PETROLUL

- KEROSEN –

Petrolul (ţiţeiul), este un lichid vâscos, de culoare bruna, neagra sau verde
masliniu, inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica
decat a apei. Nu are temperatura de fierbere fixa fiind un amestec complex de
hidrocarburi. Contine in cantitati mici si substante anorganice ca sulf, oxigen si
azot.

Petrolul contine hidrocarburi a caror masa moleculara variaza de la 16

(metan) pana la circa 1800. Compozitia petrolului difera de la un zacamant la altul,
dar contine amestecuri din trei clase de hidrocarburi: alcani, cicloalcani si arene. In
petrol nu se gasesc hidrocarburi nesaturate.

Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre principalele bogatii naturale ale
tarii noastre. Zacaminte de titei se gasesc in judetele: Bacau, Arges, Prahova si
Gorj.

Compozitie

Din punct de vedere al compozitie chimice, titeiul este un amestec complex

de hidrocarburi gazoase sau solide dizolvate in hidrocarburi lichide; de aceea se
prezinta in natura in stare lichida. Titeiul mai contine compusi organici cu oxigen
(fenoli, acizi naftenici), cu sulf (tiofen, mercaptani), cu azot (chinolina) etc. In
hidrocarburi se gasesc hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine),
hidrocarburi ciclice saturate (cicloparafine sau naftene) si hidrocarburi aromatice.

1
Aceste trei clase de hidrocarburi in proportii diferite se gasesc in toate tipurile de
titei.

Originea titeiului

Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis mai

multe teorii. Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine anorganica,
altele ii atribuie origine organica.

Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M. Berthelot

si a fost completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie afirma ca titeiul
s-a format in straturi adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor
metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care in contact cu apa se descompun rezultand
acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea temperaturii si presiunii inalte
din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali, hidrocarburile
nesaturate sau polimerizat formand titeiul de astazi.

Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute ipostaze, si anume:

-titeiul este de origune vegetala (Figuier), formandu-se din plante, prin putrezirea
acestora si transformarea lor in metan, bioxid de carbon si acizi grasi etc.;

-titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din transformarea grasimilor

animalelor marine, in special a pestilor, la temperaturi si presiuni mari in scoarta
pamantului;

-titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potonié): prin transformarea unor

plante si animale marine microscopice, acoperite de namol, si sub actiunea unor
bacterii anaerobe a rezultat o materie organica, numita “sapropel”, care a imbibat

2
namolul. Sub influenta temperaturii si a presiunii inalte, “saprolpelul” din namol a
suferit transformari chimice, rezultand titeiul.

Extracţia si prelucrarea petrolului brut

Pentru exploatarea titeiului sunt necesare daou operatii succesive: forajul

sondelor si extractia titeiului. Procesul de sapare a sondelor sau forajul cuprinde
trei operatii principlale: macinarea rocilor prin izbire sau prin sfredelire; evacuarea
materialului macinat; tubarea gaurii de sonda. Sistemele de extractie a titeiului
utilizate, dupa ce forarea a ajuns pana la stratul de titei sunt: prin eruptie, prin
eruptie artificiala (gaz-lift), extractia prin pompare, cu ajutorul pompelor de
adancime. Titeiul extras prin sistemele mentionate este amestecat cu apa sarata si
nisip. Nisipul se separa prin sedimentare; daca, insa, apa formeaza cu titeiul o
emulsie, atunci se adauga titeiului anumite substante cu actiune dezemulsionanta
pentru a separa apa. In continuare titeiul este supus unor tratamente speciale in
rafinarii.

Schema rafinării petrolului

3
 Derivatele ţiţeiului

Principalele derivate ale ţiţeiului sunt cele date in scheme urmatoare:

®Benzina usoara

®Benzina grea

Titeiul ®White-spirit ®Gaze de cracare

®Petrol lampant ®Benzine

®Motorina ®Uleiuri

®Pacura prin cracare ®Bitum

®Parafina

®Cocs de petrol

®Pacura de cracare

Inainte de a fi supus operatiei de distilare fractionata, titeiul este supus unui

proces preliminar, pentru indepartarea gazelor de sonda care insotesc totdeauna
titeiul. In urma acestui tratament se obtin: gaze sarace, alcatuite din hidricarburi
saturate gazoase cu 1-4 atomi de carboni, gazolina, o fractiune lichida foarte
volatila, care contine in special alcani cu 5 atomi de carbon ( pentan+izopentan) si
titeiul dezbenzinat.

Din gazele sarace se separa butanul si propanul care, comprimate in buteli

sunt utilizate in gospodarie sub numele de aragaz. Instalatiile speciale folosite

4
pentru separarea titeiului in fractiuni, prin distilare, sunt alcatiute din coloane de
distilare prevazute cu talere si cu clopote.

Fractiuni de titei care se obtin sunt urmatoarele: benzinele(fractiuni lichide,

contin hidrocarburi cu 5-10 atomi C), petrolul lampant (fractiune lichida, contine
hidrocarburi cu 10-15 atomi C), motorina (lichid galben-brun, contine hidrocarburi
cu 12-20 atomi de C), pacura ( rezid obtinut dupa separarea din titei), parafina
(masa alba, semiopaca, contine hidrocarburi cu mai mult de 20 atomi de C),
uleiurile de uns (fractiuni lichde-vascoase, contin hidrocarburi cu 20-50 atomi de
C), asfalt (bitum, smoala de petrol, substanta lichda-vascaosa, contine hidrocarburi
grele, mai ales aromatice). 

Procesul de cracare

Prin incalzire la peste 400oC a fractiunii mai grele a titei (motorina sau
pacura) are loc procesul de cracare, obtinandu-se fractiuni ma iusoare (benzilele de
cracare). In functie de conditiile in care se lucfreaza, se deosebsc: procedee de
cracare termica si procedee de cracare catalitica.

Cracare termica se poate realiza in faza lichida sau in faza de vapori:

-in faza lichida, motorina sau pacura este incalzita la 450-550 oC sub o presiune de
15-45 atm;

-in faza de vapori, motorina sau pacura se incalzeste la temperatura de 500-600 oC

si la presiuni mai joase de 1-3 atm. Benzinele de cracare astfel obtinute se
deosebesc de benzinele rezultate prin distilare fractionata a titeiului, prin continutul
lor mai mare de alchene si hidrocarburi aromatice.

5
Cracare catalitica se realizeaza in faza de vapori ; motorina si pacura, la 480 oC si
1-2,5 atm, este trecuta peste un strat de catalizatori (silicat de Al). La cracarea
catalitica se obtin randamente mai mari de benzina, cu caracter mai saturat. De
exemplu:

H3-(CH2)8-CH3 catalizator 540 CH3-(CH2)3 –CH3 + H2C=H2C + H2C=CH-CH3

decan pentan etena propena

Benzinele de cracare, in comparatie cu cele obtinute prin cracare fractionata,

sunt mai bune si au o cifra octanica (C.O) mai mare.

Prin cifra octanica se apreciaza calitatea unei benzine din punct de vedere al
comportarii sale in motor.

Pentru a aprecia tendinta la detonatie a unei benzine se compara comportarea ei

intr-un motor experimental cu amestecuri formate din hidrocarburile n-heptan
(considerat ca avand C.O zero) si 2,2,4-trimetil-pentan sau izooctan (notat cu C.O
100). In felul acesta se stabileste o scara cu limite cuprinse intre 0 si 100, in care
benzinele cu o cifra octanica anumita, de exemplu, 75, se comporta in acest motor
ca un amestec format din 75% izooctan si 25% n-heptan. Benzilnele cu cifra
octanica mare vor avea ca urmare calitati antidetonate superioare. Cifra octanica a
unei benzine se mai poate imbunatati prin adaos de mici cantitati de tetraetil-
plumb.

Petrolul, în mod natural se gaseste in pământ. Cand petrolul crud este

rafinat la rafinarii, poate fi separat in diferite tipuri de combustibil, printre care
benzina, kerosen si,  bineînteles motorina.

6
 Motorina este combustibilul lichid folosit la orice motor diesel. În majoritatea
cazurilor ea se obține prin distilarea petrolului, dar există și cazuri când se
folosește biodieselul sau alte surse decât petrolul.

Daca ai comparat vreodata motorina cu benzina stii ca exista diferenta intre

cele [Link] primul rand mirosul este [Link] este mai grea si mai
[Link] asemenea se evapora mai greu ca si benzina--punctul ei de fierbere
este chiar mai mare decat a apei.

Motorina se evapora mai greu fiind ca este mai [Link] mai multi atomi
de carbon in lanturi mai mari,decat benzina (in mod normal benzina este C 9H20, in
timp ce motorina este C14H30).

Este nevoie de mai putina rafinare pentru a obtine motorina,de aceea mai
demult era mai ieftina decat benzina. Dar din 2004 au crescut preturile, o data cu
cresterea cererii pe piata, un factor important fiind si industrializarea si
constructiile din China.

Motorina are o densitate de energie mai mare decat benzina. In medie, un

galon (3,8 l) de motorina contine aproximativ 155x106 Jouli, in timp ce un galon
de benzina contine 132x106 Jouli.

Acest lucru,combinat cu eficienta mare a motoarelor diesel, explica de ce

masinile diesel consuma mult mai putin.

Motorina este folosita la o mare varietate de vehicule si operatiuni. Acesta

propulseaza si masinile de pe autostrada, dar alimenteaza si motorul barcilor,
autobuzelor, trenuriilor, utilajelor grele, utilajelor agricole, generatoare, si lista
poate continua.

7
Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus în principal
din hidrocarburi lichide (având între șase și zece atomi de carbon în moleculă) și
care este imbunătățit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, folosit drept
combustibil în motoare cu combustie internă.

Kerosenul este fracțiunea din țiței care distilează între 150 – 275 °C. Este un lichid
limpede, format din hidrocarburi care conțin între 6 și 16 atomi de carbon în
moleculă. Are densitatea de 780 – 810 kg/m3. Punctul de inflamabilitate este
cuprins între 37 – 65 °C, iar temperatura de autoaprindere este de 220 °C. Puterea
calorifică inferioară este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioară de 46,2 MJ/kg.
Kerosenul nu este miscibil cu apa, dar este miscibil cu solvenți petrolieri.

Din proprietăți rezultă că kerosenul este un combustibil puțin mai ușor ca petrolul
lampant, însă diferența este mică.

Principala utilizare a kerosenului este drept combustibil pentru motoarele reactoare

din aviație.

Petrolul lampant, popular gaz, cunoscut și drept combustibil P este fracțiunea de

țiței care distilează între 175 – 280 °C. Este format din hidrocarburi parafinice și
izoparafinice, aromatice, mono- și diciclice, nafteni și hidrocarburi cu structură
mixtă nafteno-aromatică, compuși cu oxigen (acizi naftenici, fenoli, acizi grași
superiori), compuși cu sulf (mercaptani, sulfuri, tiofani, tiofeni) și foarte mici
cantități de compuși cu azot. Este confundat cu kerosenul.

Petrolul lampant pentru lămpi este incolor, fără miros. Produce o flacără
luminoasă, fără fum, cu intensitate și formă constantă și nu lasă cenușă și compuși
rășinoși în fitil. Se obține din țiței brut, sărac în hidrocarburi aromatice. Pentru
îndepărtarea hidrocarburilor nesaturate, aromatice, și a acizilor naftenici petrolul

8
lampant se rafinează prin tratare cu acid sulfuric, iar excesul de acid se
îndepărtează cu hidroxid de sodiu.

Începe să distileze de la 175 °C, distilează 93 % până la 280 °C și 98 % până la

300 °C. Aciditatea organică (mg KOH la 100 cm3) este de maximum 3,5 %, cenușa
maximum 0,003 %, punctul de inflamabilitate determinat cu aparatul Abel-Pensky
este de minimum 40 °C, densitatea de 825 kg/m3 și puterea calorifică inferioară de
minimum 41,90 MJ/kg (10 000 kcal/kg).[1]

Este folosit la iluminat cu lămpi cu petrol, la gătit cu mașini de gătit cu petrol și la

încălzirea individuală. Pentru iluminat, principala caracteristică este înălțimea
flăcării deasupra fitilului fără a scoate fum. După înălțimea flăcării, petrolul se
clasifică în: inferior, între 16 – 20 mm, mediu, între 20 – 24 mm și superior peste
30 mm. Înălțimea minimă pentru combustibilul de tip P este de 18 mm.

De asemenea, este folosit ca insecticid, și în medicină.

9
Schema operațiilor principale

10