Viteza Luminii

Profesor Coordonator:
Stoica Adriana
Realizat de:
Teodorescu Marian
Staniala Marius
 Cuprins
• Introducere
• Viteza exacta a luminii
• Propagarea luminii in medii diferite
• Masurarea vitezii luminii
 Introducere
Dupa cum bine stim, lumina joaca un rol foarte important in
eco-sistemul nostru.
De exemplu, lumina ajuta la procesul plantelor,numit
fotosinteza, proces prin care noi primim oxigenul care ne este
vital. Lista poate continua, dar sa trecem la ceea ce ne
intereseaza.
Lumina si teoriile asupra naturii sale au constituit obiectul de
studiu al fizicienilor pentru o lunga perioada de timp.
In prezent stim ca lumina are caracter dual, putandu-se
comporta ca unda electro-magnetica, propagandu-se in vid cu
viteza de 300.000 km/s, sau ca fascicul de particule.
 Viteza exacta a luminii
Viteza luminii în vid este o importantă constantă fizică
universală. Conform cunoștințelor existente, este viteza de
propagare a luminii în vid - independent de parametrii fizici ai
luminii cum sunt: culoarea, intensitatea, direcția, polarizarea sau
durata propagării.
Această caracteristică este proprie nu numai luminii din
spectrul vizibil, ea este valabilă tuturor radiațiilor de natură
electromagnetică cum sunt: undele radio, lumina infraroșie și
ultravioletă, radiațiile X și Gamma. Viteza luminii în vid, conform
teoriei relativității restrânse a lui Einstein reprezintă valoarea
limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de
mediul în care se propagă.
• Valoarea sa, exprimată în unități din Sistemul Internațional, este
de 299 792 458 m/s . Determinări experimentale de mare precizie
au demonstrat stabilitatea foarte mare a valorii vitezei luminii în
vid: măsurătorile de laborator au arătat că variația vitezei de
propagare pentru raze de lumină de culori (lungimi de undă)
diferite se încadrează într-o abatere de valori ce reprezintă unu la
a 10 la a 14 parte din valoarea determinată.
• Deși simbolul vitezei în fizică este „v,” pentru viteza luminii în vid
se folosește un simbol consacrat, litera minusculă „c”, mai rar
„c0”, de la cuvântul latinesc “celeritas” (viteză).
 Propagarea luminii in medii diferite
Valoarea vitezei de propagare a luminii în orice mediu material
transparent este mai mică decât valoarea vitezei luminii în vid.
Ea depinde de caracteristicile electrice și magnetice ale mediului
în care se deplasează și nu se modifică pentru un mediu material
transparent, omogen și izotrop.
La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și
izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent
cu schimbarea direcției de propagare, fenomen cunoscut în
optica geometrică sub denumirea de refracție.
• Conform teoriilor actuale,
general acceptate, viteza
luminii în vid este cea mai
mare viteză posibilă din
univers. Totuși, în alte medii
decât în vid lumina are o
viteză mai redusă, putând fi
depășită, așa cum se întâmplă
de exemplu în cadrul efectului
Cerenkov.
 Masurarea vitezii luminii
Galileo Galilei și un asistent al său au efectuat experiența
descrisă în „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”,
după toate probabilitățile în anul 1620, undeva în apropierea
Florenței. Experimentul a constat în următoarea procedură: el și
asistentul său se aflau la o oarecare distantă unul față de celălalt,
în noapte.
Fiecare avea o lanternă (un „felinar”) în mână care putea fi
acoperit cu ajutorul unui paravan acționat manual după voie. Galilei
a pornit experiența dezobturând felinarul lui. Când lumina a ajuns
la asistentul său, acesta a descoperit felinarul lui, lumina căruia a
fost observat de către Galilei.
 Cunoscând cu precizie distanța dintre cei doi, Galilei a încercat
să măsoare timpul scurs între momentul descoperirii primului felinar și
momentul în care el a observat lumina celui de-al doilea felinar.
Prin raportul dintre dublul distanței dintre cei doi și acest interval
de timp ar fi trebuit să găsească valoarea vitezei de propagare a luminii
în aer.
Rezultatul experienței a fost un eșec, din cauza faptului că Galilei
nu a putut pune în evidență o diferență de timp între cele două
momente. Se știe astăzi că pentru o distanță de 1 km între cei doi,
lumina face un parcurs dus-întors într-un interval de timp de circa 3,3 x
10 la puterea -6 s. Acest interval de timp este cu ordine de mărime mai
mic decât timpul de reacție uman respectiv precizia ceasurilor
obișnuite, motiv pentru care experiența lui Galilei a fost sortit eșecului.
 Bibliografie
• Manualul de fizica de clasa a XII-a
• www.wikipedia.com
• Multumim pentru timpul acordat!