rotit în jurul axului optic,
(b) O lanternă cu lumină roșie, cronometru, creion, radieră, și clipboard,
(c) Un scaun.
Notă: telescopul este deja aliniat – nu schimba poziția trepiedului!
Luminozitatea reticulului poate fi ajustată prin rotirea butonului întrerupătorului.

122
11. Ai voie să ai asupra ta la telescop numai foile cu întrebări, foile de răspuns și

foi albe pentru lucru suplimentar
12. Vor fi evaluate numai foile de răspuns. Celelalte foi suplimentare nu vor fi
evaluate.
13. Marchează clar fiecare pagină cu codul tău de concurs.
14. Dacă întâmpini dificultăți în ceea ce privește echipamentul ( care nu sunt
legate de rezolvarea cerințelor) sau ai deranjat alinierea telescopului, cheamă un
asistent.
Proba de observație – night round
1. Micul Delfin
O grupare de stele numit asterism cunoscut sub numele de Micul Delfin se află
lângă linia ce unește stelele α Peg (Markab) și β Peg (Scheat). Este marcat cu un
cerc pe harta la scară mare
Pe hartă apar constelația Delfinul cu cele mai strălucitoare stele etichetate în
notația Bayer (α, β, γ, δ și ε).
Coordonatele lui α și β Peg și a Micului Delfin (în ordinea ascensiei drepte) sunt:
Right Ascensie Dreaptă Declinație

α δ
Micul Delfin 23h02m +23.0°
β Peg 23h04m +28.1°
α Peg 23h05m +15.2°
Pe baza observațiilor tale, fă două desene pe foaia de răspunsuri:

Pe desenul 1:
Desenează imaginea constelației Delphinus (Del) așa cum ai văzut-o prin căută-
tor. Include cât mai multe stele pe care le poți vedea în câmpul vizual.
Cu o săgeată, marchează direcția aparentă de mișcare a stelelor în câmpul vizual
al căutătorului, datorată mișcării de rotație a Pământului.
Etichetează stelele în notația Bayer dată pe hartă (α, β, γ, δ și ε).
Etichetează cele mai strălucitoare 5 stele cu „mmax”.
Etichetează cele mai puțin luminoase 5 stele cu „mmin”.
Pe desenul 2:
Desenează imaginea Micului Delfin așa cum îl vezi prin telescop. Include cât mai
multe stele câte poți vedea în câmpul vizual.
Cu o săgeată, marchează direcția aparentă de mișcare a stelelor în câmpul vizual
al căutătorului, datorată mișcării de rotație a Pământului.
Etichetează stelele din Micul Delfin α′, β′, γ′, δ′ și ε′ astfel încât să se potrivească
cu etichetele stelelor din constelația Delphinus așa cum este dat pe hartă.
Etichetează cele mai strălucitoare 5 stele cu „mmax”.
123
2. Determinarea declinației
Cele două imagini de pe pagina următoare ilustrează o mică grupare de stele,
asterism, așa cum este văzută pe cer precum și ca imagine în oglindă. Trei stele au
fost etichetate S1, S2 și Sx. Poziția asterismului este de asemenea marcată cu un
dreptunghi pe harta cerului la scară mare.
Găsește acest asterism și orientează telescopul tău către acesta.
Folosind reticulul luminos ca punct de referință fix, și cronometrul, măsoară tim-
pul în care stelele S1, S2 și Sx traversează câmpul vizual. Poți roti ocularul astfel
încât centrul reticulului să fie într-o poziție convenabilă pentru a face măsurătorile.
Folosește măsurătorile și valorile cunoscute ale declinației stelelor S1 și S2 așa
cum sunt date mai jos, pentru a determina declinația stelei Sx.
Pe foaia de răspuns, scrie valorile obținute prin măsurare și modul de lucru și
estimează eroarea aleatoare ce afectează răspunsul tău.
Pentru fiecare set de măsurători făcute, desenează pe foaia de răspunsuri ima-
ginea văzută prin căutător. (Folosește câmpul circular blak de pe foaia de răspuns)
Marchează desenul cu direcțiile de tip compas N și E. Desenează reticu-
lul și traiectoriile stelelor pentru a ilustra mișcarea a cărei durată ai măsurat-o cu
cronometrul.
Marchează capătul fiecărei traiectorii cronometrate și indică asocierea fiecărei
măsurători de timp cu traiectoria pentru care a fost făcută – de exemplu, pentru
măsurătoarea marcată la capăt „T1” vei marca „Start T1” și „End T1”
Unghiul reticului poate fi ușor ajustat prin rotirea ocularului în jurul axului
optic. Dacă schimbi unghiul reticulului pentru o nouă măsurătoare, atunci desenează
o nouă diagramă.
Declinațiile pentru stele din câmpul vizual S1 și S2 sunt:
S1: 19+º 48′ 18″
S2: 20+º 06′ 10″
Presupune că: S2) > Sx) > S1).
Imagine directă: Imagine în oglindă:

124
125
Proba de observație – planetarium round
Instrucțiuni generale:
15. Proba conține 2 întrebări, fiecare valorând 25 puncte. Ai la dispoziție 80 de
minute pentru a le rezolva, din care:
(d) 20 minute pentru a citi întrebarea și a te pregăti pentru observații,
(e) 40 minute pentru a face toate observațiile în planetarium (20 minute pentru
fiecare întrebare),
(f) 20 minute pentru calcule și finalizarea lucrării
16. Timp adițional va fi acordat numai pentru deplasarea la și de la planetarium.
17. Alături de întrebări vei primi o hartă a cerului, pentru a o folosi la ambele
întrebări. Harta este elaborată pentru epoca J 2000,0 folosind o proiecție polară
cu o scală liniară în declinație, și sunt trecute pe ea stele de până la 5 magnitu-
dine. Vei primi o foaie de hârtie pentru a lucra, pentru a lua notițe, pentru calcule, o
ascuțitoare și o gumă de șters.
Te rugăm să iei cu tine absolut totul de pe banca din prima cameră, atunci când
vei merge în domul planetariului, pentru că ulterior vei merge în altă cameră pentru
a finaliza lucrarea.
18. La locul tău din dom vei găsi o lanternă și un clipboard. La plecarea din
dom te rugăm să lași aceste două obiecte pentru următorul concurent.
19. Vor fi evaluate numai răspunsurile scrise în spațiile potrivite de pe foaia cu
întrebări și respectiv de pe hartă. Foile suplimentare nu vor fi luate în considerare.
20. Marchează clar fiecare pagină cu codul tău de concurs.
Referitor la întrebări
La Question 1:
(d) Cerul este staționar, observatorul este pe suprafața Pământului.
(e) Sunt vizibile pe cer: o cometă, Luna și o novă cu magnitudinea 2.
(f) Începând de la al 11-lea minut, o grilă reprezentând coordonatele orizontale
va fi proiectată pe cer, și va rămâne până la finalul timpului alocat întrebării
La Question 2:
3. Vor fi proiectate patru zile consecutive pe suprafața lui Marte.
4. La orizont este vizibilă o bază marțiană.
5. În timpul zilei marțiene strălucirea cerului va fi ușor mărită.
6. Sateliții lui Marte și alte planete nu vor fi proiectate.
7. Va fi continuu vizibil pe cer meridianul local.
Notă:
Azimutul este măsurat de la 0° la 360° începând de la S prin W, N, E.
126
Proba de observație – planetarium round
1. Pământ
A) Pe harta cerului, marchează (cu o cruce) și etichetați Nova (cu litera N) și
Luna (marcați-o cu simbolul pentru Lună) și desenați forma și poziția cometei.
B) În tabelul de mai jos, încercuiește numai acele obiecte care se găsesc deasu-
pra orizontului astronomic. Notă: pierzi un punct pentru fiecare răspuns incorect.
M20 – Triffid Nebula o Cet – Mira δ CMa – Wezen

α Cyg – Deneb M57 – Ring Nebula β Per – Algol
M44 – Praesepe
δ Cep – Alrediph α Boo – Arcturus
(Beehive Cluster)
C) Atunci când grila de coordinate este vizibilă, marchează pe hartă partea nor-
dică a meridianului local (de la zenith la orizont) și polul nord ecliptic ( cu o cruce și
scrie litera P)
D) Pentru cerul care este proiectat, scrie următoarele:
Latitudinea geografică a observatorului: φ = ...........................,
Timpul Local Sideral: θ = .........................,
Perioada din an, încercuind lunile din calendar:
Jan, Feb, Mar, Apr, May, Jun, Jul, Aug, Sep, Oct, Nov, Dec.
E) Denumește obiectele, ale căror valori aproximative ale coordonatelor orizon-
tale sunt:
azimuth A1 = 45° și altitude h1 = 58°: ...................,
azimuth A2 = 278° și altitude h2 = 20°: ..................
(Dacă poți, folosește denumirea Bayer, abrevierea IAU și numere Messier sau
nume latine sau englezești.)
F) Scrie coordonatele orizontale (azimutul și înălțimea ) pentru:
Sirius (α CMa): A3 = ...................... ; h3 = ............................
The Andromeda Galaxy (M31): A4 = ...................... ; h4 = .......................
G) Scrie coordonatele ecuatoriale ale stelei indicate pe cer cu o săgeată roșie:
α = .......................; δ = ............................
2. Marte
H) Scrie latitudinea observatorului, areografică (marțiană) a acestuia:
φ = ...........................
I) Scrie înălțimile culminației superioare (hu) și respectiv inferioare (hl) pentru:
Pollux (β Gem): hu = ...................... ; hl = .........................,
Deneb (α Cyg): hu = ....................... ; hl = .........................,
J) Scrie declinația areocentrică (marțiană) pentru:
Regulus (α Leo) δ = ...........................
Toliman (α Cen) δ = ..........................
127
K) Schițează diagrame care să ilustreze ceea ce ai lucrat la întrebările (I) și (J)

de mai sus:
L) pe harta cerului, marchează (cu o cruce) și etichetează (M) Polul Nord ceresc
Marțian.
M) Scrie azimutul observatorului față de baza marțiană: A = .........................
N) Estimați locația bazei de pe Marte și încercuiți descrierea concretă:
a. lângă Ecuator
b. lângă cercul tropical nord
c. lângă cercul Arctic nord
d. lângă Polul Nord
O) Axa timpului de mai jos ilustrează anul marțian și anotimpurile în emisfera
nordică. Marchează pe axă data ilustrată de proiecția în planetarium.
Zenith Zenith
S N S N
Nadir Nadir
Spring Summer Autumn Winter t

128
Observational Exam – 1st attempt
1. Folosește spotul laserului pentru a indica stelele Antares (α-Sco), Vega(α-Lyr),

Altair (α-Aql) și Peacock (α- Pav). Pointează constelația Corona Australis. (Durata
3 minute)
2. Estimează diametrul câmpului vizual al acestui telescop, utilizând un ocular
10mm Plöss și harta stelară-1, ce reprezintă regiunea roiului deschis NGC 6231.
Harta stelară 1 indică două distanțe unghiulare. Folosește-le ca referință. Exprimă
răspunsul tău în arc minute. (Durata: 5 minute)
3. Utilizează harta stelară-2 pentru a estima magnitudinea stelei care lipsește,
indicată printr-o cruce în interiorul NGC 6231. Folosește magnitudinea altor stele
ca referință.
Notă: Pentru a evita confuzia între punctele zecimale și stelele reale, punctele au
fost eliminate. Astfel, magnitudinea 60 corespunde valorii magnitudinii 6,0. Dă răs-
punsul folosind o singură zecimală și preciza 0,1. (Durata: 5 minute)
4. Orientează telescopul către steaua binară e-Trianguli Australis folosind harta

stelară-3 ca ghid. Dacă nu poți orienta telescopul, instructorul o va face pentru
tine dar vei pierde 50% din puncte. Componentele pereche au magnitudinea 4,1 și
respectiv 9,3 separate de 82’’
Evaluează culoarea fiecărei stele (Durată: 2 minute orientare, 3 minute determi-
narea culorii)
Mai strălucitoare: Alb/Albastru ( ) Galben ( ) Roșu ( )
Mai puțin strălucitoare: Alb/Albastru ( ) Galben ( ) Roșu ( )
5. Telescoapele individuale vor fi orientate spre câteva obiecte. Identifică care
anume corespund la: Roi Deschis (OC), Roiuri Globulare (GC), Nebuloase de emisie
(EN) sau Nebuloase planetare (PN). Durata: 2 minute, 30’ per object
Obiect 1 ( ) Obiect 3 ( )
Obiect 2 ( ): Obiect 4 ( )
129
Chart 1 – NGC 6231 Câmp vizual

130
CHART 2 - NGC 6231 – Star magnitudes

131
CHART 3 - e Trianguli Australis location
T r i a ngul um
Aust r a l i s
132
Observational Exam – 2nd attempt
1. Folosește poinerul laser pentru a indica trei constelații zodiacale. (Durata 3

minute).
2. Folosește harta stelară-4 pentru a pointa n Scorpii. Dacă nu ești capabil
să orientezi telescopul către stea, poți ruga un instructor să o facă dar nu vei mai
primi puncte pentru această cerință
Notă: folosește obiectivul 2x Barlow + 10mm pentru a desena ceea ce vezi prin
ocular. (Durata: 3 min pentru orientare, 3 minute pentru desenul cerului)
3. Orientează telescopul către steaua SAO 209318 (harta stelară-5). Observă

o mică pată nebuloasă de lângă stea. Folosește 10mm sau 10mm + 2x Barlow
pentru a estima distanța, în arc minute, dintre stea și pata nebuloasă (coordona-
tele stelei SAO 209318 sunt RA: 17h50m51s și Dec: -37°02’). Exprimă răspunsul
tău folosind precizia 0.5’, știind că câmpul vizual al ocularului de 10 mm al aces-
tui telescop este 24 arcminute sau 0,4º. Dacă nu poți orienta telescopul, instructorul
o va face pentru tine dar vei pierde 50% din puncte. Durata: 2 minute orientare, 3
minute determinarea distanței.
4. Orientează telescopul către steaua binară Albireo (b-Cygni) folosind harta
stelară-6 ca ghid. Dacă nu poți orienta telescopul, instructorul o va face pentru tine
dar vei pierde 50% din puncte. Această pereche de componente au magnitudinea
3,2 și 4,7 separate cu 34,8”. Evaluează culoarea corectă a fiecărei stele: Durata: 2
minute orientare, 3 minute determinarea culorii
Mai strălucitoare: Alb/Albastru ( ) Galben ( ) Roșu ( )
Mai puțin strălucitoare: Alb/Albastru ( ) Galben ( ) Roșu ( )
5. Telescoapele individuale vor fi orientate către anumite obiecte. Identifică care
corespunde la: Roi Deschis (OC), Roiuri Globulare (GC), Nebuloase de emisie (EN)
sau Nebuloase planetare (PN).
Obiect 1 ( ) Obiect 3 ( )
Obiect 2 ( ): Obiect 4 ( )
133
Chart 4 – Scorpius
134
Chart 5 – Scorpius
135
Chart 6 – Cygnus
136
OBSERVATIONAL ROUND – 3RD NIGHT
Proba constă 3 tabele și a 4 hărți cerești complete, în coordinate ecuatoriale, ale

cerului din patru anotimpuri. Pe aceste hărți anumite obiecte sunt marcate diferit:
cu litere mari sunt indicate constelațiile; stelele cu numere arabe și obiecte depărtate
cu litere mici. Harta indică 20 de stele, 20 de constelații și 10 obiecte îndepărtate
pentru a fi marcate în tabelele I, II și III. Ți se cere să completezi corect tabelele cu
indicativul obiectelor cerești.
Table I - LISTA CONSTELAȚIILOR

(A, B, C, D, F, G, H, I, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, X, Z)
( ) Andromeda ( ) Antlia ( ) Apus ( ) Aquarius

( ) Aquila ( ) Ara ( ) Aries ( ) Auriga
( ) Bootes ( ) Caelum ( ) Camelopardus ( ) Cancer
( ) Canes Venatici ( ) Canis Major ( ) Canis Minor ( ) Capricornus
( ) Carina ( ) Cassiopeia ( ) Centaurus ( ) Cepheus
( ) Cetus ( ) Chamaeleon ( ) Circinus ( ) Columba
( ) Coma Berenices ( ) Corona Australis ( ) Corona Borealis ( ) Corvus
( ) Crater ( ) Crux ( ) Cygnus ( ) Delphinus
( ) Dorado ( ) Draco ( ) Equuleus ( ) Eridano
( ) Fornax ( ) Gemini ( ) Grus ( ) Hercules
( ) Horologium ( ) Hydra ( ) Hydrus ( ) Indus
( ) Lacerta ( ) Leo ( ) Leo Minor ( ) Lepus
( ) Libra ( ) Lupus ( ) Lynx ( ) Lyra
( ) Mensa ( )Microscopium ( ) Monoceros ( ) Musca
( ) Norma ( ) Octans ( ) Ophiuchus ( ) Orion
( ) Pavo ( ) Pegasus ( ) Perseus ( ) Phoenix
( ) Pictor ( ) Pisces ( ) Piscis Austrinus ( ) Puppis
( ) Pyxis ( ) Reticulum ( ) Sagitta ( ) Sagitarius
( ) Scorpius ( ) Sculptor ( ) Scutum ( ) Serpens
( ) Sextans ( ) Taurus ( ) Telescopium ( ) Triangulum
( ) Triangulum ( ) Tucana ( ) Ursa Major ( ) Ursa Minor
Australis
( ) Vela ( ) Virgo ( ) Volans ( ) Vulpecula
Table II - LISTA STELELOR

(1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20)
( ) Achernar ( ) Atria ( ) Fomalhaut ( ) Pollux

( ) Acrux ( ) Avior ( ) Gacrux ( ) Procion
( ) Adhara ( ) Gamma Velorum ( ) Regulus
( ) Al Na’ir ( ) Bellatrix ( ) Hadar ( ) Rigel
137
( ) Aldebaran ( ) Betelgeuse ( ) Hamal ( ) Rigil Kentaurus

( ) Alhena ( ) Canopus ( ) KausAustralis ( ) Sargas
( ) Alioth ( ) Capella ( ) Menkaliman ( ) Shaula
( ) Alkaid ( ) Castor ( ) Miaplacidus ( ) Sirius
( ) Alnilan ( ) Delta Velorum ( ) Mirfak ( ) Spica
( ) Alphard ( ) Deneb ( ) Mirzam ( ) Vega
( ) Altair ( ) Deneb Kaitos ( ) Nunki ( ) Wezen
( ) Antares ( ) Dubhe ( ) Peacock ( ) Saiph
( ) Arcturus ( ) El Nath ( ) Polaris
Table III - LISTA OBIECTELOR ÎNDEPĂRTATE

a, b, c, d, e, f, g, h, m, r
( ) Andromeda Galaxy ( ) Eta Carinae Nebula ( ) Perseus Double Cluster

( ) Centaurus A ( ) Great Rift ( ) Pleiades
( ) Coal Sack ( ) Helix Nebula ( ) Praesepe Cluster
( ) Cone Nebula ( ) Hercules Globular Cluster ( ) Ring Nebula
( ) Crab Nebula ( ) Large Magellanic Cloud ( ) Sagittarius A
( ) Dumbell Nebula ( ) Omega Centauri Cluster ( ) Small Magellanic Cloud
( ) Eagle Nebula ( ) Orion Nebula ( ) Trifid Nebula
Chart 1
138
Chart 2
139
Chart 3
140
Chart 4
141
OBSERVATIONAL EXAM – 1ST NIGHT - SOLUTIONS
1. Telescope already pointed to that region (or not?) (5 minutes)

Answer: 24,0 arc minutes (0.4°). We will tolerate up to 10% error as correct
answer. Error between 10 to 20% will be considered 70% correct.
2. Exact answer is magnitude 7.9 but we will assume values between 7.7 – 8.1
as correct (0.2 magnitude tolerance). Values between 7.5 – 7.7 or 8.1 – 8.3 will be
considered as 70% correct. (5 minutes)
3. (5 minutes)
Brighter: White/blue ( ) Yellow (X) Red ( ) (K0III)
Dimmer: White/blue ( X) Yellow ( ) Red ( ) (B9IV)
If the student is not able to point to the star the evaluator will do so, but student
loses half of the points.
4. Targets pointed by the evaluator will be M22, M8, M7 and M57. Student will
have 30 seconds to evaluate each target.
Object 1 (M22) (GC) Object 3 (M7): (OC)
Object 2 (M57) (PN): Object 4 (M8)(EN)
5. Students will have 3 minutes to complete this task.
OBSERVATIONAL EXAM – 2NDNIGHT - SOLUTIONS
1. Student will have 2 minutes to accomplish this task.

2. R: (6 minutes)
a) 1.5
b) 0.5
3. R: ~ 4.5’ (4’18”). 4 to 5 arc minutes will be considered 100% correct
answers. 3.0 – 3.9 or 5.1 – 6.0 arc minutes will be considered 70% correct.
(5 minutes)
4. (5 minutes)
Brighter: White ( ) blue ( ) Yellow (X) Red ( ) (K3II)
Dimmer: White ( ) blue (X) Yellow ( ) Red ( ) (B8V)
5. Targets pointed by the evaluator will be M4, M8, M6 and M57. Student will
have 30 seconds to evaluate each target. (2 minutes)
Object 1 (M4) (GC) Object 3 (M6): (OC )
Object 2 (M57) (PN): Object 4 (M8) (EN)
142
OBSERVATIONAL ROUND – 3RD NIGHT - SOLUTIONS
This exam consists of 3 tables and 4 all sky charts – equator view – show-
ing the sky for the four seasons. On those charts some objects are marked in capi-
tal letters for constellations; arabic numerals for stars and small letters for deep sky
objects. There are 20 stars, 20 constellations and 10 deep sky objects to be marked
on tables I, II and III.
Correct answer
Constelations: Stars: Deepskyobjects:

D – Cetus 1 – Achernar a - AndromedaGalaxy
L – Libra 3 – Al na’ir f - CoalSack
O– Vela 19 – Aldebaran b - EtaCarinaeNelula
A –Cassiopeia 14 – Alkaid c - HelixNebula
H - Corona Australis 13 – Alphard d - Hercules Globular Cluster
K –Draco 6 – Altair r - LargeMagellanicCloud
N – Hydra 7 – Antares g - OmegaCentauri Cluster
B –Pisces 15 –Arcturus m - Orion Nebula
T – Canis Minor 20 –Betelgeuse h - Praesepe Cluster
I - Corona Borealis 18 –Canopus e - RingNebula
G – Ophiuchus 17 –Capella
X – Perseus 9 –Deneb
P –Ursa Major 2 –Fomalhaut
F – Aquarius 4 – Hamal
S –Auriga 12 – Regulus
C –Capricornus 10 - RigilKentaurus
Z –Columba 8 – Shaula
M –Corvus 16 – Sirius
R –Musca 11 –Spica
V – Puppis. 5 –Vega
143
7th International Olympiad on

Astronomy & Astrophysics
27 July – 5 August 2013, Volos Greece
Când vei ajunge la telescop, ți se va oferi echipamentul corespunzător, precum și

indicații referitoare la folosirea acestuia. Vei primi, totodată și un formular de răs-
puns. Înainte de a începe să răspunzi la întrebări completează codul de participant.
( toate telescoapele sunt aliniate. Timpul va fi măsurat după ce te vei familiariza cu
echipamentele)
Notă: Dacă vei deranja alinierea telescopului vei pierde 10% din numărul de
puncte alocat întrebării.
Întrebarea 1 (10 min).

Alege unul dintre ocularele telescopului olimpiadei și folosind un obiect ceresc
strălucitor, potrivit, ce poate fi ales din catalogul pe care îl ai la dispoziție, măsoară
câmpul vizual al telescopului. Răspunde și descrie modul de lucru pe formularul de
răspuns.
Întrebarea 2 (6 min).
Fără a folosi inelele de măsurare ale telescopului (inelele pentru RA și respectiv
Dec), efectuează următoarele operațiuni:
(a) Poziționează în centrul câmpului vizual al telescopului steaua ceam străluci-
toare (m = 3.51 mag) γ Sagitta (RA = 19h58m45.39s, Dec = +19°29′31.5″). Cere
asistentului să verifice observația.
(b) Poziționează în centrul câmpului vizual al telescopului celebra nebuloasă
Dumbell Nebula, Μ27 (RA = 19h59m36.34s, +22°43′16.09″). Cere asistentului să
verifice observația.
Întrebare (16 min):

La ora 14:00, timp local, în ziua echinoxului de primăvară, urmează să aibă loc
fenomenul rar de tranzit al lui Mercur. O echipă de astronomi greci ajung pe vârful
unui munte, undeva în Grecia, dimineața devreme, pentru a alinia telescopul și apoi
pentru a observa tranzitul. Este prima dată când sunt în acel loc și nu cunosc coor-
donatele geografice locale. Din păcate cerul este înnorat, nu este vizibilă nici-o stea.
Telescopul nu poate fi aliniat. Cerul este acoperit până la ora 11:00. Soarele devine
vizibil. Un astronom cu experiență poate să alinieze telescopul în mai puțin de 2
minute!. Pentru aceasta folosește doar nivela cu bulă.
144
Ți se dă un telescop – cel pregătit pentru 7th IOAA și o nivelă cu bulă (cum-

pănă). Presupune că este echinoxul vernal și că Soarele este la elevația maximă.
Aliniază telescopul.
Sarcina ta este să calibrezi inelele Orar și Dec ale telescopului.
(Notă: Evident, pentru exercițiu, tubul telescopului a fost înlocuit cu un tub de

hârtie și fără contragreutăți.)
Observational test
When you arrive at the telescope, you will be provided with suitable equipment
and shown how to use it. You will also be given the answer form. Fill in your stu-
dent code number before starting the questions.
Question 1. (penalty if student kicks the telescope)

(1) Chose one of the two eyepieces of the Olympiad telescope and using a suit-
able, bright object measure the field of view of the telescope. Give your answer and
working on the answer form.
Answer:
The attendant will provide a chronometer (his cell phone) and asks the student
to get familiar with the stopwatch function.
The student should select and observe any star from the „Bright Stars catalogue
visible from Greece” that is provided by the attendant. The name of the star and its
declination is written on the data sheet. (1 point)
(Note: If the student selects α UMi the attendant should not warn him).
The student measures and writes down the crossing time of the star that he/she
has selected.
(Marking scheme: ±4s: 100%, ±6s: 80%, ±8s: 60%, ±12s: 40%, ≥ 12s: 0).
(5 points)
The field of view is then calculated by the student on the spot, by using the for-
360
mula: FoV   t  cos(dec)  h m s  t  cos(dec) (4 points)
23 56 4 .1
(Example: for Capella [dec = 46°.0, cos(46.0) = 0.6947] and transit time
(360  24)
t = 3m31s = 3.53 min we get: FoV   3.53 min 0.6947  36.9 )
1436.001min
[Maximum allowed time 10 minutes]
145
Question 2.
Without using the setting circles of the telescope, complete the following tasks:
(a) bring the bright star (m = 3.51 mag) γ Sagitta (RA = 19h58m45.39s,
Dec = +19°29′31.5″) to the centre of view of the telescope. Ask the attendant to
verify the observation.
(b) bring the famous Dumbell Nebula, Μ27 (RA = 19h59m36.34s,
+22°43′16.09″) to the center of the field of view. Ask the attendant to verify the
observation.
The field in the vicinity of the Dumbell Nebula
Answer:
(1) The student should recognize the constellation of Sagitta and point the tele-
scope at γ Sagitta, which is the brightest star of the constellation. (3 point)
(2) The students should notice that the two targets have very similar Right
Ascension. Therefore given the RA and Dec of the bright star γ Sagitta (m = 3.51
mag), should be able to quickly locate M27 as the equatorial mounting is already
aligned. Then should keep the RA axis locked, release the Dec knob and turn the
telescope by about 3.25 degrees towards Polaris. The Dumbell Nebula will appear
in the field of view. (5 point)
[Marking scheme: Points given according to time spent. Total time required: ≤4
min: 100%, ≤5 min: 80%, ≤6 min: 50%.
[Maximum allowed time 6 minutes]
(Note: If the student fails to locate M27 and complains, the attendant does it 30
s and he notes this down)
146
Question 3:
At 14 o’clock local time at day time of the spring equinox a rare transit of
Mercury is going to take place. A team of astronomers reaches a mountain top,
early in the morning, in order to align his telescope and then observe the transit.
The site is new and they do not know the geographical coordinates. Unfortunately
the sky is covered with clouds. No stars are visible. The telescope cannot be
aligned. The sky is overcast until 11 o’clock. The Sun becomes visible. An expe-
rienced astronomer manages to roughly align the telescope in less than 2 minutes!
He only uses a water bubble.
You are given the telescope of the 7th IOAA and a water level. Assume that it is
vernal equinox and that the (simulated) Sun is at its maximum elevation. Align the
telescope.
Note: Obviously for this exercise, a telescope tube is not necessary, therefore, for
the sake of convenience, the telescope will be equipped with a rough paper-tube and
without counter weights.
Answer:
First the student levels the tripod with the help of the water bubble. Then he/
she adapts the equatorial mount on the tripod. Because it is spring equinox, the
declination of the Sun is 0°. At this point the student should immediately set the
Declination circle of the telescope at 0° and secures the locking knob. The declina-
tion axis is calibrated. Then he/she rotates the Hour Angle axis and, by using the
water bubble, makes the tube of the telescope horizontal. Then he/she rotates again
by 90° the Hour Angle axis. Obviously, if the azimuth axis had been correctly set,
at this point the telescope should be pointing somewhere on the local meridian.
Then, as he/she knows that the sun crosses the meridian, he turns the azimuthal
axis of the telescope until he observes the Sun above or below the direction where
the telescope is pointing. Now the telescope is pointing toward the local meridian.
Finally he turns the latitude (altitude) axis of the telescope, up or down, until he/she
aims the sun. The polar axis of the telescope is immediately aligned!
(Note: This is an indoors exercise). [Maximum allowed time 16 minutes]

147
THE TELESCOPE OF THE 7TH INTERNATIONAL

OLYMPIAD ON ASTRONOMY & ASTROPHYSICS
SkyWatcher 150/750 Black Diamond EQ3-2
SPECIFICATIONS:
The telescope of the 7th International Olympiad on Astronomy & Astrophysics
will be a Newtonian reflector telescope on equatorial mount constructed by the
SkyWatcher company.
SUMMARY
Type: Reflector telescope
Optical design: Newtonian
Diameter: 150 mm (5.91″) (parabolic)
Focal length: F 750 mm
Focal Ratio: f/5
Focuser: rack and pinion type (with 1.25″ adapter)
r)
Mount: EQ3-2 Equatorial with 2 knobs for manual Dec
ual movement in RA and De
and calibrated positioncircles.
Tripod: Aluminum legs with adjustable height
(71–123 cm) and leveling bubble
Finder: achromatic 6×30 (inverted image)
Eyepieces: SUPER Plossl 25mm (30×) WA, LE and SUPER Plossl 10mm
(75×), Ø31.8mm
Barlow: 2×, achromatic
Maximum Usable Magnification: 300 0×
Minimum Star Magnitude Size: mV = 13.6
= 13.6
Theoretical Resolution: 0.8 arc sec
148
149
Probleme propuse pentru rezolvare
A. Trigonometrie și timp
1. În seara de 3 aprilie (η=3,5 min.) priveam apusul Soarelui dintr-un loc situat
la cota 300. Discul solar a atins orizontul la ora 20:02:02 și a dispărut sub el la ora
20:05:10. Determinați coordonatele geografice ale locului cunoscând: a=149,6 mil.
km și R☼=696.000 km.
2. Alegeți-vă o constelație a cărei poziție să o puteți folosi ca ceas și stabiliți o

regulă valabilă pentru zona ecuatorială și apoi pentru emisfera sudică. Pentru zona
ecuatorială se pot folosi mai multe constelații, fiecare pentru un anotimp.
3. Cunoscând vitezele de modificare a declinației și ascensiei drepte pentru cei

2 aștri implicați în cea mai lungă eclipsă de Soare a secolului: ΔR.A.=9,958s/h și
ΔDec.=–29,88”/h pentru Soare (Dec.=+20°16’03.00”) și ΔR.A.=155,021s/h și
Δ Dec.=–684,39”/h pentru Lună (Dec.=+20°20’07.03”), să se determine vitezele
unghiulare momentane de revoluție a Pământului în jurul Lunii și a Lunii în jurul
Pământului. Se cunoaște unghiul de înclinare a orbitei lunare 5°,14. Cunoscând că
vara durează 93 de zile și 15 ore, determinați momentul echinocțiului de toamnă.
La ce distanță unghiulară este Luna de nod?
4. În data de 6 august (η=) Iustina observă din Fălticeni (φ=, L=) apusul
Soarelui în heleșteu de pe un deal cu înălțimea de 150 m. La ce ora va vedea apu-
sul și cât va dura trecerea discului solar sub orizont? Neavând răbdare să aștepte
apusul începe să coboare pe panta vest-nord vestică a dealului cu panta de 10% cu
viteza de 5m/s. Cât va dura apusul in aceasta situație?
5. Probabil ați auzit de peștera Lascaux. În seara solstițiului de vară și doar

atunci ea este luminată de razele Soarelui pe toată lungimea. Determinați azimu-
tul axei peșteri știind că aceasta face 8,6° cu orizontul locului. Latitudinea Văii
Minunilor din Masivul Central francez este 45°. În această vale se află 130 peșteri
dintre care 126 sunt orientate spre direcția de unde răsare sau unde apune Soarele
la echinocții sau solstiții. Determinați azimuturile respective.
6. Navigatorii emisferei nordice foloseau Carul mare ca ceas stelar. Cunoscând

că în 7 martie la ora 21 acesta are oiștea în jos răspundeți la următoarele între-
bări fără a privi cerul și fără a folosi un program de planetariu gen Starry Night,
Stelarium,...
150
a. ce poziție are Carul mare la ora 23 când începe școala?

b. la ce oră e azi oiștea în sus?
c. navigatorii moderni pot folosi aceste cunoștințe pentru a determina poziția
vaporului. În ce loc se află nava la 20 februarie dacă ceasul indică miezul nopții
timp universal, iar înălțimea lui Dubhe este 64,5° și a lui Merak 70°?
7. În 4 iulie 2009 la apusul Soarelui urc cu Denis un deal (φ=46°58’40”N,

L=22°32’12”E) spre sud. Observăm că discul solar trece sub orizont între 21:23:38
și 21:27:28. Dacă viteza de deplasare este 1m/s să se calculeze panta dealului. Cât
este corecția de ecuație a timpului? Se dau: a=149.597.887,5km, R☼=695.500km,
e=0,016710219
8. În data de 20 iunie la ora 23:45 s-a observat din aceeași locație situația din
imagine. Determinați distanța dintre Venus și 39Cnc și dintre Venus si εCnc, pre-
cum și distanța dintre cele 2 stele ale roiului. După o zi siderală distanța dintre
Venus și cele 2 stele era 1°26’1” respectiv 1°25’3”. Calculați noile coordonate ecua-
toriale ale planetei și viteza acesteia.
9. Să se determine înălțimea minimă și maximă la care culminează Luna la

Hangzhou (φ=30°16’26”N, L=120°9’11”E). În ce zi a anului se întâmplă aceste
extreme? Presupunând că atunci Luna este în fază plină determinați momentele și
pozițiile de răsărit și apus. Înclinarea orbitei lunare este 5°3’.
151
10. Ești căpitan de vas și faci o expediție la 1880 în Pacific. Vezi o insulă și cap-
tivat de frumusețea ei, uiți să-ți iei măsuri de precauție și astfel corabia ta rămâne
blocată în reciful de corali. Ca să poți transmite SOS trebuie să cunoști coordonatele
locului (soluție φ=29°7’20”S, L=167°57’2”E). Ai la tine un ceas care arata exact
timpul universal, un catalog stelar, o luneta și un anuar astronomic. De asemenea
dispui la bord de instrumente de măsură a lungimilor și a unghiurilor. Ziua în care
ai eșuat este 20 octombrie (η=–15min6sec). Descrie modul de lucru pentru deter-
minarea coordonatelor și efectuează calculele pentru Formalhaut (α=22h51m4s,
δ=–30°15’7”). Ai observat că umbra catargului de 8 m are lungimea minima de
6,6 m. La culminația superioară a lui Formalhaut ceasul arată 9h43m41,37s UT.
11. În noaptea echinocțiului de primăvară (η=8min) am făcut maratonul Messier

la Vadu Crișului (φ=46°59’20”, L=22°31’38”), astfel că m-am culcat când înce-
pea crepusculul astronomic de dimineață și m-am trezit când înălțimea Soarelui era
20°. Când m-am culcat, când m-am trezit și cât timp am dormit?
12. Un pinguin urmărește răsăritul Soarelui la echinocțiu (când are diame-

trul aparent de 32’40”) de pe un bloc de gheata cu panta de 5% din Antarctica
(φ=78°19’). Cât timp durează răsăritul? Cum poate mari pinguinul durata răsări-
tului și cu cât știind ca el se poate deplasa cu viteza de 0,5m/s ?
13. Orbita planetei Jupiter are inclinarea de 1,3° si longitudinea nodului ascen-
dent 100,5°. Determinați coordonatele orizontale, ecliptice si cele ecuatoriale acum
(24/25 august) știind ca răsare la ora 21:30 în constelația Peștilor ușor sub punctul
vernal într-un loc cu L=25°E și φ=45°N.
14. Un astronom amator din anul 3500 dorește să proiecteze o linie meridiană
în camera sa ținând seama de următoarele condiții: grosimea peretelui 31 cm, un
mic geam termopan pătrat pe latura de sud a camerei cu grosimea ramei de 5 cm
și 2 bucăți de sticlă paralele cu grosimea de 1 cm și spațiu între ele tot de 1 cm.
Geamul este proiectat astfel încât la amiază în ziua solstițiului de vară să intre la
limită raza de lumină în camera, iar la cel de iarnă să ajungă la muchia camerei
fără să urce vreodată pe perete. Ochii lui aflați la 165 cm înălțime să poată vedea
perpendicular pe mijlocul geamului situat în mijlocul peretelui. Ce înălțime are gea-
mul? Ce lățime are rama geamului? Ce lățime maximă are streașina casei pentru
a nu împiedica mersul razelor de lumina? Ce dimensiune are camera? Ce distanță
minimă și ce distanța maximă este între raza care intră la amiază pe geam si cea
care iese din geam? La ce distanță de perete se va vedea pata luminoasă pe podea
la solstițiul de vară? Ce dimensiune (aria) are pata luminoasă pe podea la amiaza
zilei de echinocțiu? Cu cât timp înainte de amiaza adevărată intra prima raza de
lumină în cameră la solstițiul de iarnă și la ce înălțime se ridică pe perete? Care
sunt limitele momentelor de timp legal ale traversării liniei meridiane de către pata
luminoasă într-un an? Locația: φ=47°25’36”N, L=26°14’35”E, η∊[–16,4min.,
+14,3min.], ε(t)=23,4969°–0,86°·sin(0,01532rad/julian centuries·(t+4,4 julian
centuries)) unde t este în julian centuries, iar originea se ia la 1900.0.
152
15. Ε Indi (α=22h03m21.6571s, δ=−56°47′09.514″ J2000.0) aflată la 11,83

ani lumină de noi are magnitudinea aparentă 4,69 și mișcarea proprie μα=
= 3,961.41mas/y și μδ=−2,538.33mas/y. Linia Hα (λ0=656,3nm) s-a observat la
656,2116nm. Determinați când va avea magnitudinea aparentă minimă și cât va fi
aceasta. Corectați de precesie coordonatele sale ecuatoriale și aflați valorile actuale
ale acestora.
16. Determinați faza Lunii aflată la 383.819 km cunoscând coordonatele sale

orizontale (h=15°49’26”, A=236°46’50”) și cele ale Soarelui (h=15°49’21”,
A=103°24’49”) observate în data de 20 iulie la ora 19:30:43 în locația determinată
la problema 1.
17. Un astronom a observat trecerea unui astru la meridian (culminație superi-

oară) la 7h35m15s timp sideral și a determinat distanta zenitala z=44°15’. Corecția
pendulei in seara observației a fost –0m33,4s. Determinați coordonatele ecuatoriale
ale stelei știind coordonatele geografice ale locului: latitudine 46°2’N, și longitudine
1h35mE . Care este timpul sideral Greenwhich, timpul civil al locului de observație
si data aprox. a observației (daca se pot determina). După cât timp unghiul orar al
stelei devine 6h.
18. În momentul culminației superioare a unei stele din constelația Orion,

de ascensie a=5h51m, ceasul indica ora 15h9m, timp sideral Greenwich. Știind că
observația s-a făcut în 2 ian., să se determine timpul civil și longitudinea locului de
observație.
19. Coordonatele stelei aUMaj. Sunt: a=10h56m19s și d=62°23’54”. La ce

ora siderală distanța sa zenitala pt. un obs. aflat la latit. de 45°36’ va fi egală cu
38°25’18”.
20. La București, (l=15,6m) în ziua de 21 sept. centrul soarelui se afla exact

în direcția S-V la 15h4,07m, timp legal al Europei centrale (E=7,5m). La ce ora de
timp legal, respectiv timp sideral a trecut la meridian soarele, la București, în acea
zi. Ce oră de timp sideral era la Greenwich în acel moment?
21. Într-un punct situat pe Ecuator se observă o stea de coordonate:

a=6h48m27s, d=16°34’5”. Steaua se afla la est de observator și are z= 32°12’20”.
Se cere ora siderală a observației și cea a trecerii la meridian.
22. La ce ora și ce distanță de pct cardinal V apune soarele în ziua de 30 sept.

la Călimănești φ=45°14’21” N, L=24°20’36”, știind δ=–2°39’36” și E=9m48s.
23. La Observatorul Astronomic din Râmnicu Vâlcea se determină coordona-

tele orizontale ale unei stele de ascensie dreapta 20h38m05s, aceasta având azimu-
tul de 350 de grade și înălțimea de 50 de grade. Știind ca timpul legal în momentul
observației este 2h03m52s iar timpul sideral 20h13m05s, să se determine care va fi
153
timpul legal al următorului moment când steaua va avea din nou înălțimea de 50 de
grade și care va fi azimutul ei în acel moment.
24. Cât timp a trecut între conjuncția și opoziția unui asteroid dacă în acest
interval de timp magnitudinea sa aparentă a scăzut cu 0.85 m?
25. Prin centrul câmpului unei lunete de la Observatorul din Beijing (latitudine
39054’22”N, longitudine 116023’17”E, zona de timp TU+8h) fixată în planul meri-
dianului locului, se poate observa culminația superioară a stelei Procyon (ascensia
dreaptă 7h39m18s, declinația 5013’30”) de două ori în cursul unei anumite zile a
anului 2007. Care este acea zi? Care este înălțimea deasupra orizontului la care
este fixată luneta? Se cunoaște timpul sideral la Greenwich la ora 0 timp universal
în data de 1 ianuarie 2007: 6h41m05s.
26. Un astronom a observat trecerea unui astru la meridian (culminația supe-

rioara) la 7h35m15,4s timp sideral și a determinat distanța zenitală z=44°15'.
Corecția pendulei determinata în seara observației a fost egală cu –0m33,4s.
Care sunt coordonatele ecuatoriale ale stelei, latitudinea locului de observație
fiind α?
27. Cunoscând perioada de revoluție sinodica a planetei Venus, 224,7 zile,

deduceți perioada sa de revoluție siderală.
28. Aflați intervalul de timp în care Pământul parcurge un sfert din orbita sa
eliptică, pornind de la periheliu.
29. Determinați ziua primei opoziții a lui Jupiter dacă știm că la 1 ianuarie
   99055' și  J  306055' (coordonate heliocentrice). Timpul sideral este 21h14m.
Ascensia dreapta a stelei este 14h30m. Găsiți unghiul orar.
30. Unde se găsește Sirius (α=6h41m) în 21 martie la o oră după apusul

Soarelui? Dar la 23 septembrie la o oră după răsăritul Soarelui? (în zona temperată
a emisferei nordice).
31. La cât timp după culminația superioară a Soarelui la 13 iunie in Kiev

(φ=50°27’), se va găsi acesta la înălțimea h=35° dacă declinația sa este
δ=+23°12’?
32. O stea se găsește la 15° de Polul Ceresc Nord. O vom vedea mereu deasu-
pra orizontului la Leningrad (φ=59°57’)
33. Determinați unde se află pe suprafața Pământului punctele unde începe să

se vadă Crucea Sudului, constelație care se afla între –55° si –64° declinație și
stabiliți apoi de pe hartă prin ce țări trece lina ce unește aceste puncte.
154
34. Care este declinația unei stele observate la Arhanghelsk (φ=64°35’) sub
h=10° la culminație inferioară?
35. Distanța zenitală a marginii inferioare a Soarelui observată la culminație

superioară a fost h=55°42’19”, raza unghiulara a Soarelui 10’10” iar declinația
centrului Soarelui a fost δ=–14°34’56”. Determinați latitudinea locului.
36. Unghiul orar al unei stele este 20h și distanța zenitală 40°. Cât va fi unghiul
orar al stelei la aceeași înălțime după trecerea la meridian?
37. Să se calculeze ascensia dreapta a unei stele a cărei culminație superioară va

avea loc peste 2h38m. Timpul sideral în acest moment este s=6h38m
38. La ce oră de timp solar mediu culminează Deneb (α=20h39m) în 1 octom-

brie (η= –11m)?
39. Calculați în ce sezon la ora 9 seara oiștea Carului Mare este îndreptată în
jos, dacă se știe că această constelație este situată între 81/2h și 121/2h de ascensie
dreaptă.
40. La ce dată, Sirius, cea mai strălucitoare stea va culmina la miezul nopții?
(α=6h42m)?
41. Steaua δ Orionis răsare în 14 noiembrie la ora 8 seara. În ce dată va răsări

la ora 5h30m seara? Care este ascensia ei dreapta dacă declinația este 0°?
42. Unde, pe suprafața Terrei și pentru ce stele, variația distanțelor zenitale în

timp de 24h sunt proporționale cu variația unghiului orar?
43. Într-un punct din emisfera nordică se determină latitudinea cu o tijă ver-
ticală de 2,5 m. La ora 3h40m timp sideral după culminația superioară a Soarelui
umbra tijei are lungimea l=3,831 m. Care este latitudinea locului și ziua în care s-a
făcut observația, dacă declinația Soarelui este δ=+15°20’?
44. Determinați înălțimea Soarelui la trecerea la meridian, în 22 decembrie, pe

canalul ce leagă Marea Baltică de Marea Albă, unde înălțimea polului ceresc este
64°33’.
45. În data de 6 iunie 2009 urmăresc cu Denis și Cristi din Vadu Crișului (50
km est de Oradea) apusul Soarelui în Câmpia de Vest de pe un deal cu înălțimea de
379 m aflat la latitudinea 46°59’39” N și longitudinea 22°32’09”E. Am observat
că tangenta inferioară a discului solar cu orizontul a avut loc la ora 20:21:38, iar
tangenta superioară la ora 20:25:25. Să se determine diametrul unghiular al discu-
lui solar, azimutul punctului de apus și cât a durat acea zi (fără noapte). (Se va ține
seama de refracție. Momentul echinocțiului de toamnă este in 22 septembrie 2009
ora 21:18 UT.)
155
46. Roiul globular M5 conține variabile RR Lyrae și cefeide. Cea mai străluci-
toare dintre ele își modifică magnitudinea de la 10,6 la 12,1 cu o perioada de 26,5
zile. Determinați distanța la care se află M5 de noi. Determinați la ce distanță se
află roiul de centrul galaxiei (RA 17h46m, Dec. –28°56′), aflat la 27.000 ani lumină
de noi, știind coordonate lui:
Right ascension 15h18m33,75s
Declination +02°04′57,7″
47. Presupunând ca S Dorado este o variabilă cu eclipsa formată din 2 stele

identice, determinați perioada sistemului folosind imaginea de mai jos. Determinați
distanța la care se află Marele nor al lui Magellan. Calculați apoi masa galaxiei
noastre al cărei satelit este acest nor. Calculați raza minimă și cea maximă a stelei
și densitățile corespunzătoare.
Radial velocity (Rv) 228 km/s

Absolute magnitude (MV) –9.9
Mass 45[1] M⊙
Temperature 9–20,000[1] K
156
48. Mișcarea Hyadelor

a. Determinați mișcarea proprie medie a stelelor din roiul Hyadelor
b. calculați viteza transversala a acestor stele
c. când vor ajunge ele in punctul convergent?
B. Legile lui Kepler
1. Determinați în ce zile Pământul se afla la distanța medie (r=a=149,6 mil.

km) de Soare cunoscând că la periheliu trece în 4 iulie, iar la afeliu trece in 3 ianu-
arie și că excentricitatea orbitei terestre este e=0,0167. Calculați distanța la afeliu
și la periheliu și aria orbitei în UA2. Cunoscând anul sideral 365,256363 zile solare
medii determinați viteza areolară (in UA2/y), cea medie pe orbită și cea de la afeliu,
respectiv periheliu (in km/s).
2. Sistemul Lună – Pământ își caută rezonanța. În acest proces Luna se înde-
părtează de Pământ cu 3cm/an. Cunoscând datele actuale ale sistemului să se calcu-
leze care va fi perioada acestuia când se va ajunge la rezonanță și la ce distanță vor
fi atunci cele 2 corpuri. Cum se va vedea Luna atunci? Estimați acțiunea Soarelui
asupra sistemului.
157
3. Un fragment de cometă se îndreaptă către zona troienilor. Să se calculeze sur-

plusul minim de viteză pe care trebuie să o imprime unui asteroid aflat în marginea
acestei aglomerări cu masa M și raza R pentru ca acesta să poată ieși din L4 al sis-
temului Soare-Jupiter. Ce traiectorie va avea apoi asteroidul? (calcul algebric).
4. Peste 3,5 miliarde de ani Triton (Trev=Trot=−5.877zile, M=2,14×1022kg,

R=1353km) va fi sfărmat de Neptun (Trot=16h6min36s, R=24.500km,
M=1026kg). Să se determine cu cât se apropie satelitul de planetă la fiecare revolu-
ție. Ce perioadă de rotație va avea planeta în momentul în care va începe dezinte-
grarea lui Triton?
5. Când Soarele avea vârsta de 1 milion de ani se învârtea mai repede (T=2
zile) și era de 3 ori mai mare. Să se calculeze momentul cinetic transferat de atunci
planetelor prin migrația acestora. Cunoscând poziția de atunci a planetelor (J:
5,5UA, S: 8UA, N: 13UA, U: 15UA) și de acum (J: 5,2UA, S: 9,6UA, N: 30UA,
U: 19UA) și masele acestora (1,9*1027kg, 0,57*1027kg, 1026kg, 0,87*1026kg) să se
calculeze cât a luat/dat fiecare. Se dau M☼=2*1030kg, R☼=0,7*106km. Calculați
rezonanțele de atunci și de acum.
C. Sisteme binare
1. Folosind metoda grafică determinați elementele orbitei reale pentru sistemul a

cărui orbită aparentă este în imagine.
4. Pentru această planetă, cu orbita conținând raza vizuală, se dă curba de

viteză și cea de lumină
158
Determinați semiaxa mare și

masa sistemului, apoi raza ste-
lei și cea a planetei. De câte ori
este mai mica temperatura pla-
netei față de cea a stelei? Cu ce
axa e paralelă raza vizuală? Mai
jos aveți curba de viteză a stelei.
Calculați masa stelei și a plane-
tei si stabiliți poziția centrului de
masă. Determinați densitățile medii ale planetei și stelei și momentele lor cinetice
orbitale și energia totală a sistemului. Cu ce viteză și în ce sens se mișcă sistemul
față de noi?
5. Determinați perioada de
revoluție pentru planeta cu curba
de viteză a stelei sale în imaginea
alăturată. Ce distanță este între
centrul de masă al sistemului și
centrul stelei? Care este perioada
de rotație a stelei în jurul axei
sale? Calculați raza stelei.
6. Sistemul Gliese 372 aflat la

25 pc are perioada de 47,7 zile. Mai
jos este dată curba vitezelor radiale.
Determinați semiaxa mare, excentri-
citatea și masa fiecărei componente.
Desenați cele 2 orbite evidențiind pozi-
ția centrului de greutate. Ce viteză
radială are sistemul? Cele 2 stele sunt
de clasă M2V (T=3500K) și au mag-
nitudinile absolute 10,8 și 9,8. Ce raze
au cele 2 stele? Desenați curba de lumină evidențiind fiecare tranzit ca poziție și
formă. Ce magnitudine aparentă are sistemul?
159
7. O civilizație extraterestră aflată pe planeta Gliese 581c situată la 20 ani

lumină măsoară magnitudinea Soarelui și obține 3,72. Din spectrul Soarelui deter-
mină temperatura acestuia și clasa spectrală G5V. Se cunoaște magnitudinea
absolută și luminozitatea lui Gliese 581 (o cauți pe net). Cât este masa, raza, tem-
peratura, luminozitatea și magnitudinea absolută a Soarelui pe care au determinat-o
extratereștri? Mai jos aveți imaginea curbei de viteza radială determinată de ei, care
se află în planul orbitei lui Jupiter. Determinați masa, perioada siderală și semiaxa
mare a orbitelor planetelor Jupiter ți Saturn. Calculați temperatura de echilibru a
celor 2 planete. Indicație: folosiți diagrama HR pe care o luați de pe net.
8. Sistemul γ Centauri (α=12h41m31s, δ=−48°57′35″) format din 2 stele de

clasă A0 (T=9300K) și magnitudine aparentă 2,9 fiecare aflat la 130,4 ani lumină
de noi are orbita aparentă în figură (semiaxa mică se confundă cu linia noduri-
lor). Să se determine semiaxa mică, excentricitatea și semiaxa mare a orbitei reale.
Ce înclinare are orbita? Calculați masa fiecărei stele. Desenați curba vitezei radi-
ale considerând observatorul pe direcția semiaxei mari, dar cu înclinarea calculată.
Calculați raza fiecărei stele și desenați curba de lumină pe care ar vedea-o observa-
torul dacă ar fi exact pe direcția axei mari. Elementele mișcării proprii a sistemului
sunt: vr=–6km/s, μα=–0,18728”/an, μδ=–0,0012”/an. Când va fi sistemul la cea
mai mică distanță de noi, cât va fi aceasta și ce magnitudine aparentă și ce înclinare
va avea atunci sistemul? Puteți estima coordonatele de atunci ale sistemului?
160
9. Pentru sistemul care are curba vitezei radiale a stelei vizibile mai jos să se
determine excentricitatea, semiaxa mare și masa. Desenați orbita.
161
10. Să se determine limitele zonei de habitabilitate a sistemului solar și tempe-

raturile pe Venus, Pământ și Marte. Comparați efectele de seră ale acestor planete.
Se dau: RR=0,7 mil. km, TR=5778K, 1UA=15*1010m, aV=0,72UA, aM=1,56UA.
Temperaturile medii măsurate pe aceste planete sunt 475°C, 15°C, –50°C. Ce efect
de sera datorat CO2 era pe Marte când acolo curgea apa? Albedourile sunt 0,77;
0,376; 0,15.
11. Mai jos se dă linia Hα din spectrul componentelor unui sistem binar.
Determinați perioada, semiaxa mare ți masele celor 2 stele.
12. S-a observat că poziția unei stele de clasă G1V (T=6500K) cu m=5 situ-
ată la 34 ani lumina oscilează între 2 poziții extreme separate cu 0,2″ observate la
un interval de 5 ani. Să se determine masa planetei, perioada și semiaxa mare a
orbitei acesteia. Se cunosc: magnitudinea absoluta a Soarelui 4,73 și luminozitatea
3,84*1026W.
13. Mai jos este curba de lumină a unei stele cu temperatura de 6000K și masa
de 1,13 mase solare prin fața căreia tranzitează o planetă jupiteriană o data la 3
zile și jumătate. Sistemul se află la 150 ani lumină. Determinați razele celor 2 cor-
puri și calculați magnitudinea aparentă.
162
14. În câmpul unui ocular de 25 mm al unui telescop cu distanța focală de un

metru jumătate, s-a observat între cele 2 componente de aceiași clasă spectrală ale
sistemului binar eta Cassiopeea o distanță de 1,5mm. Cunoscând că paralaxa sis-
temului este 19,6 ly și că raportul luminozităților celor 2 componente este 8, să se
calculeze masa fiecărei stele dacă în urma unor observații de lungă durată s-a sta-
bilit că perioada sistemului este de 480 ani. Care este raportul razelor celor 2 stele.
15. În câmpul unui ocular de 25 cm al unui telescop cu distanța focală de un

metru jumătate, s-a observat între cele 2 componente de aceiași clasa spectrală ale
sistemului binar eta Cassiopeea o distanță de 1,5mm. Cunoscând că paralaxa siste-
mului este și ca raportul luminozităților celor 2 componente este 8, să se calculeze
masa fiecărei stele dacă în urma unor observații de lungă durată s-a stabilit că peri-
oada sistemului este de . Care este raportul razelor celor 2 stele.
16. Mai jos sunt câteva curbe de lumină pentru planete. Determinați raza ste-
lei și a planetei în unități de semiaxă mare a orbitei și calculați înclinările orbitelor.
Calculați duratele tranzitului în fiecare parte.
17. Determinați vitezele și

excentricitatea orbitelor celor
2 componente ale sistemului
binar și viteza radială a aces-
tuia față de noi
163
18. Determinați raza stelei și cea a planetei și înclinarea orbitei în funcție de ele-
mentele orbitei (a și T)
19. Pentru orbita din imagine determinați semiaxa mare, excentricitatea și încli-
narea. Unde este linia nodurilor?
20. Din curba de viteză de

mai jos determinați excentricita-
tea orbitei sistemului și semiaxa
mare a orbitei componentei în
jurul centrului de masa al sis-
temului. Cu ce axă este paralelă
raza vizuală?
164
21. Din curba de viteză de mai

jos determinați excentricitatea
orbitei sistemului și semiaxa mare
a orbitei componentei în jurul cen-
trului de masă al sistemului. Cu
ce axă este paralelă raza vizuală?
Perioada este de 5,4 zile.
22. Determinați masele componentelor sis-

temului, semiaxele orbitelor în jurul centrului
de masă și excentricitatea acestora cunoscând
că perioada este de 4,892552 zile. Cu ce axă
este paralelă raza vizuală? La cât se apropie
cel mai mult și la cât se îndepărtează cel mai
mult componentele?
23. Sistemul Mizar cu curba vitezei radiale în imaginea de mai jos se știe peri-
oada 20 zile 12 ore 55 minute și 13 secunde. Determinați masele componentelor
sistemului, semiaxele orbitelor în jurul centrului de masa și excentricitatea acestora.
La cât se apropie cel mai mult și la cât se îndepărtează cel mai mult componentele?
Cu ce axă este paralelă raza vizuală?
24. Determinați durata totală a tranzitului, cea de intrare/ieșire și cât timp trece
toată planeta prin fața stelei. De câte ori este mai mare steaua decât planeta?
165
25. Planeta XO–2 a fost descoperită pe baza celor 2 imagini de mai jos.
Determinați semiaxa mare a orbitei înclinarea acesteia fața de raza vizuală și excen-
tricitatea. Calculați masa sistemului. Determinați raza stelei și cea a planetei.
166
26. Pentru sistemul V541 Cyg cu perioada de 15,34 zile situat la 863 pc se dă
curba de viteză și curba de lumină. Determinați masele componentelor, excentricita-
tea orbitelor și semiaxele lor mari în sistemul centrului de masa. Cu ce axă e para-
lelă raza vizuală? Determinați razele celor 2 stele cu temperaturi identice. Cât este
aceasta temperatură?
167
27. Pentru sistemul MU Cas cu perioada de 22 ani situat la 25 ani lumină de

noi s-au putut desena orbitele. Determinați excentricitatea, semiaxa mare și masele
componentelor. Care este distanța maximă și cea minimă dintre ele?
28. Pentru sistemul V459 Cas cu perioada 8,45825381 zile situat la 631 pc se
dă curba vitezelor radiale și cea de lumină și se cere să se determine semiaxa mare
a sistemului precum și masele, magnitudinile aparente și absolute, temperaturile și
razele componentelor.
168
29. Pentru sistemul RT CrB cu perioada 5,1 zile situat la 408 pc se dă curba
vitezelor radiale și cea de lumină și se cere să se determine semiaxa mare a siste-
mului precum și masele, magnitudinile aparente și absolute, temperaturile și razele
componentelor.
169
30. Două stele neutronice identice (R=10 km, M=1,44 mase solare) aflate la
distanța de 20 raze formează un sistem binar aflat la rezonanță. Calculați perioada
lor comună de rotație și revoluție, energia totala a sistemului si momentul cinetic
total. Sub influența gravitației mutuale ele se apropie până la fuziune. Ce perioadă
vor avea când se vor atinge? Ce energie se eliberează în urma procesului? (energia
de rotație în jurul axei proprii se scrie cu formula Iω2/2, unde I este momentul de
inerție egal cu 2MR2/5 pentru o sferă) Se conservă momentul cinetic sau există și
o eliminare de moment cinetic? Dacă nu se conservă calculați cât se pierde în urma
procesului.
31. Determinați masele celor 2 componente ale sistemului:

170
32. Să se stabilească dacă pe pla-

neta Gl581c din sistemul situat la
6,26pc sunt condiții ca viața să se
dezvolte. Se dă curba de lumină a
tranzitului (unde L0=0,013L☼), cea
a vitezei radiale a stelei și viteza
radială a planetei dedusă din depla-
sarea spectrului liniilor oxigenului
prezent în atmosfera sa: 6,8 km/s.
(Pe o planetă se poate dezvolta viața
dacă are suprafața solidă, oxigen și apă în stare lichidă). Să se determine semiaxa
mare a sistemului, perioada acestuia, masele planetei și a stelei și razele acestora.
Temperatura Soarelui este de 5770 K, iar raza acestuia de 0,696*106km.
33. Presupunând ca sistemul gama Coronae Borealis are planul orbitei perpendi-
cular pe raza vizuală se dă imaginea orbitei relative a acestuia.
Luând datele necesare din imaginea aceasta unde sunt date magnitudinile abso-
lute determinați perioada sistemului, semiaxele orbitei (și desenați) și excentricita-
tea. Apoi din acestea calculați masa
sistemului, viteza areolara și vite-
zele la apoastru și periastru, precum
și viteza medie. Cu aceste date trasați
o curbă de viteză, determinând mai
întâi momentul când viteza are valoa-
rea medie pentru un observator cu
raza vizuală paralelă cu axa mică.
Determinați magnitudinile aparente și
magnitudinea sistemului, iar apoi știind
ca steaua principala are TA=11.000K,
iar steaua satelit are TB=8800K,
determinați razele celor 2 stele și
desenați o curbă de lumină a sistemului
pentru același observator ipotetic.
171
34. Sistemul 34. Zeta Herculis are

paralaxa de 0,09264”. Desenați orbita sis-
temului considerând coordonata x ascen-
sia dreapta a satelitului relativă la cea a
stelei centrale, iar coordonata y declinația
relativă a stelei satelit, plasând cor-
pul central în originea sistemului de axe.
Determinați semiaxa mare și cea mică
a orbitei aparente apoi calculați unghiul
de înclinație. Folosind valoarea acestuia
determinați semiaxele orbitei reale și apoi
calculați excentricitatea. Obțineți peri-
oada sistemului și calculați masa siste-
mului. În plus determinați viteza areolară
a satelitului în jurul corpului central și
apoi valorile vitezelor acestuia la perias-
tru și apoastru. Calculați și viteza medie
pe orbită. Desenați apoi curba de lumină
ca și cum observatorul ar avea raza vizu-
ală în planul orbitei. Folosind magni-
tudinile aparente de mai jos calculați
magnitudinile absolute. Din luminozități
și temperaturile determinați razele celor
2 componente. Calculați magnitudinea
aparentă a sistemului. Cunoscând acum
razele și magnitudinile ridicați o curbă
de lumină perfectă (neafectată de zgomot
parazit ca toate curbele reale) ca și cum
observatorul ar avea raza vizuală în pla-
nul orbitei paralel cu axa mică. (Trebuie
să determinați mai întâi momentul cores-
punzător poziției când satelitul are
viteza medie). Știind că pentru stele din
secvența principală este valabilă relația
TR
 const. determinați masele stelelor.
M
172
D. Practică
1. Luna începe să-l oculteze pe Venus. Determinați diametrele unghiulare ale

celor 2 corpuri. Daca ocultarea se termină la ora 19:02:18 stabiliți lungimea trase-
ului planetei în unități de unghi și în km (cât corespunde atât pe suprafața Lunii cât
și pe orbita lui Venus).
2. Mai jos este surprins tranzitul lui Io prin fața lui Jupiter. Folosind și datele
din partea stânga determinați masa și diametrul unghiular al planetei. Ce distanță
unghiulara este intre satelit și umbra sa pe planetă? Încercați să determinați pozi-
ția Soarelui și Pământului (unghiuri) față de corpurile din imagine. Cât durează
tranzitul?
173
3. Mai jos sunt 3 imagini ale pupilei de intrare având ca obiecte de studiu sis-
teme binare observate cu un telescop de 5 inch. Determinați distanța unghiulară
dintre componente dacă se știe că raportul aperturii este f/8.
4. Calculați timpul de viață al electronului pe primele 2 nivele excitate ale ato-

mului de hidrogen pornind de la imaginea de mai jos. Se dau h=6,62*10–34Js și
c=3*108m/s. Se consideră că lărgimea liniilor nu e afectată de efectele Doppler,
Zeeman și Stark.
5. Determinați diametrul unghiular al planetei Venus folosind imaginea de mai

jos unde Soarele are diametrul unghiular de 32’
174
6. Verificați corectitudinea rezultatelor problemei 2 folosind imaginea de mai jos

și determinați distanțele unghiulare dintre Luna, Venus și centrul roiului. Folosind
ambele imagini determinați viteza Lunii. Determinați fazele celor 2 corpuri și elon-
gația și longitudinea heliocentrică a planetei.
175
7. Luna începe ocultarea roiului M35. Estimați diametrul unghiular al roiului și

momentul când se termină ocultarea roiului considerat circular în secțiune.
8.Determinați distanța dintre cele 2 galaxii aflate în interacțiune și dimensiu-

nile acestora
176
9. Determinați distanța dintre cele 2 galaxii
10. La ce distanțe se află între ele cele mai importante stele ale roiului?
177
11. Estimați razele și grosimile inelelor: 1 roșu și 2 albastre
12. Determinați razele orbitelor sateliților lui Jupiter și perioadele orbitale ale
acestora cunoscând raza ecuatorială a planetei: 71492km. Calculați masa planetei și
exprimați eroarea făcută.
178
13. Determinați poziția centrului de masă al sistemului și raportul maselor celor

2 componente. Ce excentricități au cele 2 orbite?
35. Calculați perioadele celorlalte 3 planete si excentricitățile orbitelor.

Determinați direcția către punctul vernal și calculați longitudinile ecliptice heliocen-
trice și geocentrice ale planetelor. În ce constelație se află fiecare planetă și Soarele?
179
36. Determinați excentricitatea orbitei lui Nereid și perioada acestuia cunoscând

că cea lui Triton este
37. Determinați perioadele celor 4 cefeide din M33 și apoi determinați distanța
pâna la această galaxie. Realizați și calculul erorilor.
180
38. În imaginea de mai jos este reprezentată planeta Saturn și o parte din sate-
liții acesteia. Știind că planeta Saturn la momentul observației se află la distanța de
8,51 U.A. de un observator iar densitatea planetei este r= 0,7 kg/m3. Să se afle:
a) Distanța exprimată în kilometri la care începe zona Cassini față de centrul
planetei.
b) Masa planetei Saturn și perioadele de revoluție a sateliților Encelandus și
Rhea;
c) Vitezele pe orbita a celor doi sateliți;
d) Intervalul de timp după care satelitul Rhea iese din conul de umbră a lui
Saturn (considerând conul de umbră fix);
e) Perioada sinodică a sateliților.
181
39. Suntem într-o navă cosmică și

ne apropiem de Sistemul Solar. Când
am ajuns la distanța de 106,8 U.A. pla-
netele pitice Sedna și Eris se văd așa
cum sunt reprezentate în figura de mai
jos. Să se afle:
a) Perioadele de revoluție în jurul
Soarelui a celor două planete pitice.
b) Caracteristicele orbitelor (semiaxa
mare, semiaxa mică și excentricitatea
c) Viteza la periheliu a lui Sedna și
viteza la afeliu a lui Eris
d) Perioada sinodică a celor două
planete pitice.
e) Intervalul de timp cât Sedna se
deplasează între punctele de intersecție
ale orbitelor pe drumul cel mai scurt.
40. În 26 septembrie 2010 (η=8m24s) mergeam cu Sebi spre Călimănești

(φ=45°14′21″N, L=4°20′36″E) și am fost plăcut surprinși de apariția unui cur-
cubeu. Ajunși la destinație el a făcut la ora 19 o poză a curcubeului. Mai jos aveți
o astfel de fotografie și cunoscând indicele de refracție al luminii verzi n=4/3
determinați:
a) unde e centrul curcubeului pe poză;
b) La ce înălțime e Soarele deasupra orizontului;
c) În ce direcție (A) se
vede curcubeul;
d) Sub ce unghi față
de orizont se vede fiecare
culoare;
e) Ce lărgime unghiu-
lară are curcubeul;
f) Unghiul de refracție
pentru fiecare culoare;
g) indicele de refracție
al celorlalte culori;
h) unghiul de inci-
dență al luminii în picătu-
rile de apă.
182
E. Planete
1. În 23 mai 2007 la ora 18:30:20 începe ocultarea lui Regulus de către Lună
cu diametrul unghiular de 31’ și se termină la 19:08:53. Trasați coarda pe care se
„deplasează” Regulus prin spatele Lunii și determinați lungimea ei și distanța la
care se află de centrul Lunii.
2. Să se determine semiaxele mari ale asteroizilor grupați la rezonanțele 3:1,

2:1, 3:2 cu Jupiter aflat la 5,2 UA.
3. În dimineața zilei de 18 iulie a avut loc o ocultare unor stele din Pleiade de
către Lună. Merope intră în spatele Lunii la ora 4:06 timp legal român și iese la
5:02:30. Calculați diametrul unghiular al Lunii ținând seama că traseul stelei prin
spatele Lunii este diametral.
4. a) Acum este sezonul eclipselor și ocultărilor sateliților lui Saturn

(a=1.433.449.370 km, T=29,657296 ani, R=57.000 km) care în 11 august va fi
în momentul echinocțiului de primăvară. Thetys (a=295.000 km) începe tranzitul
la ora14:30 și îl termină la ora 16:10. Determinați perioada satelitului și masa pla-
netei. Ce diametru unghiular are planeta? Calculați masa Soarelui.
b) Cu cât scade magnitudinea planetei la opoziție acum față de acum 7 ani și
5 luni? (inelele mai luminoase se întind de la 67.000 km la 137.000 km, grosimea
inelelor este 60 km, iar axa planetei este înclinată cu 27°)
5. Planeta Marte prezintă o particularitate interesantă: emisfera nordică este o

vastă câmpie pe când cea sudică un înalt platou. Pentru a explica s-a emis ipoteza
că planeta a fost lovită acum 4 miliarde de ani de un corp cu mărimea lui Pluto
venind cu 32.000 km/h sub un unghi de 45°. Presupunând că cele 2 corpuri inițiale
aveau aceeași densitate calculați viteza pe care a câștigat-o noul corp format după
ciocnire. Care a fost câștigul de energie cinetică și ce consecințe a avut (Discuție
după înclinarea axei și orientarea planetei față de corpul „agresor”)? Ce cantitate de
căldură s-a degajat în urma ciocnirii și cu cât a crescut temperatura? Datorită cioc-
nirii orbita planetei s-a modificat. Care era orbita inițială a planetei Marte? Se dă
căldura specifică a rocilor c=845J/kg · K.
6. Luna s-a format în urma ciocnirii Pământului cu un corp de dimensiunea lui

Marte sub un unghi de 45° la viteza de evadare a fiecăreia. Se știe că Luna are
densitatea scoarței și mantalei, mai mică decât a Pământului. Presupunând că cele
2 corpuri inițiale aveau aceeași structură, determinați masele lor și dimensiunea
pe care o avea Pământul înainte de ciocnire. Ce cantitate de căldură s-a degajat
în urma ciocnirii și cu cât a crescut temperatura? Se dă căldura specifică a rocilor
c=845J/kg · K.
183
7. La formare (în urmă cu 4,5 miliarde ani) Luna era mai aproape de 15 ori ca
acum. Care era diametrul ei aparent. Acum 4 miliarde de ani era la 138.400 km și
ziua pe Pământ dura 6 ore, iar mareele erau de 2 ori mai mari. Care era perioada
orbitală a Lunii și cât de mare se vedea? Acum Luna se îndepărtează cu 3,8 cm/
an. Peste 500 milioane de ani nu vor mai fi eclipse totale. Presupunând că excen-
tricitatea ei se păstrează calculați la ce distanță va fi atunci și cât va dura ziua pe
Pământ. Din toate aceste date rezultă că viteza de îndepărtare nu e constantă. Care
era viteza de îndepărtare la început? Puteți stabili o relație pentru evoluția vitezei
de îndepărtare a satelitului?
8. Când Luna nouă se află la perigeu (355.600 km) deasupra unei falii tectonice,
iar Pământul e la periheliu se produc mari cutremure pentru că atunci stressul asu-
pra plăcilor tectonice este maxim. Comparați accelerația gravitațională suplimentară
exercitată de aceste 2 corpuri cerești asupra plăcilor tectonice cu situația când Luna
plină se află la apogeu (407.000 km), iar Pământul la afeliu. Un exemplu: tsunami
provocat de cutremurul din 26 decembrie 2004. Calculați data exactă a cutremuru-
lui produs în octombrie 2005 în Pakistan după o eclipsă de Soare.
9. Acum mai multe milioane de ani în Sahara a căzut un meteorit cu viteza de

80.000 km/h care a topit 1400 tone de silicați (c=840J/kgK) la 2200°C transfor-
mându-le în sticlă. Considerând că toată energia cinetică s-a transformat în căldură
calculați masa meteoritului. Considerând că ciocnirea a avut loc la 45° ca majorita-
tea coliziunilor cosmice calculați câștigul de moment cinetic și modificarea în peri-
oada de rotație.
10. Un meteorit de 8 km diametru și masă de 108 tone vine cu 10 km/s sub un

unghi de 35° producând un crater eliptic cu aria de 2.a150 km2 cu formă conică
cu adâncimea de 180 m. Calculați energia degajată și creșterea de temperatură.
Determinați excentricitatea elipsei și volumul craterului. Ce densitate avea asteroi-
dul? Densitatea scoarței terestre este 2200 kg/m3. Se dă căldura specifică a rocilor
c=845J/kg·K.
11. Când sistemul solar avea vârsta de 700 milioane ani Jupiter se afla la 5,7
UA și era în rezonanță 2:1 cu Saturn. Pe orbita lui se află „Grecii” și „Troienii”
situați în punctele L4 și L5. Ce interval de timp minim se scurgea atunci între 2
opoziții ale lui Saturn văzute de pe acești asteroizi?
12. Știm ca Luna se îndepărtează cu o rată de 3,8cm/an și că pe Pământ cad

anual 78.000 tone de praf cosmic cu densitatea de 2,7g/cm3. De asemenea Soarele
consumă prin reacțiile nucleare o parte din masa sa. Să se calculeze durata zilei
și câte zile avea anul la începutul Paleozoicului (acum 530 milioane ani). Se dau:
L☼=3,846·1026W, M☼=1,9891·1030kg, M±=5,9735·1024kg, R±=6371km,
a±=149.598.261km, Mƒ=7,3477·1022kg, Rƒ=1737,1km, Tƒ=27,321582 zile,
T±=23h56m4s și 365,256363 zile (valori actuale). Ce rază și ce masă avea
184
Pământul atunci? Calculați și masa și raza Lunii presupunând ca atrage o canti-

tate de praf cosmic proporțională cu masa sa. La ce distanță era atunci Pământul
de Soare și de Lună?
13. Pornind de la următoarele informații: „Venus (cea mai strălucitoare), Marte

și Saturn. Cele trei planete își vor schimba conformația rapid pentru că două se
mișcă rapid. Venus va veni dinspre vest, va trece la 3° sud de Saturn pe 7 august
și la 2° sud de Marte pe 17 august. Și Marte se îndepărtează de Saturn. Se va afla
la 2° sud-est de acesta pe 1 august și la 16° est la sfârșitul lunii. Cele trei planete
sunt la depărtări diferite de Terra, după cum urmează:
• pe 1 august: Venus la 125 milioane km, Marte la 298 milioane km și Saturn
la 1515 milioane km;
• pe 31 august: Venus la 90 milioane km, Marte la 321 milioane km și Saturn
la 1562 milioane km;
Astfel Venus este planeta care se apropie de Terra iar diametrul aparent al pla-
netei va crește. Marte se va micșora (de la mic la foarte mic), iar Saturn se va
vedea la aceleași dimensiuni. Strălucirea aparentă a lui Venus va crește (de la mag-
nitudinea –4,2 la –4,4), iar a lui Marte și a lui Saturn va stagna. Venus se va mai
apropia de un obiect, steaua Spica, pe 31 august. În data de 20 august, planeta se
va afla la elongație maximă estică de Soare (cea mai mare depărtare unghiulară
de acesta), 46°. Asta înseamnă că va apune după trei ore de la apusul Soarelui.
Planeta Jupiter răsare cu puțin înainte de ora 23 la începutul lunii. Dar, pentru
că va răsări în fiecare zi cu 4 minute mai devreme, planeta se va putea vedea, la
sfârșitul lui august, la ora 21. Dacă observați înspre est sau sud est un astru găl-
bui, foarte strălucitor, a cărui lumină nu pâlpâie (scintilează), priviți planeta Jupiter.
Cu ochiul liber apare doar ca o stea luminoasă.” Determinați mersul planetelor pe
bolta cerească în sistem de coordonate ecliptic heliocentric în cursul acestei luni
(august 2010).
14. Mai jos este trasat mersul aparent al planetei Venus în acest an. Imaginea
e surprinsă în diferite zile la aceeași oră în momentul apusului Soarelui la solstițiul
de vară. Determinați
coordonatele planetei
atunci în ambele sis-
teme prezente în ima-
gine. Ce elongație are
planeta atunci? Când
are elongația maximă?
Traseul începe în 27
martie și se încheie în
30 august.
185
15. Pe Messenger circulă prostia că la o anumită dată Marte se va vedea cât

Luna. Dacă ați reușit să rezolvați problema 3 din setul precedent decideți dacă o
asemenea situație ar putea fi posibilă când sistemul Lună-Pământ va fi atins rezo-
nanța. Dacă nu, estimați diferența de magnitudine dintre cele 2 corpuri presupu-
nând că cele 2 planete nu-și vor schimba pozițiile față de Soare.
16. Descrieți modul de determinare a unității astronomice folosind tranzitul pla-

netei Venus prin fața discului solar și bazându-vă pe imaginea de mai jos. Aplicație
; cele 2 localități se află pe același meridian dar în emisfere diferite (ex. Stockholm
la 59°N si Cape Town 34°S). Ce distantă unghiulară este între cele 2 trasee ale
planetei peste discul solar? Se cunoaște diametrul unghiular al Soarelui 32’, raza
Pământului 6370km și poziția planetei la 0,7 UA.
186
17. 2 stele neutronice identice (R=10 km, M=1,4 mase solare) aflate la dis-
tanța de 20 raze formează un sistem binar aflat la rezonanță. Calculați perioada
lor comună de rotație și revoluție. Sub influența gravitației mutuale ele se apropie
până la fuziune. Ce perioadă vor avea când se vor atinge? Ce energie se eliberează
în urma procesului? (energia de rotație în jurul axei proprii se scrie cu formula
Iω2/2, unde I este momentul de inerție egal cu 2MR2/5 pentru o sferă) Se conservă
momentul cinetic sau există și o eliminare de moment cinetic? Dacă nu se conservă
calculați cât se pierde în urma procesului.
18. În câmpul unui ocular de 25 cm al unui telescop cu distanta focala de un

metru jumătate, s-a observat intre cele 2 componente de aceiași clasa spectrala ale
sistemului binar eta Cassiopeea o distanta de 1,5mm. Cunoscând ca paralaxa siste-
mului este și ca raportul luminozităților celor 2 componente este 8, sa se calculeze
masa fiecărei stele dacă in urma unor observații de lungă durata s-a stabilit ca peri-
oada sistemului este de . Care este raportul razelor celor 2 stele.
19. Sistemul W Cephei aflat la 2400 ani lumina de noi conține cea mai mare
stea, o giganta roșie de magnitudine 4,9 si 1600 raze solare. Ce magnitudine abso-
luta, luminozitate si temperatura are steaua? Companionul este o stea de clasa
B0 de 10 ori mai mare ca Soarele si de 100.000 mai luminoasa se apropie la 17
UA de steaua centrala si se îndepărtează la 34 UA după 3715 zile. Determinați
semiaxa mare, perioada și masa sistemului. Din relația între masă și luminozitate
determinați masa companionului și apoi a stelei centrale. Ce temperatură are com-
panionul? Cât durează transferul de masă de la gigantă la companion într-o peri-
oadă? Eclipsarea durează 1300 zile. Ce înclinare are orbita sistemului? Cât va fi
semiaxa mare și perioada sistemului când acest transfer se va întrerupe pentru tot-
deauna presupunând că excentricitatea va rămâne aceeași?
187
20. Calculați și comparați magnitudinile lui Jupiter (0,343 a=778.547.200 km=

=5,204267 AU și R=69.134,11725 km) la opoziție și Venus (0,75 a=108.208.930
km=0,723 332 AU și R=6.051,8 km) la elongație maximă cunoscând albedourile
celor 2 planete, razele lor și semiaxele mari ale orbitelor. Pentru raportare se vor
folosi datele Lunii pline: m=–12,74, albedo 0,12, raza 1.737,10 km și semiaxa mare
384,399 km=0,00257 AU. Juniori.
21. Se dă tabelul cu datele sateliților galileeni și a planetei. Să se stabilească

dacă sunt posibile eclipse totale de Soare pe Jupiter, iar dacă da, de către cine, la ce
interval se produc și cât durează eclipsa și faza de totalitate. (Se consideră că orbi-
tele tuturor corpurilor implicate sunt în același plan). Se știe că perioada de rotație
siderală a lui Jupiter este 9,925 ore iar diametrul Soarelui este 1,392*106 km.
Planeta Semiaxa mare Perioada siderală Diametrul

Jupiter 778.547.200 km 4.331,572 zile 14*105 km
Io 421.700 km 1,77 zile 3643 km
Europa 671.034 km 3,55 zile 3122 km
Ganymede 1.070.412 km 7,15 zile 5262 km
Callisto 1.882.709 km 16,69 zile 4821 km
F. Fotometrie
1. Avem o conjuncție multiplă în care Marte, Saturn, Venus și Jupiter sunt așe-
zate intr-un patrulater neregulat. Cunoscând magnitudinile (V:–7,1m, M:–2,9m,
S:–0,24m, J:–2,94m) și diametrele unghiulare ale acestora (V:24”, M:25”, S:20”,
J:50”) să se determine distanțele dintre ele astfel încât un ochi cu rezoluția de 1’ să
nu distingă la limită planetele. Ce magnitudine are corpul văzut de ochi? Desenați
pozițiile relative ale acestora și construiți patrulaterul.
2. Calculați magnitudinea sistemului multiplu Castor aflat la 51,6 ly cunoscând

luminozitățile subsistemelor A (LA=34L☼) și B (LB=14 L☼) și ca cea a subsiste-
mului C este 5% din cea a Soarelui care are magnitudinea absoluta 4,78.
3. Odată ca niciodată, Marte a fost la mare opoziție în timp ce se afla în conste-

lația Racului care este străbătută de ecliptică pe o distanță unghiulară de 19 grade.
S-a măsurat atunci diametrul său unghiular (25”) și paralaxa (40”). Magnitudinea
aparentă a planetei fiind –2,9.Calculați albedoul planetei știind că cel al lunii pline,
care are magnitudinea de –12,7, este 0,12. Câte zile a fost Marte în Rac? Știind
că opozițiile se repetă după 2 ani și 50 de zile, calculați elementele orbitei plane-
tei Marte cunoscând excentricitatea orbitei Pământului (0,02). Se cunosc raza
Pământului=6370km, raza Lunii=1737km și distanța Pământ-Lună=1/400UA.
Calculați raza planetei Marte și distanța până la ea în acel moment. (1UA=15*1010m)
4. Un vultur vede un iepure de la 5 km distanță. Care este sensibilitatea ochilor

lui (în mW/mm2 și în secunde de arc)?
188
G. Sateliți
1. Misiunea STEREO prin satelitul B a obținut această imagine a discului Lunar

și a celui solar. La ce distanță se află satelitul față de Soare, Lună și Pământ? Se
pot folosi datele problemei următoare.
2. Lansarea (26 oct. 2006) sateli-

ților misiunii STEREO: prima orbită a
fost una eliptică cu excentricitate mare
(pe care trebuie s-o calculați) având apo-
geul pe orbita Lunii. Când era pe a cin-
cea orbită comună, în 15 decembrie 2006
(în 6 decembrie erau la apogeu, iar în 12
decembrie erau la perigeu) interacțiunea
gravitațională cu Luna trimite satelitul
A pe o orbita heliocentrică cu perioada de
347 zile, iar satelitul B a rămas temporar
pe o orbita geocentrică cu excentricitate
mare. În 21 ianuarie 2007, după ce în 2
ianuarie 2007 a fost la apogeu, satelitul B
întâlnește iar Luna și este trimis pe o orbită heliocentrică cu perioada de 387 zile.
Determinați elementele orbitelor acestor sateliți cunoscând faptul că au fost planifi-
cați să treacă prin L4 si L5. Calculați elementele orbitei comune. Cu cât s-a depla-
sat perigeul satelitului B între cele 2 întâlniri cu Luna? Cunoscând că masa fiecărui
satelit este 620kg să se calculeze modificarea de energie și de moment cinetic pen-
tru fiecare satelit în urma interacțiunii cu Luna. Calculați cu cât se modifică unghiul
dintre direcția Pământ-Soare și satelit-Soare într-un an. În 24 ianuarie 2009 dis-
tanța unghiulară dintre ei a fost de 90°, fiind la cuadratură. Când vor ajunge diame-
tral opuși, și când vor trece prin L4 si L5? (considerând cea mai favorabilă situație).
Când se vor întrerupe comunicațiile cu cei 2 sateliți?
3. Spre un satelit de cartografiere, plasat pe orbită în jurul Lunii în apropie-

rea punctului Lagrange L2 al sistemului Pământ-Lună, se trimite, de pe un satelit
al scutului antirachetă, o rază laser de mare putere care-i modifică viteza crescând-
o cu 25%. Calculați elementele noii orbite a satelitului. Dacă presupunem că masa
satelitului este 1200 kg, determinați cu cât se modifică energia mecanică totală
a satelitului și momentul cinetic al acestuia. Se dau: masa Lunii și a Pământului
( M   5.9736 × 1024 kg , M L  7,349 × 1022 kg ), razele acestora ( R  6.371 km ,
RL  1737 km ) și elementele orbitei Lunii (a=384.400 km, T=27,32 zile). La ce
înălțime se află satelitul scutului antiracheta?
4. Telescopul spațial James Weeb: O rachetă Ariane 5 va transporta telescopul

spre punctul L2 al sistemului Soare – Pământ unde îl va plasa pe o orbită în jurul
acestui punct, situată în plan perpendicular pe cel al elipticii. Unde se află punctul
189
Lagrange 2? Inițial telescopul va face o preluare simbolică de ștafetă făcând câteva

ture pe orbita lui Hubble aflat a 600 km deasupra Pământului. Ce elemente are
orbita de transfer? Câtă energie și cât moment cinetic primește satelitul pe traseul
orbitei de transfer? Calculați în ce limite se află accelerația centripetă a mișcării
lui în planul orbitei sale, cunoscând dimensiunile acestei orbite: 2×800.000 km în
planul eclipticii și 2×250.000 km perpendicular pe acesta. Ce excentricitatea are
orbita? Calculați perioada acestei orbite la care se aplică corecții de traiectorie o
dată la 3 luni. Corecțiile sunt necesare și datorită presiunii radiației solare pe pano-
urile de protecție care asigură o temperatură de lucru de 40K. Cunoscând că acest
panou e confecționat din 5 foi suprapuse de formă romboidală cu diagonala de 22 m
și un unghi de 60 grade, calculați accelerația imprimată telescopului cu masa de 6,5
tone de presiunea radiației. Cum scade temperatura de la o foaie la alta? Care este
temperatura ultimului strat în ipoteza răcirii exclusiv pasive? Care este modificarea
de înclinare a orbitei, între 2 corecții realizate când telescopul se află pe axa mare a
orbitei sale, datorată presiunii radiației? Se dau: masa Soarelui, masa Pământului și
distanța dintre acestea.
5. Mai jos este data poziția ISS în 16 iulie 2009 la ora indicată. Se cunosc:
i=51°38’30,84”, M=303.663kg, L=73m, l=108,5m, cădere 2km/lună, T=91min,
h=347÷358km.
Să se determine semiaxa mare și excentricitatea orbitei și intervalul de viteze.

Ce moment cinetic, energie cinetică, potențială și totală are stația? Care este acce-
lerația gravitațională, centrifugă și totală pe stație? Cât este valoarea forței de fre-
care cu aerul? Ce magnitudine maximă (aparentă de la sol) poate avea stația? Ce
190
distanță este între cele 2 poziții aflate pe ecuator, deasupra cărora trece stația după
o perioadă? Ce diametru are zona de unde poate fi văzută stația la un moment dat
atunci când ea este deasupra și cât durează tranzitul? Ce suprafață are zona de pe
Pământ de unde stația nu poate fi văzută? Ne aflăm la Călimănești (φ=45°15’N,
L=24°25’E). Când va avea loc prima trecere vizibilă de aici, cât va dura, ce traseu
va avea și la ce înălțime maximă vom vedea stația deasupra orizontului?
6. Anul 2050: pe Lună s-a stabilit o colonie umană pentru industria mini-
eră. Dintr-un asteroid de 10 km din fier se confecționează un cablu cilindric gol pe
dinăuntru care să ajungă de la Pământ la Lună. Prin interiorul acestui cablu se
va trimite minereul exploatat spre Pământ. Ce viteză trebuie imprimată minereului
pentru a putea ajunge pe Pământ? Ce forță de tensiune este în cablu? Ce grosime
au pereții cablului, dacă prin el trebuie să meargă un vagonet cilindric cu raza de
1m? La cât timp de la lansarea prin tub ajunge minereul pe Pământ?
7. Motoarele de corectare a orbitei unui satelit cu orbită inițial circulară s-au

defectat, computerul de bord fiind afectat de un virus care acționează motoarele ast-
fel încât distanța la perigeu (500.000 km) să rămână constantă, dar excentricitatea
să crească cu 0,001 la fiecare revoluție. După câte orbitări va fi capturat de câmpul
gravitațional al Soarelui? Ce excentricitate va avea atunci orbita lui?
8. Se lansează o racheta care trebuie să ajungă pe Marte (a=1,6 UA). Cât timp
durează călătoria? Unde era Marte pe orbita în momentul lansării? (desen) Cât este
viteza de lansare? Cu ce viteză ajunge racheta pe Marte? Caracterizați traiectoria
rachetei (a, e).
9. Satelitul misiunii WISE (Wide-field Infrared Survey Explorer) evoluează

pe o orbită circulară polară ce rămâne mereu în planul ce separă ziua de noapte.
Perioada lui de revoluție este 95 min. Să se determine câte orbite face pe zi (15) și
ce unghi este între 2 orbite succesive. La ce înălțime se află? (326miles=525km)
Ce înclinare are planul orbitei față de ecuator? (97,5°). Calculați viteza satelitului,
energia cinetică, potențială și totală și momentul lui cinetic cunoscând că are masa
de 750kg.
10. SOHO: Folosind datele din imagine determinați semiaxele orbitei, excentri-
citatea și înclinarea acesteia față de planul eclipticii. Perioada fiind de aproximativ
178 zile, determinați masa fictivă provenită din rezultanta forțelor de atracție de la
Soare și Pământ. La ce distanță se afla focarul unde e masa virtuală față de L1?
Calculați energia totală și momentul cinetic orbital al satelitului atât pe orbita lui în
jurul lui L1 cât și pe cea în jurul Soarelui cunoscând masa satelitului 610 kg. Masa
la lansare a fost 1850 kg. Calculați viteza pe orbita în jurul lui L1. Determinați
accelerația presupusă constantă și viteza la lansare. Calculați eficiența panourilor
solare cu suprafața de 1 m2 care furnizează 1150W.
191
11. Care este elongația maximă posibilă a planetelor interioare și exterioare?

Cât timp pot fi văzute aceste planete pe cer într-o noapte? Se va folosi aproximația:
aV=0,7aT, aMe=0,4aT, aMa=1,5aT, aJ=5,2aT, aS=9,6aT .
12. Intervalul dintre 2 opoziții ale unei planete este 398,9 zile, iar diametrul
aparent al acesteia este 47,2 la opoziție. Determinați perioada siderală, semiaxa
mare și diametrul ral al planetei în km.
13. Mai jos este imaginea unui tranzit al Lunii prin fața Soarelui. Determinați
poziția satelitului care a făcut fotografia. Se pot folosi datele despre Soare Pământ
și Lună.
192
14. Determinați viteza unghiulară (în “/zi) a mișcării retrograde aparente a unei
planete exterioare aflate în apropierea opoziției, presupunând că Pământul și planeta
au orbite circulare. Planeta Pluto a fost descoperită în 1930 de pe 2 plăci fotogra-
fice expuse la un interval de 6 zile în timpul opoziției acesteia, observând că pe plăci
imaginea s-a deplasat. Pe plăcile plasate în focarul obiectivului o deplasare a imagi-
nii cu 3 cm corespundea unui unghi de 1°. Ce distanță focală avea telescopul și câți
cm s-a deplasat imaginea lui Pluto în cele 6 zile? Cu cât se deplasează un asteroid
aflat la a=3UA în același timp?
15. O planetă este observată la opoziție sau conjuncție inferioară. Datorită vite-
zei finite a luminii direcția planetei în momentul în care este văzută diferă de cea
adevărată. Găsiți o relație care să dea valoarea unghiului dintre cele 2 direcții în
funcție de raza orbitei (considerată circulară) planetei. Care planetă are deviația
maximă și cât este?
16. Se da tabelul cu datele sateliților galileeni și a planetei. Să se stabilească

dacă sunt posibile eclipse totale de Soare pe Jupiter, iar dacă da, de către cine, la ce
interval se produc și cât durează eclipsa și faza de totalitate. (Se consideră că orbi-
tele tuturor corpurilor implicate sunt în același plan). Se știe că perioada de rotație
siderală a lui Jupiter este 9,925 ore iar diametrul Soarelui este 1,392*106km.
Planeta Semiaxa mare Perioada siderală Diametrul

Jupiter 778.547.200 km 4.331,572 zile 14*105 km
Io 421.700 km 1,77 zile 3643 km
Europa 671.034 km 3,55 zile 3122 km
Ganymede 1.070.412 km 7,15 zile 5262 km
Callisto 1.882.709 km 16,69 zile 4821 km
17. Ocultarea lui Saturn de către Lună: determinați diametrul unghiular al lui
Saturn și cel al inelelor sale știind că diametrul aparent al Lunii era 31 și folosindu-
vă de imaginea de mai jos
193
18. Determinați diametrele aparente ale planetelor prin măsurători efectuate pe

imaginea de mai jos
19. Calculați după cât timp se va repeta următoarea situație

194
20. Să se calculeze durata maximă și minimă a unei eclipse de Soare, respec-

tiv de Lună (toată eclipsa și faza de totalitate). Se dau: aL= 384.403 km, aT=
149.597.887,5 km, eL= 0,0554, eT= 0,0168522, TLsid= 27,32166155 zile, TTsid=
365,256366 zile.
21. Să se calculeze lățimea maximă a benzii de totalitate considerând că eclipsa

se observă la zenit. Se dau: RT=6378km, RL=1738km, RS=695.500km. Se pot
folosi datele de la problema precedentă.
22. În imaginea de mai jos este prezentat tranzitul planetei Mercur peste dis-
cul solar. Să se determine unitatea astronomică știind că semiaxa lui Mercur are
0,4UA. Cât este diametrul unghiular al Soarelui?
195
H. Stele
1. Majoritatea stelelor se nasc din concentrări gazoase cu masa de 0,3 mase

solare. Știind că temperatura este de 10K să se calculeze densitatea minimă a
hidrogenului molecular din acea zonă. Ce dimensiune are zona (densitatea e cea cal-
culată mai înainte)? În cât timp se formează protosteaua? Folosind diagrama masă-
luminozitate și presupunând că 0,7% din masă se transformă în energie estimați
timpul nuclear.
2. Două stele neutronice identice (R=10 km, M=1,4 mase solare) aflate la dis-
tanța de 20 raze formează un sistem binar aflat la rezonanță. Calculați perioada
lor comună de rotație și revoluție. Sub influența gravitației mutuale ele se apropie
până la fuziune. Ce perioadă vor avea când se vor atinge? Ce energie se eliberează
în urma procesului? (energia de rotație în jurul axei proprii se scrie cu formula
Iω2/2, unde I este momentul de inerție egal cu 2MR2/5 pentru o sferă) Se conservă
momentul cinetic sau există și o eliminare de moment cinetic? Dacă nu se conservă
calculați cât se pierde în urma procesului.
3. 2 stele albe identice cu R=2 raze solare și M=5 mase solare dintr-un roi glo-
bular se ciocnesc cu viteza de 800.000 km/h. Ce perioadă de rotație va avea steaua
ciudată albastră care se va forma? Care era viteza lor unghiulară cu milioane de ani
înainte când se aflau la o distanță de 1000 ori mai mare decât raza lor? Ce canti-
tate de energie se eliberează în urma ciocnirii ducând la creșterea temperaturii (de
aceea devin albastre)? Se va considera că datorită acțiunii gravitaționale mutuale
foarte puternice cele 2 stele sunt la rezonanță completă. Considerând că gazul din
cele 2 stele are căldura specifică de 21kJ/kg·K să se calculeze cu cât a crescut tem-
peratura medie după ciocnire.
4. Să se estimeze densitatea unui pulsar cu perioada de rotație de 1s. Dacă masa

este de 1,44 mase solare să se determine dimensiunea acestei stele. Cât este valoa-
rea accelerației gravitaționale la suprafața acestui pulsar.
5. Pulsarul dublu PSR 1913+16 are perioada de rotație de 10–6s. Determinați

densitatea și masa unui pulsar. Masa fiecărui pulsar este de 1,44 mase solare
iar perioada sistemului este de 7h45m. Spectroscopic s-a determinat că viteza se
modifică periodic între 75 km/s si 300 km/s. Determinați elementele orbitei (a, e).
Desenați curba de viteză după ce ați determinat mai întâi momentele de 0 ale vite-
zei radiale. Se presupune cî raza vizuală este paralelă cu o axa a orbitei. Cu care?
6. Un nor de gaz de hidrogen molecular de forma unui elipsoid de rotație cu

dimensiunile de 6000 ani lumină și 4000 ani lumină și cu densitatea de 0,1 atomi
pe cm3 și temperatura de 100 K se află în apropierea nucleului galactic. Determinați
masa norului și masa minimă a unei stele care se poate forma în acest nor. Ce
dimensiune are „norișorul” din care formează o astfel de stea? În cât timp se
formează?
196
7. În jurul marii găuri negre galactice se află un nor de gaz cu raza de 6 ani
lumină și concentrația de 105 molecule/cm3 și temperatura de 104 K. S-au măsurat
viteze de 100 km/s. Calculați masa de gaz și masa găurii negre. În cât timp o mole-
culă din acest nor efectuează o rotație completă în jurul găurii negre?
8. În jurul nucleului galactic la 100 ani lumină de el s-au descoperit 2 roiuri de

stele tinere albastre de clasa B5, fiecare stea având masa de 20 mase solare. S-a
măsurat vârsta roiului 2 milioane de ani. Să se determine luminozitatea unei astfel
de stele și masa nucleului galactic. Cât mai au de trăit aceste stele? Indicație: folosiți
diagrama HR pe care o luați de pe net.
9. Un nor imens de gaz molecular de H2 cu dimensiunea de 20 pc și concentrație

medie de 1010 molec/m3 este lovit de unda de soc a unei supernove. Ca urmare el
se fragmentează și încep procesele de contracție gravitaționala urmând a se forma
stele de diferite dimensiuni: 40% dintre ele vor avea masa de 0,25 mase solare,
20% vor avea masa de 0,5 mase solara, 10% vor avea masa de 1 masa solare, 5%
vor avea masa de 2 mase solare, 4% vor avea masa de 3 mase solare 3% vor avea
masa de 4 mase solare, 2% vor avea masa de 6 mase solare, 1,5% vor avea masa
de 8 mase solare, 1% vor avea masa de 10 mase solare, 0,75% vor avea masa de
12 mase solare, 0,5% vor avea masa de 20 mase solare, 0,25% vor avea masa de
40 mase solare, 7,5% vor avea masa de 1,5 mase solare, 4,5% vor avea masa de
2,5 mase solare. Să se determine numărul de stele care se formează din acel nor și
să se calculeze pentru fiecare tip de stea care se poate forma, concentrația minimă
pentru ca să se poată forma acea stea presupunând că temperaturile diferitelor
zone sunt proporționale cu masele stelelor (după o lege liniară pe care trebuie să
o determinați) care se vor forma, temperatura maximă fiind 100K iar cea minimă
20K. Calculați pentru fiecare stea dimensiunea norului și timpul de formare.
10. Să se calculeze câți neutrini solari interacționează cu tabla de 2m2 orien-

tată SV într-o secundă acum (23 august 2010 ora 18:27). Se dau: η=2,8 min,
L=3,83*1026W, c=3*108m/s, 1 u.a.m.=5/3*10–27kg, φ=45°15’, L=24°20’,
mP=1,0078u.a.m., mHe=4,0026u.a.m.
11. Estimați densitatea materiei din interiorul unui quasar cu masa de 25 mili-
oane mase solare în limitele razei sale Schwarzschild.
12. În jurul lui SgrA* (M=4 milioane mase solare) orbitează mai multe stele
albastre cu masele de 8 M☼ și razele de 2R☼. Una dintre acestea numită S2 are
perioada de 15,2 ani și se apropie de SgrA* la 17 ore lumină. Calculați excentrici-
tatea orbitei acesteia și desenați-o considerând că atunci când este la periastru are
viteza îndreptată spre noi și se învârte în același sens cu galaxia. În ce interval
spectral se va deplasa linia galbenă a sodiului (λ0=589nm) luând în considerare
ambele efecte (Doppler relativist și Einstein)? Care este deplasarea periastrului? În
cât timp se va realiza o rozetă completă? Calculați raza Schwartzchild a lui SgrA*
și estimați ce dimensiune are bula din jurul ei care a fost golită de stele.
197
13. Giganta roșie: Când Soarele va avea vârsta de 10 miliarde ani și hidroge-
nul său se va fi terminat, va crește în dimensiuni atingând o rază de 175 ori mai
mare, iar luminozitatea lui va fi de 2900 ori mai mare. Ce temperatură va avea
Soarele atunci la suprafață? În același timp prin scăderea gravitației la suprafața
sa, va începe sa piardă pe rând stratele externe și masa lui se va diminua trep-
tat. Prin urmare Pământul se va găsi proiectat la 1,7 UA. Calculați noua perioadă
a Pământului și masa pe care o va avea atunci Soarele. Ce diametru aparent va
avea discul solar atunci? Se consideră că datorită desfășurării lente a situației orbita
Pământului își păstrează excentricitatea.
14. Un observator determină coordonatele geografice ale locului folosind trece-

rea la meridian a stelei Alrescha (α=02h02m02,8s, δ=+02°45’49”) în 11 noiem-
brie 2009 (η=–16 min) și găsește înălțimea de 62°35’ la ora de timp solar mediu
23:38:30 a locului respectiv. Care sunt coordonatele geografice ale acestui loc?
După aceea observatorul măsoară magnitudinile celor 2 componente ale acestui sis-
tem binar aflat la 139 ani lumină separate printr-o distanță unghiulară de 1,8” și
găsește 4,33 și 5,23. Calculați magnitudinile absolute și magnitudinea aparentă a
sistemului. Aplicând relația masă-luminozitate găsește că cele 2 stele de clasa A au
masele de 2,3 și 1,8 mase solare. Care este constanta din această formulă? Care
este perioada sistemului? La ce distanțe se află cele 2 stele de centrul de masă și
care sunt vitezele lor orbitale? Steaua mai mare are raza egală cu 3,2 raze solare.
Care este temperatura acesteia? seniori
I. Galaxii
1. Determinați distanța la care se află fiecare galaxie a tripletului Leo folosind

pentru constanta Hubble valoarea 74 km/s/Mpc. La ce distanță se află și ce coordo-
nate are centrul de greutate a acestuia (considerați că masele galaxiilor sunt propor-
ționale cu magnitudinile lor absolute)? Ce magnitudini absolute au aceste galaxii?
Members of the Leo Triplet

Apparent
Name Type[5] R.A. (J2000) Dec. (J2000) Redshift (km/s)
Magnitude
M65 SAB(rs)a 11h18m56.0s +13°05′32″ 807 ± 3 10.3
M66 SAB(s)b 11h20m15.0s +12°59′30″ 727 ± 3 9.7
NGC
SAb pec 11h20m17.0s +13°35′23″ 843 ± 1 9.4
3628
2. Nebuloasa M57 aflată la 2300 ani lumină de noi are diametrul unghiular
230”. Considerând că viteza de expansiune a ei este 1500 km/s calculați în ce an a
avut loc explozia de supernovă care ia dat naștere.
3. Roiul M13 (α=16h41m41.44s, δ=+36°27′36.9″) aflat la 25100 ani lumină

de noi are masa 6×105 M⊙=1036kg și dimensiunea de 20’. Calculați dimensiunea
198
roiului (raza în ly) si concentrația medie a stelelor de clasa A cu masa medie de 3

mase solare. Determinați elementele orbitei roiului (a, T, inclinare față de ecuato-
rul galactic) în jurul nucleului galactic cunoscând că sistemul solar aflat la 25600
ani lumină face o mișcare completă în 220 milioane ani. Se dau coordonatele ecua-
toriale ale nucleului galactic (α=17h45m40.04s, δ=−29°00′28.1″) și cele ale polu-
lui nord galactic (a=12h51m26.282s d=+27°07′42.01″J2000) și ascensia dreaptă a
nodului ascendent A=18h49m.
4. Galaxia Andromeda aflată la 2,5 milioane ani lumină se apropie de galaxia

noastră cu 300 km/s. Masa ei este de 5/4 ori masa galaxiei noastre și viteza de
rotație atinge un maxim de 250 km/s la distanța de 33.000 ani lumină de centru.
Estimați masa părții din galaxie aflată între centru și această distanță. Soarele aflat
la 27.000 ani lumină de centru galaxie noastre se rotește cu 220 km/s. Estimați
masa galaxiei noastre (tot până la acea distanță). Calculați cu ce viteză se apro-
pie fiecare galaxie de centrul de masă al grupului local. Determinați limitele deca-
lajului spectral relativ observat de pe Pământul aflat în mișcare de rotație cu 30
km/s în jurul Soarelui. Dimensiunea galaxiei este de 190’×60’, iar magnitudinea
aparentă este 4,4. Care este unghiul de înclinare al planului galaxiei față de raza
vizuală? Care este diametrul galaxiei? La ce distanță va fi de noi peste 1 miliard
de ani (în ipoteza mișcării cu viteză constantă), ce dimensiune și magnitudine apa-
rentă va avea? Masa galaxiei noastre este 6·1011 mase solare. Determinați perioada
de revoluție a celor 2 galaxii în jurul centrului de masă al grupului local și vitezele
de revoluție ale lor. Studiați mișcarea celor 2 galaxii în sistemul centrului de masă,
compunând mișcarea de revoluție cu cea de apropiere pentru fiecare galaxie. De la
nașterea lor cele 2 galaxii au făcut 20 rotații. Câte vor mai face până la tangența
exterioară? Mișcarea reală: viteza de apropiere este invers proporțională cu dis-
tanța, iar cea de revoluție este invers proporțională cu radicalul distanței față de
centrul de masă! Recalculați cerințele problemei în cazul real.
J. Eclipse
1. În 22 iulie 2009 (η=–6min18s) la 2:30UT a avut loc cea mai lunga eclipsa
de Soare (6min39,4sec) datorită faptului că Luna e aproape de perigeu iar Pământul
aproape de afeliu, astfel că diametrul unghiular al Lunii este cu 8% mai mare decât
al Soarelui. Calculați diametrele unghiulare ale celor 2 aștri. Și precizați cât va dura
toată eclipsa în punctul de maxim (SE de Japonia: φ=25°07,4’N, L=142°20,4’E).
Ce înălțime și azimut va avea acolo Soarele? Cât este lățimea benzii de totalitate
acolo (ce formă are zona și ce dimensiuni)? Ce coordonate ecuatoriale are Soarele?
2. Pentru o eclipsă de Lună când Pământul este la afeliu, iar Luna la perigeu
calculați lungimea conului de umbră al Pământului și intervalele de timp cores-
punzătoare tangențelor interne și externe cu conul de umbră și penumbră. Se dau:
1 UA=149.597.887,5km, eTerra=0,016710219 distanța medie dintre Pământ și
Lună=384.399 km, eLună=0,0549.
199
3. Care este durata maximă a unei eclipse inelare de Soare între cele 2 tan-
gente interioare și în ce condiții se întâmplă? Se dau excentricitățile orbitelor Lunii
(0,05) și Pământului (0,0167) și semiaxele lor mari (384.400 km si 149,6 mil. km)
și razele lor (1737 km și 6370 km respectiv). Se mai cunosc perioadele siderale de
revoluție (27,32 zile și 365,256 zile).
4. În imaginea de mai jos aveți cerul vizibil în timpul eclipsei. Determinați dis-
tanța zenitală a Soarelui și planetelor. Calculați coordonatele ecuatoriale ale lui
Sirius. Dimensiunile imaginilor discurilor corpurilor cerești pe această hartă sunt
proporționale cu strălucirea aparentă. Determinați magnitudinea coroanei solare
la această eclipsă cunoscând pe cea a următoarelor corpuri: Mercury (mV=–1.4),
Capella (mV=+0.08), Saturn (mV=+1.1), Betelgeuse (mV=+0.5v), Procyon
(mV=+0.38), Sirius (mV=–1.44), Rigel (mV=+0.12), Mars (mV=+1.1), Venus
(mV=–3.9). Calculați apoi luminozitatea coroanei cunoscând magnitudinea –26.7 și
luminozitatea Soarelui 3,846×1026W.
5. Hangzhou (φ=30°15’N, L=120°10’E) se află în interiorul benzii de totali-

tate a eclipsei, la sud de linia centrală. În ce parte va apărea „diamantul inelului”?
Maximul are loc la ora 01:36:55,8sTU. Calculați unghiul orar al Soarelui și momen-
tul de timp sideral corespunzător. Folosind imaginea de mai jos determinați la ce
distanță se află Hangzhou de linia centrală și viteza cu care se deplasează umbra
Lunii pe suprafața Pământului prin China.
200
6. În 15 ianuarie, anul acesta a avut loc o eclipsă inelara de Soare în Maldive.

Mai jos, aveți imaginea discurilor la contact interior. Se cunoaște raza Lunii 1737
km, raza Soarelui 696.000 km, excentricitatea orbitei terestre e=0,0167 și semiaxa
mare 149,6 mil. km. Determinați la ce distanță se află Luna. Cât a durat eclipsa în
punctul de maxim și ce timp este între cele 2 momente de contact interior? Pentru
seniori se cer și argumentele periheliului/perigeului în acea dată cunoscând excen-
tricitatea orbitei lunare 0,055 și semiaxa mare 384.400 km, considerând mișcarea
reală cu viteza unghiulară neconstantă.
201
7. Celebra eclipsă din 29 mai 1919 a durat 6min50sec (faza de totalitate) pt.
că Luna era la perigeu iar Pământul aproape de afeliu. Lățimea benzii de totalitate
care a străbătut ecuatorul a fost de 244 km. La ce distanță a fost vârful conului de
umbră de centrul Pământului cu R=6378km? Ce diametru unghiular avea Soarele
și la ce distanță era de Pământ? Dar Luna? Peste cât timp va ajunge Luna/Soarele
la distanța minimă de Aldebaran (se consideră că ambele se deplasează pe eclip-
tică)? Eddington era la 1,4°N si 7,5°E. La ce distanță era de punctul subsolar aflat
pe L=16°42’30”V și după cât timp față de momentul de maxim a văzut el eclipsa?
8.Cât durează faza de totalitate a unei eclipse de Soare când Pământul este la
afeliu iar Luna la perigeu? Cât timp se scurge între tangentele interioare ale unei
eclipse inelare când Luna este la apogeu și Pământul la periheliu? Se consideră că
punctul subsolar coincide cu cel de maxim și că cele 3 corpuri sunt perfect coliniare.
Se va ține seama de vitezele unghiulare momentane.
K. Probleme cu evoluția stelelor
1. Un nor de hidrogen molecular cu masa de 1 masă solară și densitatea de 1010

atomi/cm3 se rotește lent cu o perioadă de 1000 ani. Calculați care este temperatura
maxim a norului care mai face posibilă formarea unei stele prin acreție. Determinați
în cât timp se va forma protosteaua. Ce perioadă de rotație va avea protosteaua
la începutul etapei de variabilă T Tauri când dimensiunea ei a scăzut la 0,4 UA.
Presupunând că excesul de moment cinetic este transferat discului protoplanetar în
această perioadă de instabilitate fără pierdere de masă, să se calculeze cât moment
cinetic a pierdut steaua ca sa ajungă la caracteristicile actuale ale Soarelui (T=27
zile, R=0,6*106km).
202
2. Determinați timpul de cădere liberă pentru un nor de H2 cu densitatea de

3000 atomi/cm3. În galaxie sunt 100 astfel de nori fiecare având masa de 5*104MS,
10% din această masă contribuind la formarea stelelor. Presupunând că masa medie
a unei stele este 1MS estimați câte stele se nasc într-un an.
3. Presupunând că Soarele ar colapsa într-o stea neutronică cu raza de 20 km

calculați densitatea unei stele neutronice. Care va fi perioada de rotație a acesteia?
4. Ce rază ar avea o gaură neagră cu masa egală cu 5 mase solare?
5. O pitică albă are raza de 600 ori mai mare decât o stea neutronică cu aceeași
masă. Calculați densitatea acesteia.
6. Masa unui pulsar este de 1,5 mase solare, raza de 10km iar perioada de rota-
ție de 0,033s. Calculați momentul cinetic al stelei neutronice. Variații cu 0,0003s au
fost observate la perioadă. Presupunând că acestea s-ar datora unor cutremure la
suprafața stelei calculați amplitudinea acestora.
7. Steaua A este de 3 ori mai masivă și de 60 ori mai luminoasă decât steaua B.
Comparați timpii de viață în secvența principală pentru cele 2 stele
8. Spre un satelit de cartografiere, plasat pe orbită în jurul Lunii în apropie-

rea punctului Lagrange L2 al sistemului Pamânt-Lună, se trimite, de pe un satelit
al scutului antirachetă, o rază laser de mare putere care-i modifică viteza crescând-
o cu 25%. Calculați elementele noii orbite a satelitului. Dacă presupunem că masa
satelitului este 1200 kg, determinați cu cât se modifica energia mecanica totala
a satelitului și momentul cinetic al acestuia. Se dau: masa Lunii și a Pământului
( M   5.9736 × 1024 kg , M L  7,349 × 1022 kg ), razele acestora ( R  6.371 km ,
RL  1737 km ) și elementele orbitei Lunii (a=384.400 km, T=27,32 zile). La ce
înălțime se află satelitul scutului antiracheta?
L. Stele variabile
42. Pentru a determina distanța la care se află roiul globular M2 s-au observat
mai multe variabile RR Lyrae și 3 cefeide rezultând tabelul de mai jos
Nr. Max. Min. Epoch Period Remarks
1 13.2 14.8 26607.8 15.568 Cep, Sp F-G
2 14.6 16.1 46107.877 0.5278619 RR0, Bl
3 15.1 16.4 45358.588 0.6197084 RR0
4 15.2 16.6 45620.869 0.5642512 RR0
5 13.2 14.9 26628.644 17.555 Cep, Sp F-G
6 13.2 14.9 22162.928 19.30 Cep, Sp F-G
7 15.1 16.4 45334.741 0.5948665 RR0
203
8 15.1 16.4 46056.841 0.6437059 RR0

9 15.2 16.4 45618.910 0.6092938 RR0
10 15.2 16.4 45333.680 0.8757413 RR0
12 15.1 16.5 46058.776 0.6656063 RR0
13 15.1 16.4 45333.692 0.7066260 RR0
14 15.4 16.4 45332.849 0.6937767 RR0, Bl
15 15.7 16.4 45618.910 0.3007852 RR1
16 15.3 16.5 45332.702 0.6558530 RR0, Bl
17 15.2 16.3 45333.744 0.6364715 RR0
18 15.95 16.85 45622.887 0.3621019 RR1
19 16.00 17.05 45618.954 0.3194156 RR1
20 16.00 16.75 46058.797 0.2863195 RR1
21 15.75 16.85 45622.887 0.7121582 RR0
Determinați distanța la care se află roiul folosind și graficul de mai jos unde este
redată magnitudinea absolută în funcție de perioadă precum și graficele specifice
cefeidelor din problemele precedente.
204
43. Strălucirea unei cefeide se modifică cu 2 magnitudini. Temperatura efectivă

este de 6000K la maxim și 5000K la minim. Cât de mult se modifică raza?
41. Observații asupra mai multor variabile dintr-o mică galaxie sferică aparți-
nând grupului local au dus la următoarele rezultate (unde pe curbele de lumină scrie
perioada în zile deasupra lor):
205
Determinați distanța la care se află galaxia ca medie a rezultatelor pentru cele

10 variabile.
44. În tabelul de mărimi sunt date magnitudinile unei stele variabile pentru anu-
mite momente ale timpului (în zile)
Magnitudinea Magnitudinea
Timpul d Timpul d
stelei stelei
–0.01 7.48 0,38 7,76
0.01 7.36 0,44 7,77
0,03 7,28 0,49 7,78
0,06 7,28 0,53 7,72
0,09 7,36 0,55 7,64
0,12 7,42 0,56 7,49
0,17 7,52 0,58 7,36
0,21 7,60 0,60 7,28
0,26 7,68 0,62 7,28
0,34 7,74 0,66 7,36
0,71 7,47
206
1. Construiește curba de strălucire a stelei. Calculați distanța până la stea..

2. Determinați perioada stelei.
3. Determinați amplitudinea schimbării iluminării.
4. Numiți ce tip de stea variabilă este.
207
SELECȚIA LOTULUI NAȚIONAL PENTRU

PARTICIPAREA LA OLIMPIADA INTERNAȚIONALĂ
DE ASTRONOMIE ȘI ASTROFIZICĂ 2009
Proba teoretică
(5p) Problema I A (posibili vecini în galaxie?)

În jurul stelei Gliese 876 aflată la 15 ani lumină de noi s-au descoperit prin
metoda spectroscopică 3 planete. Să se calculeze temperatura medie anuală pe fie-
care planetă, iar la planetele cu excentricitate mare să se determine și intervalul de
temperaturi. Se cunosc: T = 3480K, M = 0,32 mase solare, R = 0,36 raze solare
pentru stea și a1 = 0,02UA cu e1 = 0 pentru planeta d, a2 = 0,13UA cu e2 = 0,2683
pentru planeta c, a3 = 0,207UA cu e3 = 0,0363 pentru planeta b. Determinați mar-
ginile zonei de habitabilitate (zona de habitabilitate este definită ca intervalul de
distanțe la care se află planeta de stea pentru ca temperatura pe planetă să fie în
intervalul în care apa există în stare lichidă).
Barem problema I A
R
Td  T  712 K = 439°C este temperatura primei planete a cărei orbită nu
2a1
are excentricitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
R
Tc  T  279,3 K = 6,3°C este temperatura medie a planetei cu excentrici-
2a2
tate mare.
Când aceasta se află la apoastru are temperatura
R
Tc1  T  248 K = –25°C, iar când se află la periastru are temperatura
2a2 1  e2 
R
Tc 2  T  326,5 K = 53,5°C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
2a2 1  e2 
R
Tb  T  221 K = –52°C este temperatura medie a planetei cu excentrici-
tate mică. 2a3
Când aceasta se află la apoastru are temperatura
R
Tb1  T  218 K = –55°C, iar când se află la periastru are temperatura
2a3 1  e3 
R
Tb 2  T  225,4 K = –47,6°C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
2a3 1  e3 
208
2
R T 
Cele 2 limite ale zonei se calculează cu formula a   stea  . Vom avea
2  Tplaneta 
atunci a1 = 0,073UA pentru temperatura planetei de 100°C și a2 = 0,136UA pentru
o temperatură a planetei de 0°C. Concluzie: pe planeta Gliese876c se poate dezvolta
viața . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Din oficiu 1p
(5p) Problema I B (formarea stelelor)

Un nor de H2 cu raza de 100 pc, concentrația de n = 1011molecule/m3 și tempe-
ratura de T = 10K se află între 2 brațe ale galaxie noastre. Calculați masa Jeans
(masa minimă a unui nor de gaz cu densitatea și temperatura date pentru a putea
colapsa în protostea) în mase solare luând pentru constanta de proporționalitate
valoarea 3 · 104.
Câte stele cu această masă se pot forma din fragmentarea acelui nor?
O regiune din acel nor cu raza de 1 an lumină se rotește cu o perioadă de
10.000 ani. După un timp pe care trebuie să-l calculați ajunge, prin colaps gra-
vitațional, să aibă raza de 0,4 UA când începe perioada de variabilă T Tauri. În
această perioadă elimină excesul de moment cinetic pe direcția axei de rotație pier-
zând 20% din masa Jeans inițială. La sfârșitul acestei perioade contracția gravi-
tațională continuă ajungându-se la o stea cu raza de 1,4 raze solare și perioada de
rotație de 30 zile. Să se calculeze pierderea de moment cinetic (sub formă de raport)
din timpul perioadei de variabilitate T Tauri. (Se va lua pentru momentul de iner-
ție al norului I = 2/5 · MR2, iar momentul cinetic este produsul dintre momentul de
inerție și viteza unghiulară).
Barem problema I B
Din teorema virialului se deduce că masa minimă pentru a se forma o stea
T3
numită masă Jeans depinde de temperatură și concentrație după legea M J  .
3
n
T
Introducând constanta vom avea M J  3  10 4 M   3 M  . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
n
Pentru a determina câte stele cu această masă se pot forma trebuie să calculăm
masa norului. Astfel se calculează mai întâi densitatea ρ = 2 · mH · n = 0,33 · 10–15kg/
m3 care se înmulțește cu volumul norului obținând M = 205 mase solare. Astfel că
din acest nor se pot forma 68 stele cu masa de 3 mase solare. . . . . . . . . . . . . . . .1p
Timpul de contracție pentru norul cu raza de 1 an lumină se găsește aplicând
legea a 3-a a lui Kepler, unde pe post de semiaxă mare este jumătate din raza noru-
lui și se găsește 3.248.675 ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
Momentul cinetic înainte de perioada T Tauri va fi:
2 4MR12 12M   63.271UA 
2
2
L1  I   MR12    . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
5 T 5T1 50000ani
Cum o unitate astronomică este 215 raze solare iar 30 zile înseamnă 0,082 ani
se poate scrie:
209
2
 1 
12 0,8  M   UA 
4MR2 2
 215  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
L2  
5T2 0,41ani
Raportând cele 2 valori de moment cinetic se obține că
L1/L2 = 1.896.750.391 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
Oficiu 1p
(10p) Problema II (stele canibale)

Atunci când 2 stele orbitează în jurul centrului comun de masă și cel puțin una
dintre ele umple suprafața Roche va avea loc un transfer de masă spre cealaltă. Să
se analizeze această situație și să se stabilească ce se va întâmpla în timp cu siste-
mul binar.
Sistemul lui Achernar (α Eridani) de clasă B3 situat la 144 ani lumină de noi
conține 2 stele: una cu masa de 6,7 mase solare, luminozitatea de 2900 ori mai
mare ca a Soarelui și temperatura de 14.510 K. Companionul care preia masă de
la steaua principală este o stea de clasă A (T = 9000K) cu masa de 2 mase solare
și raza de 5 raze solare. Steaua principală se rotește foarte rapid în jurul axei pro-
prii, astfel că se turtește (raza ecuatorială = 12 raze solare și raza polară = 7,7 raze
solare). Să se calculeze distanța limită dintre cele 2 componente când începe/înce-
tează transferul de masă. Pentru aceasta se va folosi formula pentru limita Roche:
13
 m  c  m 
13
  1    1  
 
d  2.423 R  M   
3M  3R  M 
 m   1 c R 
 
 
unde apare raportul densităților medii ale celor 2 stele (rM este densitatea stelei
care determină transferul de masă, iar rm este densitatea stelei care pierde masă) și
raportul maselor (M este masa stelei care câștigă substanță, iar m este masa ste-
lei care pierde substanță), iar c/R este turtirea (raza polară/raza ecuatorială) ste-
lei care pierde masă. Formula elipsoidului de rotație în jurul axei mici (aplicată la
4
această stea): V  Re2q Rp .
3
Barem problema II
Cum și în acest caz momentul cinetic al sistemului se conservă, se va modi-
fica distanța dintre ele deoarece se modifică masele lor și conform legii a III-a a lui
Kepler se va modifica corespunzător și perioada sistemului.
2 stele cu masele m01 și m02 schimbă substanță cu masa ∆m și masele devin
m1 = m01-∆m și m2 = m02 + ∆m. Inițial ele se află la distanțele r01 și r02 de centrul
r m
de masă, suma lor fiind a0 = r01 + r02 și 01  02 , apoi aceste distanțe vor deveni
r02 m01
r1 m2
r1 și r2, suma devenind a = r1 + r2 și  . Scriind legea a III-a a lui Kepler
r2 m1
210
T0 2   m01  m02  T 2   m1  m2 
înainte și după transfer, avem . . . . . . . . . . . .1p
a0 3 a3
Cum masa totală a sistemului nu se schimbă (semnificativ, în realitate o pierdere
T 2 T2
de masă există prin radiație) relația se simplifică: 0 3  3 . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
a0 a
Conservarea momentului cinetic al sistemului se poate scrie astfel:
m01 m m m
 r012  02  r022  1  r12  2  r22 .
T0 T0 T T
T m1 r12  m2 r22
Obținem de aici raportul  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
T0 m01 r012  m02 r022
T 2 a3
Același raport (la puterea a 2-a) îl putem obține din legea de mai sus 
T0 2 a0 3
și ținând seama că a = r1 + r2 și a0 = r01 + r02 putem scrie raportul astfel
3 3
T

 r1  r2  2 . Egalând cele 2 relații obținem
m1 r12  m2 r22

 r1  r2  2 . . .1p
3
m01 r012  m02 r022 3
T0
 r01  r02  2  r01  r02  2
Scriind acum m1 = m01-∆m și m2 = m02 + ∆m vom avea

3
 m01  m  r12   m02  m  r22 
 r1  r2  2 și efectuând calculele în membrul stâng
m01 r012  m02 r022 3
 r01  r02  2
m  r22  r12 
3
vom obține 1  
 r1  r2  2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
m01 r012  m02 r022 3
 r01  r02  2
Discuție: sunt posibile 2 cazuri după semnul lui  r2  r1  :

2 2
a) dacă r2<r1 atunci m2>m1 (steaua mare preia masă de la steaua mică) și
3
 r1  r2  2
r 2
2
 r12  <0 ceea ce implică 3 <1 adică a<a0 și deci T<T0 și cele 2 stele
 r01  r02  2
se vor apropia și se vor roti tot mai rapid in jurul centrului de masă până la fuzi-
une. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
b) dacă m2<m1 (steaua mică preia masă de la steaua mare) atunci r2>r1 și
3
 r1  r2  2
r 2
2
 r12  >0 ceea ce implică 3 >1 adică a>a0 și deci T>T0 și cele 2 stele
 r01  r02  2
se vor îndepărta. Transferul de masă va înceta în acest caz când steaua care pierde
masa nu va mai umple lobul său Roche sau va continua încă ceva timp dacă rotația
stelei este rapidă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
4 4
Se calculează volumul celor 2 stele: V1  Req2 Rp   12 R   7,7 R și
2
3 3
211
M1
4 4 
V2  R22    5 R  de unde vom obține 1  1  0,37 . . . . . . . . . . . . . . 1p
3 V
3 3 2 M 2
V2
Înlocuind în formula, unde R este raza ecuatorială
13
 m  c  m 
1  1  
  M    3 M  3 R 
13
M 
d  2.423 R   

 m  1  c R 
 
 
vom avea raza lobului Roche al stelei care pierde masă d = 2,423 · 12R1 · (23)1/3 = 82,66
raze solare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Din oficiu 1p
(10p) Problema III (navigatori stelari)

În jurul Soarelui, pe orbita circulară a
Pământului,evoluează un satelit special cu masa
m. La un anumit moment pe satelit se deschide
o „velă Solară” (un disc circular de rază r).
Una din fețele sale este o oglindă plană,perfect
reflectantă care va orientată permanent perpen-
dicular pe direcția razelor solare.
a) Să se determine elementele forței de pre-
siune care acționează în orice moment asupra
velei satelitului, din cauza radiației solare cu
incidență normală pe planul velei.
b) Să se descrie mișcarea satelitului după deschiderea velei.
c) Să se determine perioada de rotație a satelitului în jurul Soarelui după deschi-
derea velei.
Notă: Se neglijează influența gravitațională a Pământului asupra satelitului.
Se cunosc: Luminozitatea integrală, L, a Soarelui L = 3,86 · 1036 W, raza orbi-

tei considerată circulară a Pământului Rp = 1U.A., masa Soarelui MS = 2 · 1030kg,
viteza luminii c = 3 · 108m/s.
Barem problema III
L
a) Iluminarea suprafeței velei este: E 
4R2
Variația impulsului unui foton ca urmare a reflexiei luminii solare pe suprafața
h
  
pr  p i  p0 
c
velei într-un punct oarecare;  p  pr  p i  p  pr  p i iar
2h
p 
c
212

p

Datorită principiului acțiunilor reciproce asupra velei va acționa o forță f  
t
Dacă în timpul t pe suprafața reflectantă a velei solare se reflectă N K ,fotoni
cu frecvența  K ,atunci forța care va acționa asupra velei va fi:
2h k
pk
Fk  fk N k  N k  N k r 2 t c unde Nk este numărul fotonilor cu frecvența
t t
υk care sosesc pe unitatea dea arie a suprafeței velei în unitatea de timp.
2 N k h k 2 F E
Fk  r N k h k  E k pk  k2  2 k – reprezentând presiunea exer-
c r c
citată asupra velei de componenta cu frecvența  K din lumina solară. Corespunzător
n
tuturor componentelor radiației solare (  Ek  E ,  2 ,  n ) calculăm forța rezul-
 Ek 2
k 1
n n
Ek
tantă ce acționează asupra velei F   Fk  2 , F   Fk  2 r ,
n k 1 c k 1 c
 Ek  E unde E reprezintă iluminarea totală a suprafeței velei datorită tuturor
k 1
componentelor radiației solare.
E
F  2 r 2
c
Presiunea luminii solare asupra velei
F E L r 2 Lr 2  Lr 2 
p 2 2 F 2   F  R . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p
r c c 4R2 2cR2 2cR3
b) mișcarea pe orbită circulară este dată de:
mv0 2 mM KM R0 3
 K 2  Fg 0 v0  T0  2
R0 R0 R0 KM
Într-un moment oarecare, după deschiderea velei rezultanta forțelor care acțio-
   Lr 2
KmM 
nează asupra satelitului este: Frez  Fg  F F   2c
rez 2
R
2
 Lr Lr 2
  KmM  KmM 
v0 R0  v1 R1 , L  r  p , dL  M F m0 v0 
2 2
2c  m0 v1  2c
dt 2 R0 2 R1
Lr 2  2  2
  KmM   mv0   R1  2R1  Mv0 r0  0
2 2 2
2c  R0 
Lr 2
2 kmM 
R1 
KmM
R0
1
a   R0  R1  a c  R0
Lr 2
2 Lr 2 2 . . . . . . . . . . .3p
KmM  kmM 
c c
c) Din legea a III-a lui Kepler putem scrie:
213
Forța rezultantă o identificăm ca pe o forță centrală, a cărui efect este mișcarea

satelitului cu vela deschisă pe o orbită în formă de elipsă.
Din conservarea momentului cinetic și a energiei mecanice totale, vom obține
Lr 2
KmM 
2c  T  2r0
2
mv cerc
T 2 cerc  kr0 3 , T elipsa  ka ,
2 3
 2 cerc
r r0 vcerc
Lr 2
KmM  Telipsa 2 a 3 ma 3
v 2 cerc 2c Telipsa  2
 
r0 2 mr0 3 Tcerc 2 r0 3 Lr 2
KmM 
, 2c
Lr 2  Lr 2 
2 KmM  R0 2 KmM  
Telipsa  2R0  c   c 
............. 3
Lr 2  Lr 2   Lr 2 
2 KmM   2 KmM     KmM  
2c  2c   2c 
La același rezultat se ajunge dacă admitem că perioada de rotație a satelitu-
lui cu vela deschisă,evoluând în jurul Soarelui pe o elipsă cu semiaxa mare a, este
egală cu perioada aceluiași satelit dacă ar evolua pe cercul cofocal al elipsei (cercul
de rază a și centrul Soarelui).
Lr 2
KmM 
mu 2
2c a2 ma 3 2a ma 3
 Frez   T   T  2 
a a2 u2 Lr 2 u Lr 2
KmM  KmM 
2c 2c
Oficiu 1p
(10p) Problema IV (precesia periheliului)

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea astronomul Simon Newcombe a des-
coperit că periheliul planetei Mercur are o deplasare unghiulară (avansul perihe-
liului) 42,9”/secol. Mai târziu s-a pus în evidență faptul că și la celelalte planete
există o deplasare unghiulară a periheliului și anume; 8,5”/secol pentru Venus și
5,4’’/secol pentru Pământ. Este cunoscut faptul că legea atracției universale a lui
Newton nu poate explica deplasarea unghiulară (avansul) periheliului planetelor în
214
conformitate cu datele experimentale. De-a

lungul timpului fizicienii au propus modifi-
cări ale legii atracției universale, de exem-
plu Hall sau Laplace, dar aceste corecții nu
explică simultan datele experimentale pentru
toate planetele. Deplasarea unghiulară a peri-
heliului conduce la faptul că traiectoria plane-
tei nu se închide, fiind ca o rozetă adică ca și
cum axa mare a elipsei suferă o mișcare cir-
culară. Prima teorie care a dat o explicație
consecventă a deplasării unghiulare a peri-
heliului a fost T.R.G. a lui Einstein folosind
metrica Schwarzchild în spațiul Riemann. Dar această teorie este foarte complicată
din cauza calculelor matematice foarte complicate și a faptului că noțiunea de traiec-
torie își schimbă sensul în spațiul curbat Riemann.
Din aceste păreri critice astrofizicienii au căutat o cale mai elegantă de a stu-
dia mișcarea planetelor dar în același timp să fie în acord cu T.R.G. a lui Einstein
și cu datele experimentale. Propunem ca o cale de rezolvare să considerăm că ener-
k 
gia potențială de interacțiune gravitațională este de forma: U (r)    2 unde
r r
k = GMm0, iar M – masa Soarelui, m0 – masa planetei și a – este un termen corectiv
care depinde G, M, c și m0 iar în cazul teoriei lui Newton a = 0. Prin această ipo-
teză s-a realizat o proiecție a spațiului curb Riemann pe un spațiu plat Minkowski.
Studiind mișcarea în câmp central de forțe s-a demonstrat că ecuația traiectoriei
p
este dată de formula: r  , unde p – parametru ce trebuie determinat,
1  e cos( r  )
e-excentricitatea, r-raza de la Soare la Planetă,  r  – unghiul dintre rază și axa
mare a elipsei iar W@ 1  2m0   k , unde L este momentul cinetic.
2
2 2 2
L Lc
Deplasarea unghiulară exprimată în radiani a periheliului într-o perioadă de
revoluție este definită astfel:   ( ptr . perioadaT )  2
Se cunosc: M – masa Soarelui, m0 – masa de repaus a planetei, a – semiaxa
mare și excentricitatea e a elipsei
a) Să se determine parametrul p în funcție a și e.
b) Să se determine a știind că expresia avansului periheliului dată de T.R.G. a
6GM
lui Einstein este   , unde c este viteza luminii în vid
a 1  e 2  c 2
c) Să se determine expresia forței corective în legea atracției universale.
Notă: În formula perioadei T se neglijează masa planetei în raport cu masa

1 x
Soarelui, se poate folosi relația:  1 pentru x  1 .
1 x 2
215
De asemenea se neglijează raportul dintre viteza planetei și viteza luminii.

Barem problema IV
p p (r  r )
a) Din condiția rmin  º i, rmax  iar a  min max
1 e 1 e 2
rezultă p  a(1  e ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
2
p 1  pr 
b) Din r  rezultă (r)  arccos   iar pentru o perioadă
1  e cos( r  )   er 
T unghiul măturat de raza vectoare r este:
1  a(1  e 2 )  rmin  1  a(1  e 2 )  a(1  e)  2
(rmin )  arccos   = arccos   =
  er    er  
2 2m0  k 2
(rmin )   2 cu W@ 1  2 2
 L2 Lc
 
 
1
iar avansul de periheliu este:     2  2   1
 2m  k 2 
 1  20  2 2 
 L Lc 
 m0  k2  1 x
  2  2  2 2  unde am folosit  1  pentrux  1
 L 2L c  1 x 2
2m0 ab
L
T
2m0 ab 2 42 m02 a 2 b 2 42 m02 a 2 b 2 m02 b 2 GM
L2  ( )   
T T2 2 3 1
4 a a
GM
b 2  a 2 (1  e 2 )
m02 a 2 1  e 2  GM
L 
2
 m02 a 1  e 2  GM
a
  GM  5
  2      2 G 2 M 2 m0 . . . . . . . . . . . . . .6p
 m0 a 1  e  GM 2a 1  e  c 
 2 2 2
 2c
k  GMm0 5 G M 2 m0 2
b) Metoda I: U (r)    2    
r r r 2 r2
dU (r) k 2 GMm0 G 2 M 2 m0
expresia forței corective F(r)    2  3   5
dr r r r2 r3
Metoda a II-a: Lucru mecanic
L  F r  U (r)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
U (r)  U 2  U 1 , r  r2  r1
Oficiu: 1p
216
(10p Titus Bode) Problemă practică. Următorul tabel oferă informații cu privire
la sistemul planetar KIB,
Semiaxa Perioadele
No Planeta Excentricitatea Masa(M)
mare (UA) revoluție (ani)
1. A 1.10 1.63 0.215 0.165
2. B 1.90 3.70 0.027 0.815
3. C 3.50 9.26 0.017 1.500
4. D 6.70 24.53 0.095 0.207
5. E 25.80 185.33 0.050 419.00
6. F 51.50 522.67 0.077 95.20
7. G 102.7 1471.87 0.065 14.50
unde UA este unitatea astronomică și M este masa Pământului.
a) Găsiți o formulă empirică, de tipul formulei lui Titius-Bode (semiaxele mari

sunt cuantificate), prin care să exprimați semiaxa mare a orbitelor planetelor pre-
zentate în tabel.
b) Din datele de mai sus arătați că energia mecanică și momentul cinetic în func-
ție de semiaxa mare sunt mărimi cuantificate (adică aceste mărimi pot avea anumite
valori discrete).
c) Exprimați semiaxa mare și perioada de revoluție a unei planete dispărute.
d) Estimați masa stelei centrale în sistemul planetar KIB.
Răspuns:
Fie r și r razele la afeliu și periheliu. Semiaxa mare este dată de formula:
1
a   r  r  . Atunci la r și r energia mecanică devine:
2
Mm L2
E  V  r   G 
r 2mr 2
A cărei soluții sunt:
1/2 1/2
mK   mK  2mE  mK   mK  2mE 
2 2
1 1
  2   2   2  și      2   2 
 L  
 L 
2
r L  L  r L L 
unde M și m sunt masele stelei centrale și a planetei.
Mm
Astfel, energia mecanică este dată de: En  G . . . . . . . . . . . . . . . . .(30%)
2a n
Apoi, rezultă momentul cinetic din punctul de pornire iar excentricitatea se
2 EL2
exprimă astfel: e  1 
mK 2
De unde rezultă: Ln  GMm 2 1  e 2  an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .(30%)
c. Apoi exprimați semiaxa mare și perioada de revoluție a unei planete dispărute.

217
Răspuns:
Trebuie să calculăm:
34 2 3
No Planet Semimajor (AU) Orbital Period (year) T 2 / a 3 ( 10 y / m )
1. A 1.10 1.63 2.00
2. B 1.90 3.70 2.00
3. C 3.50 9.26 2.00
4. D 6.70 24.53 2.00
5. E 25.80 185.33 2.00
6. F 51.50 522.67 2.00
7. G 102.7 1471.87 2.00
T 2 4 2
Astfel avem:   2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .(20%)
a 3 GM
din M   m . Planeta dispărută se află între D și E pentru n = 5.
Astfel avem a5  13.1 AU . De asemenea T5  67.05 ani. . . . . . . . . . . . . . . . . (10%).
d. Estimați masa stelei centrale în acest sistem planetar.
Răspuns:
T 2 4 2
Avem 3   2 , apoi M  1.5 M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (10%)
a GM
unde M  este masa Soarelui.
218
XV IAO 2010
Pregătirea lotului restrâns pentru
Olimpiada Internațională de Astronomie Sudak - Crimeea - Ucraina
Simularea probei practice
1. Sistemul binar
În figura de mai jos se dă curba de lumină unui sistem binar (axa x reprezintă
timpul în zile, iar axa y magnitudinea vizuală a sistemului binar). Pentru ambele
stele s-a măsurat viteza radială heliocentrică. Variația vitezei radiale a primei ste-
lei este de ±50 km/s, iar la a doua de ±80 km/sec. Este cunoscut faptul că orbi-
tele stelelor sunt circulare, eclipsele centrale, temperatura primei stele este egală cu
10000 K care este și cea mai fierbinte și mai mică. Determinați perioada si razele
orbitelor. Calculați masa sistemului. Determinați razele stelelor si apoi luminozitățile
lor. La ce distanta este sistemul de noi?
2. De pe partea opusă a Lunii

Vă arătăm o fotografie, luata de la bordul unei stații orbitale care se afla in spa-
tele părții nevăzute a Lunii pe direcția care unește cei 2 aștri. Care este viteza
minimă (în raport cu Luna) pentru această Space Station, astfel încât, ulterior,
fără cheltuieli suplimentare de energie să părăsească sistemul Pământ-Lună? Se
219
presupune că orbita Lunii este cir-

culară. La ce distanță este stația de
Luna? Se cunoaște raza Lunii, cea a
Pământului, masele acestora și distanța
dintre ele.
3. Cefeide in planul eclipticii.

Cefeidele acestea sunt situate pe cer
in apropierea polului ecliptic. În interval
de 6 luni cefeida s-a deplasat lateral pe
cer cu maxim 0.00325” exact in planul
eclipticii. Știm că această Cefeidă este
membru al unui sistem binar, cu orbite
circulare în plan paralel cu planul eclipticii și o perioadă de 1 an. Estimați masa
celei de-a doua componente, știind că ea este semnificativ mai mică decât cea a pri-
mei componente, care este egală cu 5 mase solare. Figura dă curba luminii cefe-
idelor și dependența de logaritmul perioadei medii pentru magnitudinea absolută.
Sistemului este observat de pe Pământ ca un întreg (strălucire suficientă pentru a
putea fi văzută are doar steaua mai mare) și absorbția interstelară nu este luată în
considerare.
4. Rainbow
Vi se oferă imaginea unui curcubeu. Obiectivul aparatului de fotografiat are dis-

tanta focală de 7 mm. Senzorul CCD are o dimensiune de 4.5mm×6mm și rezoluția
HD (1920 pixeli pe orizontală). Determină
înălțimea Soarelui în momentul lucrului. La
ce înălțime trebuie să fie Soarele pentru ca
observarea acestui curcubeu să nu se mai
poată fi văzut de pe Pământ? Refracția este
neglijată. Se da indicele de refracție al apei
n = 4/3 pentru lumina verde, iar pentru roșu
si violet valorile diferă cu 5% față de valoa-
rea pentru verde. Ce dimensiune va avea pe
senzor lățimea curcubeului și câți pixeli va
ocupa pe senzor imaginea curcubeului? Cum
va arata imaginea obținută (desen schițat)?
220
5. Găsiți coordonatele navei.

O echipă de pescari s-a pierdut pe Marea Neagră. Totuși ei au la dispoziție un
sextant cu care pot determina înălțimea maximă a Soarelui la marginea de jos a
discului sau aparent. Încep măsurătorile în 9 iunie și le încheie in 30 iunie și obțin
tabelul de mai jos. Ajutați-i să determine poziția la care se aflau în ultima zi în care
au notat măsurătorile în acest tabel. Raza aparentă unghiulară a Soarelui este de
15’48’’. Trasați graficul înălțimii Soarelui folosind datele din tabel. Când vor ajunge
la Sudak (φ = 44°51′5″N, L = 34°58′21″E) dacă viteza lor medie de deplasare este
de 8 noduri (mile maritime/oră)?
UT Înălțime (°) UT Înălțime (°)

08:45:00 63.36 10:35:00 67.95
08:54:00 64.38 10:41:00 67.92
09:00:00 65.75 10:44:00 67.38
09:11:00 66.34 10:57:00 66.75
09:20:00 67.25 10:58:00 66.60
09:28:00 67.80 09:33:00 68.10
10:08:00 68.88 09:40:00 68.40
10:13:00 68.81 09:47:00 68.65
10:19:00 68.70 09:50:00 68.70
10:24:00 68.50 09:55:00 68.80
10:30:00 68.32 10:00:00 68.85
10:33:00 68.12 10:04:00 68.88
Rezolvări simulare proba practica 5 octombrie 2010
1. Rezolvare. Sistemul binar.

Folosind graficul, se definesc valorile: perioada orbi-
tală a stelei P = 20d, durata totală a eclipsei ΔT = 2d,
durata fazei totale de ΔF = 1d, adâncimea de principalele
minim Δm1 = 1m, adâncimea minimă Δm2 de 0.m5. Durata
totală a eclipsei ΔT – valoare proporțională cu suma dia-
metrelor stelelor și durata fazei ΔF – o cantitate proporțio-
nală cu diferența în diametrele lor; pentru coeficientul k de
proporționalitate, avem: D1  D2  k  2d ; D1  D2  k  1d ,
D2
de unde D1  0.5  k ; D2  1.5  k și  3 . Știind timpul
D1
stelei care se deplasează pe orbita sa, la valoarea dia-
metrului său (și acest lucru este de 0,5 și 1,5) și viteza
relativă a orbitei ( v1  v 2 ), vom calcula razele stelei
1
R1   0.5d  (v1  v2 )  2.8  106 km și R2  3 R1  8.4  106
2
km. Razele orbitelor se obțin din condiția 2a  v  P , unde
221
v1  P v P
v este viteza stelei și avem a1   1.47  107 km; a2  2  2.2  107 km.
2 2
La timpul minim, steaua fiind eclipsată, luminozitatea sistemului în afara eclip-
sei este dată de luminozitatea totală a sistemului: L  L1  L2  4( R12 T14  R22 T24 ) ,
L R12 T14  R12 T24
indicele 2 se referă la steaua rece și după Pogson avem  2 4
 10 0.4 m1 .
L2 R2 T2
Dacă Δm1 = 1m, atunci raportul luminozităților este 2.512. Se poate găsi tempe-
T1 R1
ratura stelei reci T2  4   5200 K.
2.512  1 R2
2. De pe partea opusă a Lunii
Din figură putem determina razele vizibile de pe Pământ și Luna dacă acestea la

exterior K  L  11.5
E
Unitatea zboară în spatele Lunii (când este văzut de pe Pământ), pe partea din
spate de o sută de ¬ Rhone, la o distanță d de centrul de Lună. Notăm distanța din-
tre centrele Pământului și Lunii prin L.
 r   R  r  L  d
K  : 
d  Ld Rd
Aici am luat în considerare faptul că atât spectrul vizibil nu este prea mare
(aproape Luna raza HN vizibilă de pe Pământ va fi de aproximativ 1°, respectiv,
rL
raza vizibilă a Lunii este de aproximativ 12°). Din ultima formulă: d  , care
KR  r
este de 9300 km. Pentru a părăsi sistemul Pământ-Lună, dispozitivul trebuie să
depășească influența gravitațională a Lunii și apoi are o viteză suficientă pen-
tru a depăși câmpul gravitațional al Pământului. Viteza de evadare relativă la
2GM
Pământ la o distanță (L plus d) să fie v2  , în cazul în care Μ – masa
Ld
Pământului. Dar aceasta este viteza relativă pe Pământ. Rata Scho aparatului
de pe Lună poate fi mai mic în cazul în care se va deplasa în aceeași direcție cu
Luna. Viteza minimă, la rândul său, va fi egală cu
v0  v2 
GM
L

2GM
Ld

GM
L

GM
L

 2 1 . 
S-a considerat că valoarea D este
mult mai mică decât L. Conform
legii de conservare a energiei, viteza
ambarcațiunii în câmpul gravitațio-
nal al Lunii, la o distanță d față de
centrul acestuia, trebuie să fie egală
v 2  v02 
2GM GM
d

L
32 2   2GM
d
.
Aici m – masa Lunii. Înlocuind valorile numerice, se obține viteza: 1.1 km/s.
222
3. Cefeide în planul eclipticii.

Rezolvare:
Segmentul care descrie stelele pe ecliptică, are toate semnele distinctive unei
mișcări paralactice. Aceasta corespunde faptului că, la momentul de confruntare
steaua este în mijloc. În acest caz, paralaxa trigonometrică este 0.0010”. Cu toate
acestea, putem determina distanța la Cepheids în alt mod: prin „paralaxa fotome-
trică”. În curba de lumină măsurată prin media Cepheids t (5.7t) și perioada de
oscilație a luminii Ρ (5 zile). După cum se știe, perioada de oscilație este legată de
mărimea absolută a raportului, programul este de la ¬ a intrat în starea de a pro-
blemei. Pe ea vom găsi: r = –3.4. Cu mărimea absolută și aparent, putem determina
paralaxa fotometrice: lg 2  0.2  m0  m   1 .
Valoarea este egală cu 0.0015, care este jumătate din paralaxa măsurată trigo-
nometrice În acest caz, de absorbție interstelar este absent. Putem concluziona că
paralaxa fotometrică caracterizează distanța adevărată la Cefeide (670 la număr), și
două mișcări paralactice a stelelor este distorsionată influențată de aceeași perioadă
de un 1 an. Trebuie să găsim un rang pentru această denaturare. Influența unui
satelit nu se afișează o stea de pe linia de ecliptică dar rotația orbitei circulare, de
asemenea, apare în planul EQ. Putem conchide că mișcarea orbitală în planul eclip-
tic este fie în aceeași direcție ca paralel ING extragalactic sau exact opuse (cu alte
cuvinte, dată diferență de fază este fie zero sau 180°). Să α tăiere la jumătate, a
descris steaua în timpul mișcării sale orbitale. Apoi, pentru primul caz și al doilea,
2  1  1 ,
ceea ce implică 2   2  1 , .
 2,1  2  1 .
Valorile α este unghiul pentru primul și al doilea caz, 0.0005 si 0.0025, respec-
tiv. Știind distanta la Cepheids, putem gasi raza orbitală a stelei principale:

aC 1,2 (a.e.)  1,2  0.3; 1.7.
2
a M
Razele de orbitele de două stele (AC și αχ) sunt legate de C  X , în cazul în
care Mc și Μχ – masele de aceste stele. a X MC
 M 
Distanța dintre stele este a  a X  aC  aC  1  C  .
 MX 
Exprimând masa, în mase solare, axa semi-majoră în UA, perioada de absorbție
formarea în ani (este egal cu unitatea), putem scrie a III-a legea lui Kepler:
 M X  MC 
13
a  M X  M C ; aC 
3
M
1 C
MX
223
De starea problemei, masa prin satelit mult mai mici decât cea a Cepheids. În
M ( M )1 3
acest caz, ecuația simplifică la: aC  X C ; M X  aC M C .
23
MC
Înlocuind cele două valori posibile ale Al, vom obține Μχ valori. 1 și 5 mase
solare. În al doilea caz, masa este comparabil cu cel obținut în greutate SOI
Cepheids, care contrazice problema și presupunerea făcută. Putem concluziona, prin
urmare, că cele două scenarii descrise în figură, nu poate fi decât primul și masa
Cepheids este egală cu o masă solară.
4. Rainbow.
Rezolvare:
Consideră o unitate de lungime fictivă a dimensiunii orizontale. Neglijând cur-
bura circuitelor optice, vom defini unghiul corespunzător ca unitate de lungime dată
în imagine: Φ = 46.4°.
Aici lungimea CCD, P este distanța focală a obiectivului. Rază curcubeului este
de 0.88 unități. Dat fiind faptul că centrul curcubeului este jos dreapta, putem cal-
cula raza sa cu formula: 0.88 */n .. r = 2ags1e = 41°.
Centrul Rainbow este situat la 0.16 unități mai jos de orizont, care este, de ase-
menea, vizibilă în fotografie. Această distanță este mică și acesta poate fi transfor-
mată în radiani.
Se transformă această valoare în grade
și obținem 8°. Se știe că un curcubeu este
format datorită luminii Soarelui prin pică-
turile de apă sub un unghi fix în func-
ție de lungimea de undă (de culoare), din
care cauză lumina Soarelui într-un curcu-
beu apare în culori diferite. Centrul cur-
cubeului coincide punctul de pe cer de la
care se poate concluziona că înălțimea
Soarelui deasupra orizontului în momen-
tul de filmare a fost de 8°. Mai mare fiind
deasupra orizontului Soarelui și este mai mică scăzând sub orizont, față de centrul
cercului. La înălțimea Soarelui deasupra orizontului, de 41°și mai sus este posibil să
se formeze un curcubeu.
5. Găsiți coordonatele navei.

Egal grafice reprezentând izmeneieto înălțime de soare a lungul timpu-
lui. Petreceți o curbă prin punctele de rezultat. Determinați înălțimea sa maximă,
care se ridica la marginea inferioară a slanchv disc vizibil. Este hmax   68.9 . Dacă
  1548 este raza aparent unghiulară a Soarelui, înălțimea maximă deasupra
orizontului centrul său este hmax  hmax     69.163 . Apoi latitudinea barca va fi
  90   hmax    . În cazul în care δ este declinație a Soarelui. Având în vedere
de pe pagina noastră pentru iunie 2008 în Almanahul Astronomic, vedem că
224
declinație de duminică la 0h UT la 2 iunie a fost de 22°12’, iar la 3 iunie a fost de

22°20’. Din graficul vom găsi că Soarele se afla în punctul culminant superioară în
jurul 10h UT pe 2 iunie. Prin interpolare găsim declinație lui din acest moment:
10 h
  2212   2220  2212   2215
24h
Astfel, obținem:   4257
Longitudine pot găsi, vom determina ora exactă când soarele koato a fost punctul
culminant în sus. Noi facem acest lucru prin intermediul graficului folosind metoda
coardă. Bazându-se pe informațiile primite de la seria noastră de curba de coardă
și se determină mediile lor. Petreceți linie dreaptă prin aceste puncte și de a defini
punctul de mijloc în care se intersectează cu curba. Acest punct corespunde cerin-
țelor timpului nostru. Datorită simetrie a curbei întocmite în linia noastră de mijloc
de coardă este perpendicular pe axa de timp. La punctul în care intersectează axa
timpului stabilește momentul culminant superioară a Soarelui. Este T  10 h 03m 22s
UT. Momentul culminant superioară a Soarelui trebuie să fie T1  12h Ora locală.
Compararea timpului două pot presmetnem longitudine:   T1  T   unde ecu-
ația de timp este egal cu timp solar mediu minus adevărat.
Diagrama dată de ecuația de timp, totuși, că pe 2 iunie este aproximativ egală
cu 0. latitudine final de a obține:   2h 03m 22s
Am stabilit coordonatele barca arată că marinarii Alex și Michael au fost deja
destul de aproape de Bulgaria și este situat în natal Mării Negre.
Formarea stelelor
Un nor de H2 cu raza de 100 pc, concentrația de n = 1011molecule/m3 și tempe-
ratura de T = 10K se află între 2 brațe ale galaxie noastre. Calculați masa Jeans
în mase solare luând pentru constantă valoarea 3 · 104. Câte stele cu această masă
225
se pot forma din fragmentarea acelui nor? O regiune din acel nor cu raza de 1an
lumină se rotește cu o perioadă de 1000 ani. După un timp pe care trebuie să-l cal-
culați ajunge, prin colaps gravitațional, să aibă raza de 0,4 UA când începe peri-
oada de variabilă T Tauri. În această perioadă elimină excesul de moment cinetic
pe direcția axei de rotație pierzând 20% din masa Jeans inițială. La sfârșitul aces-
tei perioade contracția gravitațională continuă ajungându-se la o stea cu raza de 1,4
raze solare și perioada de rotație de 30 zile. Să se calculeze pierderea de moment
cinetic (sub formă de raport) din timpul perioadei de variabilitate T Tauri. (Se va
lua pentru momentul de inerție al norului I = 2/5 · MR2, iar momentul cinetic este
produsul dintre momentul de inerție și viteza unghiulară)
Rezolvare:
Din teorema virialului se deduce că masa minimă pentru a se forma o stea
T3
numită masă Jeans depinde de temperatură și concentrație după legea M J ~ .
n
T3
Introducând constanta vom avea M J  3  10 4 M   3 M  . . . . . . . . . . . . . . ..0,5p
n
Pentru a determina câte stele cu această masă se pot forma trebuie să calculăm
masa norului. Astfel se calculează mai întâi densitatea ρ = 2 · mH · n = 0,33 · 10–15kg/
m3 care se înmulțește cu volumul norului obținând M = 205 mase solare. Astfel că
din acest nor se pot forma 68 stele cu masa de 3 mase solare. . . . . . . . . . . . . . . .1p
Timpul de contracție pentru norul de 24,5pc se găsește aplicând legea a 3-a a lui
Kepler, unde pe post de semiaxă mare este jumătate din raza norului și se găsește
9,2 milioane ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
Momentul cinetic înainte de perioada T Tauri va fi
4MR12 12M   63,27UA 
2
L1   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
5T1 5000ani
Cum o unitate astronomică este 215 raze solare iar 30 zile înseamnă 0,082 ani
2
 1 
12M   UA 
4MR2 2
 215 
se poate scrie L2   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
5T2 0,41ani
Raportând cele 2 valori de moment cinetic se obține că L1/L2 = 15173,5 . . 0,5.
Din oficiu 1p.
Simularea probei teoretice
Timp de lucru: 4 ore
1 Două olimpiade
În mijlocul celor două concursuri organizate în regiunea Krasnodar - Olimpiada
de Astronomie (Anapa, 08.04.2010) și la a XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de
226
Iarnă (Soci, 15.2.2014), un obiect Neptunian a fost observat pe o orbită circulară în

același punct de pe cer (relativ la stele). Găsiți raza minimă posibilă a orbitei acestui
obiect. Orbita Pământului poate fi considerată tot circulară, astronomic neglijată ca
dimensiune comparativ cu orbita obiectului.
2. Mercur
La polul nord a planetei Mercur s-a stabilit un cadran solar orizontal. Cum evo-
luează viteza unghiulară (în grade/zi pământești) a umbrei coloanei verticale intr-
o zi mercuriană? Poate un astfel de ceas să ofere informații corecte despre timp?
Mercur se mișcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică cu o excentricitate de 0,205 și
o perioadă orbitală de 88 zile. Rotația în jurul axei lui Mercur face 2/3 din perioada
orbitală în același sens. Planul ecuatorului al lui Mercur coincide cu planul orbitei
sale, relieful planetei nu se ia în considerare.
3. Fotbal cosmic
Pe suprafața sferică a unui asteroid cu raza de 1 km și o densitatea de 3 g/cm3
se afla un mare teren de fotbal. Porțile au lățimea de 7 metri și înălțimea de 3 metri,
fiind instalate la polii asteroidului. Mingea este exact pe linia porții la mijloc. Ce
valoare și orientare are viteza șutului de la o poartă, astfel încât să intre în poarta
opusă fără a atinge suprafața asteroidului în zbor? Rotația asteroidului se neglijează.
4. O eclipsă inelară
Pe Pământ începe o eclipsă inelară totală. La începutul eclipsei pe centrul benzii
de totalitate eclipsa inelară durează 20 de secunde. La ce altitudine minima deasu-
pra orizontului de pe Pământ se va vedea o eclipsă totală? Refracție este neglijată.
5. Doi sori.
Un ipotetic Pământ are nu unul, ci doi sori, identici cu Soarele nostru. În acest
sistem de stele duble planeta este situata într-unul din punctele lui Lagrange, care
formează un triunghi echilateral cu două stele. Masa planetei este mult mai mică
decât masele stelelor, deci stelele nu sunt afectate gravitațional de prezența sa.
Caracteristicile sistemului:
Raza planetei este aceeași cu cea a Pământului.
Planeta primește de la cei doi sori aceeași cantitate de energie radiantă pe unita-
tea de timp si de suprafața, câtă primește Pământul de la Soare.
Cerințe:
Găsiți în unități astronomice latura triunghiului echilateral format de stele si pla-
neta. Găsiți perioada orbitală a sistemului, în anii de-ai noștri.
Perioada de rotație a planetei este de 66 de ore, iar axa sa este perpendiculara
pe planul orbitei. Determinați durata de zi și durata de noapte pe planeta. Nu se tine
cont de refracție.
6. Eclipse pe Jupiter
Astronomul Daniel Tsvetkov când era tânăr a stat acasă cu un picior luxat și a
observat printr-o fereastră, cu un telescop, pe Jupiter la opoziție. La 0h UT Daniel
227
a observat eclipsarea lui Callisto de către Jupiter. Apoi a început a calcula când se
vor întâmpla eclipsările viitoare.
Estimați timpul între două eclipse ale lui Callisto, știind că perioada orbitală a
lui este de 16,689 zile.
Mai târziu, când Jupiter era la conjuncție, din nou Daniel a observat eclipsarea
lui Callisto, dar a constatat că acestea au loc mai târziu cu 455s decât cele calculate
la datele anterioare (când planeta era la opoziție). El știe că, observații similare a
făcut în secolul al 19-lea astronomul danez Ole Ryomer și a determinat viteza lumi-
nii. Refaceți calculul acestuia.
Context:
Perioada orbitală a lui Jupiter 11,857 ani; Raza lui Jupiter 778,3 × 106 km;
Raza orbitei Pământului 149,6 × 106 km
7. Supernova
nebuloasă Bright vizibilă pe o întindere de un 1°este o rămășiță a unei explozii
de supernovă care a avut loc acum 10.000 de ani. Nebuloasa este iluminată de stele
calde de clasa spectrală O (temperatura unei stele de clasă spectrală O este de apro-
ximativ 50000 K) situate foarte în apropiere, a căror strălucire este de 3 magnitu-
dini. În nebuloasa linia de hidrogen Hα se extinde într-o zonă de lungimi de undă
6541–6585 Ångströmi.
Evaluează dimensiunea liniară a nebuloasei și distanța până la ea.
Determină raza unei astfel de stele în raze solare cunoscând magnitudinea abso-
lută, luminozitatea și temperatura Soarelui.
Context: magnitudinea absolută a Soarelui 4,76 magnitudini, temperatura foto-
sferei T = 5778K, luminozitatea L = 3,83x1026W
8. Cer nefamiliar
Astronauți au ajuns pe suprafața unei planete locuibile. Ei privesc cerul noap-
tea și au văzut un satelit natural al planetei, precum și o alta planetă situată mai
aproape de steaua centrală. Perioada sinodică a satelitului și planetei par a se potrivi
(sunt egale) si mai mult perioada siderală a planetei este jumătate din perioada side-
rală a satelitului. De câte ori planeta interioară este mai aproape de steaua ei decât
planeta de pe care s-au făcut observațiile? Toate orbitele circulare sunt coplanare.
9. „Revolta de pe Elsinore” (Н.I. Petrov)

„Steaua Sudului, a fost vizibilă mult timp pentru cel puțin câteva săptămâni.
Steaua Polară este ascunsă în spatele Pământului iar Ursa Mare aproape in tota-
litate, înălțimea oricărei stele din ea este foarte mică chiar și la culminație supe-
rioara. În curând va dispărea și ne-am apropiat de Strâmtoarea Magellan”. Având
această descriere a cerului din cartea lui Jack London „Revolta de pe Elsinore” să
se determine care este latitudinea de navigație.
228
Propuneri de probleme pentru selecția loturilor României pentru

olimpiadele internaționale de astronomie și astrofizică
1. Giganta roșie: când Soarele va avea vârsta de 10 miliarde ani și hidroge-

nul său se va fi terminat, va crește în dimensiuni atingând o rază de 175 ori mai
mare, iar luminozitatea lui va fi de 2900 ori mai mare. Ce temperatură va avea
Soarele atunci la suprafață? În același timp prin scăderea gravitației la suprafața
sa, va începe să piardă pe rând straturile externe si masa lui se va diminua trep-
tat. Prin urmare Pământul se va găsi proiectat la 1,7 UA. Calculați noua perioadă
a Pământului și masa pe care o va avea atunci Soarele. Ce diametru aparent va
avea discul solar atunci? Se consideră că datorită desfășurării lente a situației orbita
Pământului își păstrează excentricitatea.
Rezolvare:
Calculăm temperatura din luminozitate:
2 4 4
L  R  T  T 
      2900  175     T  0,5547  T  3200K
2
L  R   T   T 
Aplicăm conservarea momentului cinetic: viteza areolară este aceeași
2
a 2 a '2  a' 
  T '  T     2,89ani
T T' a .
Aplicăm acum legea a III-a a lui Kepler
M   T 2 M  ' T '2
2 3
 T   a'  a
  M  '  M      M    0,588 M 

 T'  a 
3 3
a a' a'
175 raze solare înseamnă aprox. 120 mil. km iar 1,7 UA înseamnă 255 mil. km ceea
ce înseamnă că marginea Soarelui va fi la 135 mil. km de noi și vom vedea nu dia-
 120 
metrul său ci o coardă. Diametrul unghiular al Soarelui va fi: 2  arctg    56
 255 
Telescopul spațial James Weeb:
O rachetă Ariane 5 va transporta telescopul spre punctul L2 al sistemului Soare
– Pământ unde îl va plasa pe o orbită în jurul acestui punct, situată în plan perpen-
dicular pe cel al elipticii. Unde se află punctul Lagrange 2? Inițial telescopul va face
o preluare simbolică de ștafetă făcând câteva ture pe orbita lui Hubble aflat a 600
km deasupra Pământului. Ce elemente are orbita de transfer? Câtă energie și cât
moment cinetic primește satelitul pe traseul orbitei de transfer? Calculați în ce limite
se află accelerația centripetă a mișcării lui în planul orbitei sale, cunoscând dimen-
siunile acestei orbite: 2×800.000 km în planul eclipticii și 2×250.000 km perpen-
dicular pe acesta. Ce excentricitatea are orbita? Această orbită este parcursă în 6
luni cu corecții de traiectorie la 3 luni. Corecțiile sunt necesare și datorită presiu-
nii radiației solare pe panourile de protecție care asigură o temperatură de lucru de
40K. Cunoscând ca acest panou e confecționat din 5 foi suprapuse de forma rombo-
idală cu diagonala de 22 m și un unghi de 60 grade, calculați accelerația imprimată
229
telescopului cu masa de 6,5 tone de presiunea radiației. Cum scade temperatura de

la o foaie la alta? Care este temperatura ultimului strat în ipoteza răcirii exclusiv
pasive? Care este modificarea de înclinare a orbitei, între 2 corecții realizate când
telescopul se află pe axa mare a orbitei sale, datorată presiunii radiației? Se dau:
masa Soarelui, masa Pământului și distanța dintre acestea.
Rezolvare:
Să determinăm mai întâi poziția punctului Lagrange 2 știind că acesta se află pe
orbită sincronă cu Pământul în jurul Soarelui
În L1: FS 1  FP 1  FC 1 , în L2: FS 2  FP 2  FC 2 , iar în L3: FS 3  FP 3  FC 3 unde:

G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 1     1  2  1 
 r  d1   r
2 2 2
 d  r
r2  1  1 
 r
cu m = masa satelitului plasat într-un astfel de punct
G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 2     1  2  2 
 r  d2  r 2   1  d2   r 
2 2 2
r
 
 r 
G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 3     1  2  3 
 r  d3  r 2   1  d3   r 
2 2 2
r
 
 r 
G  M  m G  M  m
FP 1  2
, FP 2  și
d1 d22
G  M  m G  M  m G  M  m  d  G  M   m  d3  ,
FP 3     1  2  3    1  
 2r  d3   2r   r 
2 2 2
 d  4r 4r 2
4r 2   1  3 
 2r 
230
iar în forța centrifugă înlocuim perioada cu cea din legea a III-a a lui Kepler scrisă
4 2 G  M 
pentru Pământ: 2  2  , atunci:
T r3
G  M  m G  M   m  d1 
FC 1  m 2   r  d1     r  d1    1   ,
 r
3
r r2
G  M  m G  M   m  d2 
FC 2  m 2   r  d2     r  d2     1   și
 r 
3
r r2
G  M  m G  M   m  d3 
FC 3  m 2   r  d3     r  d3    1  
 r 
3
r r2
Înlocuim în relațiile de echilibru ale forțelor și vom avea:
G  M  m  d  G  M   m G  M   m  d1 
 1  2  1     1  
 r  r
2
r d12 r2
și aranjând termenii vom obține
G  M  m d G  M  m M
3 1   3  d13  M   r 3  M   d1  r  3  1,5mil.km și
r 2
r d12
3  M
G  M  m  d  G  M  m G  M   m  d2 
 1  2  2     1  
 r   r 
2 2
r d2 r2
și aranjând termenii vom obține:
G  M  m d G  M  m M
3 2   3  d23  M   r 3  M   d2  r  3  1,5mil.km ,
r 2
r d2 2
3  M
iar în L3:
G  M  m  d  G  M   m  d3  G  M   m  d3 
 1  2  3    1     1  
 r   r   r 
2
r 4r 2 r2
G  M   m  d3  G  M   m d M M d M d
 1     3  3  2  2  3  3  2  3
 r 
2 2
4r r r 4r r r 4r r
M
4 M
de unde d3  r   r  37,4 km
M 12  M  M
3  M   
4
Găsim astfel că distanța de la noi la L2 este 1,5 mil. km și atunci distanțele la
perigeu și apogeu ale orbitei de transfer vor fi 6978 km și respectiv 1,5 mil. km
ceea ce va da 753.489 km pentru semiaxa mare și 0,99 pentru excentricitatea orbi-
tei de transfer.
G  M m
Energia totală a mișcării orbitale este Et   și vom avea
2a
G  M  m G  M  m
Et 1   pentru orbita situată la 600 km și Et 2   pentru
2   R  h  2  (a  d L 2 )
231
2  m  a 2
orbita punctului Lagrange. Momentul cinetic este L  2  m  v ar  unde var
T
este viteza areolară în cazul unei orbite circulare și vom avea nevoie atunci de peri-
oada pe prima orbită. Mișcarea pe orbita in jurul punctului Lagrange cu semiaxa
mare de 800.000 km se datorează accelerației centripete pe care o calculăm ca fiind
proiecția pe plan perpendicular pe ecliptică a forțelor de atracție din partea Soarelui
și Pământului în punctul L2
F 800.000 km F 800.000 km
acp     unde a = 800.000 km este semiaxa
m 150.000.000 km m 1.500.000 km
F G  M F G  M
mare a orbitei în jurul lui L2, iar   și   de unde obținem:
m (a  d L 2 )2 m  d L 2 2
G  M G  M
acp  0,005(3)   0,5(3) 
(a  d L 2 )  d L 2 
2 2
pentru poziția telescopului pe axa mare a orbitei sale și

F 250.000 km F 250.000 km G  M G  M
acp       0,001(6)   0,1(6) 
(a  d L 2 )  d L 2 
2 2
m 150.000.000 km m 1.500.000 km
pentru poziția telescopului pe axa mică
82  2,52
Excentricitatea orbitei telescopului este e   0,95
8
Aria trapezului cu diagonala de 22 m și unghi de 60°este egală cu produsul
diagonalelor S = 242m2 și atunci accelerația produsă de presiunea radiației este
P S
a  r ad . Temperatura scade de la o foaie la alta pentru că fiecare foaie primește
m
energie pe o fața și cedează pe ambele fețe astfel că fluxul pe care îl trimite spre
următoarea foaie este jumătate din cel primit. Astfel că ținând seama de numărul
232
T 4 initial T
de plăci vom avea T 4 final  4
 Tfinal  initial pentru temperatura ultimei plăci
2 2
pornind de la cea expusă radiației solare.
Faza lui Venus

În 17 aprilie 2010 (η = 0m25s) la ora 21:30 observam din Oradea
(φ = 47°4’33’’N, L = 21°54’26’’E) Luceafărul de seară și Luna. Astrul nopții era
la înălțimea de 30 grade deasupra orizontului iar planeta la 15 grade, diferența de
azimut între acestea fiind de 9 grade. Luna prezenta un frumos corn cu grosimea
egală cu jumătate din raza ei. Calculați fazele celor 2 aștri și longitudinile lor helio-
centrice. Cât este elongația lui Venus? Cunoscând semiaxele mari ale orbitelor aces-
tora (0,7UA și 1/400UA) și albedourile lor (0,6 și 0,12), determinați magnitudinile
momentane ale celor 2 aștri, raportându-vă la cea a Lunii pline (–12,7) și cunos-
când razele lor (6000 km și respectiv 1737 km). Ce dimensiuni are cornul lui Venus
(în secunde de arc)?. Se consideră cele 4 corpuri în același plan, cel al eclipticii.
Determinați faza planetei și poziția acesteia pe orbita si fata de Pământ. Estimați
magnitudinea Lunii in momentul in care a fost făcută fotografia cunoscând-o pe cea
a Lunii pline (–12,74)
Rezolvare:
Calculăm coordonatele ecuatoriale ale Soarelui în acea zi: sin   sin   sin 
28
unde    90  27,4 este longitudinea geocentrică a Soarelui și obținem δ = .
92
Aplicăm acum tl  H   12h    L  2h  1h de unde scoatem unghiul orar al
Soarelui. Construim triunghiul de poziție și determinăm din el înălțimea Soarelui
(sub orizont) și unghiul paralactic. Asta ne permite sa determinăm distanța unghiu-
lară de la Venus la Soare văzute de pe Pământ ceea ce reprezintă elongația.
Aplicăm apoi teorema sinusului și determinăm unghiul de fază si de aici putem cal-
cula faza planetei. Din forma cornului Lunii calculăm unghiul de fază și obținem
120°ceea ce ne permite calcularea fazei Lunii. Apoi calculam longitudinile heliocen-
trice ale celor 2 corpuri ținând seama că Pământul s-a mișcat de la echinocțiu pe
traiectorie cu un unghi egal cu longitudinea calculată mai sus pentru Soare.
Pentru magnitudini calculăm mai întâi aria suprafeței pe care o vedem noi ilumi-
nată de la Lună și de la Venus.
233
Avatar
Analizați din punct de vedere astrofizic realismul filmului cunoscând: sistemul
αCen are 2 stele cu perioada de 80 ani situate la distanțe între 11 si 36 UA. Ce
masă are componenta B și cât este excentricitatea orbitei? αCenA are tempera-
tura de 5800K, 1,09 mase solare și 1,2 raze solare. Planeta Polypheme de dimen-
siunea (R = 60.000km) și densitatea lui Saturn (0,5g/cm3) se vede de pe Pandora
ca având diametrul unghiular de 25°. Pandora are 1012 arbori pe toata suprafața
uscatului sa care este 1/3 din cea a satelitului. Considerând că pe un hectar pot
crește în medie 100 arbori determinați dimensiunea satelitului cu densitate simi-
lară Pământului și calculați atracția ei gravitațională. Stabiliți dacă gravitația aces-
teia poate reține atmosfera bogată într-un gaz pe care trebuie să-l intuiți ținând
seama de următoarele aspecte: te sufoci in 20 secunde și vegetația este luxuriantă.
La ce distanță este Pandora de Polypheme și la ce distanța este acesta de stea pen-
tru ca temperatura sa fie similară celeia de pe Pământ? Cât durează ziua (cu noapte
cu tot) pe Pandora? Ce magnitudine are steaua B (T = 5260K si R = 0,865 raze
solare) văzută de pe Pandora când e la opoziție maximă și sub ce diametru aparent
se vede? Cât durează o eclipsă totală a lui αCenA în ipoteza unei orbite coplanare și
cât de dese sunt eclipsele? Planeta se vede tot timpul la orizontul satelitului. Ce faze
are ea în timpul nopții și respectiv al zilei? De ce s-au stabilit Na’vi in acea regi-
une a Pandorei? Ce magnitudine are planeta văzută de pe Pandora la faza plină ști-
ind că albedoul Lunii este ¼ din cel al planetei?ce magnitudine are αCenA? Există
noapte reală pe Pandora? Considerând că numărul moleculelor din atmosferă este
1041 calculați presiunea atmosferică.
Rezolvare:
Semiaxa mare este 26,5 UA iar excentricitatea 0,53. Masa sistemului este 1,9
mase solare așa că masa componentei B este 0,79 mase solare. Polypheme se află
la 270.000 km de Pandora. Ca să fie aceeași temperatură ca pe Pământ trebuie ca
poziția lui Polypheme să fie de 1,2 UA, ceea ce înseamnă că perioada siderală a lui
Polypheme este 1,259 ani. Suprafața satelitului este 3*1014m2 ceea ce da 2387 km
pentru raza lui. Masa lui 5% din a Pământului. Gravitația lui va fi atunci 37% din
cea terestră. Se deduce ca predomină CO2 cu masa molară de 44g vom putea atunci
calcula viteza termica (583m/s) ca sa o comparăm cu cea de evadare (0,36*vII,
unde vII este a doua viteză cosmică). Deci satelitul poate reține atmosfera bogată în
CO2. Perioada de revoluție este 1,66 zile solare medii sau 40 ore și datorită apropi-
erii de planetă apare sicronismul ceea ce face ca și perioada de rotație să fie tot 40
ore. Eclipse ar fi în fiecare zi seara (daca locația este în emisfera vestică) sau dimi-
neața (daca locația este în emisfera estică). Pentru a calcula durata totalității trebuie
să calculăm lungimea conului de umbră al planetei (13,80923 mil. km) și unghiul
acestuia (14’56,2”) apoi lărgimea lui la locul satelitului (58.826,4km) ceea ce dă un
unghi pe care trebuie să-l parcurgă planeta de 25°10’7”. Eclipsele sunt zilnice în
aceasta ipoteză și durează 2h47m4s. Planeta are faza de pătrar la amiază și la mie-
zul nopții și e plină la răsărit (emisfera estică) și la apus (emisfera vestică), respec-
tiv nouă la apus (emisfera estică) și la răsărit (emisfera vestică) – adică în timpul
234
unei nopți cunoaște toate fazele, pentru că Na’vi s-au

așezat acolo unde planeta e la orizont și accelerația mare-
ică a planetei este minimă și atracția acesteia este orien-
tată pe orizontală ceea ce micșorează riscul cutremurelor
și al erupțiilor vulcanice adică pe marginea discului sate-
litului văzut de pe planetă. La opoziție maximă αCenB
se află la 9,8 UA și se vede sub diametrul unghiular de
2,84’ = 2’50”și are luminozitatea de 0,506 luminozități
solare și va avea o strălucire de 5,26864*10–3 strălu-
ciri solare aparente ceea ce dă o magnitudine cu 5,7 mai
mică decât a Soarelui adică va avea –21. Magnitudinea
lui αCenA este egală cu cea a Pământului –26,7 iar cea
a planetei la faza plină este cu 10 magnitudini mai mare decât cea a Lunii –22,7,
ceea ce înseamnă că pe Pandora practic nu e noapte, mai ales din cauza planetei.
Presiunea este de 3,7 atm.
Sistem binar și planetar:
Sistemul HW Virginis situat la 590 ani lumină de noi are 2 stele și 2 planete.
Determinați masele celor 2 stele, excentricitatea orbitei și semiaxa mare a sistemu-
lui folosind curba de viteză de mai jos (unde presupunem ca planul orbitei conține
raza vizuală – și va trebui să precizați cu care axă este paralelă raza vizuală), apoi
determinați excentricitățile, semiaxele mari și perioadele orbitale ale celor 2 planete
folosind imaginea alăturată a orbitelor acestora. Ce unghi este între semiaxele mari
ale celor 2 planete? Din curba de lumină încercați să determinați razele stelelor.
De ce palierul nu este orizontal? Descrieți cele 2 eclipse. Determinați luminozită-
țile și temperaturile celor 2 stele. Să se stabilească daca are loc transfer de masă
între stele. Ce distanță unghiulară maximă este între cele 2 stele văzute din siste-
mul planetar? Determinați distanța minimă dintre cele 2 planete și după cât timp se
va întâmpla asta din momentul surprins în figură. (sensul mișcării de revoluție este
cel trigonometric)
Rezolvare
Măsurând pe curba de viteză obținem v1 = 246km/s = 51,93UA/an și
v2 = 86,7km/s = 18,3UA/an și T = 2,4h = 0,1zile = 2,73785*10–4ani de unde putem
v T
calcula distanțele celor 2 stele față de centrul de masă r1  1  22,628  10 4 UA și
2
235
v2  T
r2   7,974  10 4 UA și atunci semiaxa mare a sistemului binar va fi
2
30,6*10–4UA = 4.577.760km.
Aplicând legea a 3-a a lui Kepler determinăm masa sistemului
M1  M2  0,38 M  iar raportul maselor este egal cu raportul invers al distanțelor
M v
la centrul de masa care este tot același cu raportul vitezelor 2  1  2,84 .
M1 v2
Din acest sistem determinăm masele celor 2 stele M1 = 0,1 mase solare și
M2 = 0,28 mase solare. Alura curbelor de viteză corespunde paralelismului între
axa mică si raza vizuală.
Se măsoară pe elipse și se determină elementele lor: a1 = 3,6UA si a2 = 5,36 UA
semiaxe mari care fac un unghi de 30°, apoi b1 = 3,43UA si b2 = 4,7UA, excentri-
citățile fiind e1 = 0,31 si e2 = 0,45. Se determină poziția unde distanța dintre orbite
este cea mai mică si se măsoară unghiul față de poziția de periastru: se găsesc valo-
rile θ1 = 90°si θ2 = 60°și se înlocuiesc în formula elipsei calculând distanțele la care
se afla planetele față de centrul de masă al sistemului binar:
a1 1  e12  a2 1  e 2 
r1   3,254UA și r2   3,49UA .
1  e1  cos 1 1  e2  cos 2
Vom obține atunci o distanță de 0,3547UA = 35,2 mil. km. Având acum masa
sistemului și semiaxele mari ale orbitelor putem calcula perioadele de revolu-
ție ale celor 2 planete: T1 = 11ani si T2 = 20,13ani. Pozițiile planetelor sunt ast-
fel încât unghiul dintre ele este 128°. Planetele vor fi la distanța minimă după
t
un timp pe care-l determinăm astfel: 2n  2m  128 t  m  T2  m 
T2
t t t
t  n  T1  n  de unde vom obține ecuația: 2     2     128 și vom
T1 T1 T2
128 T1  T2
determina: t    8,62ani
360 T2  T1
Distanța unghiulară maximă dintre stele se va realiza când prima planetă e la
periastru (r = a1(1–e1) = 2,484UA), iar stelele au semiaxa mare a sistemului per-
pendiculară pe cea a planetei. Atunci distanța unghiulara dintre stele este de 4’14”.
Din alura curbei de lumină se deduce că razele stelelor sunt apropiate ca valoare.
Pe curba de lumina măsurăm adâncimea fiecărui minim (0,05m și 0,37m) și lăr-
gimea lui la bază și sus pe care le comparăm cu perioada pentru a obține durata
eclipsei (≈1/4h = 15,23min) și a totalității ei (1,523min) din care vom putea calcula
15,23 min
razele stelelor: 2   R1  R2   2a  R1  R2  1521038,84km și
2,4h
1,523 min
2   R1  R2   2a  R1  R2  152103,88km
2,4h
 R1  836571,36km  1,2 R și R2  684467,48km  0,98 R . Platoul nu este ori-
zontal datorită reflexiei luminii stelei mai fierbinți la suprafața stelei mai reci,
la eclipsa mai puțin adâncă steaua fierbinte fiind în fața iar la cea mai adâncă
236
steaua mai rece este în față. Cum razele sunt apropiate vom presupune mai întâi
că steaua mai mare este cea cu masa mai mare și temperatură mai mare, întru-
cât cele 2 stele s-au născut deodată și cea mai mică este deformată mai mult de
atracția celei mai mari, crescându-și astfel dimensiunea mai mult decât cea mare
(de fapt amândouă suferă o umflare datorită interacției gravitaționale mutuale).
Astfel minimul eclipsei mai puțin adânci corespunde magnitudinii stelei mai mari
și mai calde, iar scăderea de magnitudine (0,1m) corespunde luminozității stelei
mai mici și nu este așa de pronunțată din cauza reflexiei de pe aceasta a radia-
ției emise de steaua mai fierbinte. Vom stabili astfel că magnitudinea aparentă a
sistemului este 13,5m și ținând seama de distanță ne da 7,2m pentru magnitudi-
nea absolută a lui care corespunde sumei luminozităților (0,106 luminozități solare).
Scăzând 0,1 vom obține magnitudinea stelei mai mari și mai calde și de aici lumino-
zitatea ei: 0,097 luminozități solare. De aici luminozitatea celeilalte stele este 0,009
luminozități solare. Scăderea mai mare a luminozității (0,74m) corespunde eclipsă-
rii stelei mai calde și mai mari de steaua mai mică și mai rece. Acum dacă presu-
punem invers ca steaua mai rece este mai mare decât cea caldă vom avea 0,054
luminozități solare pentru steaua rece 0,052 pentru cea caldă, rezultat care ar da
valori apropiate pentru temperaturile stelelor întrucât și razele sunt de valori apro-
piate și atunci nu se mai explică discrepanța dintre cele 2 minime. Deci numai
prima variantă e valabilă. Să determinăm temperaturile: scriem luminozitățile ste-
lelor și cea a Soarelui: L1  4R12 T14 , L2  4R22 T2 4 și L  4R T și rapor-
2 4
R L R L
tându-le obținem: T1  T   4 1  3527 K și T2  T   4 2  1759 K .
R1 L R2 L
Pentru a determina daca are loc transfer de substanță între stele trebuie să deter-
 M
minăm limita Roche a fiecăreia d1  R1  3 2  1  R2  3 2  1  1,07 R respectiv
2 M2
2 M
d2  R2  3 2   R1  3 2  2  1,75 R de câteva ori mai mici decât distanța dintre
1 M1
stele deci nu are loc transfer de masa de la o stea la alta.
Problemă
Satelitul misiunii WISE (Wide-field Infrared Survey Explorer) evoluează pe o
orbită circulară polară ce rămâne mereu în planul ce separă ziua de noapte. Perioada
lui de revoluție este 95 min. Să se determine câte orbite face pe zi (15) și ce unghi
este între orbite 2 orbite succesive. La ce înălțime se află? (326 miles = 525 km).
Ce înclinare are planul orbitei față de ecuator? (97,5°). Calculați viteza satelitu-
lui, energia cinetică, potențială și totală și momentul lui cinetic cunoscând care are
masa de 750kg.
Răspuns:
Nr. de orbite pe zi = 15; Înălțime = 525 km; Înclinare = 97,5°
237
Problemă
Pornind de la datele de mai jos determinați mersul planetei Marte pe bolta
cerească stabilind punctele de stație și cele de opoziție și conjuncție precum și
momentele corespunzătoare. Desenați traseul planetei printre constelații și deter-
minați elementele orbitei lui Marte și a Pământului (a, e, unghiul dintre semiaxe)
cunoscând momentele de periheliu (3/4 ian.) și afeliu (3/4 iul.)
Precizați pe harta cerului constelațiile cunoscute. Precizați poziția planetelor și a

Lunii, în seara zilei de 14 februarie 2004.
238
Rezolvare:
Găsiți răspunsurile în harta următoare
HERCULES
LIRA
DRAGONUL LEBADA
URSA MICA
PEGAS
URSA MARE STEAUA

POLARA CASIOPEA
VENUS
JUPITER PERSEU

LEU PESTI
 CORONA BOREALIS
MARTE

CANCER SATURN
SEXTANT

ORION
ERIDANUS
239
Problema 3
Determinați la care latitudine nu este noapte astronomică la data de 23 februa-
rie. (Noaptea astronomică începe după ce Soarele apune la 18 grade sub orizont).
Rezolvare
Noaptea astronomică nu va veni pe latitudinile unde Soarele chiar și în par-
tea de jos culminația nu va scădea sub 18°sub orizont. Pentru rezolvare vom uti-
liza convenabil o diagramă care arată sfera cerească. Gândiți-vă la emisfera nordică
pentru declinația δ și altitudinea φ, care este h  90 0     . Să definim declina-
ția Soarelui la 23 februarie. Pe 22 decembrie, solstițiul de iarnă în 1923 are decli-
nația Soare negativă și în valoare absolută este numeric egal cu panta eclipticei
la ecuatorul ceresc, adică –23,°5. Pe 22 martie declinația echinocțiului de primă-
vară este 0°. Presupunem că rata de schimbare a declinației este constantă (eroa-
rea va fi mică). Apoi declinația Soarelui pe 22 februarie va fi aproximativ egală
60
cu 23,5   23,5  80 (conform cu calendarul astronomic –10°). Latitudinea la care
90
apune Soarele la 180 sub orizont va fi de φ=90–h–δ = 90°–18°–(–8°) = 80°. În mod
similar se calculează în punctul culminației inferioare a Soarelui în emisfera sudică.
Găsim că în emisfera sudică noaptea astronomică va fi la latitudinea nordică de 64°.
Răspuns final: Noaptea astronomică din 23 februarie nu a apare în regiunile cir-
cumpolare a Pământului (aproximativ latitudine –90°<φ<–64° și 80°<φ<90°).
Problema 4
Harta arată un fragment de diagramă stelară. Ce constelație (constelații) sunt
descrise pe ea? Ceea știi despre el (despre ele)? Vă rugăm să le marcați pe figura
dată. Ce știți despre obiecte astronomice specificate pe hartă. Uniți stele princi-
pale pentru a obține forma constelațiilor și apoi desenați limitele aproximative ale
constelațiilor.
240
Rezolvare:
Pe harta dată se vede constelația Orion. Trebuie să indicați numele constelații-
lor, numele stelelor strălucitoare: Betelgeuse, Rigel, Bellatrix. Se poate trasa Marea
Nebuloasa din Orion (M42) și asterismul numit centura Orion. Unele obiecte (puncte
pe hartă) pot fi observate pentru constelația Taurul, care prezintă două obiecte
luminoase: Aldebaran și nebuloasa M1
Problema 5
Harta arată un fragment de diagramă stelară. Ce constelație (constelații) sunt
descrise pe ea? Ceea știi despre el (despre ele)? Vă rugăm să le marcați pe figura
dată. Ce știți despre obiecte astronomice specificate pe hartă. Uniți stele princi-
pale pentru a obține forma constelațiilor și apoi desenați limitele aproximative ale
constelațiilor.
Rezolvare:
Harta prezintă constelația Cygnus. Va trebui să indicați numele stelei Deneb (la
coada de Cygnus), Albireo (șeful Swan) – celebra și frumoasa stea dublă, clusterele
deschise M29 și M39. În plus, putem se poate indica M57 din Lyra, cu cele patru
stele ε Lyrae, cluster globular M56 din Lyra și Nebuloasa Dumbbell (M27).
241
IOAA–2010 CHINA
Pregătirea Lotului Restrâns a României
Călimănești-august – 2010
Simularea probei Teoretice
Partea I (15 probleme – 300 puncte)

Problema 1.
Considerând modelul newtonian de Univers, aflați:
a) Ecuația evoluției Universului și tipurile de soluții;
b) Durata expansiunii Universului: H  72,1 km .
sMpc
Rezolvare:
m este masa unei galaxii
M M este masa Universului
1 GmM
m Et  mv 2  este energia totală
2 R t
R(t) a unei galaxii la un moment t.
1 GmM
Et0  mv02  este energia totală
2 R0  t0 
a unei galaxii la un moment t0.
Din conservarea energiei:
1 GmM 1 GmM 1 GM 1 GM
Et  Et0  mv 2  = mv02   v2  = v02 
2 R t 2 R0  t0  2 R 2 R0
Din conservarea masei
M 3M 
 
4R 3
4R3 
 1 2 1 GM GM
  R  0 R0 v = v02  
3 3
3
 2 2 R0 R
3M
0  
4R03 
dR  dR
Dar v   R , iar v0  0 = R 0  H 0 R0
dt dt
1 1 G  4R03 G 4R3
⇒ R 2  H 02 R02  2 0 2
2 2 3 R0 3R
G  R 2
G R2
Avem R  H 02 R02 – 8 0 0  8
3 3
R 2
R 2
 R3
⇒ R 2  H 02 R02 – 8 0 0 G  8 G  0 30 ⇒
3 3 R
G 0 R03 R3 G 0 R03 R3 G  3 H 02 
⇒ R  H 02 R02  8   8 0 O G ⇒ R  8   8 0   0  
3 R 3 3 R 3  8g 
242
3 H 02
ecuația de evoluție a Universului, unde am notat cu c  și care este densita-
tea critică a Universului. 8G
I). Dacă 0  0crit - soluția este periodică, expansiunea Universului (funcția R(t))
atinge un maxim, după care urmează contracția ( R  0,    ) care va produce un
nou Big Bang, apoi evoluția se repetă ciclic. Acest model de Univers este pulsatoriu.
II). Dacă 0  0crit , atunci după explozia Big Bang Universul se dilată la nesfâr-
șit. Graficul funcției R(t) este un anumit tip de perioadă de aceea modelul corespun-
zător se numește Univers parabolic.
III). a) Dacă 0  0crit , atunci după explozia Big Bang universul se dilată la
nesfârșit, cu o cu o viteză mai mare ca în cazul II. Soluția R(t) se exprimă prin
funcții hiperbolice, de aceea acest model se numește Univers Hiperbolic.
b) Din ecuația de evoluție a Universului se poate calcula derivata de timp care
a trecut din momentul când densitatea Universului era foarte mare (teoretic infi-
nită) până în momentul actual. Această durată t0 se numește durata expansiunii
1
Universului t0 
H0
Problema 2
Să se afle fluxul de radiație emis în procesul de acreție în cazurile:
a) relativist; b) clasic.
dM M
Se cunoaște viteza de captare a masei  2  10 3  , iar M  50 M  este
masa corpului care captează masa. dt s
Rezolvare
Fluxul de energie emis în procesul de acreție.
a) Relativist:
1  2GM  dM dM M
L  c 2 1  1  2  , iar  2  10 3  , R  20 km.
2  c R  dt dt s
b) Clasic:
1 dM GM
L  , unde   
2 dt R
5 6,673  10   2  10 
11 2
30
1 GM dM 1 G 50 M 
L   2  103 M  L  W
2 R dt 2 20  103 m 4 2  10 4
L  3,86  1026 W și L  1,729  1020 L .
Problema 3
Care este rata de pierdere de energie prin fenomenul de frânare magne-
tică în cazul pulsarului P0533 de masă M  1,2 M  și rază R  12 km , iar
P  0,15 1  10 3 t  s , unde timpul t este măsurat de la momentul actual. Care este
vârsta caracteristică a acestui pulsar.
243
Rezolvare:
1 2
Energia unui corp în rotație axială este  rot  I  , unde I este momentul de
2
inerție al corpului iar w este viteza unghiulară de rotație. Fluxul de energie eliberat
d d
prin frecarea mișcării de rotație este: L   rot   I  ;
dt dt
2  d d  2   d 1  2 10 3
unde   ;     2      .
p dt dt  p  dt  0,15 1  10 3 t   0,16 1  10 3 t 2
 
2 2 2 10 3
L   M  R2   ;
0,15 1  10 3 t  0,15 1  10 3 t 
3
5
800 MR2 32 MR2 MR2
L     0,711  .
1125 1  10 3 t  3
45 1  10 3 t  3
 1  10 3 3
t 
1
Vârsta caracteristică a pulsarului  1 p  dp   1 0,15  1  10 3 t   1
2  dt  2 0,15
Problema 4
Diametrul aparent al galaxiei NGC 3159 este de 1,3’, Magnitudinea sa aparentă
este 14.4, iar viteza sa radială este 6940 km/s. Să se determine:
a) Distanța la care se află;
b) Diametrul său;
c) Magnitudinea absolută.
Rezolvare:
 
 
a) drad ; 1,3  60''     78  d  UA 
d  pc  d  pc 
vrad  H  d ⇒ d  vr  6940  Mpc  96,255 Mpc
H 72,1
b) D  78  96,255  106 UA  7,508  109 UA
M  m  5  5lg d  14,4  5  5lg 96,255  106 ⇒ M  20,52
Problema 5
Estimați densitatea materiei din interiorul unui quasar cu masa de 25 milioane
mase solare în limitele razei sale Schwarzschild.
Rezolvare:
M 3M 3 Mc 6
   și după efectuarea calculelor se obține:
V 4Rs3 4 8  M 3 G 3
3c 6 2187  10 48 10 48
     0,293  105 kg/m .
3
33
0,293
32 8  M G
2 3
 2  10  297,14  10  4  10
16 60
10 43
244
Problema 6
Masa stelei Vega este egală cu 2 mase solare și raza R egală cu 3 raze solare
iar L = 60 luminozități solare.
a) Calculați durata de viață a stelei Vega pe baza combustibilului său nuclear.
b) Cât timp ar putea trăi pe baza energiei sale termice?
Rezolvare:
c2  M
a) tnuclear = 7  10 4   1010 ani;
L
c2  M 2 M 2
tnuclear VEGA = 7  10 4   7  10 4  c 2  
L 60 L 60
1
tnuclear Q =  109 ani = 0,33  109 ani;
3
Et 3 M 3
b) tt  Et  N  kT   N A  kT Et  3 MRT
L 2  2
2 4 4
L  4R2 T 4  L  R  T  T T
4
     60 = 32      1,606
L  4R0 T  L  R   T   T0  T0
T  1,606  5800  9319,77 k
3 MRT 3  1,9891  1030  8,315  9319,77
ttermic    0,61 ani
60  L 60  3,36  1026
Problema 7
Determinați momentul când faza lui
Marte are valoarea minimă. Cât este
valoarea acestei faze? Se dau semia-
xele mari și excentricitățile celor 2 pla-
nete: 1,523679 UA, 0,093315, 0,0167.
Rezolvare:
Valoarea minimă a fazei lui Marte
are loc atunci când unghiul format
între razele incidente de la Soare și cele
reflectate spre Pământ este maxim.
Asta se întâmpla atunci când Pământul este la afeliu iar Marte la periheliu în
cuadratură.
sinφ = [aÅ(1 + eÅ)]/[aM(1-eM)] de unde φ = 57,6°
faza se definește Φ = [1 + cosφ]/2 = 0,7676
Problema 8
Se lansează o rachetă care trebuie să ajungă pe Marte. Cât timp durează călă-
toria? Unde era Marte pe orbită în momentul lansării? (desen). Cât este viteza de
245
lansare? Cu ce viteză ajunge racheta

pe Marte? Caracterizați traiectoria
rachetei (a, e). Se dau perioadele side-
rale ale celor 2 planete: 686,971 zile
și 365,2564 zile.
Rezolvare:
Determinăm mai întâi raza orbi-
tei lui Marte din legea a III-a a lui
Kepler și obținem aM = 1,5237UA pe
care o consideram afeliu pentru traiec-
toria rachetei iar poziția Pământului
periheliu. Făcând media celor 2 valori
obținem semiaxa mare a traiectoriei a = 1,26UA, iar apoi putem calcula excentrici-
tatea e = 1–1UA/a = 0,26. Aplicând acum legea a III-a a lui Kepler și considerând
durata zborului rachetei jumătate din perioada: Δt = 258d20h43m46,55s; în acest
timp Marte s-a deplasat cu 135°39’17,44” fiind în poziția cea mai de jos din desen
in momentul lansării rachetei.
Viteza de lansare este atunci viteza la periheliu iar cea cu care ajunge pe Marte
este viteza la afeliu.
Scriind legea a 2-a a lui Kepler vP*rP = vA*rA = 2var = 2πab/T calculam cele 2
viteze obținând 34,365 km/s la lansare si 20,288 km/s la ajungerea pe Marte.
Problema 9
Să se estimeze densitatea maximă a unui pulsar cu perioada de rotație de 1s.
Dacă masa este de 1,44 mase solare să se determine dimensiunea acestei stele. Cât
este valoarea accelerației gravitaționale la suprafața acestui pulsar.
Rezolvare:
Luam un element de masa de la ecuatorul pulsarului și scriem ca la limita forța
de coeziune gravitațională este egală cu forța centrifugă exprimând relația ca ega-
lități de accelerații: GM/R2>ω2R unde exprimăm masa M = 4/3ρπR3. Astfel obți-
nem T2>3π/Gρ de unde ρ<3π/T2G și vom obține pentru densitatea maximă
141,37*109kg/m3.
Problema 10
Nebuloasa M57 aflată la 2300 ani lumină de noi are diametrul unghiular 230”.
Considerând că viteza de expansiune a ei este 1500 km/s, calculați în ce an a avut
loc explozia de supernovă care ia dat naștere.
Rezolvare
Se calculează extinderea pe lateral a nebuloasei:
D(UA) = d(pc)*Du(“) = 162.270UA
Transformăm viteza în UA/y: (1500km/s)/4,74(UA/y)/(km/s) = 316,4557UA/y
246
Δt = (D/2)/v = 256,3866 ani
Dacă ne raportăm la momentul prezent atunci supernova a explodat în 1754.
Problema 11
Care este cel mai mic unghi pe care l-ar putea reda un telescop care are oglinda
de 1 metru, observând la o lungime de undă de 500 nm? (Ignoră efectele atmosferei)
Rezolvare
 500  10 9 1
  1,22  1,22   1,22   10 9
Ä 1000 2 (rad), 1 rad = 206265”.
  1,22  0,206265  106  10 9 = 0,206 10 3
Problema 12
Soarele va transforma hidrogenul în heliu, în secvența principală, pentru aproxi-
mativ 1010 ani. Aproximativ cât timp va fi în secvența principală o stea care are de
opt ori masa Soarelui?
Rezolvare:
Timpul nuclear al unei stele, care caracterizează stabilitatea ei ca stea normală
în echilibru termic, este dat de expresia t = 7 · 10–4 · M · c2/L.
→ t/tSun = (M/MSun)–2,5
Se obține:
t = tSun · (M/MSun)–2,5 t = 1010 · (8 MSun/MSun)–2,5
10 –2,5
t = 10 · (8) t = 1010 · 5,5 · 10–3 ani t = 5,5 · 107 ani
Problema 13
Opoziția lui Marte: Odată ca niciodată, Marte a fost la mare opoziție în timp ce
se afla în constelația Racului care este străbătută de ecliptică pe o distanță unghiu-
lară de 19 grade. S-a măsurat atunci diametrul sau unghiular (25”) și paralaxa
(40”). Magnitudinea aparentă a planetei fiind de 2,9.Calculați albedoul planetei ști-
ind că cel al lunii pline, care are magnitudinea de 12,7, este de 0,12. Câte zile a
fost Marte în Rac? Știind că opozițiile se repetă după 2 ani și 50 de zile, calcu-
lați elementele orbitei planetei Marte cunoscând excentricitatea orbitei Pământului
(0,0167). Se cunosc raza Pământului = 6370km, raza Lunii = 1737km și distanța
Pământ-Lună = 1/400 UA. Calculați raza planetei Marte și distanța până la ea în
acel moment. (1UA = 15 · 1010m).
Rezolvare:
Calculăm mai întâi perioada sinodică a lui Marte: 2 ani + 50 zile = 780,5 zile și
de aici aflăm perioada siderală 686,52 zile.
1 1 1 1 1 1 T  TSM
   TM    T 
TSM  T
M
TSM T TM TM T TSM
TM2
Din aceasta aflăm semiaxa orbitei planetei  1  a M3  TM2  a M  3 TM2 ⇒
a M3
aM = 1,523UA.
247
Din paralaxa găsim distanța la mare opoziție între Marte și Pământ și apoi raza
planetei (în această formulă am notat cu Du = 25”/2)
R R R
tg     d M   tg Du  M  RM  d M  tg Du
d M tg  d M
obținem dM = 32.847.670 km și RM = 1990,625km și scriind distanța Pământ-
Marte se dM = aM(1–eM)–a(1 + e) se poate calcula excentricitatea orbitei lui
Marte eM = 0,18865.
Ca să determinăm câte zile a fost Marte în Rac trebuie să calculăm viteza relativă
2 2
a planetei văzută de pe Pământ față de această constelație     M  
Apoi calculăm timpul cât parcurge cele 19° T TM
360....................2
19.......................x
2 19
x
360
x
x   t  t 

obținând 41,193 zile = 41zile4h38m pentru timpul cât a trecut Marte prin Rac
Calculăm acum strălucirea Soarelui pe Marte și apoi fluxul reflectat de planetă
L
E SM   r  E SM  RM2  kM
4d M
2
L R2 k  refl
M
LS RM2 kM
pe care-l exprimăm  refl M
 E SM  RM2 kM  S M2 M  E M  
4dSM 4d2 M 4dSM
2
 4d2 M
obținând strălucirea lui Marte văzut de pe Pământ la mare opoziție
Facem la fel și pentru Lună și apoi le raportăm.
LS RL2 kL E L
E L  
 10 0,4(mM  mL )
4dSL  4d L E M
2 2
E L RL2 dSM2
d2 M kL

 2
 2
 2
  10 0,4(2,9 (12,7))  kM
E M RM dSL d L kM
pentru a obține albedoul planetei 0,136
Problema 14
Luna la Beijing: Luna se află pe orbita sa la 50°după nodul ascendent care are
argumentul de 40°la data de 15 septembrie în Beijing. Determinați momentul si
poziția de răsărit cunoscând că a fost la faza plină în 24 august. Ce fază are acum
Luna? Ce magnitudine aparentă are ? Se dau: raza Lunii 1737 km, distanța medie
Pământ-Lună 384.400 km, distanța medie Pământ-Soare 149.597.870,691 km,
excentricitatea orbitei lunare 0,055 și inclinarea față de ecliptică 5,14°și excentricita-
tea orbitei terestre 0,0167, albedoul Lunii 0,12, luminozitatea Soarelui 3,83*1026W
și magnitudinea lui absolută în vizual 4,83, perioada siderala a Lunii 27d7h43m42s.
Indicație: se considera o viteza unghiulara constanta pe orbita într-o primă aproxi-
mație, apoi se recalculează ținând seama de situația reală.
248
Rezolvare
Calculăm declinația Lunii: sinL = sin50°*sin5,14°unde L este distanța unghiu-
lară la care se află Luna față de ecliptica obținând L = 3,9353°. Declinația Soarelui
sinδ = sinε*sinλ, unde λ = 8/93*90° = 7,74°obținând δ = 3,00156°și atunci declina-
ția Lunii va fi δL = 6,94686°
Aplicăm acum formula răsăritului cosH = –tgφ*tgδL și obținem
H = –95,85° = –6,39h = –6h23m24s față de culminația superioară a Lunii care ca
moment din zi depinde de faza Lunii.
Determinăm faza Lunii: în 15 septembrie mai sunt 8,5 zile până la faza de Lună
plină adică Luna are etatea de 6,25 zile când are faza 0,38 aproape de faza de
primul pătrar pe care o atinge la etatea de 7,375 zile când culminează la ora 18
timp mediu local de unde deducem că la data de 15 septembrie culminează la ora
17h5m5s timp mediu local.
Atunci răsăritul ei este la ora 10h41m41s timp mediu local pe care-l convertim
în timp legal: Convertim longitudinea L = 116°23’30’’ = 7h45m34s și apoi scriem
tl = tm–L + nh = 10h41m41s–7h45m34s + 8h = 10h56m7s
Poziția de răsărit o determinăm din triunghiul de poziție: sinA = cosH*cosδ și
obținem A = 360°–95,8° = 264,2°
Suprafața luminată a Lunii la aceasta fază se obține din faza: unghiul pe care-l fac
razele incidente și cele reflectate este 103,73°de unde S = πR2/2(1 + cos103,73°) =
= 0,76*πR2/2 = 0,38 din suprafața luminată la Lună plină ceea ce înseamnă că
dacă luăm magnitudinea Lunii pline –12,6 vom avea –11,55 în această fază (vari-
anta simplificată de rezolvare)
Problema 15
Telescopul spațial Herschel a fost lansat cu succes la 13:12:02 UT în 14 Mai
2009 de la centrul spațial din Guiana franceză aflat la φ = 5°14’14’’N cu o rachetă
Ariane. Orbita de transfer er a fost una cu excentricitate foarte mare și înclinată la
6°față de ecuator. Se cunoaște perigeul la 270km și apogeul în apropierea punctu-
lui L2. Ce excentricitate are orbita de transfer și după cât timp trebuiesc inițiate pro-
cedurile de plasare pe orbita Lissajous? La ce distanță va fi atunci racheta de planul
eclipticii? Să se calculeze accelerația centripetă care deplasează satelitul pe orbită și
cea care deplasează orbita. Se știe că satelitul se apropie cel mai mult la 1,2 mil. km
și se îndepărtează la 1,8 mil. Km, iar semiaxa orbitei sale în jurul punctului L2 este
de 0,7 mil. km. Determinați celelalte elemente ale orbitei (b, e, i).
Rezolvare:
Pentru orbita de transfer se poate calcula excentricitatea din distanța la peri-
geu (6378km + 260km) și la apogeu (1.500.000 km) obținând 0,991188 semiaxa
mare a orbitei fiind 753.319 km. Calculăm perioada unei astfel de orbite și obținem
75,5189 zile astfel că va ajunge în apropierea punctului L2 după 37,75945 zile.
Distanța față de planul eclipticii la intrarea pe orbita Lissajous 1,5 mil. km*tg(j)
se obține calculând unghiul pe care-l face orbita de transfer cu acest plan la perigeu
j = δR–φ.
249
Calculăm δR: λ = 44/92*90° = 43°, apoi sinδ = sinλ*sinε ⇒ δ = 15,438°de unde

j = 10,2° ⇒ distanța = 270.000km.
De aici se poate calcula în ce punct are loc injecția pe traiectorie și se obține
aproape de normala la ecliptică care trece prin L2.
Pentru a afla elementele orbitei Lissajous lucrăm în milioane km pentru ușurința
calculelor de unde rezultă înclinarea și excentricitatea 1,22 = 1,52 + 0,72(1 + e)2–2*
*1,5*0,7*(1 + e)*cosi și 1,82 = 1,52 + 0,72(1–e)2 + 2*1,5*0,7*(1–e)*cosi iar din
aceste 2 relații vom putea determina excentricitatea și înclinarea orbitei: e = 0,5088
și i = 32,3°. Apoi vom obține semiaxa mică a orbitei 0,6 mil. Km.
Distanța maximă la care se află satelitul față de planul eclipticii este
b*sini = 320.000 km
Aplicând legea Lui Kepler obținem valoarea masei virtuale 0,87*1014kg.
Pentru calculul accelerațiilor alegem cele 2 puncte ale orbitei aflate în pla-
nul eclipticii situate de o parte și de alta a punctului L2 la distanța y = a(1–e2) =
= 518.785,8km. În planul orbitei acționează proiecțiile a 2 forțe: din partea Soarelui
și din partea Pământului aZ = Gy(MR/dRL23 + M/dL23) iar în planul eclipticii
aY = G(MR/dRL22 + M/dL22), unde dRL2 = 0,99UA, iar dL2 = 0,1UA.
Partea a II-a (3 probleme – 300 puncte)
Problema 16 (Eddington)
În modelul stelelor introdus de A. Eddington se definesc următoarele mărimi:
Lr
 r  , numită generarea medie de energie (pe kilogram de materie și
M r
secundă) a sferei de rază r.
L
 , numită generarea medie de energie a stelei.
M  r
Definim de asemenea funcția   r   .

Modelul standard introdus de A. Eddington are al bază ipoteza conform căreia
K  r    r   constant, unde K  r  reprezintă coeficientul de opacitate radioactiv.
Se cunoaște dependența presiunii în funcție de r, unde r este arbitrar cu
 r2 
0  r  R și pgaz  pmin gaz   1  2  , unde pmin reprezintă presiunea minimă pe care
 R  p
o poate avea o stea în centrul ei, iar gaz    2,5 , unde p este presiunea totală.
Să se determine: p
a) Valoarea constantei K și indicile politropic n în expresia p  K n ;
b) Densitatea și presiunea în centrul stelei. (Aplicație Rasamotalah: R  3 R și
M  1,5 M  .
c) Calculați temperatura în centrul stelei Rasamotalah și aflați dependența
T  T r .
d) Aflați dependența M  M  r  și L  L  r  .
250
Rezolvare:
Lr L
a)   r   , iar   .
M r M
1 
d  aT 4 
dprad  2  K r  L  r 
Din ecuația echilibrului radiotiv avem =  .
dr dr 4cr 2
4acr 2 dT 4
Rezultă că K  r     . Dar din ecuația echilibrului hidrostatic avem
3L  r  dr
dp  r  GM  r  r 2 dp  r 
  r  ⇒ M  
r    .
dr r 2 d  r  dr
În modelul standard introdus de A. Eddington avem K  r    r   const. , unde
 r , Lr M L  r   M G   r  dr
 r    r      2 . Deci K  r    r   const. .
 M r L L r dp  r 
4acr 2 dT 4 L  r  M G   r  dr
 const. ⇒ 4acr  dT  const.
2 4
   2
3L9 R0 dp L r dp  r  3L9 R0 dp
Prin integrarea acestei ecuații diferențiale cu condiția la limită p  0 și T  0
(la suprafață) p  const  T 4 .

Fie   gaz și atunci se poate scrie p  pgaz  prad care este presiunea totală.
P
1
Avem p  p  prad  p 1     prad  aT 4 (*) dar
3
K mH p
 gaz   p  T . Deci T   (**)
mH K 
Înlocuind formula (**) în (*) va rezulta:
3 1     K  4
4 4 4
1  mH   P 
p 1     a  
   p 3
    
3  K   a  mH 
 K  4 3 1   
p  3     4     K 
3 4 n
 mH  a   .
 K  4 3 1    4
Deci constanta K  3     4  , iar n  este indicele politropic.
 mH  a   3
b) Presiunea minimă în centrul unei stele
dp  r  GM  r 
Din ecuația echilibrului hidrostatic avem   r 
dr r2
dM  r 
și din ecuația continuității masei rezultă că  4r 2  r  .
dr
dp  r  GM  r 
Împărțim cele două ecuații și obținem  .
dM  r  4r 4
251
M
GM  r 
Se integrează ecuația: pc  ps =  dM  r  . Deoarece pentru toate punctele
0
4r 4
1 1 GM 2 GM 2
din interior r  R vom avea 4  4 și rezultă că pc  ps   conside-
rând că ps  0 . r R 8R 4 8r 4
GM 2
Deci pmin  este presiunea minimă în centru.
8R 4
În cazul stelei Rasamotalah avem R  3 R și M   1,5 M  și
G  M 2 1,5 
2
pmin    0,0833  4,5 108 atm  0,375 108 atm .

8R4 27
Deci pentru r  0 ⇒ pgaz  centru   pmin gaz   0,375 10 atm .
8
3 3/4
4
 p 4 1  r2 
3/4
p  r2  
Din p  K  ⇒     ;   r   3/4  1  2  ;   r    1  2  
min
3
,
K K  R  
K  R 

unde K este o constantă.
3/4
p 
Dacă = 0 ⇒ min   min  .
 K 
c) p 1     T 4 ⇒ T 4  3 p 1   
1
3 a
 3pr  3 1   
1/4 1/4
  r2  
T r    1      T  r     pmin  1  2  
 a   a  R 
 3 1   
1/4

În centrul stelei Rasamotalah temperatura va fi: T  0     pmin gaz  
 a 
d) Din ecuația echilibrului hidrostatic avem
r 2 dp  r  r2  2r 
M r     pmin gaz     2 
G   r  dr G  r   R ;
pmin gaz  2 r 3 pmin gaz  2r 3
M r    
GR2   r  GR2  p 3/4  r2 
3/4
min
 K   R2   1 
    .
 gaz   K
1/4 3/4
pmin 2K 3
M r   , pentru r   0, R  .
GR2  r2 
3/4
1  2 
 R 
4acr dT 4 dT 4 3 1   
2
 2r 
Din K  r     ;   pmin    2  ⇒
3L  r  dr dr a  R 
4acr 2 3 1     2r  8c 1   
Lr    pmin  2  Lr    pmin  r 3 .
3K  R  a R   R2
252
Problema 17 (Henrietta Leawitt)

Cefeidele constituie clasa cea mai îndepărtată de stele variabile. Cefeidele sunt
caracterizate printr-o perioadă foarte regulată și prin forma caracteristică a curbei
de lumină. Cea mai importantă caracteristică a cefeidei este însă existența unei rela-
ții între perioada și magnitudinea absolută M  f  P  .
H. S. Leawitt și-a propus să caute această relație pe calea empirică, alegând în
acest scop un număr de circa 100 de cefeide descoperite în sistemul solar (nebuloasa
extragalactică neregulată) cunoscut sub denumirea de Micul Nor al lui Magelan.
Din datele observaționale H. S. Leavitt a găsit relația: M  A  B  lg P , unde A și
B sunt două constante.
Cunoscând temperatura cefeidei T, masa acesteia M și perioada P, demonstrați
teoretic legea lui H.S. Leawitt, exprimând pe A și B în funcție de M și T.
În demonstrația teoretică se ține seama că un punct material de pe suprafața
stelei este supus numai de forța de atracție gravitațională (se neglijează alte forțe).
   
(Se utilizează x  ax  x  c1 cos t a  c2 sin t a )
Rezolvare:
Mm 4r 3
M m r  G  M   V  
r3 3
m G 4 r 3
4G 
r  2  r
3 r 3
r Ecuația diferențială are soluția
 4   4 
r  c1 cos  t G    c2  t G  
 3   3 
Din ecuația de mai sus se vede că p fiind perioada variației strălucirii cefeidei,
adică intervalul de timp după care raza r revine la aceeași valoare, avem:
2
4 3  4 2 3  GM  3
4
p G   2 (*) din care se obține p 2   r sau r 2   2   p 3 .
3 G  GM  4 
Pentru simplificare s-a neglijat presiunea gazului stelar. Introducerea acestei
presiuni nu modifică forma relației obținute. Din legea Stefan-Boltzmann rezultă că:
L  4r 2 T 4  kr 2 T 4 , unde k = 4 este o constantă de proporționalitate.
2
Înlocuind r în formula luminozității vom obține L  k  GM   T 4  p 3 și în vir-

4
2 3
 4 
2
 2

k  GM  3
4 10
     lgp .
  42 
M 2,5 lgL 2,5 lg T
tutea formulei lui Pogson se obține  3
 
 2

  GM  4
3
Deci M  A  Blogp ; A  2,5lg  k  42   T  și B   .

10
  3
Se mai constată că în cazul cefeidelor p  = const. ceea ce reiese din relația (*)
253
Problema 18 (La plaja in China)

În data de 15 septembrie 2010 (   4m 32 ). Vrem să urmărim răsăritul Soarelui
din Mare la Tianjin (   390 8; L  117 011' )
a) La ce oră trebuie să fim pe plajă cel mai târziu pentru a nu rata evenimentul
ținând seama și de fenomenul refracției atmosferice.
b) Cât durează tranzitul discului solar peste linia orizontului dacă Pământul se
află la o distanță d = 1,0058UA.
c) Doi observatori se află pe plajă dar la înălțimi diferite. Ochiul primului obser-
vator se află la înălțimea de 1500 m, iar ochiul celuilalt la 2 m. Care dintre cei doi
observatori vede mai repede răsăritul Soarelui și cu cât timp față de celălalt.
d) Aflați azimutul punctelor de tangență a discului solar cu orizontul locului pen-
tru observatorul situat la înălțimea h = 1500.
254
SIMULARE PROBA TEORETICĂ

PENTRU A VI-A OLIMPIADĂ INTERNAȚIONALĂ
DE ASTRONOMIE ȘI ASTROFIZICĂ
04 to 14 August, 2012 - Rio de Janeiro – BRAZILIA
PROBLEME SCURTE (15×10puncte = 150puncte)

Problema 1. Neglijând refracția astronomică, determinați care este latitudinea
locului de pe Pământ, pentru care centrul Soarelui se află, la miezul nopții de 22
iunie, aproape de orizont.
Rezolvare:
La miezul nopții, pentru locul a cărei latitudine se cere, Soarele trece la meridia-
nul inferior. Pentru treceri inferioare se utilizează relația φ = 180o – (δ + Zm)
Declinația δ = 23°27’ (la 22 iunie Soarele se află în punctul solstițial de vară,
unde declinația sa este egală cu înclinarea eclipticii pe ecuator).
Distanța zenitală Zm = 90° (deoarece Soarele se află aproape de orizont, înălți-
mea sa deasupra orizontului este aproximativ nulă).
φ = 180o–23o27’–90° φ = 66o33’
Problema 2. Luați în considerare o stea pitică roșie cu jumătate din masa

Soarelui (2 · 1030 kg). Să presupunem că 25% din masa sa este formată din Heliu.
Acum, presupunem cumva că este capabilă să parcurgă procesul triplu mai degrabă
decât ciclul proton-proton (aceasta ar fi o încălcare a legilor fizicii).
Masa
Elementul chimic
(Unități atomice de masă)
H1 1.00794
He4 4,002603
C12 12,00000
O16 15.9949
Calculează suma totală a energiei disponibile pentru ca acest proces să meargă.
Rezolvare:
Masa heliului este MHe = 0,25 · 0,50 · 2 · 1030 = 2,50 · 1029 kg. Nu toată este trans-
formată în energie. Triplul proces α pentru această problemă este 3 · He4 → C12
Trebuie să înmulțim cu eficiența procesului triplu, adică acea fracțiune de masă
care este transformată în energie.
255
Din tabelul anexat, masa He4 este m = 4,002603 u, astfel încât cele trei nuclee
vor avea o masă de 12,007809 unități atomice de masă. Un nucleu de carbon 12
are o masă de 12,00000 unități atomice de masă, astfel încât diferența care tre-
buie să fie transformată în energie este 0,007809 unități atomice de masă, sau
6,51 · 10–4 din masa totală implicată.
Astfel, „masa totală transformată” în energie prin procesul triplu este
ΔM = 6,51 · 10–4 · 2,50 · 1029 = 1,63 · 1026 kg
Energia eliberată prin aceasta este E = Δ M · c2 = 1,46 · 1043 J.
Problema 3. Considerăm roiul de stele deschis și omogen care are un diametru

unghiular egal cu 30minute. În acest roi se află o cefeidă care are densitatea medie
ρmedie = 6 · 10–6 ρ® și magnitudinea aparentă vizuala medie 4,1. Se cunoaște că den-
sitatea medie a lui δCepheu este ρmedie = 5,1 · 10–5 ρ® iar perioada de pulsație este
P = 5,37day. Viteza de evadare la marginea roiului este de 40km/s. Să se calculeze;
a) Masa roiului deschis
b) Numărul de stele din roi
c) Magnitudinea aparentă a roiului.
Problema 4.Să se calculeze tempe-

ratura maximă a discului de acreție și
luminozitatea acestuia din jurul unei
stele neutronice cu masa M1 = 1,5M®,
R = 15Km, și rata de transfer de masă
este dM/dt = 2 · 1014kg. De aseme-
nea să se calculeze lungimea de undă
maximă emisă de steaua neutronică. Ce
fel de radiații sunt acestea? Cunoscând
masa stelei secundare M2 = 0,65M® să
se estimeze raza discului de acreție .
Rezolvare:

GM1 m dE d GM1 m GM1 m GM1 M  t
E dE  dr  ( )dr  2
dr 
2r dr dr 2r 2r 2r 2
M Mt M M
dLring t  dE  G 1 2 dr. dLring  4r T 4 dr  G 1 2 dr
2r 2r
 14
 GMM   R 
34
T  3   
 8R   r 
 3GMM   R 
14 34 34
   R
 
14 14
T     1  R r  T   1  R r , unde
 8R   r 
disk
r
3
 3GMM   3GMM 
14 14
500 nm  5780 K
Tdisk   3 
Tmax  0.488  3 
 0.488Tdisk ,  max 
 8  R   8  R  Tmax
256
Momentul cinetic L
4
 1  
4
M    M   M 
L  m GM1 rcirc , rcirc  a    1  2   a 0.500  0.227 log10  2    1  2  .
a  M1    M1    M1 
Raza discului de acreție este: Rdisk  2 rcirc
Problema 5. Să se calculeze temperatura și densitatea Universului după un timp

de 300 milioane de ani de la Big-Bang. Demonstrați.
Rezolvare:
3
Densitatea de masă(medie) a Universului m  R (t)
4
Densitatea de energie a radiației  r  R (t)
Relația de mai sus rezultă din expansiunea adiabatică a unui gaz fotonic situat

într-o incintă perfect reflectantă în expansiune: pV  const.
Unde pentru gazul fotonic indicele politropic este   4 /3
4
V  R 3 (t). Deci presiunea P  R (t).
1
Din ecuația de stare a gazului fotonic P   r .c 2
3
În stadiile inițiale ale Universului în expansiune
aT 4 85 k 4
 r m    r  m  r  2 unde a  3 3
 7,6  10 16 J / m 3 K 4
c 15h c
3
aT 4 kT  kT 
Înlocuind a în formula densității se obține:   2  2    unde kT  h 
c c  c 
2
Corespunde energiei medii a unui foton, mărimea kT / c
Este echivalentă masei acestuia, prin urmare mărimea  kT / hc 
3
Va reprezenta numărul de fotoni din unitatea de volum. Funcția R(t) poate fi

dedusă din rata (viteza) actual a expansiunii și din decelerația ei. Dacă se utilizează
expresia R (t)  t
2 2
Atunci  r  t    r  t
257
10
Înlocuind în formula densității rezultă temperatura T  10 ( K )
t
Pentru t = 300milioane de ani rezultă o temperatură de 1000 K
Timpul exprimat în secunde.
2
Înlocuind în formula densității   10  t
9
Problema 6. Ziua crește cu 3ms/secol ca urmare a îndepărtării Lunii cu 38

mm/an. Câte zile avea anul când au pierit dinozaurii (acum 65 milioane ani)?
Problema 7. Găsiți o expresie pentru masa M a unui cluster de galaxii formate

din N galaxii (N ≫ 1) de masă m, în funcție de viteza pătratică medie <v2>med = v
a galaxiilor și media distanțelor care le separă, <rij>med = r.
Rezolvare:
V 4R3
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
N 3N
V
 r 3 – volumul ocupat de o singură galaxie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5p
N
2 K  U  0 – teorema virialului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
M v 2 3 GM 2
2N   0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
N 2 5 R
5 v2 R
M . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
3 G
5 v2 3 3 N
M  r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
3 G 4
v2 r
M3N . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5
G
Din oficiu 1p
Problema 8. O stea neutronică are masa egală cu masa Soarelui M = 2 · 1030 kg.

Raza stelei neutronice este r = 10 km, iar cea a Soarelui este R = 7 · 108 m. Știind
că o rază de lumină ce trece pe la marginea discului solar este deviată spre interio-
rul Soarelui cu un unghi  S = 2 · 10–6 radiani. Să se determine unghiul de deviere
al unei raze luminoase ce trece pe la marginea stelei neutronice.
( G  6.673  10 11 Nm2 kg 2 )
Problema 9. Cu ajutorul unui telescop cu oglindă de rază r = 3 m se fotografi-

ază, în vizibil (λ = 500 nm) nebuloasa Andromeda. Ce interval de timp este necesar
pentru ca prin compararea fotografiilor obținute să putem constata rotația reciprocă
a Galaxiei noastre și a nebuloasei Andromeda în jurul centrului de inerție comun.
258
Distanța până la Andromeda este d  1,4  10 Rp Rp  6400km , iar masa nebu-

11
loasei Andromeda M A  3,6  1011  M  (M  – masa Soarelui). Masa Galaxiei noastre

M G  2,5  1011 M  .
Rezolvare:
Barem de rezolvare:
Problema 9 Punctaj
Distanța unghiulară minimă dintre două obiecte ce mai pot fi obser-
 500  10 9 2p
vate distinct este     8  10 8 rad .
2r 12
Fie T perioada mișcării de rotație în jurul centrului de inerție comun.
 2p
Timpul în care este parcurs unghiul  este t  T
2
Între perioada T și perioada T0  365zile terestre există relația:
2 3
 T   MG  M A   d  3p
    
 T0   M    RP 
3
  d  2  M 
t  T0      10 ani
3
2p
4r  P  G
R M  M A 
Oficiu 1p
Total Problema 9 10p
Problema 10. Considerând că, puterea tuturor surselor energetice de pe Pământ

folosite este P  1013 W , în timp ce puterea energiei solare primită pe Pământ este
P  1017 W și T0  300 k . Să se determine supraîncălzirea T a suprafeței terestre
datorată surselor energetice de pe Pământ (valoarea admisă este T  0,1 K ) care
este valoarea maximă admisibilă a lui P?
(1  x)n  1  nx  ... ; x≪1
Rezolvare:
Problema 10 Punctaj
Puterea radiată de un corp cu temperatura T este PR  T 4 2p
(legea lui S-B)
T 4 T 3p
P  P  (T0  T )4  T0 4 (1  )  T0 4 (1  4  ...)
T0 T0
T0  T
P 2p
T  T0  0,75  10 2 K
4 P
259
Tmax
T  Tmax  0,1 K Pmax  4 P Pmax  1,4  10 4 W 2p
T0
Oficiu 1p
Total problema 10 10p
Problema 11. O radiație infraroșie, cu o anumită lungime de undă, se absoarbe

în metan (CH4).
În condiții normale de presiune și temperatură un strat de metan, de a = 1cm,
absoarbe 98% din energia radiației incidente. De câte ori se micșorează ener-
gia radiației incidente la propagarea pe verticală, de sus în jos, în atmosfera
terestră, densitatea metanului este m  1,410 6 kg m 3 , iar densitatea aerului
a  1,14kg m 3 , R  8,31J molK
Problema 12. Dacă pentru o stea dublă vizuală, componenta principală are
intensitatea aparentă de 4 ori mai mare decât satelitul ei, care este diferența dintre
magnitudinile lor absolute.
Rezolvare:
Fie M0 magnitudinea absolută a stelei principale și M magnitudinea absolută a
satelitului și m0 și m magnitudinile aparente corespunzătoare. Distanța comună a
sistemului dublu față de noi fiind D, putem scrie:
M0 = m0 + 5 – 5 lgD M = M + 5 – 5 lgD, de unde M0 – M = m0 – m
I0
 10 0,4 m  m0  , unde I0 și I sunt intensitățile aparente ale stelei principale și
I
respectiv satelitului.
I
m0  m  2,5lg 0  m0  m  M 0  M  2,5lg 4  2,5.2lg 2  M 0  M  5lg 2
i
Problema 13. În sistemul binar A0620-00, care emite în domeniul X, vitezele

radiale orbitale pentru steaua normală și pentru obiectul compact sunt vsr = 457 km/s
și respectiv vcr = 43 km/s. Perioada orbitală este de 0.3226 zile.
a) Calculați funcția de masă. Notații: ms – masa stelei normale, mc – masa com-
panionului compact, i – unghiul de înclinare al orbitei. Ce ne spune acest rezultat
despre masa obiectului compact? (Rețineți că valoarea vcr nu a fost necesară pentru
a obține acest rezultat.)
b) Utilizați acum valoarea vitezei radiale orbitale a obiectului compact pentru a
determina masa acestuia, presupunând că i = 90°. Ce ne spune acest rezultat des-
pre masa obiectului compact?
c) Care este masa obiectului compact dacă unghiul de înclinare este de 45°?
Rezolvare:
a) Pentru deducerea funcției de masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
260
mc3 P 3
sin3 i  vsr (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
m  mc 
Pentru scrierea 2
2G
s
3
m c
sin3 i  6.35  1030 kg  3.19 M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 ms  mc 
2
deoarece masa membrului stâng trebuie să fie mai mică decât mc, mc trebuie să fie
mai mare decât 6.35×1030 kg = 3.19M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.5p
m v
b) s  cr  0.0941 (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
mc vsr
Pentru i = 90°, din (1) și (2) se obține
m
mc  3.19 M  ( s  1)2  3.82 M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
mc
Care este limita superioară pentru mc
Deoarece sin3 i  1 , mc  3.19 M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
c) i = 450
1
 2.83, mc  10.8 M  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
sin3 i
din oficiu 1p
Problema 14. Mărimea unei stele variabile crește cu 7 unități de magnitudine

între minim și maxim. De câte ori crește strălucirea în acest interval de timp?
Rezolvare:
Notăm cu m magnitudinea stelei și cu I strălucirea sau intensitatea luminoasă.
I  10 0,4 m sau lg I = –0,4m
Notăm cu m2 și m1 maximul și respectiv minimul magnitudinii m2 – m1 = 7
I 2  10 0,4 m2 și I1  10 0,4 m1 , de unde
I 2 10 0,4 m2 I I I 1
 0,4 m1  lg 2  0,4  m2  m1   2,8  2  10 2,8  1  2,8  639,35
I1 10 I1 I1 I 2 10
dacă magnitudinea crește cu 7 unități, strălucirea crește de 639 ori.
Problema 15. O stea dublă are componentele de magnitudine aparente vizuale

m1 = 2,6 și m2 = 4,2. privită cu ochiul liber, cele două componente se confundă. Ce
magnitudine aparentă integrală are, privită fără instrument ?
Rezolvare:
Fie I1 și I2 intensitățile aparente ale fiecărei componente în parte
I intensitatea integrală a cuplului I = I1 + I2
m magnitudinea integrală a cuplului m ≠ m1 + m2
I2 I I
 10 0,4 m1  m2  ,  10 0,4 m1  m  sau 1  2  10 0,4 m1  m 
I1 I1 I1
261
1  10 0,4 m1  m2   10 0,4 m1  m   1  10 0,4 m1 10 0,4 m  10 0,4 m2   10 0,4 m1  10 0,4 m  10 0,4 m2 

10 0,4 m  10 0,4 m2  10 0,4 m1 , de unde
m = –2,5 lg(10–1,04 + 10–1,64) = –2,5 lg 0,11412 = –2,5.(-0,94225) = 2,35
Probleme lungi (4×30p = 120p)

Problema 1. Galaxie vizibilă
O galaxie vizibilă de la distanța de 3 Mpc având viteza de circa 210 km/s, are
magnitudinea (totală) bolometrică m1 = 7m18.
1) (a) O stea din galaxie are magnitudinea absolută M = –7. Dacă această stea
este observată din galaxia sa de la distanța de 3 Mpc, care ar fi magnitudinea sa
aparentă? Care este modulul distanței la această galaxie?
(b) Luminozitatea diferențială a stelei, ∆L, în aproximația spectrului corpului
negru, este: ∆L = {8π2c2R2/λ5[ehc/(λkT) –1]} · ∆λ, unde R este raza stelei, T este tem-
peratura sa efectivă și λ este lungimea de undă.
∆L este puterea de emisie a stelei în intervalul lungimilor de undă λ și ∆λ (se
poate considera ∆λ≪λ)
(b1) Găsiți intensitatea spectrală corespunzătoare stelei I (λ) de pe Pământ, unde
I (λ) este definită ca puterea pe unitatea de arie pe unitatea de interval de lungime
de undă.
(b2) Arătați cum se poate determina temperatura T a stelei utilizând măsurarea
intensității spectrale la două lungimi de undă diferite, I(λ1) și I(λ2). Se consideră
cunoscute mărimile d și R care apar în expresia pentru T.
2) Presupuneți că o galaxie identică se află la distanța de 3 Gpc de noi. Aflați
care este magnitudinea bolometrică a acestei galaxii îndepărtate. Se va considera
H = 72 (km/s)/Mpc.
Rezolvare:
1) a) Magnitudinea aparentă: m = M + 5 lgd. Deoarece M = −7 și d = 3 Mpc,
rezultă:
m = −7 + 5 lg[3 · 106] = 25,38
Modulul distanței: DM = m − M = 25,38 + 7 = 32,38
b)
(b1) I(λ) = (1/4πd2)(∆L/∆λ) = (2πc2R2)/{λ5[ehc/(λkT) –1] · d2}
(b2)Intensitățile spectrale corespunzătoare lungimilor de undă λ1 și λ2, se pot
scrie sub forma:
I1 = I(λ1) = (2πc2R2)/{λ15[ehc/(λ1kT) –1] · d}
I2 = I(λ2) = (2πc2R2)/{λ25[ehc/(λ2kT) –1] · d2}
Atunci: (I1/I2) = {λ25[ehc/(λ2kT) –1] · d2}/{λ15[ehc/(λ1kT) –1] · d2}
Deoarece I1 și I2 se găsesc prin măsurare, rezultă că T este singura necunos-
cută în această ecuație și poate fi determinată.
2) În cazul primei galaxii, efectul cosmologic nu este important. În schimb, a
doua galaxie are o viteză (conform legii lui Hubble) v2 = 72 (km/s)/Mpc · 3 · 1000
Mpc = 216.000 km/s = 0,72 · c. Deoarece distanța este în scala cosmologică, trebuie
262
să ținem cont de efectele cosmologice (deplasarea spre roșu). Luăm în considerare

faptul că fiecare foton emis de stelele din galaxie ajunge la noi cu energie mai mică.
Magnitudinea stelară vizibilă este mai mare ca urmare a acestei reduceri de energie
a tuturor fotonilor.
Avem: εemis = h · c/λemis; εobservat = h · c/λobservat → εobservat/εemis = λemis/λobservat
Pentru prima galaxie se ține cont de efectul Doppler clasic:
Utilizăm relația lui Pogson: Δm = 2,5 · lg(E2/E1)
Deoarece raportul λemis/λobservat este același pentru orice foton, rezultă că raportul
E2/E0 pentru întreaga galaxie este egal cu raportul pentru orice foton.
Δmclasic = 2,5 · lg(λobservat/λemis )
Δmclasic = 2,5 · lg(1 + v2/c)
Δmclasic = 2,5 · lg(1 + 0,72)
Δmclasic = 2,5 · lg1,72
Δmclasic = 0,588
Pentru a doua galaxie se ține cont de efectul Doppler relativist:
Λobservat = λemis √(c + v2)/(c – v2) λobservat/λemis = √(c + v2)/(c – v2)
Δmrelativist = 2,5 · lg[√(c + v2)/(c – v2)] Δmrelativist = 2,5 · lg[√1,72/0,28]
Δmrelativist = 2,5 · lg[√1,72/0,28] Δmrelativist = 2,5 · lg[√1,72/0,28]
→ Δmrelativist = 0m,980
m2 = m1 + 5 · lg(r2/ r1) + Δmclasic → m2 = 7m18 + 5m · lg103 + 0m,588
→ m2 = 7m18 + 15m + 0m,588 → m2 = 22m,768
Problema 2. Calendarul
Analizați implicațiile reacțiilor termonucleare din Soare asupra calendarului,
combinat cu efectul frânării mareice din partea Lunii asupra rotației Pământului
care este de 3 ms/secol. Cate zile solare medii avea anul tropic pe vremea lui Ion
din peștera cu oase care a trăit acum 40.000 ani? Se știe ca Luna se îndepărtează
cu 38 mm pe an si ca Soarele pierde prin radiație 0,7% din masa în toată viața lui
pe secvența principală. Se dau M☼ = 2 · 1030 kg, M° = 6 · 1024 kg, ML = 1/81 M°și
aL = 384.400 km, a° = 149,6 mil. km.
Rezolvare:
a12 a22
Din conservarea momentului cinetic 1a12  2 a22  
T1 T2
M1T12 M2 T22
Din legea a 3-a a lui Kepler 
a13 a23
M1T1 M2 T2
Din acestea obținem 
a1 a2
Notând M2 = M1–ΔM, a2 = a1 + Δa, T2 = T1 + ΔT
M1T1  M1  M    T1  T 
Vom avea 
a1 a1  a
263
Împărțim relația pe rând cu M1 si cu T1 și înmulțim cu a1 și vom avea

 M   T 
1    1  
1  M1   T1 
și neglijând produsul ΔM · ΔT vom obține
a
1
a1
a M T a M T
1  1  adică  
a1 M1 T1 a1 M1 T1
a12  a1  a 
2
Acum vom diferenția legea a 2-a unde mai întâi înlocuim 

T1 T1  T
2
T  a 
Împărțim cu și înmulțim cu T1 și vom avea 1 
a12  1  
T1  a1 
T a
Și neglijând termenul pătratic vom avea  2  pe care o înlocuim pentru
T1 a1
M T
a avea dependența între masă și perioadă 2   sau dacă vrem între masă
M1 T1
a M
și semiaxă 3   . Cum pe noi în problemă ne interesează cum se modifică
a1 M1
anul sideral o vom folosi pe prima. Se știe ca pierderea de masă la reacția termo-
nucleară este de 0,7% ceea ce ar însemna că în toată viața Soarelui de 10 mili-
arde ani pe secvența principală va pierde 1,4 · 1028 kg. Și atunci pentru 40.000 ani
M
vom înmulți cu 4 · 10–6 și vom avea ΔM = 5,6 · 1022 kg astfel ca  2,8  10 8 și
M1
atunci T  5,6  10 8 adică ΔT = 1,767s adică 0,00002 zile solare medii de acum
T
deci anul tropic avea 365,242169 zile solare medii de acum. Cum durata zilei crește
cu 3 ms/secol în 400 secole ziua a crescut cu 1200 ms adică 1,2 secunde adică
0,00013888888 zile solare medii de acum deci în 365,242189 zile vom avea 0,005
zile diferența în sensul că anul tropic avea atunci 365,247169 zile solare medii de
atunci pentru că zilele erau mai scurte deci într-un an erau mai multe zile. (pe vre-
mea celui mai vechi calendar atestat documentar era 365,243 zile).
Problema 3. Călătorim printre stele

Un astronaut călătorește într-o navă spre a Centauri, aflat la o distanță de apro-
ximativ 4 a.l., măsurată față de Pământ, cu o viteză de u = 0,8 c.
a) Cât timp durează excursia până la a Centauri, măsurată cu un ceas de pe
Pământ?
b) Cât timp durează excursie la a Centauri, măsurată de către pilotul de pe navă?
c) Care este distanța dintre Pământ și a Centauri, măsurată de către pilot de pe
navă?
264
d) Un semnal radio este trimis de pe Pământ la nava la fiecare 6 luni, inter-

val măsurat de un ceas de pe Pământ. Care este intervalul de timp dintre semnalele
consecutive primite la bordul navei?
e) un semnal radio este trimis de la nava pe Pământ la fiecare 6 luni, măsurată
de un ceas la bordul navei. Care este intervalul de timp dintre semnalele consecutive
primite pe Pământ?
f) În cazul în care lungimea de undă semnalului radio trimis de pe Pământ este
l = 15 cm, pe ce lungime de undă trebuie reglat receptorul de pe navă?
Rezolvare:
u2
1  0.6
c2
a) Pentru un observator aflat pe Pământ
4a.l.
t  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
0.8c
t  5ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
b) Pentru un observator aflat pe navă
u2
t0  t  1  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
c2
t0  5ani  0.6  3ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
u2
c) l  l0 1  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
c2
l  4a.l.  0.6  2.4a.l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
u
t0 (1  cos )
d) t  c cu   0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
u2
1 2
c
t0  6luni, t  18luni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p
e) la fel ca la d) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5p
cu
f)    0 ,   45cm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5p
cu
Din oficiu 1p
Problema 4. Asteroidul
Un asteroid de tip M (forțe de coeziune foarte mari),omogen de masă m și densi-
tate ρ = 5,2g/cm3, având formă sferică, datorita unor perturbații anterioare se mișcă
pe o orbită circulară de rază R = 1,0375UA în jurul Soarelui. Asteroidul de formă
sferică de raza r = 60km are și o mișcare de rotație proprie cu viteza unghiulară
Ω0 = 0,993·10–3rad/s în același sens cu sensul de mișcare pe orbită, în jurul unei
axe care trece prin centrul de simetrie a asteroidului și care este perpendiculară
265
pe planul orbitei circulare. În decursul timpului la un moment dat asteroidul

trece prin vecinătatea planetei Pământ la o distanță minimă de aceasta egală cu
dmin = 0,0375UA. Influența planetei Pământ asupra orbitei circulare a asteroidu-
lui este neglijabilă dar nu se poate neglija influența asupra mișcării de rotație pro-
prie în jurul axei sale atunci când trece prin vecinătatea Pământului. În momentul
în care va avea o viteză unghiulară maximă de rotație proprie datorită influenței
Pământului, asteroidul se va rupe în două fragmente de mase egale aproximativ sfe-
rice care vor avea o viteză unghiulară de rotație proprie în același sens Ω, cu sensul
lor de mișcare pe o orbită circulară în jurul centrului de masă. Influența Lunii asu-
pra asteroidului se neglijează. Se cunosc: luminozitatea Soarelui, L☼ = 3,84·1026 W,
masa Pământului MP = 5,97·1024 kg, distanța Pământ-Soare dPS = 1UA, momentul
2
de inerție a unei sfere I  mr 2 , masa Soarelui M☼ = 2·1030kg.
Să se calculeze: 5
a) Viteza unghiulară Ωmax maximă de rotație proprie a asteroidului datorită influ-
enței planetei Pământ.
b) Distanța maximă dmax la care se depărtează unul de altul cele două fragmente
de asteroid și viteza unghiulară Ω de rotație proprie a unui fragment de asteroid.
c) Magnitudinea aparenta a asteroidului înainte de a se rupe știind ca albedoul
acestuia este A = 0,04, iar magnitudinea aparenta pentru Lună este mL = –12,7
atunci când se afla la o distanță de 384000 km iar albedoul pentru Lună este
AL = 0,12, raza Lună RL = 1738Km și distanța Soare-Lună este dSL = 1,0026UA.
Barem de corectare:
Parțial
Subiectul
Detaliere Punctaj
Problema (Asteroidul) punctaj
a) Energia mecanică a asteroidului pe orbită
E A  Ecinetica  E potentiala  Erotatie . proprie 0,50
mv 2 mM  1 2 2
EA  G 2
 I 0 unde I  mr 2 este momentul 0,25
2 R 2 5
de inerție
mv 2 mM  0,25
Din condiția de stabilitate pe orbită G
mM  1 2 R R2
E A  G  I 0 0,50 3 puncte
2R 2
Energia asteroidului la distanța minimă de Pământ
mM  mM  1 2 0,50
E B  G G  I  max unde dPS  1UA
( R  dPS ) 2R 2
Din legea conservării energiei mecanice EA = EB, rezultă
1 2 mM  1
I  0  G  I 2max 0,50
2 ( R  dPS ) 2
266
Parțial
Subiectul
Detaliere Punctaj
0,50
2mM  5 M
 max  20  G  max  20  G
I ( R  dPS ) r ( R  dPS )
2
 max  9,96  10 3 rad/s

adică o perioadă de rotație proprie Pmin = 0h10m30,1s
Inițial asteroidul avea o perioadă de rotație proprie
P0 = 1h45m23,53s
b) Datorită acțiunii forțelor centrifuge asteroidul se rupe
în două fragmente sferice. Din legea conservării energiei
rezultă:
– inițial asteroidul avea energie cinetica de rotație proprie,
energie cinetica de mișcare pe orbita și energie potențială
gravitațională datorată atât Pământului dar și Soarelui.
– în final cele două fragmente sferice de asteroid au ener-
gie cinetică de rotație proprie, energie cinetică de mișcare pe
orbita circulară în jurul centrului de masă (fragmentele fiind
identice se vor depărta simetric față de CM la o distanță
rmax), energie cinetică de mișcare a CM și energie potenți-
ală de interacțiune gravitațională dintre cele două fragmente,
energie potențială gravitațională dintre cele două fragmente
și câmpul gravitațional al Pământului și Soarelui. Deoarece
distanța la care se vor depărta cele două fragmente este mică
comparativ cu distanțele până la Pământ sau până la Soare
atunci energia potențială gravitațională datorată Pământului 4 puncte
și Soarelui înainte de fragmentarea asteroidului este egală
cu energia potențială gravitațională datorată Pământului și
Soarelui după fragmentarea asteroidului.
Einitial  E final
m m
 0,25
1 m 2 1 m 2 1 1 2 2
E final   v   v  I fr   I fr   G
2 2
2 2 2 2 2 2 2 rmax 0,25
1
Einitial  I 2max
2 0,25
m 2 m2 1
v  I fr 2  G  I 2max
2 8 rmax 2 0,25
2 m
unde I fr   rfr2 este momentul de inerție a unui fragment 0,25
5 2
de asteroid.
267
Parțial
Subiectul
Detaliere Punctaj
4 3 4 rfr  3
r
V r  2  rfr3
3 3 2 0,25
Legea conservării energiei devine:
1 2 1 m 1 0,25
v  3 r 2 2  G  r 2 2max
2 5 4 8 rmax 5
Din condiția de stabilitate pe orbita circulară a celor două
fragmente rezultă:
m 2 m m
v 
Fcentrifuga  2  G 2 2 2  Fatractie . gravit . 0,25
rmax  2rmax 
m
v2  G
8 rmax
Din legea conservării momentului cinetic
Linitial  I  max
m
L final  2  I fr   2   vrmax
2
m 0,25
L final  2  I fr   2   vrmax  I  max  Linitial
2
2 r2 2
 3   vrmax  r 2  max
5 4 5
Înlocuim expresia lui rmax în expresia de mai sus
2 r2 Gm 2
 3   v  2  r 2  max
5 4 8v 5
4r 3
2 G  0,25
2 r 3 2
    r 2  max
5 34 8v 5
 5 Gr 
  3 4   max   
 12 v 
Înlocuim această expresie în formula legii conservării
2
1 3
4 2  5 Gr  1 2 2
energiei  v 2  r    max     r  max
2 5  12 v  5
0,25
1 4 3
4 1 2 3 4 5 3 4
   Gr   0
2
v   2
max   v   Gr  max  v 
2r 2 5 6 144
numeric: 1,39  10 6 v 4  0,1162v 2  1,722v  2,35  0
268
Parțial
Subiectul
Detaliere Punctaj
Primul termen este neglijabil astfel încât din rezolvarea
ecuației de gradul al II-lea rezultă următoarele soluții reale:
Viteza unui fragment în sistemul CM.
m
v1  13,29
s 0,25
m
v2  1,52
s
Pentru prima viteză obținem r1max
m r
r1max  G 2  222km  rfragment  3  47,62km
8v1 2
soluție bună din punct de vedere fizic;
d1max  2  r1max  2  222km  444km
Pentru a doua viteză obținem r2max 0,25
m
r2 max  G 2  16970km
8v2
soluție bună din punct de vedere fizic
Distanța maximă dintre cele două fragmente de asteroid
este: d2max  2  r2 max  2  16970km  33940km
Iar viteza unghiulară de mișcare proprie a unui fragment
 5 Gr  3 rad
este: 2  3 4   max     12,63  10  0 deci
 12 v2  s
soluția a doua nu este bună;
 0,25
5 Gr  3 rad
1  3 4   max     12,56  10 0
 12 v1  s
soluție bună
Iar d1max  2  r1max  2  222km  444km
Adică fiecare fragment are o perioada de rotație proprie
Pfr = 0h08m20s și masa asteroidului m = ρV 0,25
4r 3
m   V    4,702  1018 kg 0,25
3
c) Strălucirea Soarelui la nivelul asteroidului este:
L 0,25
E   2
4R
Fluxul incident de lumină care cade pe suprafața asteroi-
2
dului este:  incident  E  2r 2  L  2r 2  L   r  0,25
4R2  R
269
Parțial
Subiectul
Detaliere Punctaj
Fluxul de lumină reflectat de suprafața asteroidului:
 reflectat  Aast .  incident 0,25
Strălucirea asteroidului pe suprafața Pământului este:

 reflectat Aast . L r
2
Easteroid   
2  
0,25
4  R  dps  4  R  dPS   R 
2
Analog pentru Lună:

2
AL L  rL 
E Luna    0,25
4 dPL 2  dSL 
2 puncte
2 2
Easteroid Aast .  dPL   r   dSL 
2
     
AL  R  dPS   rL   R 
0,25
E Luna
Easteroid
 10  L ast . 
0,4 m  m
E Luna 0,25
2 2
A  dPL   r   dSL 
2
mast  mL  2,5lg ast .      

AL  R  dPS   rL   R  0,25
mast  6,70
Oficiu 1p 1p
Total 10p
270
Proba teoretică
pentru selecția lotului reprezentativ al României pentru
Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2011
Seniori
I. Probleme scurte (30 puncte)

1. Calculați durata crepusculului civil pentru un observator aflat la Cluj-Napoca
(46°47’45” latitudine nordică) în ziua echinocțiului de primăvară și a solstițiului de
vară. (5 puncte)
2. Într-un loc din emisfera nordică este înfipt vertical în pământ un gnomon din
care au rămas afară 2,5 metri. La 3 ore și 40 de minute după culminația superi-
oară a Soarelui umbra gnomonului în planul orizontului locului este de 3,831 metri.
Aflați latitudinea geografică a locului în care se află gnomonul știind că declinația
Soarelui în aceea zi a fost + 15°20’? (5 puncte)
3. La răscruce de drumuri se găsesc plăci indicatoare care ne dau direcția și dis-

tanța până la anumite locuri de pe Pământ. (5 puncte)
a) Aflați unghiul dintre două plăci indicatoare amplasate în curtea liceului din
Călimănești orientate spre locul de desfășurare a olimpiadelor internaționale de
anul acesta. Olimpiada internațională de astronomie va fi găzduită de Alma Ata.
Coordonatele geografice ale acestei localități sunt latitudine 43°16’39”N, longitu-
dine 76°53’45”E. Considerați că gazda olimpiadei de astronomie și astrofizică este
Cracovia de coordonate 50°03’41” latitudine nordică, 19°56’18” longitudine estică.
Coordonatele geografice ale orașului Călimănești sunt latitudine 45°14’21” N, longi-
tudine 24°20’36”E.
b) Dacă presupunem că Pământul este sferic, distanța dintre două locuri de pe
el este egală cu lungimea arcului mic de cerc mare ce trece prin cele două puncte.
Aflați distanța dintre Călimănești și Alma Ata, respectiv Călimănești și Cracovia.
Raza medie a Pământului este 6371 km. Neglijați altitudinea la care se află orașele
considerate.
4. Aflați distanța maximă dintre două poziții de pe Pământ de unde se vede

Luna ocultând simultan aceeași stea. Se presupune că Pământul este sferic, raza
Lunii este egală cu 1738 km, iar raza medie a Pământului 6371 km. (5 puncte)
5. Considerând mai multe stele pe sfera cerească, să se discute cum variază abe-
rația anuală în funcție de coordonatele lor ecliptice. La ce poziții corespunde abera-
ția maximă și minimă. (5 puncte)
6. Într-un loc de latitudine geografică φ cunoscută, se observă cu teodo-

litul cele două treceri la meridian ale stelei αCephei, de coordonate ecuatori-
271
ale cunoscute(teodolitul dă distanțele zenitale z1 și z2 ). Ținând seama de relația

R  A  tg z  B  tg 3 z , să se calculeze constantele A și B ale refracției. (5 puncte)
II. Probleme lungi (20 puncte)

1. O cefeidă are densitatea medie   0,657 kg m 3 iar magnitudinea apa-
rentă variază între valorile m  (3,6  4,3) . Temperatura corespunzătoare razei
medii la suprafața cefeidei este egală cu 3  10 3 T int erior (unde T int erior este valoa-
rea minime a temperaturii medii din interiorul Soarelui) iar raportul razelor
extreme ale cefeidei este egal cu 1,5. Se cunoaște: R  695800km , T  5770 K ,
  5,6704  10 8 W 2 K 4 , M   4,74 , mH  1,67  10 27 kg , k  1,38  10 23 J K și
  1,41kg m 3
Să se afle:
a) Magnitudinea absolută medie a cefeidei si distanța exprimată în parseci până
la cefeidă.
b) Valorile extreme a razei cefeidei exprimate în raze solare.
c) Temperatura maximă și temperatura minimă în funcție de temperatura de la
suprafața Soarelui. (10 puncte)
2. Un „obiect cosmic” se apropie de o gaură neagră masivă pe o traiectorie para-

bolică. Observatorul de pe Pământ, periastrul traiectoriei și centrul găurii negre
sunt coliniare. Folosind un spectrofotometru, observatorul de pe Pământ a măsu-
rat o deplasare relativă a liniei spectrale λ0: Δλ/λ0, și a separat o deplasare Doppler
zD = 0.4, atunci când obiectul trece la periastru. Se consideră că masa obiectului
cosmic este mult mai mică decât masa găurii negre.
a. Să se afle distanța minimă la care trece obiectul cosmic față de centrul găurii
negre, dacă se cunoaște densitatea găurii negre ρBHole.
b. Să se calculeze deplasarea spre roșu gravitațională la periastru.
c. Să se calculeze Δλ/λ0 = zD, în funcție de ρBhole, atunci când obiectul cosmic se
află pe traiectorie sub un unghi θ = 60°în raport cu direcția ce unește centul găurii
negre cu periastrul.
d. Presupunând că gaura neagră se comportă ca un corp negru perfect, a cărui
hc 3
temperatură este dată de formula: TH  , iar constanta Stefan este dată
25 k 4 162 GMk
de expresia  
15h 3 c 2
Puterea emisă de gaura neagră sub formă de radiație Hawking respectă legea
Stefan-Boltzmann. Să se calculeze timpul de evaporare a găurii negre pentru gaura
neagră. (Aplicație numerică MH = 3MSoare). (10 puncte)
Rezolvare problema 1 lungă:

Mm GM
a) F  G 2 F  ma ⇒ a  2 – accelerația unui punct material pe supra
r r
fața cefeidei
272
4r 3 4
M  V   ⇒ a Gr  2 r forța este de tip elastic – deci o cefeidă poate
3 3
fi modelată ca un oscilator armonic iar ω reprezintă pulsația cefeidei.
4 4 2 4  3
2  G , 2  G ⇒ P   P = 5,365 zile
3 P 3 G
Din relația lui Henrietta Leavitt M  2,81lg P  1,43  3,48 magnitudinea
absolută medie a cefeidei.
3,6  4,3 7,9
M  mmedie  5  5lg d mmedie    3,95
2 2
3,48  3,95  5  5lg d ⇒ d  306,19 pc  998,2al distanța până la cefeidă.
b) Fie L – luminozitatea medie a cefeidei

L L
 10 0,4( M   M )  10 0,4(4,74  3,48)  1941 L  1941L
L L
m1  3,6 – magnitudinea aparentă minimă
M1  m1  5  5lg d  3,6  5  5  2,486  3,83 – magnitudinea absolută la lumi-
nozitate maximă
m2  4,3 – magnitudinea aparentă maximă
M2  m2  5  5lg d  4,3  5  5  2,486  3,13 – magnitudinea absolută la lumi-
nozitate minimă
L1
 10 0,4( M   M1 )  10 0,4(4,74  3,83) L1  2679 L luminozitatea maximă
L
L2
 10 0,4( M   M2 )  10 0,4(4,74  3,13) L2  1406 L luminozitatea minimă
L
Temperatura minimă medie din interiorul Soarelui se determină folosind teo-
V V
P r
rema virialului astfel: 3  PdV    0 3 dM  r     0
0 0
  r 
M
M r
Dar   G  dM  r  – energia potențială gravitațională a Soarelui.
r
0
1 1
Întrucât r RSoare peste tot în interiorul Soarelui, deci  din ecuația de
r RSoare
mai sus obținem o limită inferioară pentru mărimea energiei potențiale gravitațio-
M
M  r  dM  r  M2
nale a Soarelui, adică:    G  G Soare
0
RSoare 2 RSoare
k
Din ipoteza că materia solară este un gaz perfect Prad  0, Pgaz  P  T
M 
mH
k k
3 T  r  dM  r   3 TS  M S
0
mH mH
unde temperatura medie a Soarelui este dată de formula:
273
 M
k
M S TSoare  3  T  r  dM  r 
0
mH
mH GM 
De unde rezultă formula T int erior   2  106 K
6 kR
mH GM 
T int erior   2  106 K este temperatură minimă medie din interiorul
6 kR
1
Soarelui unde   pentru hidrogen ionizat
2
TS  3  10 3  2  106 K  6000 K – temperatura la suprafața cefeidei
L 4R medie2 TS4
 de unde rezultă
L 4R2 T4
R  40,74 R – raza medie a cefeidei.
R1
 1,5  R1  1,5 R2 R  R2
R 1
R2 2
3 2
R1  R  48,89 R R2  R  32,59 R
2,5 2,5
c) L1  4R12 Tmin
4
L 2  4R22 Tmax
4
L1 2679 L
Tmin    1,12T  6462,4 K
4R1  4  48,89 2 R2 
2
L2 1406 L
Tmax    1,32T  7616,4 K
4R2  4  32,59 2 R2 
2
274
Proba practică și de analiză a datelor pentru selecția loturilor reprezentative

ale României pentru Olimpiada Internațională de Astronomie 2011
și Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2011
Seniori
Problema 1. (10 puncte)

Sistemul binar din figura (a) realizat la scară are perioada orbitală P = 30
zile, iar semiaxa mare a orbitei aparente este înclinată cu un unghi i = 450 față de
direcția razei de vizare. Într-o bună aproximație se va considera ca maximele vite-
zei radiale sunt atinse în punctele de pe elipse unde vectorii viteză sunt paraleli cu
direcția de vizare.
În figura (1b) sunt reprezentate cantitativ graficele vitezelor radiale ale compo-
nentelor sistemului reduse la același ciclu v1, v2
Să se determine:
a. Excentricitatea orbitei sistemului binar; (2 puncte)
b. Semiaxele mari a1 și a2 a celor două orbite; (5 puncte)
c. Masele celor două stele. (2.5 puncte)
To Earth
Figura (a) Figura (b)
Problema 2. (10 puncte )

În următorul tabel sunt cuprinse observațiile fotometrice realizate pentru ste-
lele dintr-o zonă de pe cer pe parcursul mai multor nopți de observații în dome-
niul fotometric VJohnson. Observațiile au relevat existența a trei stele variabile în
zonă. Steaua folosită ca stea de comparație are magnitudinea în sistemul standard
Johnson: mc = 8.40. Pentru măsurătorile diferențiale din tabel se neglijează efectele
de ordin 2 sau mai mare în expresia coeficientului de extincție.
a. Să se reprezinte grafic curbele de lumină observate pentru stelele variabile. (3
puncte)
b. Să se estimeze perioadele și amplitudinile celor trei curbe de lumină. Să se
justifice estimările. (3 puncte)
c. Pe baza curbelor de lumină să se stabilească pentru fiecare din cele trei stele
variabile tipul de variabilitate. (1.5 puncte)
275
d. Să se estimeze distanța până la stelele variabile în cazul în care acest lucru

este posibil. (2 puncte)
Tabelul cu observații fotometrice

HJD HJD
V1-C V2-C V3-C V1-C V2-C V3-C
2455600 + 2455600 +
0.2025 0.387 –1.137 1.595 2.2815 0.427 –1.210 0.843
0.2160 0.367 –1.135 2.079 2.2950 0.443 –1.216 0.828
0.2295 0.353 –1.132 2.816 2.3085 0.450 –1.222 0.825
0.2430 0.350 –1.129 3.305 2.3220 0.446 –1.228 0.820
0.2565 0.358 –1.127 2.808 2.3355 0.431 –1.235 0.819
0.2700 0.375 –1.125 2.066 2.3490 0.410 –1.241 0.814
0.2835 0.397 –1.122 1.588 2.3625 0.387 –1.247 0.811
0.2970 0.420 –1.120 1.268 2.3760 0.367 –1.253 0.808
0.3105 0.439 –1.118 1.055 2.3895 0.353 –1.258 0.805
0.3240 0.449 –1.115 0.918 2.4030 0.350 –1.264 0.805
0.3375 0.448 –1.113 0.843 2.4165 0.358 –1.270 0.801
0.3510 0.437 –1.111 0.828 2.4300 0.375 –1.275 0.801
0.3645 0.418 –1.109 0.825 2.4435 0.397 –1.281 0.802
0.3780 0.395 –1.107 0.820 2.4570 0.420 –1.286 0.804
0.3915 0.373 –1.106 0.819 2.4705 0.439 –1.291 0.805
0.4050 0.357 –1.104 0.814 2.4840 0.449 –1.296 0.806
0.4185 0.350 –1.102 0.811 2.4975 0.448 –1.301 0.810
0.4320 0.354 –1.100 0.808 2.5110 0.437 –1.305 0.814
0.4455 0.369 –1.099 0.805 2.5245 0.418 –1.310 0.817
0.4590 0.390 –1.097 0.805 2.5380 0.395 –1.314 0.820
0.4725 0.413 –1.096 0.801 2.5515 0.373 –1.319 0.825
0.4860 0.433 –1.094 0.801 3.3480 0.405 –1.295 0.808
0.4995 0.447 –1.093 0.802 3.3615 0.427 –1.292 0.805
0.5130 0.450 –1.091 0.804 3.3750 0.443 –1.289 0.805
2.2005 0.361 –1.172 2.808 3.3885 0.450 –1.286 0.801
2.2140 0.351 –1.178 2.066 3.4020 0.446 –1.282 0.801
2.2275 0.352 –1.184 1.588 3.4155 0.431 –1.279 0.802
2.2410 0.363 –1.191 1.268 3.4290 0.410 –1.276 0.804
2.2545 0.382 –1.197 1.055 3.4425 0.387 –1.272 0.805
2.2680 0.405 –1.203 0.918 3.4560 0.367 –1.269 0.806
Tabelul cu observații fotometrice (continuare)

HJD HJD
2455600 + 2455600 +
3.4695 0.353 –1.265 0.810 5.5485 0.450 –1.016 0.887
3.4830 0.350 –1.262 0.814 5.5620 0.446 –1.018 0.906
3.4965 0.358 –1.258 0.817 6.2100 0.375 –1.267 0.820
276
HJD HJD
2455600 + 2455600 +
3.5100 0.375 –1.255 0.820 6.2235 0.397 –1.273 0.819
3.5235 0.397 –1.252 0.825 6.2370 0.420 –1.278 0.814
3.5370 0.420 –1.248 0.828 6.2505 0.439 –1.283 0.811
4.3065 0.442 –1.092 0.811 6.2640 0.449 –1.288 0.808
4.3200 0.425 –1.091 0.808 6.2775 0.448 –1.294 0.805
4.3335 0.403 –1.089 0.805 6.2910 0.437 –1.298 0.805
4.3470 0.380 –1.088 0.805 6.3045 0.418 –1.303 0.801
4.3605 0.361 –1.087 0.801 6.3180 0.395 –1.308 0.801
4.3740 0.351 –1.086 0.801 6.3315 0.373 –1.312 0.802
4.3875 0.352 –1.085 0.802 6.3450 0.357 –1.317 0.804
4.4010 0.363 –1.084 0.804 6.3585 0.350 –1.321 0.805
4.4145 0.382 –1.083 0.805 6.3720 0.354 –1.325 0.806
4.4280 0.405 –1.082 0.806 6.3855 0.369 –1.328 0.810
4.4415 0.427 –1.081 0.810 6.3990 0.390 –1.332 0.814
4.4550 0.443 –1.080 0.814 6.4125 0.413 –1.336 0.817
4.4685 0.450 –1.079 0.817 6.4260 0.433 –1.339 0.820
4.4820 0.446 –1.078 0.820 6.4395 0.447 –1.342 0.825
4.4955 0.431 –1.077 0.825 6.4530 0.450 –1.345 0.828
4.5090 0.410 –1.077 0.828 6.4665 0.442 –1.348 0.831
5.2380 0.395 –1.011 0.820 6.4800 0.425 –1.350 0.840
5.2515 0.373 –1.010 0.819 6.4935 0.403 –1.352 0.854
5.2650 0.357 –1.008 0.814 6.5070 0.380 –1.355 0.869
5.2785 0.350 –1.008 0.811 6.5205 0.361 –1.357 0.887
5.2920 0.354 –1.007 0.808 6.5340 0.351 –1.358 0.906
5.3055 0.369 –1.006 0.805 6.5475 0.352 –1.360 0.923
5.3190 0.390 –1.005 0.805 6.5610 0.363 –1.362 0.932
5.3325 0.413 –1.005 0.801 6.5745 0.382 –1.363 0.923
5.3460 0.433 –1.004 0.801 6.5880 0.405 –1.364 0.906
5.3595 0.447 –1.004 0.802 6.6015 0.427 –1.365 0.887
5.3730 0.450 –1.004 0.804 6.6150 0.443 –1.366 0.870
5.3865 0.442 –1.004 0.805 6.6285 0.450 –1.366 0.854
5.4000 0.425 –1.004 0.806 7.4655 0.369 –1.215 0.854
5.4135 0.403 –1.004 0.810 7.4790 0.390 –1.212 0.869
5.4270 0.380 –1.005 0.814 7.4925 0.413 –1.208 0.887
5.4405 0.361 –1.005 0.817 7.5060 0.433 –1.205 0.906
5.4540 0.351 –1.006 0.820 7.5195 0.447 –1.202 0.923
5.4675 0.352 –1.007 0.825 7.5330 0.450 –1.198 0.932
5.4810 0.363 –1.008 0.828 7.5465 0.442 –1.195 0.923
5.4945 0.382 –1.009 0.831 7.5600 0.425 –1.192 0.906
5.5080 0.405 –1.010 0.840 7.5735 0.403 –1.188 0.887
5.5215 0.427 –1.012 0.854 7.5870 0.380 –1.185 0.870
5.5350 0.443 –1.014 0.869 7.6005 0.361 –1.182 0.854
277
Problema 3. (10 puncte)

Imaginea CCD următoare (printată ca negativ) a fost obținută la Observatorul
Astronomic Cluj–Stația Feleac (Latitudine: 46°42’36.3”N; Longitudine:
1h34m22.47sE) în data de 8 martie 2011 la ora 20:05:53 Timp Legal Român (Timp
Universal Coordonat + 2h). Timpul de expunere al imaginii a fost de 5 secunde.
a. (1.5 puncte)
Identificați pe imagine următoarele stele:
Alfa Aur (Capella) [RA2000.0 = 5h16m41.3s, Dec2000.0 = 45°59’53”];
Beta Tau (Elnath) [RA2000.0 = 5h26m17.5s, Dec2000.0 = 28°36’27”];
Alfa Per (Mirfak) [RA2000.0 = 3h24m19.3s, Dec2000.0 = 49°51’40”];
și indicați direcția aproximativă spre polul nord ceresc.
b. (2 puncte)
Neglijînd aberațiile sistemului optic determinați:
b1. Câmpul imaginii (în grade pe latura lungă a CCD-ului = orizontală și cea
scurtă a CCD-ului = verticală).
b2. Scara imaginii (în minute de arc/pixel sau grade de arc/pixel) ști-
ind că dimensiunile camerei CCD folosite pentru achiziția imaginii sunt: 2352
pixeli × 1568 pixeli, pixelii fiind pătrați cu latura de 9.5 μm.
b3. Distanța focală a obiectivului folosit.
c. (6 puncte)
Calculați distanța topocentrică (punct de observație–obiect ceresc) până la sate-
litul artificial surprins în zona centrală a imaginii. Se consideră orbita satelitului ca
fiind circulară, și de asemenea se consideră că trecerea observată face parte dintr-o
trecere zenitală.
Timpul sideral la ora 0h Timp Universal Coordonat în data de 8 martie 2011 a
fost:
11h 01m24.394s. (Sursa: Anuarul Astronomic 2011, Ed. Academiei Române)
Valorile constantelor astronomice primare și derivate necesare în problemă sunt:
Constanta gravitației: G = 6,673 × 10–11m3kg–1s–2;
Raza medie a Pământului: RE med = 6367444,2 m ;
Masa Pământului: ME = 5,972138 × 1024 kg.
Se vor neglija efectele precesiei și nutației pentru toate calculele necesare în
problemă.
Observație: Satelitul observat are indicativul 1990-018-B și este de fapt un corp

de rachetă: Okean 2 Rocket, iar orbita reală este eliptică: 622×645 km, 82.5°.
Notă: Toate subiectele sunt obligatorii. Fiecare subiect se scrie pe o pagină de

concurs separată.
Timp de lucru 3 ore.

278
279
Rezolvare problema1:
2 2
x! y!
a) Ecuația elipsei în sistemul de coordonate Oxy este: 2  2  1
a b
2 2
x y
Ecuația elipsei în sistemul de coordonate Oxy este: 2  2  1
Fie M(x,y) un punct arbitrar pe elipsă: a b
x!  r cos(i  )  r(cos i cos   sin i sin ) y
y!  r sin(i  )  r(sin i cos   cos i sin )

Vx =VA A
y’
x
x  r cos   cos  
r
β
y y’
y  r sin   sin   M(x,y)
r (x’,y’)
i r
α
x
i
x y 0 x
x  r( cos i  sin i)  x cos i  y sin i
!
b x’
r r
x y
y!  r( sin i  cos i)  x sin i  y cos i a
r r
Ecuația elipsei în sistemul de coordonate Oxy va fi:
2 2
(x cos i  y sin i) (x sin i  y cos i)
 1 x’
a2 b2
Din desen se măsoară lungimea axei mari a elipsei 2a1  3,4cm și distanța de la
centrul de masă la punctul de afeliu al elipsei mari 2,4 cm.
a1  1,7 cm 2,4cm  a1  ea1  e  0,4 excentricitatea elipsei
2
b) Pentru i = 45° ⇒ cosi = sini =
Ecuația elipsei va fi: 2
2 2
( x  y) ( x  y)
 2 sau (x  y) (1  e )  (x  y)  2a (1  e )
2 2 2 2 2

a 2
a (1  e )
2 2
Pentru o variație foarte mică x a lui x și o variație foarte mică y a lui y

obținem: (x  x  y  y)2 (1  e 2 )  (x  x  y  y)2  2a 2 (1  e 2 )
(x  y)2 (1  e 2 )  (x  y)2  2a 2 (1  e 2 )
Scădem cele două ecuații și obținem:
(x  y)(2 x  2y  x  y) (1  e 2 )  (x  y)(2 x  2y  x  y)  0
Raportăm la intervalul de timp t și obținem:
1 1 1 1
(x  y )(2 x  2y  x  y) (1  e 2 )  (x  y )(2 x  2y  x  y)  0
t t t t
x y
Dar Vx  și Vy  sunt componentele vitezei unui punct A(x,y) de pe elipsă.
t t
(Vx  Vy )(x  y) (1  e 2 )  (Vx  Vy )(x  y)  0 , deoarece x  0 iar y  0
280
Impunem condiția ca în punctul A(x,y), viteza să fie paralelă cu axa Ox (direcția

de vizare), adică în punctul A să înregistrăm maximul vitezei radiale din figura (b).
Deci VA  Vx iar Vy  0 .
(Vx  0)(x  y) (1  e 2 )  (Vx  0)(x  y)  0
e2 y
x coordonata x a punctului A
2  e2
Înlocuim în ecuația elipsei și vom obține coordonata y a punctului A
e2 e2a
y A  a 1 
iar x A  
2 2(2  e 2 )
Vom avea două puncte deoarece avem două valori extreme ale vitezei.
e2a e2 e2a e2
A(  , a 1 ) și !
A( , – a 1 )
2(2  e 2 ) 2 2(2  e 2 ) 2
yA 2  e2
tg(i +β ) =  2 i + β = 79,21° iar β=34,21°
xA e
y
U – reprezintă anomalia excentrică
v – reprezintă anomalia adevarată
1 e u
β’
v A
tg 
Vx
tg
2 1 e 2
unde u = 180 – β = 145,78° θ γ
– anomalia adevărată β
iar v = 157,21°– anomalia adevărată. u M(x,y)

Dar OA · V1max sin !  2Var (x’,y’)
ab i α
x
Var – este viteza areolara = 0 i x
P
a(1  e 2 ) b
u’
x’ CM v
iar OA = – ecuația elipsei
1  e cos v V’
a
Din grafic V1max  58km s  12,24 UA an
iar din OAF   v  u  11,43 și A’
  90  i    10,79 β’’
OA· V1max sin !  2Var
!  90      90  10,79  11,43  67,78
a(1  e 2 ) 2 a  a 1  e 2
· V1max · sin67,78 = deci a1  0,215UA semiaxa mare a
1  e cos v P
orbitei stelei 1
a
Din figură rezultă că a2  1  0,107UA
2
Deci semiaxa mare a orbitei aparente a sistemului binar va fi:
a  a1  a2  0,322UA
281
P 2 ( M1  M2 ) a3
c)  1 ⇒ M 1  M 2   5 M
a3 P2
M1a1  M2 a2 M1  1,67 M  M2  3,33 M 
Problemă propusă pentru proba teoretică (Pământul)

Se dă latitudinea geografică ϕ a unei localități.
1) Să se determine raza Pământului ρ în acel loc și latitudinea geocentrică
! știind că raza ecuatorială a Pământului este a  6378km , iar turtirea la pol
ab 1
 ,   45 .
a 297
2) Care este locul de pe Pământ pentru care   ! este maxim și care este valoa-
rea acestui maxim?
3) Pentru locul de la punctul 1) se cunoaște la o anumită dată,declinația geocen-
trică δ și distanța geocentrică Λ a centrului Lunii, când aceasta trece la meridian.
Se cere declinația aparentă a centrului Lunii.
Rezolvare:
Fie APA o secțiune meridiană a

elipsoidului Pământului, M localitatea
dată.
ϕ – latitudinea geografică
(unghiul format de verticala
locului MN cu ecuatorul).
! – latitudinea geocentrică =
= unghiul MOA
ρ = OM raza geocentrică a locului.
Ψ = unghiul M !OA = latitudinea excentrică( M ! fiind punctul de pe cercul princi-
pal care se proiectează în M pe elipsă).
a2  b2
e2  = excentricitatea secțiunii eliptice a Pământului.
a2
Raza geocentrică este dată de formula:
  a 1  e 2 sin2  sau ținând seama că tg  b tg
a
a 4 cos 2   b 4 sin2  b 2
b 1 296
  2
2
 1  e2 ;  1  
a cos   b sin 
2 2 2
a 2
a 297 297
b
ρ poate fi exprimat în funcție de și ϕ
b 4 a
cos 2   4 sin2 
 a
2 2 a
b2
cos   2 sin2 
2
a
282
b2
Latitudinea geocentrică  este dată de relația tg!  2 tg
!
Numeric: a
4
1  296  1
  2
  6378
2  297  2
 6367 km  296  , !  44 48!
2 tg  
!

1  296   297 
 
2  297 
2) Unghiul   ! fiind foarte mic și pozitiv, rămâne întotdeauna cuprins între 0°


și  .
2
Unui maxim al său îi corespunde un maxim al funcției tg(  ! ) ,
 b2 
tg  1  2 
tg  tg!  a 
tg(   ) 
!

1  tg tg !
b2
1  2 tg 2 
a
Derivata funcției
b2 2
d tg      
! 1   tg 
b2
 a2  (1  ) 0
d  tg  b2 2  a2
1  a 2  tg  
 
b2 2 a
Pentru maxim 1  2
tg   0 sau tg   .
a b
Semnul pozitiv corespunde latitudinilor boreale, iar negative celor austral.
297
Numeric tg    455!50!!
296
3) Secțiunea A! PA a Pământului reprezintă meridianul locului.
283
  OL = distanța geocentrică a Lunii

  AOL – declinația geocentrică
ME paralel cu AA! este ecuatorul aparent al locului M.
 a  EML = declinația aparentă a Lunii.
a  !   BML
Din triunghiul OML în care cunoaștem laturile ρ, Δ și unghiul !  , aflăm
unghiul OML prin formulele de trigonometrie plană.
Notăm  OML  M , si  MLO  L rezultă
M  L   !  
M  L    (  ) , tg  ctg iar a   ! (  M ).
2  2
Problemă propusă pentru proba practică:

Determinați diametrul unghiular al planetei știind că imaginea are 3008x2008
pixeli și a fost făcută cu un Canon 350D atașat la un Schmidt-Cassegrain de
200mm f/10. Acest aparat are 12MP și dimensiunile senzorului de 11,1x7,5mm.
a) Ce diametru unghiular are Luna?
b) Care este magnitudinea limită a sistemului folosit ?
c) Ce planetă este? Estimați elongația planetei.
d) Care este puterea separatoare unghiulară a sistemului?
Rezolvare:
Lungimea pozei corespunde lungimii senzorului 11,1mm, iar lățimea pozei cores-
punde lățimii senzorului 7,5mm și cunoscând distanța focală a obiectivului tele-
scopului putem calcula unghiurile corespunzătoare pe orizontală și verticală ale
câmpului vizual înregistrat pe senzor de unde putem afla diametrul unghiular al
Lunii și al planetei Venus. Pentru aceasta se duce o coardă pe oriunde pe imagi-
nea Lunii și se determină mijlocul ei. Perpendicular pe coardă se duce un segment
din mijlocul ei până întâlnește marginea discului lunar și apoi se unește acest punct
cu unul din capetele coardei. Diametrul Lunii în imagine este raportul dintre acest
ultim segment la pătrat și cel anterior (în cm). Transformăm apoi în minute cunos-
când câmpul vizual pe sensor.
284
DLuna = 31,25cm, DVenus = 0,8cm, faza = 0,3cm. Lungimea pozei este 18,6cm

care corespunde la 11,1mm și care dă un câmp vizual pe senzor de 19’4”. De aici
deducem că diametrul unghiular al Lunii din imagine este 32’și atunci cel al lui
Venus va fi de 49” iar lărgimea zonei luminate este 18,43” si aplicând formula
1  cos  0,3
 ceea ce dă un unghi de fază de φ = 105°. Aplicând acum teorema
2 0,8
sin  sin 
sinusului   sin   0,72  sin  ținând seama că semiaxa planetei Venus
1 0,72
este 0,72 UA, obținem elongația ε = 44°.
Pentru diametrul aparent al discului planetei Venus obținem 8mm, iar termina-
torul e la maxim 3mm de marginea discului. De aici putem calcula faza și unghiul
pe care-l fac razele de lumină ce vin de la Soare spre Venus cu cele reflectate spre
Pământ. Apoi aplicăm teorema sinusului pentru a găsi elongația știind că semi-
axa mare a planetei este 0,72UA. Pentru a calcula puterea separatoare a sistemu-
lui va trebui să determinăm mai întâi numărul de pixeli ai senzorului pe verticală
și orizontală pornind de la rezoluția de 17,9 MP și raportul dimensiunilor senzoru-
lui. Apoi considerăm că 2 stele foarte apropiate pot fi văzute distinct dacă între ima-
ginile lor este cel puțin un pixel neiluminat. Astfel puterea separatoare unghiulară
este distanța unghiulară dintre 2 raze de lumină care ajung pe senzor pe 2 pixeli
situați la o distanță egală cu dublul dimensiunii pixelului pe care o găsim împăr-
țind dimensiunea senzorului la numărul de pixeli pe orizontală sau verticală. Din
rezoluția totală a senzorului și dimensiunile acestuia, reies dimensiunile acestuia
exprimate în pixeli, și anume pe verticală 2848 pixeli, iar pe orizontală 4366 pixeli.
Raportând dimensiunea în mm la cea în pixeli, reiese dimensiunea pixelului, de 2,54
μm. Separația unghiulară fiind distanța unghiulară dintre razele de lumină ce vin
pe 2 pixeli, între care mai este unul rezultă separația unghiulară de 0.77”.
285
Simularea probei teoretice
1. Wawel (J + S)
În curtea castelului Wawel din Cracovia sunt pe toate laturile bolți semicirculare
cu raza de 2m. Să se calculeze aria zonei luminate din spatele unei bolți a peretelui
nordic în data de 25 august ora 9 dimineața. Se dau coordonatele locației: latitudi-
nea 50ºN, longitudinea 19ºE, ecuația timpului 1 min 31 sec.
2. Aselenizarea unei nave cosmice (J)

O navă cosmică cu masa M = 12 t evoluează în jurul Lunii pe o orbită circulară,
la înălțimea h = 100 km. În vederea trecerii pe orbita de aselenizare, se cuplează,
pentru un timp foarte scurt, un motor cu reacție. Viteza de zbor a gazelor din aju-
tajul motorului cu reacție este u  10 4 m/s . Raza Lunii este RL = 1700 km, iar
accelerația căderii libere pe suprafața Lunii este g0L  1,7 m/s 2 .
a) Ce cantitate de combustibil trebuie să se
consume pentru aceasta, dacă traiectoria de cobo-
râre conduce nava din punctul A (unde se cuplează
motorul de frânare), până în punctul B de pe Lună
(desenul a)?
b) Într-o a doua variantă de aselenizare, când
nava se află în punctul A i se comunică acesteia
un impuls orientat spre centrul Lunii, care con-
duce nava pe o orbită tangentă la suprafața Lunii
în punctul C (desenul b). Ce cantitate de combusti-
bil se consumă în acest caz?
 
v v
C
B
A A
a b
286
3. Eclipsa (S + J)
În 21 iunie 2020 va avea loc o eclipsă de Soare cu maxim în India. Știind
că în momentul de maxim coordonatele ecuatoriale și semidiametrele aparente ale
R.A.  06h 01m 33.0 s R.A.  06h 01m 30.1s
celor 2 corpuri implicate sunt Dec.  232609.7 Dec.  233257.2 pentru
S.D.  001544.2 S.D.  001524.0
Soare, respectiv Lună. Calculați ce procent din discul solar rămâne vizibil și cât
durează faza de „totalitate”. Ce lățime are banda de totalitate? Se presupune că în
acel moment Soarele e la meridian și eclipsa e centrală. Ce latitudine are locul de
maxim? Se dau elementele orbitei lunare și pământești și dimensiunile celor 2 cor-
puri implicate: aP = 149.597.887,5km, eP = 0,0167, aL = 384.400km, eL = 0,0554,
i = 5°8’43”, 695500km, 1738km.
4. Galaxia (J)
Într-o galaxie cu raza de 15 kpc și masa de 1011 mase solare studiem 2 stele
aflate la distanțe de 5 kpc respectiv 10 kpc de centrul galaxiei aflate de aceeași
parte. Presupunând distribuția uniforma a masei în galaxie calculați perioada sino-
dică a uneia față de alta.
5. Roiul (J)
a) Dacă un roi de stele este format din 104 stele, fiecare având o magnitudine
absolută M = - 5, calculați magnitudinea aparentă combinată a roiului în cazul în
care este situat la o distanță de 1 Mpc.
b) Una dintre stelele roiului are o planetă extrasolară. În cazul în care planeta
este observată când trece (tranzitează) în fața stelei de care aparține, considerând
că este întunecată și aria suprafeței sale este 2% din cea a stelei, găsiți scăderea
magnitudinii sistemului în timpul tranzitului.
c) Steaua tranzitată este de tipul spectral G0. Cunoscând că indicele de culoare
este IC = 0,57, determinați temperatura corespunzătoare acestei clase spectrale.
6. Doi sori (S + J)

Undeva departe în galaxie s-a descoperit un sistem binar curios cu o planetă
similară Pământului situată în punct Lagrange care face un triunghi echilateral cu
cele 2 stele a căror mase sunt dublu respectiv jumătate din cea a Soarelui. Știm că
temperatura medie pe acea planetă este egală cu cea medie de pe Pământ. Să se
determine distanța dintre cele 2 stele și perioada sistemului. Dacă perioada de rota-
ție a planetei este egală cu cea a Pământului calculați cât timp e zi și cât timp e
noapte pe acea planetă.
7. Inel ecuatorial gravitațional la suprafața Soarelui (S)

Datorită rotației proprii a Soarelui, raza ecuatorială a acestuia este cu puțin mai
mare decât raza sa polară, astfel încât distribuția materiei solare în jurul axei de
rotație nu mai are o simetrie sferică. Din această cauză se produce precesia orbitelor
287
planetelor din sistemul nostru solar (alunecarea/devierea/rotirea periheliului orbitei

fiecărei planete). Într-un model simplu, putem considera că rotația Soarelui are ca
efect formarea unui inel ecuatorial gravitațional la suprafața sferei solare, cu gro-
simea neglijabilă și masa M  M S , unde M S este masa Soarelui (în care este
inclusă și masa inelului).
Pentru a dovedi existența acestui efect vom considera că materia solară este dis-
tribuită uniform și simetric față de axa perpendiculară pe planul orbitei planetei, iar
energia potențială gravitațională a sistemului Soare – planetă, corespunzător mode-
lului propus, când planeta cu masa m se află la distanța r  R față de centrul
Soarelui, este dată de expresia:
k 1  R 3  R 
2 4 6
5  R
Ep   1  J 2    J 4    J 6    ...... ,
r  2  r  8  r  16  r  
unde R este raza Soarelui. Constantele J 2 , J 4 , J 6 ,...... depind de distribuția exactă a
materiei solare în jurul axei de rotație a Soarelui.
a) Utilizând argumente de natură calitativă să se determine constanta k din
expresia anterioară a energiei potențiale gravitaționale Ep . Se cunoaște constanta
atracției universale, K.
Să se determine constanta J 2 din expresia anterioară a energiei potențiale gravi-
taționale Ep , utilizând modelul propus.
1
Se va admite că: 1     1  n  n  n  1 2 ;   1.
n
2
b) Pentru orbite eliptice cu excentricitate foarte mică, deviația foarte mică a unei
planete de la orbita circulară ecuatorială se poate explica admițând că planeta efec-
tuează oscilații radiale cu amplitudine foarte mică, în jurul unei distanțe r = r0,
oscilații care se suprapun peste mișcarea circulară a planetei în jurul Soarelui.
(Dacă acest proces se analizează în condițiile respectării legii conservării momen-
tului cinetic, atunci se demonstrează că oscilațiile radiale ale planetei trebuie să fie
însoțite și de oscilații unghiulare cu aceeași perioadă. În această problemă se negli-
jează acest efect.) Să se determine perioada oscilațiilor radiale ale planetei, conside-
rând că J 2  0. Se cunoaște perioada de revoluție a planetei în jurul Soarelui, Trev .
Considerând J 2  0 să se scrie expresia energiei cinetice a planetei în funcție de:
proiecția impulsului planetei pe direcție radială, prad ; momentul cinetic al planetei,
L; masa planetei, m; distanța de la planetă la centrul Soarelui, r.
c) Având în vedere că momentul cinetic al planetei este L = constant, să se iden-
tifice, ca fiind potențialul gravitațional efectiv al punctului unde se află planeta,
Vef  Vef  r  , toți termenii din expresia energiei totale a sistemului Soare – planetă,
care nu depind de impulsul radial al planetei. Introducerea noțiunii de potențial gra-
vitațional efectiv reduce mișcarea plană a planetei la o mișcare radială a acesteia.
dV
Să se determine distanța r0 pentru care forța gravitațională efectivă, Fef  ef ,
se anulează. dr
d) Utilizând aproximația propusă în problemă să se determine expresia apro-
ximativă a energiei totale a sistemului Soare – planetă, pentru r  r0  r , unde
288
r  r0 , reținând cel mult termenii în R2 și apoi, comparând această expresie cu

expresia energiei totale a unui oscilator armonic, să se determine perioada oscilații-
lor radiale ale planetei, Tosc , în cazul J 2  0. Caz particular: J 2  0.
8. Racheta interstelară (S)

Pe două din părțile laterale opuse ale unei rachete, care se depărtează rectili-
niu și uniform față de o stea fixă Σ, pe direcția centrului acesteia, sunt fixate două
oglinzi plane, paralele, așa cum indică figura alăturată, distanța dintre planele oglin-
zilor, măsurată de pe rachetă, fiind l0 . Un semnal electromagnetic cu frecvența v0 ,
trimis de pe stea spre rachetă, se reflectă normal pe fiecare oglindă.
a) Să se determine viteza rachetei, v, în raport cu steaua Σ, știind că la sta-
ția S de pe suprafața stelei, de unde a fost lansată racheta și de unde, la un anu-
mit moment, a fost emis semnalul electromagnetic, se recepționează două semnale
electromagnetice succesive, la un interval de timp Δt. Se cunoaște viteza semnalelor
v v2 v
electromagnetice în vid, c. Se va considera că:  2  .
c c c
Pe stația S se recepționează numai semnalele electromagnetice reflectate de cele
două oglinzi. Suprafețele exterioare ale rachetei absorb semnalele electromagne-
tice primite de la stația S sau le reflectă pe alte direcții, astfel încât acestea nu pot
reveni la stația S.
b) Să se determine frecvențele semnalelor electromagnetice, reflectate de oglin-
zile de pe rachetă, atunci când ele revin la steaua Σ și sunt recepționate pe stația S.
c) Să se determine intervalul de timp    dintre aceleași două semnale electro-

magnetice, recepționate la stația S de pe steaua Σ dacă racheta se apropie rectili-
niu și uniform de stea, pe direcția centrului acesteia, având, în raport cu steaua Σ,
viteza determinată anterior.
9. Oscilațiile Sistemului Solar în Galaxie (S)

Sistemul Solar efectuează o mișcare de oscilație de o parte și de alta a planu-
lui de simetrie al Galaxiei Noastre. Când Sistemul Solar parcurge regiunea mai
densă a Galaxiei, cometele sunt perturbate și unele dintre ele pot lovi Pământul.
Traversarea acestei zone se realizează odată la 35–40 milioane de ani. Craterele
de pe Pământ arată creșterea numărului de coliziuni odată la 36 milioane de ani,
289
perioada acestora coincizând cu dispariția în masă a unor viețuitoare de pe Pământ.

În acest mod poate fi explicată, de exemplu, dispariția dinozaurilor acum 65 mili-
oane de ani.
Presupunând că Sistemul Solar se mișcă de o parte și de alta a planu-
lui de simetrie al unei pături gravitaționale cu extindere infinită, dar cu grosime
finită și cu densitatea materiei interstelare ρ=constant, să se demonstreze că miș-
carea Sistemului Solar în interiorul Galaxiei Noastre este o mișcare oscilato-
rie armonică și să se determine perioada oscilațiilor sale. Se dau:   10 20 kg/m 3 ;
K  6,67  10 11 Nm 2 /kg 2 .
10. Astronauții dintr-un satelit sărbătoresc Crăciunul!
În misiune pe orbită, de zilele Crăciunului,

astronauții dintr-un satelit doresc să aibă parte
de lumânări aprinse și de limonadă. Să se justifice
dacă ei vor reuși să aprindă lumânările din bra-
dul de Crăciun existent la bordul navei lor. Să se
precizeze direcțiile și sensurile mișcărilor bulelor
gazoase în limonada din pahare.
Rezolvare problema 7:
a) Din expresia dată pentru energia potențială
gravitațională a sistemului Soare – planetă, ade-
vărată în cazul abaterilor de la distribuția sferică:
k 1  R 3  R 
2 4 6
5  R
Ep   1  J 2    J 4    J 6    ......
r  2  r  8  r  16  r   ,
unde termenii superiori apar doar în cazul abaterilor de la distribuția sferică, tre-
buie să rezulte expresia cunoscută a energiei potențiale a sistemului Soare–planetă,
mM S
atunci când distribuția masei Soarelui este sferică: Ep   K .
r
În aceste condiții, prin neglijarea termenilor datorați abaterilor de la distribuția
sferică, rezultă: k  KmM S , unde m – masa planetei, MS – masa Soarelui, K – con-
stanta atracției universale.
În figura 1 este evidențiat un sector elementar, cu masa dM, de pe conturul ine-
lului circular cu masa M. Energia potențială gravitațională elementară a sistemului
format din planeta cu masa m și sectorul elementar cu masa dM de pe conturul ine-
mdM
lului circular, este: dEp   K ; M  2R, unde γ – densitatea
liniară a inelului; r  R2  2 rR cos 
2
M mMd
dM  ds  Rd; dM  d; dEp   K .
2 2 r 2  R2  2 rR cos 
Energia potențială gravitațională a sistemului format din planeta cu masa m și
întregul inel circular cu masa M este:
290
dM
d
m
 R
Fig. 1
2
mM d
Ep,inel-planeta  K
2 
0 r  R  2 rR cos 
2 2
;
2
mM d
2  R R 2
;
r 1  2  2 cos 
0
r r
1

1   R2  2
2
mM R
2 
0
 
1 
r   r2
 2
r
cos    d ;

2
R R 1
1     1  n   n  n  1  2 ;   1;
n
2
 2 cos     1 ;
r r 2
1
 2
  R2 R  2
1  R2 R  3  R2 R 
1   2  2 cos     1   2  2 cos     2  2 cos   ;
 r r  2 r r  8 r r 
1

  R2 R  2
1  R2 R  3  R4 R3 R2 
1   2  2 cos     1   2  2 cos     4  4 3 cos   4 2 cos 2   ;
 r r  2 r r  8 r r r 
R4 R3
 0; 0;
r4 r3
1

  R2 R  2
1  R2 R  3  R2 
1   2  2 cos     1   2  2 cos     2 cos 2   ;
 r r  2 r r  2 r 
1

 R 2
R  2
R R 2 3 cos 2   1
1   2  2 cos   1 cos  2 ;
 r r  r r 2
2
mM 1 R R2 3cos 2   1 
Ep,inel-planeta   K
2 
0
 1  cos   2
r r r 2
d .

291
Energia potențială gravitațională a sistemului format din planeta cu masa m și

Soarele în cadrul modelului propus, este:
Ep,model Soare-planeta  Ep,Soare-planeta  Ep,inel-planeta ;
m  MS  M 
Ep,model Soare-planeta   K 
r
2
mM 1  R R2 3cos 2   1 
2 0 r 
K  1  cos   d
r r2 2  ;
2
1 R R2 3cos 2   1 
0 r  r
1  cos  
r2 2
d 

2 2 2 2
1 R 3 R2 R2
  d  2  cos d   cos d   d;
2
r0 r 0
2r 3 0
2r 3 0
1 sin2 
 cos d  -sin;  cos d    
2
;
2 2 
2
1 R R2 3cos 2   1 
0

r
1 
r
cos  
r2 2
d 

2
1 2 R 2 3 R2 1  sin2  R2 2 
  0  2 sin  0  3       ;
r r 2r 2  2  0 2r 3 0
2
1 R R2 3cos 2   1  1 3 R2 1 R2
0
 1  cos   2
r r r 2
d  2  3 2  3 2;
 r 2r 2 2r
2
1 R R2 3cos 2   1  1 3 R2 1 R2
0

r
1 
r
cos  
r2 2


d 
r
2  
2r 3 2
2  
2r 3
2;
2
1 R R2 3cos 2   1  2  R2 
0
 1  cos   2
r r r 2
d   1  2  ;
 r  4r 
m  MS  M  KmM  R2 
Ep,model Soare-planeta   K   1  ;
r r  4r 2 
mM S mM R2
Ep,model Soare-planeta   K K .
r 4r r 2
Comparând cu expresia:
k 1  R 3  R 
2 4 6
5  R
Ep   1  J 2    J 4    J 6    ...... ,
r  2  r  8  r  16  r  
din care reținem numai primii doi termeni, rezultă:
k 1  R 
2
mM S mM R2 mM S  1 R2  J  1 M .
K K   1  J 2    =  K 1  J 2 ; 2 2 M
r 4r r 2 r  2  r   r  2 r2  S
292
b) Dacă J 2  0 , însemnează că traiectoria planetei în jurul Soarelui este o elipsă.

În acest caz, orbita planetei fiind închisă, pe durata unei revoluții complete, repre-
zentând perioada de revoluție a planetei, Trev , distanța dintre planetă și Soare are
exact o valoare minimă (când planeta este la periheliu) și o valoare maximă (când
planeta este la apheliu). Ca urmare, perioada oscilațiilor radiale mici ale planetei,
Tosc , este strict egală cu perioada revoluției planetei în jurul Soarelui, Tosc  Trev .
Din figura 2, unde am descompus vectorul viteză tangențială al planetei în două
   mv 2 1 1
componente, rezultă: v  v //  v  ; v 2  v 2//  v 2 ; Ec   mv 2//  mv 2 ;
2 2 2
   L
L  r  mv; L = rmv sina = rmv; v   ;
mr
1 L2 1 2 L2
Ec  mv 2//  ; E c  prad  .
2 2mr 2 2m 2mr 2
 
v //  v rad


v

v r
Fig. 2
c) Utilizând expresia generală a energiei potențiale gravitaționale a sistemului

k 1  R 3  R 
2 4 6
5  R
planetă – Soare: Ep   1  J 2    J 4    J 6    ...... ,
r  2  r  8  r  16  r  
k 1  R 
2
scrisă pentru orbita eliptică a planetei: pE   1  J 2  ,

r  2  r  
precum și expresia generală a energiei cinetice, dedusă mai sus:
1 2 L2
Ec  prad  ,
2m 2mr 2
rezultă că energia totală a sistemului planetă – Soare, este:
k 1  R 
2
1 2 L2
E  Ec  Ep  prad     .
2mr 2 r  2 2  r  
1 J
2m
Potențialul gravitațional efectiv al punctului unde se află planeta (Vef, fiind repre-
zentat de suma tuturor termenilor din expresia energiei totale a sistemului Soare –
planetă, care nu depind de impulsul radial al planetei, rezultă:
293
L2 mM S 1 R2  L2 mM S mM S J 2 R2
Vef  2
K 1  J 2 2 
; Vef   K  K ;
2mr r  2 r  2mr 2 r 2r 3
2
kJ R2
Vef  r   L 2  k  2 3 .
2mr r 2r
Distanța r0, față de Soare, unde forța efectivă se anulează, se obține ca fiind
dV
soluția ecuației: Fef  ef  0.
Rezultă: dr
L2  km 
2
2 kmr  2 L r  3 kmJ 2 R  0; r1,2 

2 2 2 1  1  6 J 2 R2  2   .
2 km   L  

Dacă J 2  0 , soluția cu „minus”  0, iar potențialul efectiv corespunzător-
Vef→+∞. Pentru a-i asigura potențialului efectiv o valoare finită, păstrăm numai
L2 
2 
2  km 
soluția cu „plus”, astfel încât avem: r0  1  1  6 J 2 R  2   .
2 km   L  

L2 k kJ 2 R2
d) Știind că: Vef  r     , rezultă că:
2mr 2 r 2r 3
L2 k kJ 2 R2
Vef  r0  r     ;
2m  r0  r  r0  r 2  r0  r 3
2
2 1 3
L2  r  k  r  kJ 2 R2  r  r
Vef  r0  r   2 
1   1    1   ;  1;
2mr0  r0  r0  r0  2 r03  r0  r0
1
1     1  n  n  n  1 2 ;   1;
n
2
L   r   k  r  r  
2 2
2
r
Vef  r0  r   1  2  3 2   1   2 
2mr02  r0 r0  r0  r0 r0 
kJ 2 R2   r 
 2
r
 1  3 6 2 ;
2 r0 
3
r0 r0

 L 2
k kJ R2   L2 k 3 kJ 2 R2 
Vef  r0  r    2
  2 3  +   3  2    r  
 2mr0 r0 2 r0   mr0 r0 2 r04 
 3 L2 k 3 kJ 2 R2   L2 k kJ 2 R2 
  r  ;   Vef  r0  ;
2
 4
 3
 5  2
 
 2mr0 r0 r0   2mr0 r0 2 r03 
 L2 k 3 kJ 2 R2  1 2 kmr02  2 L2 r0  3 kmJ 2 R2
 3  2    0;
 mr0 r0 2 r04  r02 2mr02
 3 L2 k 3 kJ 2 R2 
Vef  r0  r   Vef  r0      r  ;
2
4
 3
 5
 2mr0 r0 r0 
294
L2  
2
1  1  6 J 2 R2  2 
km
r0  ;
2 km   L  
 
1
2  km 
2
 km    km   2
1  6 J 2 R  2   1  6 J 2 R2  2   ; 6 J 2 R  2   1;
2
 L    L   L 
1
1     1  n  n  n  1 2 ;   1;
n
2
1
2
 km    km   2
1  6 J 2 R2  2   1  6 J 2 R2  2   
 L    L 
2 4 2
 km  9  km   km 
 1  3 J 2 R2  2   J 22 R 4  2   1  3 J 2 R2  2  ;
 L  2  L   L 
2   L  3 
2 2
2  km  2  km 
2
L
r0  2  3 J 2 R  2   ; r0  1  J 2 R  2   ;
2 km   L   km  2  L  
4
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  3 L2 k 4 m 4  3 
2
2  km 
     1  J 2 R  2   
 L  
4 3
 2mr0 r0 r05  2mL8  2
3 5
kk 3 m 3  3 2  km 
2
  3
3 kJ 2 R2 k5 m5 2  km 
2

 1  J 2 R  2    1  J 2 R  2   ;
L6  2  L   L10
 2  L  
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  3 k 4 m 3  
2
3 2  km 
     1  4 J 2 R  2  
 L  
4 3 5 6
 2mr0 r0 r0  2 L  2
k4 m3   3k 6 m5 J 2 R2  
2 2
3 2  km  3 2  km 
 1  3 J 2 R  2     1  5 J 2 R  2  ;
 L    L  
6 10
L  2 L  2
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  k 4 m 3 3 3 2  km 
2
9 2  km 
2

      6 J2 R  2   1  J2 R  2   
 L   L  
4 3
 2mr0 r0 r05  L6  2 2 2
3 k 6 m5 J 2 R2  15 
2
2  km 
  1  J 2 R  2  ;
 L  
10
L  2
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  k 4 m 3 1 9 2  km 
2
 3k 6 m5 J 2 R2
    6   J 2 R  2   ;
 L  
4 3
 2mr0 r0 r05  L  2 2 L10
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  k 4 m 3 1 9 2  km 
2
2  km 
2

      J 2 R  2   3 J 2 R  2  ;
 L   L  
4 3
 2mr0 r0 r05  L6  2 2
 3 L2 k 3 kJ 2 R2  k 4 m 3  
2
2  km 
     6 
1  3 J 2 R  2  ;
 L  
4 3 5
 2mr0 r0 r0  2 L 
295
 3 L2 k 3 kJ 2 R2 
Vef  r0  r   Vef  r0      r  ;
2
4
 3
 5
 2 mr0 r0 r0 
Vef  r0  r   Vef  r0   k m 1  3 J 2 R2  km     .
4 3  2
 r 2
L6   L   2
2
În aceste condiții energia totală a sistemului Soare–planetă, pentru r  r0  r ,

p2
este: Er0 r  rad  Vef  r0  r  ;
2m
2
k4 m3  2  km 
2
  r 2
Er0 r  prad  Vef  r0   1  3 J 2 R  2   .
2m L6   L   2
Pentru un oscilator armonic, energia totală și perioada oscilațiilor sale sunt date
p2 x2 m
de expresiile: E   k0 ; T  2 .
2m 2 k0
Comparând cele două expresii ale energiilor totale, rezultă:
k4 m3  
2
2  km 
k0  1  3 J 2 R  2  ;
 L  
6
L 
1
2 2
L3 1 L3   km  
Tosc  2 2  2 2 1  3 J 2 R2  2   ;
 L  
2
km  km  k m 
1  3 J 2 R2  2 
 L 
2
 km  1
1     1  n  n  n  1 2 ;   1;
n
3 J 2 R2  2   1;
 L  2
L3  3 k 2 m 2 R2 
Tosc  2 1  J2  .
k 2 m  2 L4 
Pentru o planetă care evoluează în jurul Soarelui, pe o orbită eliptică cu semia-
xele a și respectiv b, se demonstrează că momentul cinetic și perioada de revoluție
KM S a3
sunt date de expresiile: L  mb ; Trev  2 .
a KM S
În particular, dacă orbita este aproximativ circulară  a  b  , rezultă:
L3 L3  3 k 2 m 2 R2 
2 2  2  Trev ; Tosc  Trev  1  J2  ; Tosc  Trev .
 KmMS  m
2 4
km  2 L 
Caz particular: J 2  0 → Tosc  Trev .
Rezolvare problema nr. 8:

a)
Metoda 1
În figura 1 sunt reprezentate pozițiile rachetei (S′) în raport cu sistemul fix (S),
în momentele corespunzătoare reflexiilor de pe fiecare din cele două oglinzi.
296
O2
S' 
v
S
O1
d
O2
l  l0
S
S'
O1
Fig. 1
Durata pauzei (∆t) dintre cele două semnale recepționate în sistemul fix S este
egală cu durata parcurgerii de către lumină a distanței (d + l), dus–întors, unde d –
distanța parcursă de rachetă, în raport cu steaua, în timp ce lumina străbate într-un
singur sens distanța dintre oglinzi, iar l – distanța dintre oglinzi în raport cu S.
Fie t1' durata propagării luminii din planul oglinzii O2 până pe oglinda O1,
l
măsurată de S′: t1'  0 .
c
t1' v
Durata aceluiași eveniment, măsurată de S, este: t1  ;  ;
l0 1 2 c
t1  .
c 1  2
l0
Rezultă: d  v  t1  ; l  l0 1   ;
2
1 2
2d  l 2  l0  2l0 1    2

t     l0 1    ;
2
t  ; 2  ;
c c  1  2  c 1  2
 t  c 2  4l02
2
2l0 1  
t  ; vc .
c 1  t  c2  4l02
2
Metoda 2
Durata pauzei  t  dintre cele două semnale recepționate în sistemul fix S este:
Δt = Δt1 + Δt2, unde t1 – durata propagării luminii, dus–întors, între planele
celor două oglinzi (în raport cu S), iar t2 – durata parcurgerii de către lumină, în
sens invers, a distanței d pe care racheta a parcurs-o față de S în timpul t1 .
Dacă t – durata parcurgerii distanței dintre planele oglinzilor, dus – întors, de
2l t 
către lumină, în raport cu S′, rezultă: t  0 ; t1  ; d  v  t1  c  t2 ;
c 1  2
297
 t  c2  4l02
2
v 2l 1  
t  t1  t1  1    t1 ; t  0 ; vc .
c 1  t  c2  4l02
2
c
b) Pentru semnalul electromagnetic incident, sursa de oscilații este fixă (sistemul
S), iar observatorul (racheta S ) se depărtează de sursă. Frecvența semnalului înre-
1
gistrat pe rachetă este: v '  v0 .
1
Pentru semnalul electromagnetic reflectat, observatorul (sistemul S) este fix, iar
sursa de oscilații (racheta S’) se depărtează de observator. Frecvența semnalului
1
înregistrat pe stația de pe stea este: v  v ' .
1 1  
Rezultă: v  v0 .
1
c)
Metoda 1
În figura 2 sunt reprezentate pozițiile rachetei (S′) în raport cu sistemul fix (S),
în momentele diferite, corespunzătoare reflexiilor de pe fiecare din cele două oglinzi.
Durata pauzei    dintre cele două semnale recepționate în sistemul fix S este
egală cu durata parcurgerii de către lumină a distanței  l  d  , dus–întors, unde d
– distanța parcursă de rachetă, în raport cu steaua, în timp ce lumina străbate într-
un singur sens distanța dintre oglinzi, iar l – distanța dintre oglinzi în raport cu S.
Fie t1' durata propagării luminii din planul oglinzii O1 până pe oglinda O2,
l
măsurată de S′: t1  0 .
'
c
t1' v
Durata aceluiași eveniment, măsurată de S, este: t1  ;  ;
l0 1 2 c
t1  .
c 1  2
l0
Rezultă: d  v  t1  ; l  l0 1  2 ;
1  2
2l  d 2 l0  2 l 1    2
    l0 1  2   ;   0 ; 2  ;
c c  1  2  c 1  2
 t  c2  4l02 ;
2
2l 1   4l02
  0 ; vc   .
c 1  t  c2  4l02 c 2 t
2
Metoda 2
Durata pauzei    dintre cele două semnale recepționate în sistemul fix S este:
  1  2 , unde 1  durata propagării luminii, dus–întors, între planele celor
două oglinzi (în raport cu S), iar 2  durata parcurgerii de către lumină, în sens
invers, a distanței d pe care racheta a parcurs-o față de S în timpul 1 .
298
O1
 S'
v
S
O2
d
O1
l  l0
S
S'
O2
Fig. 2
Dacă t – durata parcurgerii distanței dintre planele oglinzilor, dus–întors, de

2l t 2l 1
către lumină, în raport cu S′, rezultă: t   0 ; 1  ; 1  0 ;
d  v  1  c  2 ;
c 1 2 c 1  2
v 2l0 1  
  1  1  1    1 ;   ;
c c 1
 t  c2  4l02 ; v  
2 2
t c 2  4l02
vc 4l02
   t 2 c 2  4l 2 ;  
 t  c2  4l02 c  
.
2
0 c 2 t

Metoda 1
Fie pătura cu extindere infinită din figura alăturată. Considerăm Sistemul Solar
la distanța x față de planul de simetrie. Datorită simetriei cele două pături hașurate
își anulează efectul, deci acțiunea rezultantă asupra Sistemului Solar este dată doar
de acțiunea păturii cu grosimea 2x.
Deplasarea față de planul de simetrie al Galaxiei este mică în raport cu grosimea
acesteia.
Pentru a calcula
această acțiune împăr-
țim pătura în cilidri cu Sistem Solar
grosimea dr, respectiv 
sumăm forțele exerci- x planul de simetrie al galaxiei
tate de fiecare cilindru.
2x
299
Pentru fiecare element de masă 

există un altul simetric față de nor- dF

mala dusă din Sistemul Solar pe
pătura de grosime 2x, deci compo- R D
nentele paralele cu pătura infinită se
anulează. Singura acțiune este dată dm d
de componentele normale pe pătură. r
Notații:
R – distanța de la Sistemul Solar r  dr
la elemental de masă dm;
D – distanța de la Sistemul Solar la pătura infinită de grosime 2x;
dφ – unghiul sub care se vede elemental de masă din centrul cilindrului, în pla-
nul suprafeței păturii;
M – masa Sistemului Solar.
Acțiunea elementelor de masă din cilindrul cu raza interioară r și raza exterioară
2 M  cos   dm
r + dr este dată de relația: dFc   K , unde: dm   2 x  dr  rd .
0 R2
2 D
În aceste condiții: dFc   K  M   2xrdrd , deci
(D2  r 2 ) (D  r )
0 2 2
rdr
dFc  4KMDx 3
.
( D 2  r 2 )2
Acțiunea întregii pături se găsește însumând toate acțiunile elementare:
 r  dr  r  dr
F   4KMDx 3
 4KMDx  3
 4KM x ,
0 0
(D  r )
2 2 2
(D  r )
2 2 2
 
sau, ținând cont de orientarea vectorilor: F   kelastic  x , unde kelastic  4K M .
Constatăm că deplasarea Sistemului Solar se efectuează sub acțiunea unei forțe
de tip elastic, deci mișcarea acestuia este oscilatorie armonică.
M 
Perioada mișcării este dată de relația: T  2 
kelastic K
Înlocuind valorile numerice date în enunț se obține:
T  2,17 1015 s  69 milioane de ani
Este normal ca regiunea cea mai densă să fie în planul de simetrie al Galaxiei,
deci traversarea acesteia se face o dată la circa 35 milioane de ani.
Metoda 2
  q
Teorema lui Gauss pentru câmpul electric are forma: S
E  d S  int , adică fluxul
0
câmpului electric printr-o suprafață închisă este egal cu raportul dintre sarcina elec-
trică din interiorul suprafeței și permitivitatea dielectrică absolută a vidului.
Prin analogie, aceasta se poate scrie și pentru câmpul gravitațional:
300
  

S
  d S  4Kmint , unde:  = intensitatea câmpului gravitațional; K = con-
stanta atracției universale; mint = masa din interiorul suprafeței.
Alegem o suprafață cilindrică, cu bazele paralele cu planul de simetrie al păturii,
la distanțe egale de acesta.
Datorită simetriei, intensitatea câmpului gravitațional este perpendiculară pe
baze. Fluxul câmpului gravitațional prin suprafața laterală este nul. Deci, fluxul câm-
pului gravitațional prin suprafața închisă este:   2R   4Kmint unde R este
2
2 Kmint 2 K R2 2 x
raza unei baze a suprafeței cilindrice. Rezultă:     4K x
R2 R2
iar forța care acționează asupra Sistemului Solar: F  M  4K Mx .
   
Evident F și x au aceeași direcție și sens opus deci, putem scrie: F   kelastic  x ,
adică o forță de tip elastic
Constanta de elasticitate are expresia: kelastic  4K M .
Perioada de oscilație este:
M 1 
T  2  2   2,17 1015 s  69 milioane ani .
kelastic 4K  K

Pentru ca o flacără să ardă în câmp gravitațional, trebuie ca oxigenul, necesar
arderii, să fie adus de jos, iar produsele arderii să se deplaseze în sus. În absența
gravitației, flacăra lumânării va folosi oxigenul din jurul său și apoi se va stinge.
Astronauții trebuie să susțină arderea, suflând în flacăra acesteia.
Referitor la bulele gazoase din limonadă, dacă nu există o accelerație a paha-
rului, acestea vor staționa acolo unde ele au apărut. Din considerente de simetrie,
nu există direcție pe care bulele pot merge. Efectele datorate câmpului gravitațional
neuniform sunt neglijabile. De îndată ce paharulîncepe să se deplaseze, bulele vor
pleca pe direcția și sensul vectorului accelerație, a.
301
Simularea probei practice
Problema 1
Kepler 45: având curba de viteza de
mai jos determinați excentricitatea orbi-
tei planetei. Masa stelei este 0,59 mase
solare iar perioada orbitala a planetei de
2,5 zile. Ce masă are planeta? Folosind
curba de lumină varianta de sus deter-
minați raza stelei și a planetei. Cât este
înclinarea?
Problema 2
Tranzitul lui Venus prin fața lui
Jupiter în 1818: pornind de la ima-
gine determinați pozițiile celor 2 planete
față de Pământ și Soare. Se cunosc:
RVenus = 6052km, aVenus = 0,72UA,
RJupiter = 69915km, aJupiter = 5,2UA . Ce
fază și ce elongație are Venus? Se cere
desenul orbitelor cu pozițiile planetelor
în sistem heliocentric.
Problema 3
Într-o campanie de observare a curentului meteoric Perseide, un astronom ama-
tor a înregistrat următoarele date: Data: 11/12.08.2010; Centrul câmpului de
observare: α = 300, δ = + 700; Perioada de observare (UT): 22h30m–23h50m
302
Mențiune:
Numărul stelelor vizibile într-un anumit triunghi de transparență, se convertesc
în magnitudine limită.
În perioada Δt1 = 25 minute, în triunghiul de transparență 6 s-au numărat 10
Tabel observații
Nr. Curentul meteoric Ora Magnitudinea aparentă
Crt. (Cod IMO) (h m) (m)
1 SPO 22h32m + 3
2 PER 22h34m + 2
3 PER 22h39m 0
4 PER 22h43m + 2,5
5 PER 22h52m + 3
6 PER 22h54m + 1
7 PER 22h59m + 4
8 PER 23h02m -0,5
9 PER 23h06m + 2
10 SPO 23h13m + 3,5
11 PER 23h20m 0
12 PER 23h27m + 4,5
13 PER 23h33m –2,5
14 SPO 23h35m + 2,5
15 PER 23h40m + 1,5
Notă: Cod IMO: PER –Perseide, SPO - sporadic

Cerințe:
Folosind datele observaționale de mai sus:
1. Determinați timpul efectiv (Teff)
2. Determinați magnitudinea limită (Lm)
3. Realizați distribuția magnitudinilor
Problema 4
În această imagine făcută de Mars Orbiter, apare Mars Rover Spirit, parașuta
folosită la aterizare și urma lăsată de rover între locul în care a aterizat și crate-
rul Bonneville. Se știe ca lățimea imaginii este de 895 m. Imaginea a fost făcută
de Mars Orbiter, un satelit care are o orbită circulară la o înălțime de 275 km de
suprafața lui Marte care are raza de 3396 km și masa M  6,42  1023 kg . Se dă
G  6,67  10 -11 N(m/kg)2
303
În a doua imagine se prezintă un detaliu mărit

în care apare Mars Rover, la marginea craterului
Bonneville. Aflați:
a) Diametrul mediu al craterului Bonneville;
b) Dimensiunea aproximativă a Roverului.
Explicați pe scurt metoda folosită;
c) Dimensiunile unghiulare ale imaginii;
d) Numărul aproximativ de pixeli ai senzorului;
e) Distanța focală a obiectivului. Dimensiunea unui pixel este de 5 mm;
f) Timpul maxim de expunere care poate fi utilizat;
g) Luminozitatea minimă a obiectivului (f/D).
Se va considera l = 550 nm.
Problema 5
Presupunem ca ați obținut graficul/tabelul următor în urma unor observații con-
secutive. Calculați:
a. perioada variabilei, emițând o ipoteză justificată referitoare la tipul ei;
b. Pentru tabelul m = f(tzile) de la pct. II ridicați graficul m = f(Ψ) unde Ψ este
faza;
c. ridicați graficul O-C și explicați forma sa;
d. dacă graficul O-C ar avea o formă de două segmente cu pante diferite, ce
explicație ați da acestui lucru?
304
I.
II.
m*10–4 t*10–3
2458 9631
5280 8157
1. Aveți graficul următor. Faceți o presupunere justificată
referitor la tipul obiectului observat. 8003 9989
2. În tabel se află datele observate pentru un obiect galac- 10839 8012
tic necunoscut iar în diagramă sunt poziționate aceleași date. 13572 9845
Interpretați datele. 19098 9246
30180 8056
33015 10000
35851 8038
38686 9834
41415 8457
44221 9237
49760 8516
52472 9805
55213 8027
57919 9980
60624 8196
63428 9561
66169 8806
68936 8822
71704 9525
77158 9982
79973 8009
82815 9906
85657 8260
88405 9426
91128 8978
93902 8661
96609 9703
99325 8066
305
Selecția echipei naționale pentru olimpiada internațională de astronomie

Proba teoretică – secțiunea juniori – 4 iunie 2011
Problema 1
Piramida: Pe vremea când au fost construite piramidele Thuban
(α = 14h04m23,3498s, δ = 66°22′33″,062) era stea polară. Egiptenii stabileau anul
după răsăritul heliacal al lui Sirius (α = 06h45m08,9173s, δ = −16°42′58″,017)
când începeau inundațiile Nilului. Cunoscând coordonatele geografice ale pirami-
dei Keops (φ = 29°58′45″,03 N, L = 31°8′3″,69 E) determinați anul în care Sirius
răsărea la începutul crepusculului civil la 20 zile după solstițiul de vară (când a fost
construită piramida). Se știe că punctul echinocțiului de primăvară se mută cu o
zi în 71 ani sau 1° în 72 ani. Când a fost construit Sfinxul dacă se știe că atunci
el privea exact spre E imaginea sa pe cer la răsăritul Soarelui în momentul când
începea crepusculul civil dacă se cunoaște ca atunci Soarele răsare exact în E și
are aceeași longitudine ecliptica ca Denebola (acum λDenebola = 171°45′50″)? La ce
oră răsărea atunci (în acea zi și în acel an) Regulus (λ = 338°38′24″ atunci) și ce
înălțime are în acel moment Soarele? Se neglijează ecuația timpului. Coordonatele
ecuatoriale sunt cele de acum. Ce magnitudine avea atunci Sirius și la ce dis-
tanță era? Se dau valorile actuale pentru: π = 0,38″, μα = -0,546″/y, μδ = –1,223″/
y, vR = –7,6km/s, m = –1,46. Ce magnitudine va avea când se va afla la distanța
minimă de noi? Se presupune înclinarea eclipticii constanta: ε = 23°26′. Se mai dau
coordonatele ecuatoriale ale polului nord ecliptic: α = 18h, δ = 66°33′44″ și cele ale
lui Polaris (α = 02h31m49,09s, δ = + 89°15′50″8). Care era distanța minimă din-
tre polul nord ceresc și Thuban? Cât va fi aceasta prin 2100 pentru Polaris? Din
camera funerară a piramidei duce un tunel înclinat la A = 70°și h = 39° către o
față laterală a piramidei și care a fost proiectat să indice către Sirius unde se ducea
sufletul faraonului pentru a-și întâlni strămoșii. În ce zi a anului lumina stelei Sirius
e de-a lungul tunelului la miezul nopții? Se neglijează mișcările proprii ale celor 2
stele polare. Acordare punctaj: 19p + 1p din oficiu = 20p.
Problema 2
Variabila: Sistemul δ Cephei este format din o stea cu magnitudinea 6,3 de
clasa B7(13500K) și una variabilă cu magnitudinea între 3,5 și 4,4 și perioada
306
de 5d8h47m31,9s trecând de la clasa F5(6800K) la clasa G3(5720K). Separația

dintre componente este de 0,45” iar perioada de 500 ani. Determinați masele
celor 2 stele și intervalul de variație a razei în raze solare. Se dă legea cefeidelor
M = –2,81 · logP–1,43 cu perioada în zile. Considerând că oscilațiile radiale ale ste-
lei sunt sinusoidale să se determine viteza maximă radială datorată acestora? Cât
este lărgimea liniei Hα în momentul în care viteza radială atinge valoarea maximă
(datorită numai efectului acestei viteze) ? Se cunoaște temperatura, luminozitatea și
magnitudinea absolută a Soarelui: 5778K, 3.89 · 1026W, + 4,76. Lungimea de undă
în laborator pentru Hα este 656nm. Acordare punctaj: 12p + 1p din oficiu = 13p.
Problema 3.
Spre Lună: Artemis studiază librațiile lunare și pentru aceea va face câteva orbi-
tări cu perioada între 14 și 15 zile în jurul punctelor L1 și L2 din apropierea Lunii.
Determinați pozițiile acestor puncte și stabiliți elementele orbitei știind că distanța
față de L1/L2 la periastru este de 100km, iar la apoastru de 14.000km și înclina-
rea orbitei este de 60°. Se dă masa Lunii 1/81 din a Pământului care are 6 · 1024kg
și distanța medie dintre ele 384.400km. Deplasarea spre L1 se face folosind o orbită
de transfer pornind de la una geostaționară. Calculați elementele acesteia, știind că
Luna se afla la perigeu în momentul ajungerii la L1. Se dă excentricitatea orbitei
lunare 0,055. Calculați accelerația totala care se „simte” din partea Pământului și
Lunii asupra punctului L2. Se dă constanta gravitației: G = 2/3 · 10–10Nm2/kg2.
Acordare punctaj: 15p + 1p din oficiu = 16p
Problema 4
Verișori în Univers: la 40 ani lumina de noi o civilizație extraterestră locuiește
pe o planetă cu raza de 10.000km si densitate similară cu a noastră care are un
satelit natural cu densitate ca a Lunii noastre și se află într-un sistem stelar a căror
caracteristici trebuie să le determinați. Sistemul lor planetar a avut o istorie simi-
lara cu cea de la noi densitatea medie a stelei lor fiind aceeași cu a Soarelui, iar raza
0,95 raze solare. Temperatura pe planetă e aceeași cu cea de pe Pământ. Se știe că
înălțimea ființelor vii depinde de accelerația gravitațională la suprafața planetei. Pe
Pământ înălțimea medie a oamenilor este 170cm și masa medie de 60kg. Omuleții
a căror metabolism e asemănător cu al nostru (au un ritm cardiac care trebuie să
asigure un flux sanguin ce e stabilit de viteza metabolismului care este determi-
nată de alternanța zi-noapte și aceeași densitate) stabilesc sistemul lor de unități
de măsură fundamentale în mecanică luându-se după ritmul cardiac, înălțimea lor
medie și masa corespunzătoare acesteia conform unei relații ca cea folosita la noi:
m(kg)  h(cm) . Câte unități are raza orizontului vizibil? Cu ce unghi coboară ori-
zontul ca urmare a înălțimii ochilor considerați la 8 cm mai jos de creștet? Care e
înălțimea medie a omuleților si masa lor medie? Soarele lor cu diametrul aparent de
0,009 radiani răsare de 400 ori în timpul în care aspectul cerului lor se schimbă.
Luna lor are diametrul aparent de 0,0085 radiani și răsare de 350 ori în același
interval de timp. Pe planeta cresc plante albastre a căror proces de fotosinteza are
307
eficiența maximă la o lungime de unda de 0,45 milionimi din unitatea de măsură.

Ce masă și rază are steaua, planeta și satelitul în unitățile noastre de măsură?
Determinați distanțele medii între stea și planetă și între planetă și satelit. Calculați
perioadele de rotație și revoluție ale planetei și satelitului său în unitățile noastre
de măsură. Se cunosc datele pentru Soare, Pământ și Lună: 2 · 1030kg, 7 · 105km,
5778K, 150 mil. km, 6 · 1024kg, 6370km, 23h56m4s, 365,256363d, 384.400km,
7,4 · 1022kg, 1738km, 27,32d. Se cunosc constantele valabile în tot Universul:
σ = 5,67 · 10–8W/m2K4, b = 2,9 · 10–3mK, c = 3 · 108m/s, h = 6,62 · 10–34Js,
kB = 1,38 · 10 J/K, NA = 6 · 10 molec./mol, G = 2/3 · 10 Nm /kg2. Ce relații de
–23 23 –10 2
transformare există între unitățile lor de măsură și ale noastre?

Acordare punctaj: 10p + 1p din oficiu = 11p
Punctaj total: 60 p
Timp efectiv de lucru: 4 ore.
Notă: se cunosc următoarele aproximații algebrice:

1 1
 1  2 x și  1  2x .
1  x  1  x 
2 2
308
PROBA DE SELECȚIE A LOTULUI REPREZENTATIV LA

OLIMPIADA INTERNAȚIONALĂ DE ASTRONOMIE
MARTI 1 MAI CĂLIMĂNEȘTI 2012
S1 Forța gravitațională în sistemul Solar

Sa presupunem că masa ta este de 60 kg și te afli la altitudinea de 45°Nord.
a) Cu ce forță de gravitație ești atras de către Pământ?
b) Cu cât variază această forță atunci când te deplasezi de la ecuator la poli?
c) Care ar fi forță maximă de gravitație dacă ai fi pe Jupiter?
d) Presupunând că Jupiter se află într-o poziție de minimă distanță față de
Pământ, cu cât va scădea greutatea ta pe Pământ față de cazul în care Jupiter nu
ar acționa deloc?
e) Care va fi forță gravitațională între tine și un prieten când vă dați mâna? (dis-
tanța este de 0,3m între voi și aveți aceeași masă).
Obs. În tabele aveți raza Pământului la ecuator și la poli și se consideră că forma
Pământului este un elipsoid regulat de semiaxe a și b. (a = 6378 km și b = 6357 km)
Răspuns:
a) Forță gravitațională între două corpuri de mase M și m, aflate la distanță d
Mm
unul de altul, este dată de legea lui Newton F  G 2 . Știind că masa Pământului
d
este de MP = 2,597⋅10 Kg și că G = 6,67⋅10 m kg s–2
24 –11 3
Distanța de la centrul Pământului la suprafața lui va depinde de latitudi-

nea la care vă aflați. Ecuația elipsei care permite calculul distanței de la suprafața
Pământului la centrul lui, funcție de latitudine se poate calcula folosind ecuația elip-
x2 y2
sei scrisă față de axele de coordonate carteziene, x, y, astfel 2  2  1
a b
Iar dacă dorim să exprimăm în funcție de proiecția distanței pe cele două axe,
trebuie să scriem: x  rcos; y  rsin
Și luând = 0°, 45° și respectiv 90° se pot calcula distanțele. De fapt pentru
ecuator și pentru pol distantele sunt date, se calculează distanță doar pentru latitu-
dinea de 45°.
a b
Distanță al 45° este r  2 de 6367 km.
a2  b2
Forță se calculează cu formula lui Newton de mai sus sau calculează g funcție de
„creștera” sau descreșterea „altitudinii” față de o valoare considerată de referință.
Calculul conduce la următoarele forțe:
F(45°) = 589,958 N, F(pol) = 591,936 N și F(ecuator) = 587,980 N.
Diferența de forțe de la pol la ecuator este de 3,956 N sau aproximativ de o
variație echivalentă de masă de aproximativ 3,956/9,81 = 0,403 kg
Pentru celelalte puncte calculele sunt asemănătoare.
309
S2 Nemesis
În jurul anului 1980 s-a făcut ipoteza că Soarele are un companion care are o
excentricitate foarte mare și deci este greu de depistat. Acest companion ar putea
fi responsabil de perturbații în norul lui Oort, astfel încât să „arunce” corpuri
spre Soare care să devină comete. Companionul a fost denumit Nemesis, cu alu-
zie la posibila „stea a morții” care a determinat acum 65 milioane de ani dispariția
dinozaurilor.
Nemesis ar avea o orbită eliptică alungită cu distanță la afeliu de aproximativ
raf = 160.000 u.a. și la periheliu de rper = 0,5 u.a.
a. Să se calculeze care este perioada aproximativă de revoluție a lui Nemesis;
b. Să se calculeze excentricitatea orbitei lui Nemesis,
c. Să se calculeze parametrii a și b ai elipsei lui Nemesis,
Se dau: MS = 1,991´1030 kg; G = 6,67´10–11 N.m2/kg2 ;
G/411–10´ N.m2/kg2;
Răspuns:
a) Pentru că atât Pământul cât și Nemesis se mișcă în jurul Soarelui se pot scrie
a P3 G a N3
egalitățile: 2  2  2 ,
PP  M S  M P  4 PN  M S  M N 
a P3 a N3  M S  M P  a N3
de unde:   ;
PP2 PN2  M S  M N  PN2
În prima aproximație perioada de revoluție se va calcula considerând estimația
distanței de la afeliu data în problemă cu relația:
a3 (160.000)3 2
PN2  N3 PP2   1  4,096  1015
aP 13
PN  4,096  1015  6,4  107 ani = 64´106 ani
a(1  e 2 ) rper
rper   a(1  e) a
1 e 1 e
b)
a(1  e 2 ) r
raf   a(1  e) raf  per (1  e)
1 e 1 e
raf 1 e raf raf raf raf  raf 
 ; (1  e)  1  e e  1 e 1  e 1  
1 e rper  r
rper rper rper rper  per 
 raf 
  1
rper  raf 160.000
e    320.000 e 1
 raf  rper 0,5
  1

 rper 
c) Semiaxele a și b sunt legate prin relația b 2  a 2 1  e 2   0 care pentru o
excentricitate apropiată de 1 conduce la valoarea b≫0, adică se mișcă aproape pe o
310
raf
linie dreaptă, dus și întors. Dacă mișcarea ar fi fost perfect circulară, = 1 și e
ar fi fost = 0. rper
S3. Stea dublă.

In imaginile de mai jos sunt prezentate două situații de observare a unor stele
binare (de exemplu Algol). Cele două componente au masele M1 și respectiv M2 și
razele R1 și R2.
(a) (b)
1. Știind că cele două componente gravitează unul în jurul celeilalte, să se

exprime poziția baricentrului (centrului de masă) a sistemului fața de un sistem de
referință ales de dumneavoastră (de indicat acest sistem de referință),
2. Fiind un sistem binar, privit de la distanță, ar putea să se comporte ca o
binară cu eclipsă. Care din ele două cazuri va prezenta variația curbei de lumină
tipică pentru o binară cu eclipsă (a) sau (b)?
3. Pentru acel cuplu care prezintă fenomenul de variație să se calculeze for-
mula generală a curbei de lumină (dependența intensității luminii recepționate de un
observator de pe Pământ de timp, adică de gradul de acoperire reciprocă) presupu-
nând că luminozitatea celor două componente este proporțională cu proiecția ariei
stelei pe direcția de vizare.
Răspuns:
m1 r1  m2 r2
1) rc 
m1  m2
2) Cazul (a). Schematica ar fi așa:

311
3) Calitativ curba de lumină apare astfel.
S4 Jules Verne „Hector Servadac în lumea solară”.

Într-un roman cunoscut de iubitorii SF-ul cla-
sic, câțiva oameni au supraviețuit unei ciocniri iri
de necrezut, în care Pământul s-a rupt în douăă
fragmente neegale, unul mai mic și unul mai
mare. Romanul se numește „Hector Servadac
în lumea solară”. Pe cel mai mic supraviețu-
itorii au tot felul de întâmplări prin care des-
coperă lumea lor nouă, cu toate atributele unui
„Pământ” mult mai mic. Având ceva cunoș-
tințe de astronomiei înțeg situația gravă în caree
se află, dar speră că „legile lui Kepler” să-i aducă
ucă
odată și odată înapoi pe Pământul inițal. Ne putem
imagina ce s-a întâmplat la momentul A când Pământul
s-a rupt în două fragmente B și C. (vezi figura).
Analizați posibilitatea reîntâlnirii cu Pământul inițial prin prisma legilor dinami-
cii lui Newton.
În acest scop alegeți-vă niște condiții ale evenimentului și încercați să analizați
consecințele acestei rupturi pentru personajele de pe micul corp ceresc B (Pământul
se mișcă în continuare pe o orbită circulară!) Care este perioada de timp după care
se pot eventul întâlni. Sau această întâlnire nu poate să aibă loc. Imaginați un sce-
nariu pe cere să-l dezvoltați cu cunoștințele voastre de mecanică cerească. (Această
problemă este una de creativitate dar și de cunoștințe exacte de astronomie).
S5 Activitatea solară.
Numărul petelor solare apărute într-un anumit interval de timp este o măsură
a activității solare. Acest număr se calculează folosindu-se un indicator denumit
numărul lui Wolf, definit prin relația: R = K(10g + f)
Unde g – numărul total al grupurilor de pete vizibile pe discul solar, f – numă-
rul total de pete (atât izolate cât și cuprinse în grupuri), iar K este un coeficient ales
astfel încât să unifice toate măsurătorile de la diferiți observatori. Se constată că
există o anumită periodicitate (denumite cicluri) a acestei activități exprimabile prin
variația numărului de pete (medie pe o săptămână, pe o lună sau pe un an) în timp,
așa cum se poate vedea în graficul de mai jos.
312
7
a) Să se localizeze în timp maximele de activitate solară.
b) Să se calculeze care este intervalul de revenire a maximului numărului de
pete (periodicitatea activității solare). Indicați cum ați găsit maximul unui ciclu de
activitate și argumentați alegerea.
c) Apreciați erorile făcute în alegerea maximului. Cum ați putea să îmbunătățiți
rezultatele. Explicați ideile pe care le propuneți și încercați să le utilizați.
Răspuns:
a) Maximele din grafic par a fi în anii: 1958; 1969,5; 1980; 1990; 2001.
b) Diferențele sunt: 11,5 ani, 10,5 ani; 10 ani; 11 ani; în medie = 43/4 = 10,75
ani; aproximativ 11 ani.
c) Erorile sunt numeroase de la plecare căci datele (așa cum se văd pe grafic)
fluctuează puternic. În al doilea rând maximele nu sunt simetrice în general (panta
din dreapta si panta din stânga a unui maxim). În continuare în unele cicluri maxi-
mele sunt cam „despicate” ceea ce creează dificultăți în a poziționa maximul. În fine
este necesar să se definească ce se înțelege printr-un maxim, adică „vârful” sau mij-
locul ariei subîntinse de vârf sau axa de simetrie sau...!?
313
Stagiu de pregătire 2, septembrie 2007

Lot astronomie
Test 1 – astronomie sferică
1. Întorcându-se victorioasă de la Olimpiada Internațională de Astronomie,

desfășurată la Siemiz, (   44o 30' )Ucraina, echipa României vrea sa observe cele-
bra Cruce a Sudului (constelație care se afla între declinațiile –55° și –64°). Se
poate observa Crucea Sudului de la Siemiz? Dacă nu, până la ce latitudine minimă
ar trebui să ajungă?
2. Distanța zenitală a marginii inferioare a Soarelui, observată în momentul cul-

minației superioare, a fost, ținând seama de erori, de 55o 42'19'' . Semidiametrul
aparent al Soarelui este de 16o10'' , iar declinația centrului Soarelui 14o 34'56'' . Să
se determine latitudinea locului de observație.
3. O stea se găsește la 48° de polul ceresc. Se va putea vedea totdeauna deasu-

pra orizontului:
a) la Siemiz,   44o 30'
b) la Kiev,   50 o 27' .
4. De pe un spărgător de gheață s-a măsurat, la miezul nopții, înălțimea margi-

nii inferioare a Soarelui, h  14o11'05'' . Declinația Soarelui era   21o19'34'' , iar
semidiametrul aparent al sau d  15'47'' . Ținând seama de refracție ( R  3'39'',8 )
se calculeze latitudinea  la care se găsea nava în momentul observației.
5. La ce distanță unghiulară se află stelele

Vega ( Lyr ) ( V  18h 36m56s, V  38o 47'01'' ),
Arcturus ( Boo ) (  A  14h15m39s,  A  19o10'57'' )
și Polaris ( UMi ) (  P  02h 31m 48s,  P  89o15'51'' ) unele de altele?
Rezolvare:
1. Se utilizează relația:     z . Rezultă   90 0  (550 )  350
2. Fie zmi – distanța zenitală a marginii inferioare a Soarelui
zc – distanța zenitală a centrului Soarelui
d
Se obține: zc  zmi   55o 26'09'' . Din     z , rezulta   40 o51'13''
2
3. Se utilizează relația:
hm    90 0   ;
hm1  1  90 0    440 30' 90 0  420  40 30' ; NU
hm 2  2  90    2 36'
0 0
DA
d
4. zmi  90 0  hmi  750 48'55'' , zc  zmi   750 33'8''  zap
2
314
Valoarea adevărată a distanței zenitale va fi: z  zap  R  75 36'47'',8 și se va

0
obține:   180  (  z)  820 4'38'',2 , (la miezul nopții Soarele trece la meridianul
inferior).
5. În triunghiul sferic NPV, se cunoaște


NP  44'89''

NV  51011'59''
VNP  V   P
Se poate afla distanța unghiulară astfel:
    
cos PV  cos VN cos NP  sin NV sin PN cos VNP .
La fel pentru distanța PA și VA.
N
P
A
315
Studii teoretice
Determinarea orbitei unui sistem binar prin 6 măsurători
Prof. Marin Dacian Bica, Școala cu clasele I-VIII „Dacia” Oradea
Se măsoară poziția corpului satelit față de corpul central în coordonate polare

pornind de la situații ca cea din imagine și se transformă în coordonate cartezi-
 x '  SEP  cos( PA  90)
ene  , unde SEP este separația unghiulară dintre compo-
 y '  SEP  sin( PA  90)
nente în acel moment, adică distanța unghiulară dintre ele, iar PA este unghiul de
poziție față de Nord, adică unghiul dintre direcția determinată de cele 2 stele și
direcția către polul nord ceresc, unghi măsurat cu vârful în corpul central. Apoi
ținând seama că orbita aparentă are sistemul de coordonate cu originea în cor-
x2 y2
pul central care se află în focar, iar o elipsa are binecunoscuta ecuație 2  2  1 ,
a b
atunci când originea axelor e în centrul elipsei, înseamnă că au loc transformările:
 x '  x  cos   y  sin   x0
 pentru o deplasare a originii sistemului în (x0,y0) și o
 y '  x  sin   x  cos   y0
rotație cu unghiul θ (față de OX), astfel că vom exprima pe x și pe y din cele 2 ecu-
 x   x ' x0   cos    y ' y0   sin 
ații  și le vom înlocui în ecuația elipsei:
 y   y ' y0   cos    x ' x0   sin 
 x ' x0   cos    y ' y0   sin   y ' y0   cos    x ' x0   sin 
2 2
 1
a2 b2
316
și după ce aducem la același numitor și separam termenii vom avea:

x '2   b 2  cos 2   a 2  sin2    y '2   a 2  cos 2   b 2  sin2   
 x ' y '  2  b 2  sin  cos   2  a 2  sin  cos    x '  2  b 2  x0  cos 2   2  x0  a 2  sin2   
 y '  2  b 2  x0  sin  cos   2  x0  a 2  sin  cos     b 2  x 2 0  cos 2   a 2  x 2 0  sin2   a 2 b 2   0
Și cum ecuația elipsei se poate atunci scrie
C1  x '2  C2  y '2  C3  x ' y ' C4  x ' C5  y ' C6  0 , vom avea sistemul
C1  b 2  cos 2   a 2  sin2 

C2  a  cos   b  sin 
2 2 2 2
C3  2  b 2  sin  cos   2  a 2  sin  cos 


C4  2  b  x0  cos   2  x0  a  sin 
2 2 2 2
C5  2  b 2  x0  sin  cos   2  x0  a 2  sin  cos 


C6  b  x 0  cos   a  x 0  sin   a b
2 2 2 2 2 2 2 2
cu necunoscutele (a, b, x0, y0, θ).

Dar înainte de acest sistem vom rezolva un sistem liniar cu necunoscu-
tele (C1, C2, C3, C4, C5, C6) cu 6 ecuații obținut prin scrierea a 6 relații de
genul C1  x '2  C2  y '2  C3  x ' y ' C4  x ' C5  y ' C6  0 prin înlocuirea cu valo-
rile măsurate în 6 momente de timp și calcularea a 6 perechi (x’, y’) folosind
 x '  SEP  cos( PA  90)
 .
 y '  SEP  sin( PA  90)
Se observă că C1  C2  a 2  b 2 și ca C4  2  x0  C1 de unde obținem deplasarea
C C
x0  4  5 și b  C1  C2  a .
2 2
2  C1 C3 2
 C5 
Apoi observăm că C6  x0 C1  a b    C1  a 2   C1  C2  a 2  pe care o
2 2 2
 C3 
2
 C5 
rezolvăm făcând notația    C1  C2   4  C6  4  C1    și de aici putem determina
2
 C3 
317
C1  C2   C1  C2  
semiaxa mare a  și apoi cea mică b  alegând ca a
2 2
sa fie valoarea mai mare decât b.
Observăm apoi că C3  2  sin  cos   b 2  a 2   sin  2    b 2  a 2  , relație care ne
C
permite determinarea unghiului: sin  2   3 . Apoi se poate calcula y0  x0  tg 

pentru cealaltă coordonată a centrului elipsei. Cele 2 semiaxe și coordonatele cen-
trului elipsei sunt în secunde de arc și dacă cunoaștem distanța până la acel sistem
putem transforma în unități astronomice. Se poate determina și perioada ținând evi-
dența în timp a măsurătorilor. Ne plasăm în punctul de coordonate (x0, y0) și tra-
săm un segment cu lungimea 2a centrat în acest punct și orientat sub unghiul θ
față de axa OX. Am obținut astfel axele orbitei aparente.
Apoi putem desena obținând o elipsă ca cea de mai jos, unde axa mare a orbi-
tei reale se determină unind centrul cu focarul aflat în origine. Cum centrul orbitei
reale și cel al orbitei aparente coincid iar focarul orbitei aparente este proiecția foca-
rului orbitei reale înseamnă caă excentricitatea orbitei reale se păstrează (ca raport
dintre distanța până la focar și semiaxa mare și se demonstrează prin asemănări de
triunghiuri).
După ce avem orbita apa-
rentă putem încerca să o con-
struim pe cea reală. Pentru
aceasta se calculează excen-
CF
tricitatea e  și se duce
CP
un segment paralel cu pro-
iecția semiaxei mari, apoi se
unește mijlocul acestui seg-
ment cu centrul elipsei obți-
nându-se proiecția semiaxei
mici. De pe axa mare se duc
318
segmente paralele cu semiaxa mică și se prelungesc cu un

1
factor k  obținându-se astfel puncte de pe elipsa
1  e2
excentrică, proiecția cercului excentric al orbitei reale.
Acest factor este calculat astfel pentru că raportul dintre
raza cercului excentric și semiaxa mică este tocmai acest
număr, iar atât cercul excentric cât și orbita reală fiind
înclinate cu același unghi raportul se păstrează.
Semiaxa mare a elipsei excentrice este egală ca valoare
cu semiaxa mare a orbitei reale iar linia nodurilor este
paralelă cu semiaxa mare a acestei elipse întrucât ori-
cum am înclina cercul excentric diametrul paralel cu linia
nodurilor rămâne neschimbat ca valoare și devine semi-
axa mare a elipsei excentrice. Putem găsi acum și unghiul
de înclinare din raportul semiaxelor elipsei excentrice:

cos i  , iar ducând linia nodurilor prin focarul unde e

componenta principală a sistemului, paralel cu axa mare a orbitei excentrice vom
tg 
obține un unghi din care se poate calcula argumentul periastrului tg   .
cos i
Având acum semiaxa mare, excentricitatea, linia nodurilor, înclinarea și argu-
mentul periastrului putem reconstitui orbita reală.
Mai jos este un exemplu interesant. Măsurătorile au fost efectuate în momentul
echinocțiului de primăvară al anului respectiv.
Să exemplificăm pe acest sistem binar:
• în 2005: x'=0,8"  cos  232  90  =-0,63" și
y'=0,8"  sin  232  90  =0,49253" de unde obținem ecuația
0,3969  C1  0,242585  C2  0,31  C3  0,63  C4  0,49253  C5  C6  0
• în 2006: x '  0,82" cos  241  90   0,717 " și
y '  0,82" sin  241  90   0,3975" de unde obținem ecuația
0,514  C1  0,158  C2  0,285  C3  0,717  C4  0,3975  C5  C6  0
• în 2007: x '  0,84" cos  249  90   0,7842" și
0,615  C1  0,09  C2  0,236  C3  0,7842  C4  0,3  C5  C6  0
• în 2008: x '  0,85" cos  257  90   0,8282" și
0,686  C1  0,03656  C2  0,15836  C3  0,8282  C4  0,1912  C5  C6  0
• în 2009: x '  0,85" cos  265  90   0,846755" și
0,717  C1  0,0055  C2  0,06273  C3  0,8467  C4  0,074  C5  C6  0
• în 2010: x '  0,84" cos  273  90   0,83885" și
y '  0,84" sin  273  90   0,044" de unde obținem ecuația
0,7  C1  0,002  C2  0,037  C3  0,83885  C4  0,044  C5  C6  0
319
Cu cele 6 ecuații formăm sistemul din care determinăm cele 6 constante:

0,3969  C1  0,242585  C2  0,31  C3  0,63  C4  0,49253  C5  C6  0
0,514  C  0,158  C  0,285  C  0,717  C  0,3975  C  C  0
 1 2 3 4 5 6
0,615  C1  0,09  C2  0,236  C3  0,7842  C4  0,3  C5  C6  0


0,686  C1  0,03656  C2  0,15836  C3  0,8282  C4  0,1912  C5  C6  0
0,717  C1  0,0055  C2  0,06273  C3  0,8467  C4  0,074  C5  C6  0

0,7  C1  0,002  C2  0,037  C3  0,83885  C4  0,044  C5  C6  0
Apoi calculăm elementele orbitei aparente: semiaxa mare și cea mică, orientarea
celor 2 axe și coordonatele centrului elipsei cu formulele:
2
C  C1  C2   C1  C2  
   C1  C2   4  C6  4  C1   5  , a 
2
, b ,
 C3  2 2
C C C
sin  2   3 , x0  4  5 , y0  x0  tg  .
 2  C1 C3
De aici cu metoda grafică de mai sus determinăm orbita reală cu toate elemen-
tele ei, linia nodurilor și înclinarea acesteia.
Bibliografie:
1. http://spiff.rit.edu/classes/phys440/lectures/tilt/tilt.htm
2. http://spiff.rit.edu/classes/phys440/lectures/fix_tilt/fix_tilt.html
3. http://www.dbonsmith.com/peg_85.gif
4. http://mm04.nasaimages.org
320
Originea apei, inelelor și cometelor în migrația planetară
În acest articol vom analiza modul în care a ajuns pe Pământ elementul esen-
țial pentru existența vieții. Pornind de la simulările evoluției sistemului solar timpu-
riu, în care a avut loc o migrație interesantă a planetelor gazoase, se poate calcula
momentul cinetic și energia pentru fiecare gigant gazos și se poate estima pentru
centura Kuiper. În evoluția nebuloasei planetare inelele de substanță din care s-au
format planetele erau circulare așa că și orbitele planetelor trebuiau să fie inițial
circulare. Ulterior din cauza interacțiunilor gravitaționale reciproce, pe măsură ce
se stabilea rezonanța între ele, au devenit eliptice unele. Un caz particular este cel
al planetei Mercur care fiind așa aproape de Soare suportă un câmp gravitațional
foarte puternic care a obligat-o la o rezonanță atât a rotației cât și a revoluției cu
rotația Soarelui. Dar la giganții gazoși orbitele erau circulare inițial iar excentricita-
tea obținută în urma interacțiunilor gravitaționale dintre ele este una mică.
Întrucât în centura Kuiper sunt multe obiecte am ales să calculez constantele
mișcării orbitale presupunând toată masa acesteia adunată pe o orbită medie situ-
ată la o distanță estimată ținând seama de distribuția acestor obiecte care respectă
de asemenea o rezonanță cu Neptun. Estimările masei centurii acum și înainte de
migrația planetelor gazoase s-a făcut pornind de la modele ce au luat în calcul mai
multe valori inițiale și au ajuns la valorile care oferă stabilitate sistemului. În urma
migrației s-a modificat atât energia cât și momentul cinetic pentru fiecare planetă și
pentru centură, dar pe ansamblul sistemului solar trebuie să rămână constante. Din
diferența constatată am dedus că o parte din obiectele centurii au devenit comete și
am estimat masa totală, energia totală și momentul cinetic total al acestora, iar o
parte au bombardat planetele aducând apa atât de prețioasă pe Pământ. Am estimat
și masa totală a acestora și energia totală care s-a degajat în momentul ciocnirilor.
Am presupus că masa planetelor a rămas constantă într-o primă aproximație ceea
ce mai poate fi corectat într-o viitoare lucrare în care îmi propun un model recursiv
care să ia în calcul și modificarea masei planetelor în urma acestor procese.
Calculul energiei și momentului cinetic s-a bazat pe următoarele date: masa
Pământului, orbita acestuia și anul sideral, iar elementele similare ale planetelor au
fost exprimate relativ la acestea. Pentru energia totală a mișcării orbitale folosim for-
M m 2
mula E  G   iar pentru momentul cinetic L  mvr  m  a 2  m   a 2 ,
2a T
iar perioada o determinăm din legea a 3-a a lui Kepler. Din modelul Nice ar rezulta
că inițial Jupiter era la 5,45 UA fiind în rezonanță cu Saturn situat la 8,18 UA, iar
Neptun era la 11,5 UA și Uranus la 14,2 UA. Centura Kuiper era situată între 15,5
și 34 UA si conținea corpuri înghețate cu masa totala de 35 mase terestre. Am ales
aici o valoare medie de 26,42 UA pe baza unei distribuții inițial uniforme.
Am folosit următorul tabel cu date planetare
321
planets not
shown to
scale >>
Mercury Venus Earth Mars Jupiter Saturn Uranus Neptune
Mean Distance
from the 0.3871 0.7233 1 1.524 5.203 9.539 19.19 30.06
Sun (AU)
Sidereal period
0.24 0.62 1 1.88 11.86 29.46 84.01 164.79
of orbit (years)
Mean Orbital
Velocity 47.89 35.04 29.79 24.14 13.06 9.64 6.81 5.43
(km/sec)
Orbital
0.206 0.007 0.017 0.093 0.048 0.056 0.046 0.010
Eccentricity
Inclination
to ecliptic 7.00 3.40 0 1.85 1.30 2.49 0.77 1.77
(degrees)
Equatorial
2439 6052 6378 3397 71490 60268 25559 25269
Radius (km)
Polar Radius
same same 6357 3380 66854 54360 24973 24340
(km)
Mass of planet
0.06 0.82 1 0.11 317.89 95.18 14.53 17.14
(Earth=1)
Body rotation
1408 5832 23.93 24.62 9.92 10.66 17.24 16.11
period (hours)
Tilt of equator
to orbit 2 177.3 23.45 25.19 3.12 26.73 97.86 29.6
(degrees)
Number of
observed 0 0 1 2 >28 30 24 8
satellites
iar valorile calculate le-am trecut în următorul tabel

Momentul Momentul
Energia inițială Energia actuală
cinetic inițial cinetic actual
(în J) × 1034 (în J) × 1034
(în Js) × 1042 (în Js) × 1042
Jupiter –51,114 –48,77 19,45 19
Saturn –9,28 –7,96 7,2 7,8
Uranus –0,2 –0,6 1,46 1,7
Neptun –0,734 –0,455 1,55 2,5
centura
–1,173 –0,231 4,785 2,24
Kuiper
Se observă că energia totală inițială pentru aceste corpuri ale sistemului solar
era –63,557×1034J, iar momentul cinetic total era 34,53×1042Js. Acum energia
322
lor totală este –58,016×1034J, iar momentul cinetic total al lor este 33,24×1042Js.
Astfel pentru momentul cinetic avem o modificare cu 1,29×1042Js sau 3,734% iar
pentru energie cu 5,54×1034J sau 8,718%. Diferența ar însemna energia care s-a
degajat sub formă de căldura la impactul unor corpuri înghețate cu planetele și sate-
liții acestora în timpul masivului bombardament târziu pentru că momentul cinetic
al acestor corpuri a fost preluat de către planete. Am considerat că celelalte planete
(solide) nefiind implicate în migrație nu și-au modificat semnificativ momentul cine-
tic orbital și energia totală orbitală. În prezent după aceleași modelări Nice, în urma
impunerii unor condiții de stabilitate, masa totală a centurii Kuiper este de 13 mase
terestre, iar întinderea acesteia e între 39,5 UA si 48 UA, iar datorită distribu-
ției acestora o să iau orbita medie la 43,446 UA. Din diferența de procente 4,984%
se pot trage următoarele concluzii: energia totală a cometelor provenite din centura
Kuiper este –2,3744×1034J iar cea care s-a degajat la impactul unor corpuri înghe-
țate cu planetele și sateliții lor în timpul bombardamentului ar fi 3,16658×1034J.
Raportul dintre aceste 2 energii este 1,333628 care este și raportul dintre masele
corpurilor ce au bombardat planetele și sateliții lor, și masele totale ale cometelor
apărute ca urmare a migrației planetelor gazoase. Cum diferența de masă în cen-
tura Kuiper este 22 mase terestre obținem 9,42738 mase terestre pentru masa
cometelor și 12,57262 mase terestre pentru masa corpurilor „proiectil”. Evident ca
multe din acestea au căzut pe Jupiter iar o parte se regăsesc în inelele planetelor.
Procesul de interacțiune dintre planetele gazoase și corpurile înghețate a decurs
astfel: prin deplasarea lui Neptun dincolo de Uranus și intrarea lui în centură, cor-
purile înghețate de acolo au fost „bulversate” gravitațional și o parte s-au îndepăr-
tat dar cele mai multe au fost trimise spre planete. Preluate pe rând de Neptun,
Uranus și Saturn și „pasate” lui Jupiter vor fi dirijate de acesta, o parte înapoi, alta
parte spre sistemul solar interior. O parte au fost transformate în comete cu peri-
oadă mică, altele în comete cu perioada mare, altele au fost sfărâmate și transfor-
mate în inele ale celor 4 planete gazoase. Elementul esențial care a decis soarta lor
ulterioară a fost distanța la care s-au apropiat de acești giganți: cele care s-au ținut
la distanță au fost transformate în comete, cele care s-au apropiat prea mult au fost
sfărâmate, iar cele mai multe au fost trimise ca „proiectile de bombardament”. Tot
atunci s-au ordonat după rezonanțe și asteroizii, iar Jupiter a capturat pe unii în
punctele Lagrange 4 și 5 ale sale.
Cum unele corpuri înghețate cu mare conținut în apa au ajuns și pe Pământ
putem concluziona că aceste evenimente au o mare însemnătate pentru existența
vieții. Unele au ajuns și pe Marte și cum prin ciocnire s-a degajat multă căldura
au determinat formarea oceanelor (acum reduse la calote polare) și a cursurilor de
apă a căror urme s-au descoperit pe această planetă. Unele corpuri au ajuns și pe
Lună și pe Mercur, dar acestea neavând atmosferă și câmp magnetic nu au putut
reține vaporii de apă formați în urma impactului și aceștia au fost suflați de vântul
solar. Recent pe Lună s-au descoperit ceva urme de gheață dar e foarte puțină, iar
pe Marte gravitația suficientă pentru a reține o atmosferă și mai ales câmpul mag-
netic încă prezent au fost elementele care au permis reținerea apei. Ulterior planeta
răcindu-se și-a pierdut câmpul magnetic și astfel treptat și o parte din atmosferă,
323
rămânând numai cu apa care e în stare solidă. Pe Pământ câmpul magnetic (pla-
neta fiind mai mare se răcește mai încet) și gravitația ceva mai mari au permis
reținerea apei și în stare lichidă și gazoasă. Trebuie menționat că și cantitatea de
apă care ne-a parvenit e exact cea necesară: prea multa și nu ar fi continente, prea
putină nu ar putea menține echilibrul climatic.
Bibliografie:
http://astro1.panet.utoledo.edu/~gthomps/Presentations/ABL_Fall06.ppt.pdf
http://www.spaceref.com/news/viewpr.rss.html?pid=33763
http://www.wbabin.net/physics/abruzzo6.pdf
http://www.boulder.swri.edu/~hal/PDF/migration.pdf
http://www.stsci.edu/jwst/doc-archive/white-papers/JWST_planetary.pdf
http://www.gps.caltech.edu/classes/ge133/reading/migration.pdf
http://www3.geosc.psu.edu/~jfk4/Meteo_466/Lectures/Lecture%204_Moon%20forma-
tion_bombardment.pdf
http://www-hpcc.astro.washington.edu/grads/gwl/thesis.pdf
http://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1105/1105.2235v1.pdf
http://www.ice.csic.es/files/upload_files/File/nature10201_mars_jupiter_migration.pdf
http://www.oca.eu/morby/papers/PPV.pdf
http://hal.archives-ouvertes.fr/docs/00/53/02/84/PDF/morby-HAL.pdf
http://www.webalice.it/mizar02/articoli/MorNatu2.pdf
http://www.nature.com/nature/journal/v435/n7041/pdf/nature03676.pdf
http://hypertextbook.com/facts/2009/JeffreyYep.shtml
http://www.springerlink.com/content/q2p26v0521hj7lg3/
http://www.answersingenesis.org/tj/v16/i2/comets.asp
324
Sisteme binare în contact care realizează schimb de masă
Marin Dacian BICA, Școala cu clasele I-VIII „Dacia”

Oradea, Bd. Dacia Nr. 25, scoaladacia@yahoo.com
Rezumat: lucrarea este un model de predicție a evoluției sistemelor binare

strânse care realizează transfer de masă. Se obțin 2 concluzii diferite corespunzând
cazurilor în care steaua cu masă mai mare preia substanță de la steaua cu masă
mai mică și respectiv situației inverse.
Cuvinte cheie: sistem binar strâns, suprafața Roche, forțe mareice, conservarea
momentului cinetic
1. Introducere: cadru teoretic

Atunci când 2 stele orbitează în jurul centrului comun de masă și cel puțin una
dintre ele umple suprafața Roche va avea loc un transfer de masă spre cealaltă.
Cum și în acest caz momentul cinetic al sistemului se conservă, se va modifica dis-
tanța dintre ele și conform legii a III-a a lui Kepler se va modifica corespunzător și
perioada sistemului.
Două stele cu masele m01 și m02 schimbă substanță cu masa ∆m și masele devin
m1=m01–∆m și m2=m02+∆m. Inițial ele se află la distanțele r01 și r02 de centrul de
r m
masă, suma lor fiind a0=r01+r02 și 01  02 , apoi aceste distanțe vor deveni r1 și r2,
r02 m01
r1 m2
suma devenind a=r1+r2 și  . Scriind legea a III-a a lui Kepler înainte și
r2 m1
T0 2   m01  m02  T 2   m1  m2 
după transfer, avem  . Cum masa totală a sistemului
a0 3 a3
nu se schimbă (semnificativ, în realitate o pierdere de masă există prin radiație)
T 2 T2
relația se simplifică: 0 3  3
a0 a
Conservarea momentului cinetic al sistemului se poate scrie astfel:
m01 m m m
 r012  02  r022  1  r12  2  r22
T0 T0 T T
T m1 r12  m2 r22
Obținem de aici raportul 
T0 m01 r012  m02 r022
T 2 a3
Același raport (la puterea a 2-a) îl putem obține din legea de mai sus 2  3 și
T0 a0
3
ținând seama că a=r1+r2 și a0=r01+r02 putem scrie raportul astfel

T

 r1  r2  2
3
T0
3  r01  r02  2
Egalând cele 2 relații obținem
m1 r12  m2 r22

 r1  r2  2 .
m01 r012  m02 r022 3
 r01  r02  2
325
Scriind acum m1=m01-∆m și m2=m02+∆m vom avea

3
 m01  m  r12   m02  m  r22 
 r1  r2  2 și efectuând calculele în membrul stâng
m01 r012  m02 r022 3
 r01  r02  2
m  r22  r12 
3
vom obține 1  
 r1  r2  2 .
m01 r012  m02 r022 3
 r01  r02  2
Sunt posibile 2 cazuri după semnul lui  r2  r1  :
2 2
a) dacă m2>m1 (steaua mare preia masă de la steaua mică) atunci r2<r1 și
3
 r1  r2  2
r2
2
r1
2
 <0 ceea ce implică 3
<1 adică a<a0 și deci T<T0 și cele 2 stele
 01 02 
r  r 2
se vor apropia până la fuziune.

b) dacă m2<m1 (steaua mică preia masă de la steaua mare) atunci r2>r1 și
3
 r1  r2  2
r2
2
 r12  >0 ceea ce implică 3
>1 adică a>a0 și deci T>T0 și cele 2 stele
 r01  r02  2
se vor îndepărta. Transferul de masă va înceta în acest caz când steaua care pierde
masa nu va mai umple lobul său Roche sau va continua încă ceva timp dacă rotația
stelei este rapidă.
2. Exemple concrete
2.1. sistemul dublu Sheliak (β Lyrae)
Cazul a) corespunde sistemului dublu Sheliak (β Lyrae): steaua albastră are 13
mase solare și diametrul de 15 ori cel al Soarelui, iar cea roșie 3 mase solare și dia-
metru de 19 ori al Soarelui. În jurul stelei albastre de clasă B7 se întinde pe 20 mil.
km un disc de gaz smuls de la companionul roșu. Perioada sistemului este de 12,94
zile iar distanța actuală dintre ele este mai puțin de 90 mil. km = 0,28 U.A. adică
mai mult decât raza Roche și astfel transferul de substanță se explică doar prin
efectul forței centrifugi datorată rotației rapide, care se adaugă forțelor mareice.
Temperaturile lor sunt de 13.000 K respectiv 8.000 K și luminozitățile de 2500,
respectiv 230 ori mai mari ca ale Soarelui. Sistemul se află la 900 ani lumină de
noi și mai are în componență alte 4 stele de clase B, F și G. Toate aceste informa-
ții despre sistem au fost obținute studiind curba de lumină (figura 8 și 11) pentru a
afla luminozitatea, razele celor 2 stele relativ la distanta dintre ele și perioada, apoi
din spectru (figura 7 și 9) se pot determina vitezele de deplasare și combinând cu
perioada se pot determina distanțele la care se află cele 2 stele de centrul de masă
și de aici semiaxa mare (a se vedea [1], [3], [5], [6]).
Adaug mai jos încă câteva imagini ale sistemului necesare pentru determină-
rile de care vorbeam mai sus. Se observă cum steaua mai mică a fost deformată și
mărită la o de acțiunea gravitațională a celei mari albastre, ajutată și de forța cen-
trifugă a rotației de spin. Totodată temperatura ei a scăzut și de aceea este roșie
326
chiar dacă clasa ei inițială era A8 (deci ar trebui să fie albă). Din imaginile obți-
nute aplicând tehnica interferometrică se pot determina dimensiunile componentelor
și distanțele dintre ele precum și raportul dintre diametrul polar și cel ecuatorial și
din spectru se poate obține o curbă a vitezelor radiale din care se poate calcula peri-
oada de rotație și cea de revoluție, iar de aici se poate calcula accelerația centrifugă
la ecuatorul stelei care pierde masă (figurile 5 și 10 ).
Figurile 1 și 2. discul de acreție Figura 3. transferul de gaz
Figurile 4 și 5: locația stelei în constelația Lyra și imagini ale sistemului obținute

cu noua tehnică de fotografiere interferometrică pentru jumătate de perioadă
Figura 6. imagine artistică a sistemului Figura 7. spectrul sistemului binar β Lyrae

327
Figurile 4,5,6, 12, 13 și 14 sunt scanate din [1]. Figurile 1, 2, 3, 7, 8, 9, 10 și

11 sunt preluate din [3].
Figurile 8 și 9: curba de lumină și spectrul prelucrat al sistemului
Figura 10: curba vitezei radiale
Figura 11: curba de lumină a lui Sheliak

328
2.2. Sistemul Achernar (α Eridani)

Cazul b) corespunde lui Achernar (α Eridani) de clasă B3 situat la 144 ani
lumină de noi cu masa de 6,7 mase solare, luminozitatea de 2900 ori mai mare ca a
Soarelui și temperatura de 14.510 K, dar aici transferul de masă mai continuă câtva
timp chiar și după acest moment, deoarece pe lângă forțele mareice ale companio-
nului mai mic (de 2 mase solare și de clasă A) există și o puternică forță centrifugă
datorată rotației rapide a stelei, care a determinat deformarea sa (raza polară (7,7
raze solare) este puțin mai mult de jumătate din raza ecuatorială (12 raze solare)).
Interferometrele au măsurat o viteză de rotație de 225 km/s ceea ce implică o peri-
oadă de rotație de 63,661 ore, adică 2,2 zile și o accelerație centrifugă de 0,0728
N/kg în planul ecuatorial (a se vedea [2], [4], [7]). Accelerația gravitațională în ace-
lași loc este de 12,857 N/kg ceea ce dă o accelerație rezultantă de 12,784 N/kg
adică 1,3 g.
Figura 12: imagine artistică a lui Achernar comparativ cu Soarele
Figurile 13 și 14: forma stelei Achernar și poziții ale companionului în cursul unui an
329
3. Calculul poziției companionului în momentul încetării transferului de

substanță
Teoretic, transferul de masă va înceta când semiaxa mare a sistemului va ajunge
la valoarea care rezultă din relația
3 2
 M   R1  M2  R1  acf
3   1  2          1  0 ,
 M1   a  1  e   M1  a  1  e   agrav
unde a(1–e) este distanța la periastru și M1 și R1 sunt masa și raza stelei mari
albastre, iar M2 este masa companionului la momentul încetării transferului de
acf
masă, iar raportul este raportul dintre accelerația centrifugă și cea de coezi-
agrav
une gravitațională la ecuatorul stelei mari.
Această relație se obține dacă scriem că accelerația de atracție din partea com-
panionului + accelerația centrifugă datorată rotației sale rapide = accelerația cen-
trifugă a mișcării orbitale + accelerația de coeziune gravitațională a stelei albastre
(asupra elementului de masă din steaua albastră la ecuatorul acesteia).
Date fiind valorile pentru mase și raze/distanțe transferul de masă nu ar tre-
bui să aibă loc dacă nu ar fi această rotație rapidă a stelei pentru că în cazul lui
Achernar, distanța dintre cele 2 stele la care substanța este smulsă din ea ar tre-
1
 M 3
bui să fie maxim (în absența forței centrifuge mari) d  12  R  2  , distanță mai
 M1 
mică decât cea de la periastru. Rezolvând ecuația având ca necunoscută tocmai dis-
tanța la periastru când se întrerupe transferul de masă se obține o soluție (singura
reală) din care rezultă că distanța la periastru este de 2,26 ori mai mare decât dis-
tanța obținută mai sus fără a lua în calcul forța centrifugă.
Figura 15: forțele care acționează la ecuatorul lui Achernar
Fg12 este forța gravitațională de atracție din partea companionului, Fcf12 este
forța centrifugă datorată mișcării orbitale, Fg1 este forța de coeziune gravitațională
a stelei, Fcf1 este forța centrifugă datorată rotației stelei.
330
După încetarea transferului, distanța dintre componente va crește pentru că

companionul preia moment cinetic încetinind astfel rotația stelei mari (la fel cum se
îndepărtează Luna în sistemul cu Pământul).
Bibliografie:
[1] Pierre Kervella, (2007). Une nouvelle astronomie donne des formes aux etoiles,
„Ciel&Espace”, Numero 465, fevrier 2009, pages 40–43
[2] C.C. Lovekin, R.G. Deupree & C.I. Short (2006). Surface temperature and synthetic
spectral energy distributions for rotationally deformed stars, Institute for Computational
Astrophysics and Department of Astronomy and Physics, St.Mary’s University, Halifax, NS
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Beta_Lyrae
[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Achernar
[5] http://www.aavso.org/vstar/vsots/summer05.shtml
[6] http://www.portalciencia.net/binarias/binarias1.html
[7] http://www.daviddarling.info/encyclopedia/A/Achernar.html
331
Sistem binar cu curba de lumină
Dacă raza vizuală este în planul orbitei atunci se poate observa eclipsarea reci-
proca a componentelor. Sunt 2 cazuri extreme:
a) dacă raza vizuală este paralelă cu semiaxa mare; graficul vitezei va fi ast-
fel încât minimul și maximul au aceeași valoare întrucât reprezintă valoarea medie
corespunzătoare poziției satelitului în punctul situat pe axa mică a elipsei. Viteza
radială a satelitului (relativ la
centrul de masă al sistemului)
este 0 în poziția de apoastru
și periastru. Dacă nu este așa
se deplasează axa orizontală
în sus sau jos până maximul
și minimul au aceeași valoare.
Valoarea deplasării reprezintă
viteza radială a centrului de
masă al sistemului. Graficul
de mai jos corespunde situ-
ației în care satelitul se afla
mai aproape de observator la
periastru.
Se măsoară Δt și T–Δt apoi v1, v2 și vr și se calculează excentricitatea
  T  2t  v 1 e
e apoi întrucât v1 =v 2 =v 0 = v p  v a și p  se poate calcula
2T va 1  e
1 e 1 e
viteza la periastru și apoastru: v p  v0 și va  v0 . Apoi se calculează
1 e 1 e
v0 T
semiaxa mare: a  și de aici semiaxa mică b  a 1  e 2 și distanțele la periastru
2
a3
rp  a(1  e) și apoastru ra  a(1  e) precum și masa sistemului: M1  M2  2 .
T
332
Primul minim corespunde situației când steaua mai mică dar mai caldă este în
față. Se măsoară cei 4 timpi și perioada și din raportarea lor se poate obține excen-
t1 t 2 1  e
tricitatea pentru ca   care se poate compara cu valoarea dedusă din
t 3 t 4 1  e
curba vitezei și asta va fi o verificare a corectitudinii normalizării curbei de lumină
L  L2
la fel ca raportarea 1 .
L1
Se analizează tranzitul din corpul central folosind legea a II-a a lui Kepler:
rp 2 1 ra 2 2 ab
  unde θ1 si θ2 sunt unghiurile corespunzătoare tranzitului la
2t2 2t4 T
periastru și apoastru, iar întrucât acestea sunt mici, tangenta este egală cu unghiul
2  R1  R2  2  R1  R2 
în radiani și de aceea 1  și 2  . Înlocuind în relația de
rp ra
mai sus se obține R  R   a  t2 1  e sau R  R   a  t4 1  e .
1 e 1 e
1 2 1 2
T T
De asemenea se obține R  R   a  t1 1  e sau R  R   a  t3 1  e și
1 e 1 e
1 2 1 2
T T
de aici rezolvând sistemul găsim valorile pentru R1 și R2.
Din luminozitate și raza se poate calcula temperatura fiecărei stele folosind legea
Stefan-Boltzmann.
b) dacă raza vizuală este paralelă cu semiaxa mică vom avea curba vitezelor
similară cazului sistemului fără curba de lumină dar acum curba de lumină va avea
intervalele de timp egale la cele 2 minime, dar între minime intervalele de timp nu
vor fi egale întrucât eclipsarea are loc în dreptul focarului, raza vizuală fiind per-
pendiculară pe semiaxa mare. Se poate calcula excentricitatea și în acest caz din
aceste intervale dar numai cu ajutorul unei integrale pe o zonă a suprafeței elipsei.
Notăm cu Sa suprafața nehașurată a elipsei și cu Sp suprafața hașurată.

S S ab
Aplicând legea a II-a a lui Kepler vom avea p  a  , unde Sa=πab–Sp, iar
T=ta +tp. tp ta T
333
Totul revine atunci la exprimarea ariei Sp.

Pentru aceasta se scrie legea în coordo-
do-
x2 y2
nate carteziene a elipsei: 2  2  1
a b
x2
și de aici se exprimă y  b 1 
a2
care se integrează pentru x între ae
a
x2
și a: Sp  2  b 1  2
dx și rezolvând nd
ae
a suprafața hașurată corespunde la tp
se obține Sp  ab    arcsin e  e 1  e 2  de unde se poate determina e prin metoda

2 
grafică, adică intersecția graficului funcției arcsin(e) cu al funcției e 1  e , ca o
2
măsură de verificare a valorii obținute din analiza curbei vitezei radiale dacă din
cei 2 timpi se calculează în paralel Sp. Apoi se calculează valoarea lui y pen-
tru x=ae care va fi distanța la care se află componentele sistemului în momen-
tul tranzitului y  b 1  e 2  a 1  e 2  . În ipoteza unghiurilor mici vom avea
2 2 R  R 
 a 1  e 2    1 2
  a 1  e 2 
ab at2 1
 de unde se calculează R1  R2 
2t2 T T 1  e2
2  R1  R2 
 a 1  e 2   
2
  a 1  e 2  at1
ab 1
Analog de unde R1  R2 
 . Din
2t1 T T 1  e2
cele 2 relații se formează un sistem care se rezolvă dând valorile pentru R1 si R2 .
În cazul general când raza vizuală face un unghi cu semiaxa mare curba de
viteze are o forma de tipul celei din figura de mai jos
334
APunctele Lagrange – locații pentru sateliți
1. sistemul Soare–Pământ
Condiția care se pune este ca aceste puncte să evolueze sincron cu Pământul în
jurul Soarelui.
Punctele L1, L2 și L3 sunt instabile dar zonele L4 și L5 sunt stabile și se găsesc

în vârfurile unor triunghiuri echilaterale având celelalte vârfuri în Soare și Pământ.
Scriem echilibrul forțelor în fiecare punct și vom face aproximația ca distanțele
d1, d2 și d3 sunt mult mai mici decât distanța r de la Soare la Pământ folosind atunci
(1–x)n=1–n⋅x unde x=d1,2,3/r. Vom obține că punctele L1 și L2 sunt situate simetric
față de Pământ la 1,5 mil. km, iar punctul L3 este situate puțin mai încolo de pozi-
ția simetrica Pământului față de Soare la 37,4 km de această poziție simetrică.
2. sistemul Pământ–Lună
Punctul L3 se află la 384.795 km de Pământ în direcția opusă Lunii, iar punc-
tele L1 și L2 se află dispuse simetric la distanța de 61.600 km față de Lună.
3. Calcule
În L1: FS 1  FP 1  FC 1 , în L2: FS 2  FP 2  FC 2 , iar în L3: FS 3  FP 3  FC 3 unde:
G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 1     1  2  1 
 r  d1   r
2 2 2
 d  r
r2  1  1 
 r
cu m=masa satelitului plasat într-un astfel de punct
335
G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 2     1  2  2 
 r  d2   r 
2 2 2
 d  r
r2  1  2 
 r 
G  M  m G  M  m G  M  m  d 
FS 3     1  2  3 
 r  d3   r 
2 2 2
 d  r
r2  1  3 
 r 
G  M  m G  M  m
FP 1  2
, FP 2  și
d1 d22
G  M  m G  M  m G  M  m  d  G  M   m  d3  ,
FP 3     1  2  3    1  
 2r  d3   2r   r 
2 2 2
 d  4r 4r 2
4r 2   1  3 
 2r 
iar în forța centrifugă înlocuim perioada cu cea din legea a III-a a lui Kepler scrisă
4 2 G  M 
pentru Pământ: 2  2  , atunci:
T r3
G  M  m G  M   m  d1  ,
FC 1  m 2   r  d1     r  d1    1  
 r
3
r r2
G  M  m G  M   m  d2 
FC 2  m 2   r  d2     r  d2    1  
 r 
3
r r2
G  M  m G  M   m  d3 
și FC 3  m    r  d3     r  d3    1  
2
 r 
3
r r2
Înlocuim în relațiile de echilibru ale forțelor și vom avea:
G  M  m  d  G  M   m G  M   m  d1 
 1  2  1     1  
 r  r
2
r d12 r2
G  M  m d G  M  m M
3 1   3  d13  M   r 3  M   d1  r  3 și
r 2
r d12
3  M
G  M  m  d  G  M  m G  M   m  d2 
 1  2  2     1  
 r   r 
2 2
r d2 r2
G  M  m d G  M  m M
3 2   3  d23  M   r 3  M   d2  r  3 ,
r 2
r d2 2
3  M
iar în L3:
G  M  m  d  G  M   m  d3  G  M   m  d3 
 1  2  3    1     1  
 r   r   r 
2
r 4r 2 r2
G  M   m  d3  G  M   m d M M d M d
 1     3  3  2  2  3  3  2  3
 r 
2 2
4r r r 4r r r 4r r
336
M
4 M
de unde d3  r   r
M 12  M   M 
3  M 
4
4. Sateliți plasați în aceste puncte

Dintre acestea cel mai folosit este punctul L2 al sistemului Soare – Pământ unde
sunt plasați mai mulți sateliți (Herschel pe o orbită cu raza de 800.000 km (încli-
nare de 16’9”) și Planck pe o orbită cu raza de 400.000 km (înclinare de 9’4,6”)) și
unde s-a planificat a fi plasat telescopul spațial James Webb pe orbită în plan per-
pendicular pe planul eclipticii după cum se poate observa din imaginea de mai jos
Întrebarea care se pune este: cum e posibilă o asemenea orbită a telescopului

spațial James Webb sau a celorlalte telescoape spațiale plasate pe orbite în jurul
lui L2? E posibilă pentru că forțele de atracție din partea Pământului (forța dese-
nată cu cărămiziu) și Soarelui au o componentă în planul orbitei îndreptată spre
L2 (forța desenată cu galben) și o componentă perpendiculară pe planul orbi-
tei (forța desenată cu mov pentru Pământ) care deplasează punctul L2 împreună
cu planul orbitei. Se poate considera că acea componentă situată în planul orbitei
poate fi înlocuită cu o masă fictivă situată în L2. Efectuând calculele obținem acce-
G  M  101 dsat  L 2 d
lerația centripetă acp     a  sat  L 2 . Analizând orbita dedu-
d 2 100 101  d d

100
cem că excentricitatea ei este 0,9684, iar semiaxa mare este 750.000km ceea ce
înseamnă că se va apropia de L2 la 23.700km și se va îndepărta la 1.476.300km
(în plan perpendicular pe ecliptică). Perioada mișcării se calculează scriind că
337
4 2 a a G  M
2  2
 cp    de unde obținem că perioada oricărui satelit pla-
T dsat  L 2 d d 3
sat pe o orbită în jurul punctului L2 este egală cu cea a Pământului. Dacă ținem
seama și de deplasarea planului orbitei vom obține o orbită înclinată cu 4’14,6” a
telescopului spațial față de planul eclipticii pentru un observator situat pe Soare.
Motoarele satelitului vor trebui să corecteze această orbită pe care presiunea radia-
ției solare care acolo are valoarea de aprox. 10–5Pa tinde să o lărgească. Pentru o
anvergură de 22m a panourilor de protecție care dă o suprafață de 105m2 si o masă
de 6,2 tone aceasta duce la o accelerație de 1,6*10–10m/s2. Efectul e o lărgire a
orbitei cu aprox. 80m într-o perioadă care trebuie corectată. Energia totală a sateli-
tului pe orbită este aprox. –27,5*1012J iar momentul cinetic este aprox. 278*1015Js.
Panourile de protecție reduc pasiv temperatura de la 276K la 116K. Cum trebuie să
se obțină o temperatură de 40K e nevoie de răcire activă care se realizează cu un
randament de maxim 65,5%.
Un alt satelit, de data aceasta plasat în punctul L1 este SOHO si mai jos este
data orbita acestuia in jurul acestui punct. Perioada orbitei este de 178 zile. Are
masa de 610 kg și cele 2 panouri solare cu suprafața de 18 m2 furnizează 1150W.
Orbita s-a ales astfel încât unghiul format de direcția Pământ-Soare și direcția
Pământ-satelit să fie mai mare de 4,5° pentru a nu avea interferențe în comunicații
datorate radiației solare.
În punctul L3 nu se plasează sateliți pentru că sunt imposibile comunicațiile din

cauza radiației solare. Prin Punctele L4 și L5 urmează să treacă perechea de sate-
liți ai misiunii STEREO pentru a studia existența unor posibile corpuri acumulate
acolo ce ar putea să se îndrepte spre pământ în cazul unor perturbații gravitaționale.
Bibliografie:
http://imagine.gsfc.nasa.gov/docs/sats_n_data/satellites/jwst_L2.html
http://www.esa.int/esapub/bulletin/bullet88/images/vand88f3.gif
http://en.wikipedia.org/wiki/Halo_orbit
338
Sisteme binare generale
autori: prof. Crăciun Petru, Colegiul „Vasile Lovinescu” Fălticeni, str. Maior
Ioan nr.10 Fălticeni,cod: 725200, jud. Suceava (crcnpetru@yahoo.com)
prof. Nicolae Dobrescu, Palatul Copiilor Tulcea
prof. Marin Dacian Bica, Școala cu clasele I-VIII „Dacia” Oradea
Argument
De multe ori am fost impresionați de sistemele binare din Univers și am dorit să
aflăm caracteristicele orbitelor reale ale stelelor care alcătuiesc aceste sisteme.
În acest scop prezentăm un algoritm făcut din mai mulți pași prin care utilizând
o cameră CCD și un număr de imagini se poate determina: longitudinea nodului
ascendent, înclinarea orbitei sistemului binar, excentricitatea orbitei, semiaxele orbi-
telor reale, argumentul periheliului, momentul de trecere la periheliu, perioada de
revoluție și masele stelelor ce alcătuiesc sistemul binar.
În acest articol este prezentat suportul teoretic de rezolvare a sistemelor binare
dar se poate folosi un program pe calculator astfel încât caracteristicele sistemului
binar vor fi găsite într-un timp foarte scurt.
Fig 1. Elementele orbitei unei stele componente a sistemului binar
Pasul 1.
Se realizează mai multe fotografii cu ajutorul unei camere C.C.D. la diferite
momente de timp t1 , t2 ,...., tn .
Imaginea dată de camera C.C.D. se suprapune peste harta cerului și se deter-
mină α (ascensia dreaptă) și δ (declinația) pentru cele două stele a sistemului binar
la momentele de timp t1 , t2 ,...., tn .
Se obțin o serie de valori la momentele t1 , t2 ,...., tn
A(  tA1 , tA1 ) – pentru steaua de masă M1 – la momentul t1
339
B(  tB1 , tB1 ) – pentru steaua de masă M2 – la momentul t1

.........................................................................................................,
A(  tAn , tAn ) – pentru steaua de masă M1 – la momentul tn
B(  tBn , tBn ) – pentru steaua de masă M2 – la momentul tn
Se poate determina coordonatele centrului de masă a celor două stele C.M.
Fig. 2. Coordonate geocentrice ecuatoriale (rectangulare și polare)
Pasul 2.
Se determină coordonatele carteziene (ξ,η,ς) a fiecărei stele A și B la momentele
de timp t1 , t2 ,...., tn față de reperul (Tξης) fixat pe Pământ.
Deoarece sistemul binar se află la distanțe de ordinul anilor lumină considerăm
că stelele A și B se află la aceeași distanță ρ față de un observator aflat pe Pământ.
tA1   cos tA1 cos  tA1 tB1   cos tB1 cos  tB1
tA1   cos tA1 sin  tA1 iar tB1   cos tB1 sin  tB1 (2.1)
tA1   sin tA1 tB1   sin tB1
.............................................................................,
tAn   cos tAn cos  tAn tBn   cos tBn cos  tBn
tAn   cos tAn sin  tAn iar tBn   cos tBn sin  tBn (2.2)
tAn   sin tAn tBn   sin tBn
Pasul 3.
Se determină ecuațiile dreptelor AB determinate de poziția stelelor A și B la
diferite momente de timp t1 , t2 ,...., tn
A( tA1 , tA1 , tA1 ) și B( tB1 , tB1 , tB1 ) – coordonatele stelelor A și B la momentul t1
......................................................................................................................................,
A( tAn , tAn , tAn ) și B( tBn , tBn , tBn )-coordonatele stelelor A și B la momentul tn
340
Ecuația dreptelor AB la diferite momente de timp sunt:

  tA1   tA1   tA1
  ecuația dreptei AB la momentul t1 (3.1)
tB1  tA1 tB1  tA1 tB1  tA1
  tA2   tA2   tA2
  ecuația dreptei AB la momentul t2 (3.2)
tB2  tA2 tB2  tA2 tB2  tA2
.........................................................................................................................,
  tAn   tAn   tAn
  ecuația dreptei AB la momentul tn (3.3)
tBn  tAn tBn  tAn tBn  tAn
În mod ideal centrul de masă CM se află la intersecția acestor drepte
Una din metodele de determinare a coordonatelor CM este să grupăm câte două
ecuații la diferite momente de timp și să rezolvăm sistemele de ecuații. Soluțiile
acestor sisteme vor reprezenta coordonatele centrului de masă.
n(n  1)
Vom obține Cn2 adică sisteme de câte două ecuații.
2
În mod ideal ar trebui ca:
1  2 ,.....  n ,....   n(n1)  CM (3.4)
2
1  2 ,.......  n ,......   n(n1)  CM (3.5)

2
1  2 ,.......   n ,......   n(n1)  CM (3.6)

2
dar din cauza erorilor de măsură vom obține valori ușor diferite așa încât vom cal-
cula valorile medii ale coordonatelor CM față de un reper situat pe Pământ.
1  2  .........   n(n 1)
  2
(3.7)
CM
n(n  1)
2
1  2  .........   n(n 1)
CM  2
(3.8)
n(n  1)
2
1  2  .........   n(n 1)
CM  2
(3.9)
n(n  1)
2
Pasul 4.
Aflăm coordonatele ecuatoriale ale centrului de masă CM.
Față de reperul (Tξης) fixat pe Pământ exprimăm coordonatele carteziene în
funcție de coordonatele polare.
CM   cos CM  cos  CM (4.1) CM   cos CM  sin  CM (4.2)
CM   sin CM (4.3)
341
Din rezolvarea acestui sistem rezultă:


 CM  arctg( CM ) – ascensia dreaptă a CM (4.4)
CM
 
CM  arctg  CM  cos  CM  – declinația CM (4.5)
 CM 
Pasul 5
Determinăm distanțele unghiulare între steaua A și CM la momentele de timp t1 ,
t2 ,...., tn , respectiv între steaua B și CM la momentele de timp t1 , t2 ,...., tn .
Din teorema cosinusului aplicată triunghiului sferic vom obține:
cos tAk  cos(tAk  CM )  cos( CM   tAk ) (5.1)
unde k  1,..., n 
iar tAk – reprezintă distanța unghiulară dintre steaua A și CM la momentul tk
tAk  arccos(cos(tAk  CM )  cos( CM   tAk )) (5.2)
Analog pentru steaua B
cos tBk  cos(tBk  CM )  cos( CM   tBk ) (5.3)
unde k  1,..., n 
iar tAk – reprezintă distanța unghiulară dintre steaua B și CM la momentul tk
tBk  arccos(cos(tBk  CM )  cos( CM   tBk )) (5.4)
Pasul 6.
Aflăm distanța exprimată în (UA) dintre stelele A și B și CM la momentele de
timp t1 , t2 ,...., tn , cu ajutorul relației:
 tk  tk 
r A   A  CM (6.1)
rA tk 2  2  2CM  2CM  cos tAk (6.2)
Deoarece r putem să presupunem că    CM – distanța dintre Terra și sis-
temul binar.
Deci: rAk   2  2cos  Ak
t t
(6.3)
distanța dintre steaua A și CM la momentul tk rBk   2  2cos  Bk (6.4)
t t
distanța dintre steaua B și CM la momentul tk

Deoarece unghiurile tAk și tAk sunt mici exprimate în arcsecunde atunci rAtk și rBtk
tk
pot fi calculate astfel: rAtk  "A (6.5)
– unde ρ este exprimat în parseci iar tAk în arcsecunde.
Înlocuind (5.2) în (6.5) obținem:
tk
rA  tAk   arccos(cos(tAk  CM )  cos( CM   tAk )) (6.6)
tk
rBtk  "B (6.7)
– unde ρ este exprimat în parseci iar  în arcsecunde.
tk
B
Înlocuind (5.4) în (6.7) obținem:
342
rBtk  tBk   arccos(cos(tBk  CM )  cos( CM   tBk )) (6.8)

Deci rAtk și rBtk vor fi exprimate în UA.
Pasul 7.
Aflăm coordonatele carteziene x Atk , y Atk , z Atk a stelei A la momentele de timp t1 , t2
,...., tn față de sistemul CM
tk
x Atk  tAk  CM (7.1)
y Atk  tAk  CM unde k  1,..., n  (7.2)
tk
tk
z Atk  tAk  CM (7.3)
Analog aflăm coordonatele carteziene x Btk , y Btk , zBtk a stelei B la momentele de timp
t1 , t2 ,...., tn față de sistemul CM
tk
x Btk  tBk  CM (7.4)
y Btk  tBk  CM unde k  1,..., n  (7.5)
t k
tk
zBtk  tBk  CM (7.6)
(PNE)
(PNC)
ze z

S
 ye

y
x xe 
Fig 3. Sistemul de referință ecliptic Fig 4. Trecerea de la coordonatele

ecliptice la cele ecuatoriale.
Pasul 8.
tk

Se poate demonstra că: x A  rA cos u A  cos   sin u A  sin   cos i (8.1)
tk tk tk

 
y Atk  rAtk cos u Atk  sin   cos   sin u Atk  cos   cos i  cos   sin uktk  sin i  sin  (8.2)
 
z Atk  rAtk cos u Atk  sin tAk  sin   sin u Atk  cos tAk  cos i  cos   sin uktk  sin i  cos  (8.3)
unde k  1,..., n 
2
Vom obține (3n) ecuații din care putem forma C3n sisteme de ecuații adică
 3n  ! sisteme cu două ecuații și necunoscutele Ω (longitudinea nodului ascen-
2  3 n  1 !
343
dent) și i (unghiul de înclinare a planului orbitei stelei A față de planul eclipticii).

Datorită erorilor de măsură vom obține soluții ușor diferite pentru 1A , 2 A
,............,  n A ,........, și i1A , i2 A ,......................, in A
Se găsește un algoritm de rezolvare numerică a acestor sisteme și vom deter-
mina valorile medii ale lui  A (valoarea medie a longitudinii nodului ascendent pen-
tru steaua A) și i A (valoarea medie a unghiului de înclinare a planului orbitei stelei
A față de planul eclipticii).
1  2 A  ............   n A i  i  ...............  in A
A  A (8.4) iar iA  1A 2 A (8.5)
n n
Analog se face pentru steaua B.
 
x Btk  rBtk cos uBtk  cos   sin uBtk  sin   cos i (8.6)
 
y Btk  rBtk cos uBtk  sin   cos   sin uBtk  cos   cos i  cos   sin uBtk  sin i  sin  (8.7)
 
zBtk  rBtk cos uBtk  sin tBk  sin   sin uBtk  cos tBk  cos i  cos   sin uBtk  sin i  cos  (8.8)
unde k  1,..., n  .
2
Vom obține (3n) ecuații din care putem forma C3n sisteme de ecuații adică
 3n  ! sisteme cu două ecuații și necunoscutele Ω (longitudinea nodului ascen-
2  3 n  1 !
dent) și i (unghiul de înclinare a planului orbitei stelei B față de planul eclipticii).
Datorită erorilor de măsură vom obține soluții ușor diferite pentru 1B , 2B
,............,  nB ,........, și i1B , i2B ,......................, inB
Se găsește un algoritm de rezolvare numerică a acestor sisteme și vom deter-
mina valorile medii ale lui  B (valoarea medie a longitudinii nodului ascendent
pentru steaua B) și i B (valoarea medie a unghiului de înclinare a planului orbitei
stelei B față de planul eclipticii).
1  2B  ............   nB i  i  ...............  inB
B  B (8.9) iar iB  1B 2B (8.10)
n n
În mod ideal ar trebui ca i A = i B = i (valoarea medie a unghiului de înclinare
a planului orbitei sistemului binar față de planul eclipticii).Dacă valorile sunt ușor
diferite atunci se calculează valoarea medie a unghiului de înclinare.
i  (i A  i B )/2 (8.11)
Pasul 9.
Fie VAtK și VBtK – anomaliile adevărate ale stelei A respectiv B la momentele de
timp tk unde k  1,..., n 
V tk 1 e E tk V tk 1 e E tk
Atunci: tg A   tg A (9.1) iar tg B   tg B (9.2)
2 1 e 2 2 1 e 2
tk tk
unde E A și E B – reprezintă anomaliile excentrice ale stelei A respectiv B la momen-
tele de timp tk
 1 e V tk 
Va rezulta: E Ak  2  arctg 
t
 tg A  , k  1,..., n  (9.3)
 1 e 2 
344
 1 e V tk 
E Btk  2  arctg   tg B  (9.4)
 1 e 2 
Fie  A și B – argumentul periheliului orbitei stelei A respectiv B atunci se
poate demonstra că: VAtk  u Atk   A , k  1,..., n  (9.5) VBtk  u Atk  B (9.6)
Deci anomaliile excentrice ale stelei A respectiv B la momentele de timp tk
 1 e u tk   A 
E Atk  2  arctg   tg A  , (9.7)
 1 e 2 
 1 e u tk  B 
E Btk  2  arctg   tg B  (9.8) unde k  1,..., n 
 1 e 2 
Pasul 10.
Se poate demonstra că:
rAtk  a A  (1  e  cos E Atk ) , (10.1) rBtk  a B  (1  e  cos E Btk ) (10.2)
unde k  1,..., n 
unde a A și a B reprezintă semiaxa mare a orbitei reale a stelei A respectiv a stelei B.
iar rAtk și rBtk – reprezintă distanța dintre steaua A și CM (centrul de masă)
respectiv dintre steaua B și CM (centrul de masă) la diferite momente de timp tk ,
k  1,..., n  .
Pasul 11.
Înlocuind (9.7) în (10.1) vom obține următorul sistem de n ecuații: k  1,..., n 
   1 e  u tk   A    
rAtk  a A   1  e  cos  2  arctg   tg  A    
  1  e  2 
   
Înlocuind (9.7) în (10.1) vom obține
 arccos(cos(tAk  CM )  cos( CM   tAk )) 
   1 e  u tk   A    
 a A  1  e  cos  2  arctg   tg  A     , (11.1)
  1  e  2 
   
cu două necunoscute aA ( semiaxa mare a orbitei reale a stelei A), eA (excentricitatea
orbitei reale a stelei A) și ωA (argumentul periheliului orbitei reale a stelei A).
Înlocuind (9.7) în (10.1) vom obține.
Una din metodele de determinare a celor două necunoscute este să grupăm câte
trei ecuații la diferite momente de timp și să rezolvăm sistemele de ecuații. Vom
n(n  1)(n  2)
obține Cn3 adică sisteme de câte trei ecuații.
6
a1 A  a2 A ,.....  an A ,....  a n(n 1)(n 2) A  a A (11.2)
6
e1 A  e2 A ,.......  en A ,......  e n(n 1)(n 2) A  e A (11.3)
6
1 A  2 A ,.....  n A ,....   n(n 1)(n 2) A   A (11.4)
6
345
cula valorile medii ale acestora.
a1 A  a2 A  .........  a n(n 1)(n 2)
aA  6 A
(11.5)
n(n  1)(n  2)
6
e1 A  e2 A  .........  e n(n 1)(n 2)
eA  6 A
(11.6)
n(n  1)(n  2)
6
1 A  2 A  .........   n(n 1)(n 2)
A  6 A
(11.7)
n(n  1)(n  2)
6
Până acum am determinat pentru orbita reală a stelei A următoarele mărimi:
 A (valoarea medie a longitudinii nodului ascendent)
iA (valoarea medie a unghiului de înclinare a planului orbitei stelei A față de
planul eclipticii).
a A (valoarea medie a semiaxei mari a orbitei reale a stelei A),
e A (valoarea medie a excentricității orbitei reale a stelei A)
 A (valoarea medie a argumentului periheliului orbitei reale a stelei A).
În mod analog se poate calcula aceste mărimi și pentru steaua B.
Înlocuind ( ) în ( ) vom obține al doilea sistem de n ecuații:
  1  e  uBtk  B   
rBtk  a B  (1  e  cos  2  arctg 

 tg    ) , (11.8) unde k  1,..., n 
  1  e  2  
 arccos(cos(tBk  CM )  cos( CM   tBk )) 
  1  e  uBtk  B   
 a B (1  e  cos  2  arctg   tg    )
   
  1 e  2
cu două necunoscute aB (semiaxa mare a orbitei reale a stelei B), eB (excentricitatea
orbitei reale a stelei B) și ωB (argumentul periheliului orbitei reale a stelei B).
Una din metodele de determinare a celor două necunoscute este să grupăm câte
trei ecuații la diferite momente de timp și să rezolvăm sistemele de ecuații. Vom
n(n  1)(n  2)
obține Cn3 adică sisteme de câte trei ecuații.
6
a1 B  a2 B ,.....  an B ,....  a n(n 1)(n 2) B  a B (11.9)
6
e1 B  e2 B ,.......  en B ,......  e n ( n 1)( n  2 )  e B (11.10)

6 B
1 B  2 B ,.....  n B ,....   n(n 1)(n 2) B  B (11.11)
6
346
cula valorile medii ale acestora.
a1 B  a2 B  .........  a n(n 1)(n 2)
aB  6 B
(11.12)
n(n  1)(n  2)
6
e1 B  e2B  .........  e n(n 1)(n 2)
eB  6 B
(11.13)
n(n  1)(n  2)
6
1 B  2 B  .........   n(n 1)(n 2)
B  6 B
(11.14)
n(n  1)(n  2)
6
Până acum am determinat pentru orbita reală a stelei B următoarele mărimi:
 B (valoarea medie a longitudinii nodului ascendent a stelei B)
iB (valoarea medie a unghiului de înclinare a planului orbitei stelei B față de
planul eclipticii).
a B (valoarea medie a semiaxei mari a orbitei reale a stelei B),
e B (valoarea medie a excentricității orbitei reale a stelei B)
B (valoarea medie a argumentului periheliului orbitei reale a stelei B).
Pasul 12.
Se demonstrează că:
2
E Atk  e  sin E Atk   (tk  t0 A ) (12. 1)
PA
2
E Btk  e  sin E Btk   (tk  t0 B ) (12. 2)
PB
unde PA respectiv PB reprezintă perioadele de revoluție în jurul CM a stelei A
respectiv a stelei B.
Iar t0 A respectiv t0 B reprezintă momentele pentru care stelele trec pe la perihe-
liul orbitelor lor.
Se rezolvă cele două sisteme de ecuații și se calculează valorile medii ale lui PA
respectiv PB astfel încât vom obține:
P1  P2 A  .........  Pn A
PA  A (12. 3)
n
P1  P2B  .........  PnB
PB  B (12. 4)
n
În mod ideal ar trebui ca PA  PB adică cele două stele A și B au aceeași peri-
oadă de revoluție în jurul CM dar din cauza erorilor de măsură vor fi ușoare dife-
rențe astfel încât se va calcula valoarea medie a perioadei de revoluție:
347
PA  PB
P (12. 5) și reprezintă perioada de revoluție a sistemului binar.
2
respectiv valorile medii ale t0 A și t0 B
t01  t02 A  .........  t0 n A t01  t02B  .........  t0 nB
t0A  A (12. 6) t 0B  B (12. 7)
n n
În mod ideal ar trebui ca t0 A  t0 B adică cele două stele A și B trec în același
moment pe la periheliu dar din cauza erorilor de măsură vor fi ușoare diferențe ast-
t t
fel încât se va calcula valoarea medie t0  0 A 0 B (12. 8)
2
și reprezintă momentul de timp de trecere pe la periheliu a celor două stele A și B.
Pasul 13.
Determinarea maselor M1 respectiv M2 a stelelor ce alcătuiesc sistemul binar.
Din legea a III a lui Kepler rezultă: P ( M1  M2 )  1 (13. 1)
2
a3
unde a  a A  a B (13. 2) – reprezintă semiaxa mare a orbitei aparente a sistemului
binar.
2
aA  a
Din condiția ca: M1  a A  M2  a B (13. 3) rezultă: M1  2
(13. 4)
2 P
a a
reprezintă masa stelei A; M2  B 2 (13. 5) reprezintă masa stelei B
P
Concluzie:
Utilizând o cameră CDD se realizează mai multe fotografii la diferite momente
de timp t1 , t2 ,...., tn . Imaginile obținute de camera C.C.D. se suprapun peste harta
cerului și se determină α (ascensia dreaptă) și δ (declinația) pentru cele două stele a
sistemului binar la momentele de timp t1 , t2 ,...., tn . Cu ajutorul algoritmului descris
anterior se poate determina caracteristicele sistemului binar: longitudinea nodului
ascendent, înclinarea orbitei sistemului binar, excentricitatea orbitei, semiaxele orbi-
telor reale, argumentul periheliului, momentul de trecere la periheliu, perioada de
revoluție și masele stelelor ce alcătuiesc sistemul binar. De asemenea acest suport
teoretic se poate modifica și aplica pentru calculul orbitelor asteroizilor și planete-
lor pitice.
La acest suport teoretic se poate atașa un soft astfel încât prelucrarea datelor se
poate face automatizat.
348
Problemă (model pulsatoriu de Univers)
autori: prof. Crăciun Petru, Colegiul „Vasile Lovinescu” Fălticeni,

prof. Marin Dacian Bica, Școala cu clasele I-VIII „Dacia” Oradea
Dacă proiectăm spațiul Riemann pe un spațiu plat minkowskian atunci trebuie

să aducem o corecție la energia potențială gravitațională. Presupunem că energia
     2 
2
potențială gravitațională este de forma: U  r   m0 c e 2

 2r 2r
 1
 
 
unde: λ=2MG/c2 iar α este o constantă care trebuie determinată
Pentru r foarte mare adică r≫λ atunci expresia energiei potențiale gravitaționale
se reduce la expresia dată de Newton:
    2 MG mM
U  r   m0 c 2  1   1    m0 c 2   m0 c 2 U  r   G 0
 2r 
2
2r 2 rc r
a) Determinați intervalul de valori pentru constanta α astfel încât să avem un
Univers pulsatoriu.
b) Determinați valoarea numerică a vitezei maxime pe care o poate avea o gala-
xie în timpul expansiunii.
c) Dacă se cunoaște constanta lui Hubble H=72,1 Km/s.Mpc, aflați valoarea
minimă a masei Universului.
d) Aflați valoarea numerică maximă respectiv valoarea minimă a „razei”
Universului (adică limitele Universului în acest model pulsatoriu) față de „centrul de
simetrie” a Universului
e) Să se calculeze numeric intervalul de timp în care o galaxie de la „marginea”
Universului își mărește viteza de la zero la valoarea vitezei maxime.
f) Analizând radiația de fond s-a constatat că „Big-Bang” s-a produs acum
13,72 miliarde de ani. Determinați poziția și viteza „absolută” de deplasare a gala-
xiei noastre față de „centrul” Universului.
g) Determinați „raza actuală” a Universului.
h) Determinați expresia densității Universului într-un punct arbitrar situat la
distanța r de „central” Universului
i) Determinați numeric valoarea medie a densității materiei negre. Explicați pe
baza acestui „model de Univers” existența materiei negre. Se cunoaște valoarea
medie din datele observaționale a densității Universului: obs.  4  10 28 kg / m 3
Rezolvare:
Dacă proiectăm spațiul Riemann pe un spațiu plat minkowskian atunci trebuie
să aducem o corecție la energia potențială gravitațională. Presupunem că energia
     2 
2
potențială gravitațională este de forma: U  r   m0 c  e

2 2r 2r
 1
 
 
Pentru r foarte mare adică r≫λ atunci expresia energiei potențiale gravitaționale
se reduce la expresia dată de Newton:
349
    2 MG m0 M
U  r   m0 c 2  1   1    m0 c 2   m0 c 2 U  r   G
 2r  2r 2 rc 2 r
 2
  2 2    2 r  2 r 2   2    2 r  2 r 2
 2
U r   m0 c 2  2  e U r   m0 c 2
1  e
 2r 2r 3  2r 2  r 
pentru r  2  U r   0
r rmin rmax
---------- ----- ---- --- -- ------ 0 ++ ++++++++++ +++++ +++++
  
U min  m0 c 2  e 8   1 
 
rmax
rmin v=0 v=0
vmax (final)
(inițial)
Scriem legea conservării energiei: Eci  U i  r   Ecmax  U min  r   Ecf  U f  r 

Analizăm posibilitatea ca Universul se va opri din expansiune Ecf  0
     2 
2
m0 c 2
U f  r   mc  m0 c 
2 2
 m0 c 2
U f  r   m0 c  e
2 2r 2r
 1
v2  
1 2  
c
  2
m0 c 2      2
 m0 c  m0 c  e 8   1   m0 c 2 e 2 r 2 r
2 2
v2  
1 2
c
     2 
2

m0 c 2 
Vom obține:  m0 c  m0 c e
2 2 8
 m0 c  m0 c  e 2 r 2 r  1 
2 2
v2  
1  max  
c2
  2
 1   2
Deci: e 8
 1  e 2r 2r
v2
1  max
c2
350

 1
Notăm cu: A  e 8
 1
v2
1  max
c2
 2
  2 2  2 
e 2r 2r
A    ln A sau:    2ln A
2
2r 2r r2 r

Notăm: y   y 2  y  2ln A  0
r
1  1  8 ln A  1  1  8 ln A
Δ = 1 + 8αlnA y1,2  sau 
2 r 2
2
r1,2 
1  1  8 ln A

1 
Impunem condiția de axistență: C . E . : 1  8 ln A  0  ln A   ; Ae 8
8
2 2
r1  ; r2 
1  1  8 ln A 1  1  8 ln A
Trebuie ca: 0  1  8 ln A  1 sau 8 ln A  0 pentru ca r1 să aibă sens fizic:
 
 
e 8
 A  e0  e 8
 A 1
 
  1
Înlocuim expresia lui A: e 8
e 8
1 1
v2
1  max
c2
2
vmax
Notăm cu: n  1 
c2
    
  1  1   1
Deci: e 8
e 8
1 1 e 8
1  e 8 e 8
1 1
n n n
1 v2
Prima ecuație este adevărată deoarece se reduce la  1 dar n  1  max 1
n c2

 1 1 1
A doua ecuație: e 8
2 2 02
n n n

 1 1 3
Dar: e 8
0 2 2
 4  vmax  c
v2 vmax 2
1 1 2
c2 c

3  1
Presupunem vmax  0,865 c  c Ae 8
1
2 1   0,865 
2
Dar A  1    0,02523
Dacă   0,02523 se poate atinge o viteză maximă
351
2
Din: r2  pentru   0,02523
1  1  8 ln A
1  8 ln A = 1 + 4 ln A  r2  2 
  
2  4 ln A 1  2 ln A
viteza maximă se poate atinge pentru r  2
3
Viteza crește de la 0 la vmax  c pe distanța 2    
2
Considerăm valabilă legea lui Hubble
3 3 c
c  H     c   H  72,1 Km
2 2 H sMpc – constanta lui Hubble
Din această expresie se poate determina masa minimă pe care o poate avea
3 c 2 MG 3 c3 1
Universul:  max  min    min  2 M   
4 HG  max
min
2 H c
Dar:   0,02523 Considerăm:  max  0,02522 M min  3  1054 kg
Reprezintă masa minimă pe care o poate avea Universul
2 2 
Dacă analizăm acest caz r1    ; r2  
1  1  8 ln A 1  1  8lnA 2lnA
3 c 3
 max  min     13,56 milioane de ani lumină
2 H 2
 max  min  11,74 milioane de ani lumină
Deci: r1=11,74 miliarde de ani lumină

r2   12259,9  12260    r2=143932,4 miliarde de ani lumină,
2ln A
deci raza Universului va oscila între aceste limite: r1  R  r2
11,74  R  143932,4 milioane de ani lumină
Se poate calcula timpul în care galaxiile de la marginea Universului își măresc
viteza de la 0 la vmax.
În starea inițială atunci când v =0 pentru r1  
     2 
2
  1 
U  r   m0 c  e
2 2r 2r
 1   m0 c 2  e 2 r 2   1   0
   
 
energia potențială este egală cu 0
Noi am impus condiția ca pentru r    v  0
     2 
2
m0 c 2
Deci Ec  U  r   0   m0 c  m0 c  e
2 2 2r 2r
 1  0
v2  
1 2  
c
v2 1
1   2
c2   2
2e 2r 2r
352
2 2
   
Deci v  c 1     c 1 
1 dr 1
  2
  2  dt   2
  2 
 2e 2r 2r
  2e 2r 2r

r
1 dr
t  
c  2
 
 
1 1 
1   2

4   2
2r 
e 2r
 1  
 2 
 2
  2
Analizând expresia de sub radical e 2r 2r
1
Integrala se poate aproxima astfel:
r r  2
1 dr 2 2   2
t    2
  r      2 r 2 r dr
e
c 3  1   2 c 3 c6 3 
1  e 2r 2r
6
 2
  2
Analizăm funcția: f r   e 2r 2r
 2  2
  2 2   r  2 r 2   2    2
f ' r   2  e f ' r   2  1  3  e r 2 r  r  2
 2r 3    2r 
---------- ----- ---- --- -- ------ 0 ++ ++++++++++ +++++ +++++
1
1
minim 
8
e
r
r
353
 f  dr 

r
aria porțiunii hașurate ≈ aria unui trapez
r  r    1  f r  
 f  dr 

r
2
Deci: t 
2
c 3  12



 r     1  1  f r   pentru   r  2
1
1 1
 
Pentru r  2  f 2    e 8
  0,025  e 8
 e 5  0,0067166  0
26    
 r     1   
2 1
Deci: t    t  1,25  
c 3  12  12 3 c  c 
 1,25 11,74 milioane de ani  14,675 milioane de ani
Se poate afla la ce distanță ne aflăm de „centrul” Universului și la ce distanță ne
aflăm de la r1  
Deoarece pentru: r1    v1  0 și U    adică energia Universului în stare de
repaus deci static.
r1   iar pentru un punct interior r   
Densitatea acestuia crește pentru r
M M 3M M 3M '
1    1   
V 4r1 4    4r1 4   '  
3 3 3 3
3 3
 3M  4  3 3
M  3
2 MG 2 M G
    M   2 ;   2 
1 4  3 3
3M M  3
c c
M rc 2
1 M  r c 2
1 2MG
1         2
V 2G  4r 3
V  2G  4r 3 c
3 3
2 MG rc 2 1 rc 2G  3 4r 3
2
r 2 M     
c 2G   2G  r c 2 4r 3 3
2 2 2
1  r1  r  r 
      1  1    1  1 
  r    r   r 
2
 r1 
Deci  r   1   pentru 0  r  
 r 
Pentru r  0 și  r   se produc reacții nucleare foarte puternice iar tempe-
ratura tinde spre infinit.
Existența radiațiilor de fond și estimarea vârstei Universului analizând aceste
radiații confirmă aceste lucruri.
Astfel: s-a constatat că vârsta Universului este de 13,72 miliarde de ani lumină.
r1    11,74 miliarde de ani lumină
Rezultă că noi ne aflăm la o distanță de r1
354
13,72  11,74  1,98 miliarde de ani lumină

  11,74 miliarde de ani lumină
2
r  1,168    v  0,168 c v  0,19 c
3
Se poate afla raza actuală a Universului

 r     1    r  1,8   1,8 11,74 miliarde de ani lumină
2 1

c c 3  12 
R  21,132 miliarde de ani lumină, iar noi ne aflăm la o distanță de r  13,72
miliarde de ani lumină față de „centrul” Universului.
    
2
Dacă r   atunci U     m0 c 2  e 2  2   1   0 iar Ec=0 r   0,  

 
 
 
  2
2 
U  r    m0 c 2  e r  2 r   1   0
 
 
2M G
Deci va rezulta că: r    unde   2
c
dM 
  r  dV   4r  dr  densitatea la distanța r’
2
dV 
c2
Va rezulta că densitatea:   r    pentru r   0,   atunci când Uni-
8G r 2
versul are contracția maximă, iar dacă r  0 atunci   r     rezultă că se pro-
duc reacții nucleare de maximă intensitate.
La momentul contacției maxime vom impune condiția ca toate particulele siste-
mului să fie în repaus, iar U(r’)=0
La momentul actual am demonstrat că raza Universului este r  1,8
Deci: r   1,8
c2
Densitatea Universului   r    pentru r   0,1.8 
14,4G r 2
Densitatea Universului măsurată din observații astronomice este:
obs.  4  10 28 kg / m 3  1,8   19,05obs.
Galaxia noastră se află la o distanță egală cu 1,18 ;  1,18   44,32obs.
Densitatea la o distanță medie  1,49   27,80obs.
Din această expresie rezultă că densitatea Universului la o distanță medie este
mult mai mare decât densitatea măsurată observațional.
Rezultă deci existență unei mase suplimentare nedetectabilă observațional pe
care o numim materie neagră:  1,49 materie  neagr ã   96,40%obs.
Această valoare este în acord cu alte estimări (din măsurarea vitezei de rotație a
brațelor galaxiilor)
355
Explicarea paradoxului sateliților coorbitali

Janus și Epimetheus ai planetei Saturn
prof. Crăciun Petru ,Colegiul ,,Vasile Lovinescu” Fălticeni

prof. Marin Dacian Bica , Școala cu clasele I-VIII „Dacia” Oradea
Janus și Epimetheus sunt doi sateliți coorbitali ai planetei Saturn care au urmă-
toarele caracteristici:
A.) Janus: B.) Epimetheus:

1. Semiaxa mare: a1  151460  10km 1. Semiaxa mare: a2  151410  10km
2. Excentricitatea: 1  0,0068 2. Excentricitatea: 2  0,0098
3. Înclinarea orbitei: 1  0,163 3. Înclinarea orbitei:  2  0,351
4. Masa: m1  1,912  1018 kg 4. Masa: m2  0,5304  1018 kg
5. Dimensiuni: 193×173×137 km 5. Dimensiuni: 135×108×105 km
6. Descoperit: 6. Descoperit:
Audouin Dollfus, 15 dec. 1966 Richard Walker, 18 dec. 1966
Mișcarea celor doi sateliți în jurul planetei Saturn are următorul paradox care
este unic în Sistemul Solar. Odată la aproximativ 4 ani cei doi sateliți își schimbă
simultan orbitele adică:
Epimetheus trece de pe orbita interioară pe orbita exterioară
Janus trece de pe orbita exterioară pe orbita interioară (practic își schimbă orbi-
tele între ei)
356
Ultima schimbare a celor doi sateliți a avut loc pe data de 21 ianuarie 2006
atunci când distanța dintre ei este cuprinsă între 10000 și 15000 km. Sonda
Cassini a observat că distanța dintre orbitele celor doi sateliți este de aproximativ
50 km.
În studiul de față încercăm să explicăm mișcarea celor doi sateliți și să descifrăm
paradoxul celor doi sateliți.
Deoarece excentricitățile celor doi sateliți sunt foarte mici 1  0,0068 (pen-
tru Janus) și 2  0,0098 (pentru Epimetheus) putem considera orbitele lor prac-
tic circulare și situate în planul ecuatorial al lui Saturn (deoarece 1  0,163 și
 2  0,351 )
r1 Janus
Fa
Fa
Epimetheus
r2
Perioadele mișcării circulare a celor doi sateliți sunt:

a13
T1  2  0,696041413zile
 M1  m1  K
a23
T2  2  0,695696776zile
 M2  m2  K
357
M S  5,6846  1026 kg – masa lui Saturn

Intervalul de timp la care cei doi sateliți se apropie la distanța minimă dintre ei
 
se calculează astfel: 1  1  1  1 t 2  2  2  2 t
t t
2  1  2 (atunci când cei doi sateliți se apropie la distanța minimă)
2 2  1 1  T T 
2 t  1 t  2  t  t  2  2t     2  t  1 2   1 
T2 T1  T2 T1   T1T2 
T1T
t  – intervalul de timp după care cei doi sateliți se apropie la distanța
2 T1  T2
minimă.
t  3,849464378ani
Dacă ar ajunge la distanța minimă între ei (adică 50 km) ei s-ar ciocni și se vor
distruge iar acest lucru nu se întâmplă.
Cei doi sateliți când ajung la o distanță d pe care o vom calcula își schimbă
orbitele. De ce?
Epimetheus fiind pe o orbită interioară îl ajunge din urmă pe Janus iar când
ajunge la o distanță d intră în acțiune forțele de atracție gravitațională dintre ei ast-
fel încât Janus va fi frânat și micșorându-și viteza va trece pe o orbită mai aproape
de Saturn, iar Epimetheus fiind accelerat va trece pe o orbită exterioară deci mai
departe de Saturn. S-a constatat (sonda Cassini) că și după acest schimb de orbite
distanța dintre orbitele lor este tot de aproximativ 50 Km.
Explicarea fenomenului:
Din legea conservării energiei pentru cei doi sateliți avem:
m1V12 Km1 M m2V22 Km2 M m1  v1  v1  Km1 M
2
     
2 R1 2 R2 2 R1
m2  v2  v21 
2
Km2 M Km1 m2
 
2 R2 d
Din condițiile de stabilitate:
m1V12 Km1 M Km1 M Km21 M
 2
  m1 v12 iar  m21 v22
R1 R1 R1 R21
m1 v12 m2 v22 m1  v1  2v1 v1  v1  m2  v2  2v2 v2  v2  Km1 m2

2 2 2 2
   
2 2 2 2 d
m1 v12 m2 v22 m1 v12 m1 v12 m2 v22 Km1 m2 m2 v22
Deci:    m1 v1 v1    m2 v2 v2  
2 2 2 2 2 d 2
2 2
mv mv Km1 m2
Deci: 1 1  2 2  m1 v1 v1  m2 v2 v2   0 (1)
2 2 d
Din conservarea impulsului obținem:
358
m1 v2  m1  v1  v1   m2  v2  v2 
m1 v1 (2)
m1 v1  m2 v2  v2 
m2
m1 v12 m2 m12 v12 m v Km1 m2
Înlocuim în (1) obținem:   2
 m1 v1 v1  m2 v2 1 1  0
2 2 m2 m2 d
m1 v12  m1  Km1 m2
1    m1 v1  v2  v1   0
2  m2  d
 m  2 Km2
v12  1  1   2v1  v2  v1   0
 m2  d
8 Km2  m1 
  4  v2  v1  
2
1  0
d  m2 
 8 K  m2  m1  1 
  4  v2  v1  1 
2
 
4  v2  v1  
2
 d
2 K  m2  m1 
  2  v2  v1  1 
d  v2  v1 
2
2 K  m1  m2 
2  v2  v1   2  v2  v1  1 
d  v2  v1 
2
v1 
 m1 
1  
 m2 
m2  2 K  m1  m2  
v
Deci 1   v  v   1   1 (3)
m1  m2 d  v2  v1 
2 1
 
2
m2  2 K  m1  m2  
iar v2   v2  v1   1   1 (4)
m1  m2  d  v2  v1  
2
v1 – reprezintă variația vitezei satelitului Janus în urma frânării

v21 – reprezintă variația vitezei satelitului Epimetheus în urma accelerării
În urma frânării Janus trece pe o orbită mai aproape de Saturn. Fie R1 raza
finală a lui Janus și R2 raza finală a lui Epithemeus.
Din conservarea energiei avem:
m1 v12 Km1 M m1  v1  v1  Km1 M
2
   (5)
2 R1 2 R1
m1 v12 Km1 M Km1 M Km1 M
Deci:    m1 v12  m1 v12
R1 R12
R1 RR
359
Deci: v1  v1
KM KM v 2
  v1 v1  1
2 R1 2 R1 2 v1 Janus
2 R1 1

KM KM v 2
 v1 v1  1
2 R1 2 R1
R2
KM
R1  2 (6)
KM v12 S
 v1 v1 
2 R1 2
KM
R1  R1  R1  R1  2 (7)
KM v 2
 v1 v1  1
2 R1 2
v 2  v 
KM KM v 2 v1 v1 R1  R1 1 v1 v1 R1  1  1 
  v1 v1 R1  R1 1
2 R1  2   2v1 
R1  2 2
KM v 2 v12
v 2
v1  2v1 v1 v12 
2
 v1 v1  1  v1 v1  1 1   2 
2 R1 2 2 2 2 v12 v1 
 v 
2v1 R1  1  1 
R1   2v1   2v1  R (8)
 2v1 v1 v12 
1
v1
v1  1   2 
 v12 v1 
Deoarece v1  v1 
2v2 R  R1  R1
Analog: R2   R2 (10) Deci: 1 (11)
v2 R2  R2  R2
Din rezultatele observaționale ale sondei Cassini și după schimbarea orbitelor
celor doi sateliți distanța dintre ei este tot de 50 Km.
Deci:
R2  R1  R1  R2  50km
R2  R2  R1  R1  R1  R2  1 (12)
2  R1  R2   R1  R2
2v1 2v2
Înlocuind pe R1 , R2 obținem: 2  R1  R2   R1  R2 
v1 v2
v1 v
R1  R2  R1  2 R2
v1 v2
m1 v1 v m v R
m1 v1  m2 v2  v2   R1  R2  1 R1  1 1 2
m2 v1 v2 m2
360
R R m  R1  R2
R1  R2  v1  1  2  1   v1   1,134896 m (13)
 1
v v m2 
R R2 m1 s
2 1
 
v1 v2 m 2
KM 6,672  10 11  5,6846  1026
v1    15,8244636 km
R1 151460  103 s
KM 6,672  10 11  5,6846  1026

v1    15,82707624 km
R2 151410  103 s
v2  v1  2,612632 m
s
m1
v2  v1  4,091103 m (14)
m2 s
Înlocuim pe v1 în expresie putem să obținem pe d
0,5304  4,774702763  1017 
1,134896   2,612632  1  
2,4424  dm 
dm  0,596711897  107 m (15)
dm  5967,11897km
d
dm   d  11934,23796
2
Deci d = 11934,24km în conformitate cu datele observaționale date de sonda
Cassini.
Să calculăm unghiul la centrul dintre razele vectoare ale celor doi sateliți atunci
când s-au apropiat la distanța d.
v1  v1
d
R1

v2  v2
R2
361
d 2  R12  R22  2 R1 R2 cos  (16)

R12  R22  d 2
cos    0,999834926
2 R1 R2
Deci:   1,041076292 transformăm în radiani   0,018170209 radiani
Calculăm timpul după care cei doi sateliți încep modificarea orbitelor.
t0  t
2    0,997108121  t  0,99710812  3,849464378 
2
 3,838332194 ani
t  t0  4,063247 zile (17)
Să calculăm razele orbitelor în urma schimbului
2v1 2  1,134896 m
R1  R1  s  151460km  21,725km
v1 15,82446361 km (18)
s
2v21
R2  R21  78,275km
v2
R1'  R1  R1  151438,275km

Deci: R2  R1  R2  151488,275km (19)
'
R2'  R1'  50km

Deci Janus în urma frânării se apropie de Saturn cu 21,725 Km iar Epimetheus
în urma accelerării având masa mai mică de 3,6 ori decât Janus se depărtează cu
78,275 Km.
R1'3
T1'  2  60125,039578  0,695891661zile
KM s
(20)
R2'3
T  2
2
'
 60154,819035  0,696236331zile
KM s
După cât timp se întâlnesc cei doi sateliți iarăși?
T 'T '
t '  ' 2 1 '  1405,705zile  3,851247686ani (21)
T2  T1
KM s KM s
iar v1   15,82559864 km v2   15,82298674 km
R1 s R2 s
v1  v2  2,611903 m

(22)
s
După încă aproape 3,85 ani Janus îl ajunge din urmă pe Epimetheus și îl frâ-
2v' 2v'
nează R1''  ' 1 R1' R2''  ' 2 R2' R1''  R1'  R1'' R2''  R2'  R2''
v1 v2
362
R1''  R2''  R1'  R2'  R1''  R2''

R1''  R2''  R1'  R2'
R1''  R2''  2  R2'  R1' 
Dar: m1 v1'  m2 v2'  m1  v11'  v1'   m2  v2  v2' 

m m
m1 v1'  m2 v2'  v2'  1  1  v1'
m2 m2
2v1' ' 2 R2' m1
R1  '   v1'  2  R2'  R1'  
v1' v2 m2
R2'  R1' 50
v1'   
R1' m1 R2' 9569,197251  34512,38152
 
v1' m2 v2'
v1  1,13426 m este accelerat (23)
s
v2  4,088812 m este frânat
s
2  1,13426
R1''   151438,275  21,70791km (24)
15,82559864
R2''  78,29208465km
R1''  R1'  R1''  151438,275  21,70791  151459,9829km
Deci
R2''  R2'  R2''  151488,275km  78,29208465km  151409,9829km
Concluzie:
Mișcarea este ciclică.
R1  R1'  17,1m
(25)
R2  R2''  17,1m
Deci sateliții se apropie de Saturn cu 17,1 m odată la 3,83833 ani.
Referințe:
1. Spitale, J. N.; et al. (2006). The orbits of Saturn’s small satellites derived from combi-
ned historic and Cassini imaging observations. The Astronomical Journal 132 (2): 692–710.
doi: 10.1086/505206. http://www.iop.org/EJ/article/1538-3881/132/2/692/205235.html.
2. Porco, C. C.; et al. (2006). Physical Characteristics and Possible Accretionary
Origins for Saturn’s Small Satellites. Bulletin of the American Astronomical Society 37:
768. http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2289.pdf.
3. Verbiscer, A.; French, R.; Showalter, M.; and Helfenstein, P.; Enceladus: Cosmic
Graffiti Artist Caught in the Act, Science, Vol. 315, No. 5813 (February 9, 2007), p. 815
(supporting online material, table S1)
4. IAUC 1987: Probable New Satellite of Saturn January 3, 1967 (discovery)
5. IAUC 1995: Saturn X (Janus) February 1, 1967 (naming the moon)
6. IAUC 1991: Possible New Satellite of Saturn January 6, 1967
363
7. Fountain, J. W.; and Larson, S. M.; Saturn’s ring and nearby faint satellites, Icarus,
Vol. 36 (October 1978), pp. 92–106
8. IAUC 3417: New Ring and Satellites of Saturn October 25, 1979
9. IAUC 3454: Saturn February 25, 1980
10. IAUC 3456: 1980 S 2 February 29, 1980
11. Transactions of the International Astronomical Union, Vol. XVIIIA, 1982 (con-
firms Janus, names Epimetheus, Telesto, Calypso) (mentioned in IAUC 3872: Satellites of
Jupiter and Saturn, September 30, 1983)
12. NASA JPL, Cassini-Huygens Multimedia: The Dancing Moons, May 3, 2006
13. Lloyd, R.; More Moons Around Earth? Its Not So Loony, Space.com, October 29,
1999
14. NASA Planetary Photojournal, PIA08328: Moon-Made Rings
15. Cassini-Huygens press release, NASA Finds Saturn’s Moons May Be Creating New
Rings, October 11, 2006.
364
Olimpiada Internatională de Astronomie și Astrofizică

Perioada 1-10 august 2014
Locația: Suceava-Gura Humorului
Organizatori:
Ministerul Educației Naționale
Consiliul Județean Suceava
Inspectoratul Școlar al Județului Suceava
Universitatea ,,Ștefan cel Mare” Suceava
Societatea Științifică Cygnus – centru UNESCO
365
Bibliografie
Mihail, Sandu, Astronomie și Științe, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2007;

C. C. Lovekin, R. G. Deupree & C. I. Short (2006). Surface temperature and syn-
thetic spectral energy distributions for rotationally deformed stars, Institute
for Computational Astrophysics and Department of Astronomy and Physics,
St.Mary’s University, Halifax, NS
Pierre Kervella, (2007). Une nouvelle astronomie donne des formes aux etoiles,
Ciel&Espace, Numero 465, fevrier 2009, pages 40-43
Porco, C. C.; et al. (2006). Physical Characteristics and Possible 11. Accretionary
Origins for Saturn’s Small Satellites. Bulletin of the American Astronomical
Society 37: 768. http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2006/pdf/2289.pdf;
Spitale, J. N.; et al. (2006). The orbits of Saturn’s small satellites derived from
combined historic and Cassini imaging observations. The Astronomical
Journal 132 (2): 692–710. doi:10.1086/505206. http://www.iop.org/EJ/arti-
cle/1538-3881/132/2/692/205235.html;
Verbiscer, A.; French, R.; Showalter, M.; and Helfenstein, P.; Enceladus: Cosmic
Graffiti Artist Caught in the Act, Science, Vol. 315, No. 5813 (February 9,
2007), p. 815 (supporting online material, table S1);
IAUC 1987: Probable New Satellite of Saturn January 3, 1967 (discovery);
IAUC 1991: Possible New Satellite of Saturn January 6, 1967;
Fountain, J. W.; and Larson, S. M.; Saturn’s ring and nearby faint satellites,
Icarus, Vol. 36 (October 1978), pp. 92–106;
Transactions of the International Astronomical Union, Vol. XVIIIA, 1982 (con-
firms Janus, names Epimetheus, Telesto, Calypso) (mentioned in IAUC
3872: Satellites of Jupiter and Saturn, September 30, 1983);
NASA JPL, Cassini-Huygens Multimedia: The Dancing Moons, May 3, 2006;
Lloyd, R.; More Moons Around Earth? Its Not So Loony, Space.com, 1999;
NASA Planetary Photojournal, PIA08328: Moon-Made Rings;
Cassini-Huygens press release, NASA Finds Saturn’s Moons May Be Creating
New Rings, October 11, 2006;
www1: http://www.sym454.org/seasons/ accesat la 14 februarie 2013
http://spiff.rit.edu/classes/phys440/lectures/tilt/tilt.htm
http://spiff.rit.edu/classes/phys440/lectures/fix_tilt/fix_tilt.html
http://www.dbonsmith.com/peg_85.gif
http://mm04.nasaimages.org
http://astro1.panet.utoledo.edu/~gthomps/Presentations/ABL_Fall06.ppt.pdf
http://www.spaceref.com/news/viewpr.rss.html?pid=33763
http://www.wbabin.net/physics/abruzzo6.pdf
366
http://www.boulder.swri.edu/~hal/PDF/migration.pdf
http://www.stsci.edu/jwst/doc-archive/white-papers/JWST_planetary.pdf
http://www.gps.caltech.edu/classes/ge133/reading/migration.pdf
http://www3.geosc.psu.edu/~jfk4/Meteo_466/Lectures/Lecture%204_Moon%20
formation_bombardment.pdf
http://www-hpcc.astro.washington.edu/grads/gwl/thesis.pdf
http://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1105/1105.2235v1.pdf
http://www.ice.csic.es/files/upload_files/File/nature10201_mars_jupiter_migration.
pdf
http://www.oca.eu/morby/papers/PPV.pdf
http://hal.archives-ouvertes.fr/docs/00/53/02/84/PDF/morby-HAL.pdf
http://www.webalice.it/mizar02/articoli/MorNatu2.pdf
http://www.nature.com/nature/journal/v435/n7041/pdf/nature03676.pdf
http://hypertextbook.com/facts/2009/JeffreyYep.shtml
http://www.springerlink.com/content/q2p26v0521hj7lg3/
http://www.answersingenesis.org/tj/v16/i2/comets.asp
http://en.wikipedia.org/wiki/Beta_Lyrae
http://en.wikipedia.org/wiki/Achernar
http://www.aavso.org/vstar/vsots/summer05.shtml
http://www.portalciencia.net/binarias/binarias1.html
http://www.daviddarling.info/encyclopedia/A/Achernar.html
http://imagine.gsfc.nasa.gov/docs/sats_n_data/satellites/jwst_L2.html
http://www.esa.int/esapub/bulletin/bullet88/images/vand88f3.gif
http://en.wikipedia.org/wiki/Halo_orbit
367
CONSTANTE
Semiaxa Perioada Diametrul Masa în unități

Semiaxa
Nume mare în de revoluție la ecuator de masă a Albedo
mare în ua
106 km (siderală) în km Pământului
Mercur 0,3871 57,9 87,97 zile 4.878 0,055 0,11
Venus 0,7233 108,2 224,7 zile 12.104 0,815 0,65
Pamant 1,0 149,6 365,3 zile 12.756 5,974⋅1024 kg 0,37
Marte 1,523 227,9 687,0 zile 6.787 0,107 0,15
Jupiter 5,202 778,3 11,86 ani 142.980 317,9 0,52
Saturn 9,539 1.427 29,46 ani 120.540 95,2 0,47
Uranus 19,19 2.870 84,01 ani 51.120 14,5 0,40
Neptun 30,06 4.497 164,8 ani 49.530 17,1 0,35
Pluto 35,53 5.900 248,5 ani 2.300 0,002 0,6
Luna 384,4⋅103 27,32 zile 3476 7,35⋅1022 kg 0,12
u.a. = 149,6⋅106 km
Semiaxa Perioada Diametrul

Semiaxa
Nume mare de revoluție la ecuator Masa Albedo
mare în km
în ua în zile în km
0,107 din masa
Marte 1,523 227,9⋅106 km 687,0 zile 6787 0,15
Pământului
1,8⋅10–7 din
Phobos 9400 0,32 24 0,07
masa Lunii
2,4⋅10–8 din
Deimos 23500 1,26 14 0,07
masa Lunii
Luna 384,4⋅103 km 27,32 3476 7,35⋅1022 kg 0,12
u.a. = 24
Pământul 1 365,3 12.756 5,974⋅10 kg 0,37
149,6⋅106 km
Cele mai apropiate 10 stele de Soare

Steaua Strălucire aparentă Log (strălucire Magnitudine
(relativ la Mizar) aparentă) vizuală aparentă
Proxima centauri 2,54.10–4 –3,60 11,05
Cen A 6,72. 0,83 –0,01
Cen B 1,96. 0,29 1,33
Steaua lui Barnard 1,02⋅10–3 –2,99 9,54
Wolf 359 2,58⋅10–5 –4,59 13,53
BD+36 2147 6,66⋅10–3 –2,18 7,50
L726–8=A 6,56⋅10–5 –4,18 12,52
UV Cet=B 4,12⋅10–5 –4,38 13,02
Sirius A 2,55⋅101 1,41 –1,46
Sirius B 2,20⋅10–4 –3,66 11,2
368
Per.
Perioada Raza
9 siderală  medie
Planeta a(×10 km) e rot siderală Masa ecuato- albedou
orbitală (g/cm3)
(zile) rială
(ani)
Mercur 57,910 0,206 58,6462 0,2408 0,0553 0,382 5,43 0,06
Venus 108,200 0,007 –243,0185 0,6152 0,8150 0,949 5,25 0,77
Pamant 149,600 0,017 0,997269 1,0000 1 1 5,52 0,30
Marte 227,940 0,093 1,025956 1,8809 0,1074 0,533 3,93 0,15
Jupiter 778,233 0,048 0,41354 11,8622 317,894 11,19 1,33 0,51
Saturn 1429,400 0,056 0,44401 29,4577 95,184 9,46 0,71 0,50
Uranus 2870,990 0,046 –0,71833 84,0139 14,537 4,01 1,24 0,66
Neptun 4504,300 0,009 0,67125 164,793 17,132 3,81 1,67 0,62
Pluto 5913,520 0,248 –6,3872 248,54 0,0022 0,182 2,1 0,60
An sideral = 365d 6h 09m 10s
Constante fizice generale
Relații de transformare
Constante fizice
Constanta Simbol Valoare numerică unitate de măsură
Numărul lui Avogadro NA 6,0222⋅1023 mol–1
Constanta lui Boltzmann k 1,3806⋅10–23 J K–1
Constanta gazelor R 8,3143 J K–1⋅mol–1
Constanta lui Rydberg Roo 2,179⋅10–18 J
Viteza luminii în vid c 2,9979⋅108 m s–1
Constanta lui Planck h 6,6262⋅10–34 Js
Constanta Wien sw 0,02898 mK
Constanta Stefann-Boltzmann s 5,6697⋅10–8 W/m2⋅K4
Sarcina elementară e 1,6022 C
Masa de repaus a electronului me 9,1096⋅10–31 kg
Masa de repaus a protonului mp 1,6725⋅10–27 kg
Masa de repaus a neutronului mn 1,6748⋅10–27 kg
Constanta lui Faraday F=NA⋅e 9,6487⋅104 C⋅mol–1
Magnetonul Bohr me –9,2732⋅10–24 A⋅m2 A⋅m2
Magnetonul nuclear mp 5,0505⋅10–27 A⋅m2
369
Constanta dielectrică a vidului e0 8,859⋅10–12 F⋅m–1

Raza Bohr a0 5,2917 10–11 m
Constanta structurii fine a 7,2972⋅10-3 -
Constanta gravitațională G 6,673⋅10-11 Nm2/kg2
Constante astronomice
Constanta Simbol valoare numerică unitate de măsură
Unitate astronomică AU 1,4959789⋅1011 m
206264,806 AU
Parsec pc 3,2616 Ly
3,0856⋅1016 m
9,46053⋅1015 m
An lumina (light year) Ly
6,324⋅104 AU
An sideral y 3,155815⋅107 s
Masa Soarelui MS 1,989⋅1030 kg
Luminozitatea Soarelui LS 3,90⋅1026 W
Constanta solară S 1370 W/m2
Raza Soarelui RS 6,96⋅105 km
Temperatura efectivă a Soarelui TS 5770 K
Masa Pământului MP 5,9742⋅1024 kg
Raza ecuatorială a Pământului RP 6,37814⋅103 km
Masa Lunii ML 7,348⋅1022 kg
Raza Lunii RL 1,738⋅103 Km
Ziua siderală 23 56m 04,09054s
h
Ziua solară 86400 s

Anul sideral 3,155815⋅107 s
Distanța Pământ-Lună 384,4⋅103 km
370

Marian Bica Book 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marian Bica Book 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

CULEGERE DE PROBLEME DE ASTRONOMIE ȘI ASTROFIZICĂ

Aducem, pe această cale, mulțumiri pentru viitoarele sugestii, observații și completări la

Coperta: Camelia Rusu Sadovei

Tehnoredactare: Constantin Bodnariu

Copyright©2013 Petru Crăciun

MARIN DACIAN BICA

CULEGERE DE PROBLEME DE ASTRONOMIE

Ediție îngrijită și realizată de: Prof. dr. Petru Crăciun

„În numele a ceea ce-i FRUMOS și SFÂNT!

În numele a ceea ce-i FRUMOS și BUN!

În numele a ceea ce-i FRUMOS și DRAG!

Și BUN și DRAG și SFÂNT!

Așa îl am în gând pe MARINICĂ DACIAN BICA!

Prof. univ. dr. Mihail Sandu

Am realizat această carte ca un omagiu pentru bunul meu prieten Marin

Prof. dr. Petru Crăciun

Profesorul BICA MARIN DACIAN

Profesorul, astronomul și astroﬁzicianul Bica Marin Dacian s-a născut la data de

Figura 1. Împreună cu fratele Alexandru la grădiniță

În perioada claselor de gimnaziu a participat la olim-

Student al Facultății de Fizică, 1990, respectiv1992

Masterand al specializării Bioﬁzică, 1996

Se titularizează prin concurs la Liceul de Transporturi CFR din Oradea în

Împreună cu cei doi olimpici Sebastian și Denis

cu Olimpiada Națională de Astronomie de la Sibiu, din 2005. Cu elevii pregătiți

La Olimpiada Internațională din 2012, din Coreea de Sud, pregătește și momen-

Marin Bica, la mijlocul celui de-al doilea rând din față

Împreună cu părinții, fratele și

Fotograﬁe colectivă a participanților la olimpiada internațională de astronomie din

La 20 septembrie 2013 cade victimă unui accident montan pe raza comunei

Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.

APRECIERI ASUPRA REALIZĂRILOR ȘI PERSONALITĂȚII

În contextul participării la multiplele manifestări de nivel național organizate de

„În numele a ceea ce-i FRUMOS și SFÂNT!

În numele a ceea ce-i FRUMOS și BUN!

În numele a ceea ce-i FRUMOS și DRAG!

Și BUN! Și DRAG! Și SFÂNT!

Așa îl am în gând pe MARINICĂ DACIAN BICA!

Iubit și respectat, demn și corect, profesionist pasionat, prieten adevărat!

Doamna profesoară Carmen-Gina Ciobâcă, inspector de Chimie al județului

student al Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea Babeș-

Mesaje de condoleanţe primite de la delegaţiile ţărilor participante la

China, Rusia, Ungaria, Tailanda, Slovacia, Ucraina, Bolivia,

On Mon, Sep 23, 2013 at 3:49 AM, Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>

Dear Sorin and Romanian astronomers,

Dear Sorin and Romanian Astronomy Olympiad Team,

I am writing on behalf of Thai Astronomy Olympiad Team.

The new is too shocking for us.

To: Sorin Trocaru <sorin.trocaru@gmail.com>

We knew him in IAO last year, very nice per-

Roy and Fabiana

I am so surprised and saddended by this tragic news.

Sent: Monday, September 23, 2013 6:38 AM

Dear Sorin and friends,

Dear Sorin and all Astro friends in Romania,

Prof. K. P. S. Chandana Jayaratne

On behalf of your Iranian friends, please accept our sincere condolences.

Sent: Monday, September 23, 2013 4:07 PM

Damir Hrzina, Ivan Romstajn and Dragan Rosa.

Very sad news. Please accept our sincere condolences.

Konstantin Toubis and Vera Zagainova

Dear Sorin, Petru and Romanian Astronomy Olympiad Team,

On behalf of Bangladesh Astronomical Association & Bangladesh Astro-