Chivu Bogdan Clasa a XII-a C

Experimentul MICHELSON

Experimentul Michelson-Morley , unul din cele mai importante si celebre

experimente din istoria fizicii , a fost efectuat in 1887 de Albert Michelson sin
Edward Morley la ceea ce este astazi Case Western Reserve University. Este in
general cosiderata fiind prima dovada solida impotriva teoriei eterului.
Experienta aceasta a fost numita si “punctul de plecare al aspectelor toeretice ale
celei de-a doua revolutii stiintifice”.Pentru munca sa , Albert Michelson a primit
Premiul Nobel pentru Fizica in 1907.
In anul 1880 Michelson a inceput sa se ocupe de problema miscarii
Pamantului fata de eter, pornind de la ideea lui Maxwell potrivit careia
determinarea vitezei luminii ar fi posibila prin masurarea timpului in care
aceasta ar strabate distanta dintre doua puncte de pe suprafata Pamantului.
Compararea vitezei determinate in directii opuse ar permite aflarea vitezei
eterului fata de aceste doua puncte terestre.
Aparatul destinat masurarii vitezei “vantului de eter” de la suprafata
Pamantului a fost conceput de Michelson care a realizat primele incercari la
Universitatea din Berlin.
Este vorba de un interfometru de tip special, care poarta numele
realizatorului sau si a carui schema de principiu este prezenta in urmatoarea
figura:

Ce este eterul?
Deşi natura ondulatorie a luminii fusese demonstrată încă din jurul anului
1800 (experimentul lui Thomas Young), analogiile cu propagarea sunetului prin
aer şi calculul vitezei undelor sonore relativ la mediul de propagare, dăduseră
naştere de-a lungul secolului XIX câtorva teorii privind mediul prin care se
propagă lumina, mediu la care se credea pe atunci că este relativă viteza luminii,
în linia de gândire a relativităţii clasice. Se considera că acel mediu misterios,
denumit eter luminifer ori, simplu, eter, este omniprezent, pătrunde prin orice,
există şi în spaţiul cosmic, iar caracteristicile sale permit propagarea undelor
luminoase cu viteza impresionantă a cărei valoare aproximativă fusese calculată
încă de atunci.
Chivu Bogdan Clasa a XII-a C

Experimentul
In anul 1881 , pe cand studia in laboratorul de fizica al lui Hermann von
Helmholtz din Berlin , Michelson proiecteaza si construieste un dispozitiv
denumit inferfometru , care foloseste o oglinda semitransparenta pentru a
descompune o raza de lumina in doua componente care sa se deplaseze in directii
diferite.
Dispozitivul avea in compunere o sursa de lumina alba indreptata spre o
oglinda semi-argintata al carei rol era de a separa lumina in doua raze care sa se
deplaseze la un unghi de 90 de grade una fata de cealalta. Dupa trecerea prin
mecanismul de separare al luminii , razele calatoresc pana la capetele a doua
brate lungi unde sunt reflectate complet de alte doua oglinzi. Se recombina la
celalalt capat al oglinzii semi-argintate si ajung la nivelul unui detector unde are
loc interferenta celor doua unde, una distructiva sau constructiva, in functie de
timpul parcurs de cele doua raze.
Dacă Pamantul ar calatori prin eter,  cum se presupunea atunci, ar fi
trebuit ca raza care calatoreste paralel cu eterul sa aibă nevoie de mai mult timp
pentru a parcurge distanta în comparatie cu cea care calatoreste la un unghi de
90 de grade fată de eter.

Formule de calcul:
t’1=(l1-σ)/c , σ=v*t’1 =>t’1=l1/(c+v)
t’’1=(l2+ε)/c
ε=v’*t’1 =>t’’1=l1/(c-v)
t1=t’1+t’2=l1/c+l1/(c+v) =>t1=2cl1/(c 2+ v 2 ¿ => t1=(2l1/c)*1/(1- v 2/c 2)
α=√ 1− v 2 /c 2
t1=(2l1/c)*(1/α 2)
v<c=>t1=(2l1/c)*(1+ v 2 /c 2)
t2=(2l1/c)*(1/ α )
v<c =>(2l2/c)*(1+ v 2 /c 2)
l1=l2=l =>(t1-t2)I=l/c* v 2 /c 2

Cel mai bun expeiment ratat:

In loc sa furnizeze infrmatii privind proprietatile eterului , articolul din 1887 al
lui Michelson si Morley din American Journal of Science a dat deplasarea ca fiind
doar a patruzecea parte din deplasarea asteptata , dar “deoarece deplasarea este
proportionala cu patratul vitezei “ , ei au tras concluzia ca viteza masurata este
aproximativ o sesime din viteza asteptata pentru miscarea Pamantului pe orbita si
“sigur mai putin de o patrime”.Desi a fost masurata aceasta “viteza”, a fost
considerata mult prea mica pentru a aduce dovezi ale existentei eterului , iar
ulterior s-a spus ca este marja de eroare experimentala care ar putea permite ca
viteza sa fie chiar si zero.
Desi Michelson si Morley au continuat cu alte experiente dupa prima
publicare din 1887, ambii au continuat si activitatea in domeniu. Alte versiuni ale
experientei au fost efectuate de calcule din ce in ce mai sofisticate. Kennedy si
Illingworth au modificat oglinzile pentru a include un “pas” de jumatate de unda ,
eliminand probabilitatea vreunei unde stationare in cadrul aparatului. Illingworth
Chivu Bogdan Clasa a XII-a C

ar fi detectat variatii de ordinul a 1/300 dintr-o franja , Kennedy pana la 1/1500.

Miller a construit mai tarziu un dispozitiv nemagnetic pentru a evita
magnetostrictiunea, iar Michelson unul din invar neexpendabil pentru a elimina
orice efect termic. Alti oamnei de stiinta din intreaga lume au marit precizia , au
eliminat efecte secundare posibile, sau ambele.

Finalul teoriei eterului

Experimentul Michelson-Morley a ramas in istorie drept cel mai important
experiment cu rezultat nul din istoria stiintei deoarece, desi Michelson a refuzat
sa recunoasca , experimentul sau a esuat in a demonstra existenta eterului. Peste
cativa ani, în 1905, Albert Einstein avea sa postuleze ca viteza luminii este
constanta indiferent de observator, desi se pare că nu avea cunostintă despre
experimentul Michelson-Morley pe atunci. Experimentul lui Michelson si Morley
demonstreaza cat de adanc era inradacinata la finele secolului XIX ideea ca
lumina trebuie să calatoreasca relativ la un anumit mediu, eterul. Vorbim, pe de
o parte, de nevoia de a raporta viteza luminii la un mediu, prin analogie cu
propagarea sunetului prin aer, dar ne referim si la spiritul relativitatii clasice,
care a dus la incercarile ulterioare de a explica rezultatul nul al experimentului
in diverse moduri, cum ar fi existenta unei contractii a obiectelor pe directia lor
de miscare, initial imaginata a fi relativ la eter.

Bibliografie:
www.wikipedia.com
scentia.ro
Manual fizica cls a XII-a , Editura Crepsucul