Iacob I Stuart

Iacob (engleză James; n. n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Regatul Scoției – d. 27 martie/6

aprilie 1625, Herefordshire, Anglia, Regatul Unit) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24
iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa.

A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i
la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său,
care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în
1581[1]. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din
dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda
timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe
dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și
conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul
secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și
menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți,
cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de
responsabilitățile sale.

Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și dramei elizabetane a continuat,
cu scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon, care au
contribuit la o cultură literară înfloritoare. [7] Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum
Daemonologie (1597) sau Basilikon Doron (1599). Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost
numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi.

Naștere

Iacob a fost singurul fiu al reginei Maria I a Scoției și a celui de-al doilea ei soț, Henry
Stuart, Lord Darnley. Atât Maria cât și și Darnley erau strănepoți ai regelui Henric al VII-lea al
Angliei prin fiica acestuia, Margareta Tudor, sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei.
Domnia Mariei în Scoția a fost nesigură, ea și soțul ei fiind romano-catolici Darnley s-a aliat în
secret cu rebelii și a conspirat la uciderea secretar privat al reginei, David Rizzio, cu doar trei luni
înainte de nașterea lui Iacob.

Iacob s-a născut la 19 iunie 1566 la Castelul Edinburgh și ca moștenitor al tronului automat
a devenit Duce de Rothesay și Prinț și Mare Steward al Scoției. A fost botezat "Charles James" la
17 decembrie 1566 într-o ceremonie catolică ținută la Castelul Stirling. Nașii lui au fost: regele
Carol al IX-lea al Franței (reprezentat de John, Conte de Brienne), regina Elisabeta I a Angliei
(reprezentată de Francis Russell, Conte de Bedford), și Emmanuel Filibert, Duce de Savoia
(reprezentat de ambasadorul Philibert du Croc).

Tatăl lui Iacob, Darnley, a fost ucis la 10 februarie 1567 la Edinburgh, probabil ca o
răzbunare la moartea lui Rizzio. Iacob a moștenit titlurile tatălui său Duce de Albany și Conte de
Ross. Maria era deja nepopulară și căsătoria ei la 15 mai 1567 cu James Hepburn, al 4-lea conte de
Bothwell, care era suspectat că era implicat în uciderea lui Darnley, a sporit la nepopularitatea ei. În
iunie 1567, rebelii protestanți au arestat-o pe Maria și au întemnițat-o la castelul Loch Leven; ea nu
și-a mai văzut fiul niciodată. A fost obligată să abdice la 24 iulie 1567 în favoarea fiului ei minor
Iacob și l-a numit regent pe fratele ei vitreg nelegitim, James Stewart, Conte de Moray.

Regențe

Îngrijirea lui Iacob a fost încredințată contelui și contesei de Mar, aflat în siguranța
Castelului Stirling. Iacob a fost încoronat rege al Scoției la vârsta de 13 luni, de către episcopul de
Orkney, la 29 iulie 1567. Consiliul Privat al Scoției a ales drept preceptori ai lui Iacob pe umanistul
George Buchanan, Peter Young, Adam Erskine și David Erskine. Buchanan l-a supus pe Iacob la
bătăi regulate dar, de asemenea, i-a insuflat o pasiune pe tot parcursul vieții pentru literatură și
învățare. Buchanan a căutat să-l crească pe Iacob în teamă față de Dumnezeu, un rege protestant
care să accepte limitele monarhiei, așa cum era prezentat în tratatul său De Jure Regni apud Scotos.

În 1568 Maria a evadat din închisoarea de la Castelul Loch Leven. Contele de Moray a
învins trupele Mariei în Bătălia de la Langside, obligând-o să plece în Anglia, unde a fost
întemnițată de Elisabeta. La 23 ianuarie 1570, Moray a fost asasinat de James Hamilton de
Bothwellhaugh. Următorul regent a fost bunicul patern al lui Iacob, Matthew Stewart, al 4-lea
Conte de Lennox, care, un an mai târziu a fost ucis la Castelul Stirling de susținătorii Mariei.
Succesorul său, contele de Mar, s-a îmbolnăvit grav și a murit la 28 octombrie 1572 la Stirling.
Boala lui Mar, a scris James Melville, a urmat unui banchet ținut la Palatul Dalkeith de James
Douglas, al 4-lea Conte de Morton.

Morton a fost executat la 2 iunie 1581, acuzat cu întârziere de complicitate la uciderea

Lordului Darnley. La 8 august, Iacob l-a făcut pe Lennox singurul duce din Scoția. Regele în vârstă
de 15 ani a rămas sub influența lui Lennox timp de încă un an.

OLTEANU EODORA-MARIA, CLASA AX-A I