Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce sunt vitaminele?
Cuvantul vitamine provine din latinescul vita (viata) care subliniaza in felul acesta
indispensabilitatea lor. Acestea sunt substante chimice cu structura si rol foarte variate in
organism, esentiale in procesele chimice intracelulare. Vitaminele se gasesc in cantitati foarte
mici in alimente, iar lipsa lor poate duce la adevarate patologii de nutritie (ingerarea lor in
cantitati insuficiente provoaca hipo sau avitaminoze).
Hipo si avitaminozele
Pot aparea în diferite situatii cum ar fi: continutul redus de vitamine în ratia zilnica,
prelucrarea termica sau stocarea pe timp îndelungat a alimentelor, tulburarea florei intestinale,
boli hepatobiliare, actiunea antivitaminica a unor medicamente, stresul, bolile contagioase,
intoxicatiile, sarcina, lactatia. Hipervitaminoza, indusa de un aport vitaminic mare sau foarte
mare, este exceptionala, chiar imposibila pentru unele vitamine; este produsa de un consum mare
de vitamine prin produse medicamentoase.
Diagnosticul de avitaminoza sau hipervitaminoza se pune pe baza istoricului imbolnavirii
si a simptomelor prezentate de bolnav si se precizeaza prin test clinic: disparitia si reaparitia
simptomelor la suprimarea sau administrarea vitaminei banuite sau prin teste de laborator
specifice.
Clasificarea vitaminelor
Exista 13 vitamine esentiale pentru buna functionare a organismului: A, C, D, E, K,
tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), acidul pantotenic, biotina, vitamina B6, vitamina
B12, acidul folic.
Din punct de vedere nutritional, vitaminele sunt grupate în doua categorii: liposolubile
(A, D, E, K) – depozitate în tesuturi liposolubile si în ficat si hidrosolubile (C, P, B) – folosibile
imediat sau eliminate prin urina. Exceptie este vitamina B12 hidrosolubila care se poate depozita
în ficat. Pentru ca vitaminele sunt substante ce sunt continute în alimente, suplimentele naturiste
cu vitamine – fie ele capsule, tablete, prafuri sau lichide – provin tot din alimente.
1
Majoritatea vitaminelor provin din surse naturale, desi acestea pot fi obtinute si pe cale
artificiala. Fiecare vitamina are anumite roluri bine stabilite în organism. Vitaminele ajuta la
reglarea metabolismului, la conversia de grasimi si hidrati de carbon în energie, dar si la
formarea sistemului osos si tesuturilor.
Vitamina A
Vitamina A (retinolul): intra in structura pigmentilor retinieni, este esentiala pentru
sanatatea pielii si mucoaselor. Carenta de vitamina A duce la scaderea adaptarii ochiului la
intuneric, cresterea receptivitatii organismului la infectiile de tract respirator, oprirea cresterii la
copii. Carotenul (il gasim in morcov, urzica, varza rosie, salata verde, ardei gras, gogosari,
tomate, cirese, caise, prune) se poate transforma in ficat in vitamina A sau acesta poate fi ingerat
din lapte, smantana, frisca, unt, galbenus de ou.
Vitamina C
Vitamina C are rol in procesul de mineralizare a scheletului, favorizeaza vindecarea
plagilor, fortifica sistemul imun, asigura absorbtia fierului, contribuie la formarea globulelor
rosii. Excesul de vitamina C nu provoaca neplaceri, ea se elimina rapid prin urina, pe cand
carenta sa produce scorbut.
Vitamina D
Vitamina D (calciferolul): are rol in asimilarea calciului si fosforului, precum si fixarea
acestora in oase si dinti. Hipervitaminoza D duce la hipercalcemie cu depunerea de saruri de
calciu in organele interne. Lipsa vitaminei D la copii provoaca rahitism, iar la adulti osteoporoza.
Necesarul zilnic este de obicei asigurat de o alimentatie echilibrata si de expunerea la soare.
Cand aportul de vitamina D este insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D
farmaceutica sau untura de peste.
Vitamina E
Vitamina E (tocoferolul): este considerata "vitamina fertilitatii". Carenta ei apare doar in
cazul unor leziuni hepato-biliare. Poate influenta evolutia unor afectiuni cum ar fi adenomul de
prostata.
Vitamina K
Vitamina K (fitochinona): este importanta in procesul de coagulare a sangelui,
micsoreaza permeabilitatea capilarelor, favorizeaza regenerarea tesuturilor. Lipsa ei poate duce
2
la aparitia hemoragiilor, mai ales dupa tratamentul cu antibiotice si sulfanilamide pe timp
indelungat.
Complexul vitaminic B
Sa faci miscare si sa iei in acelasi timp un supliment alimentar ce contine un acid gras
numit acid linoleic conjugat, (CLA) ar putea fi cea mai buna metoda sa-ti controlezi pe termen
lung greutatea. Aceasta substanta actioneaza prin blocarea acumularii grasimilor in celulele
adipoase. In schimb, grasimea este redirectionata catre celulele musculare si transformata in
energie.
3
Kilogramele pe care le pierdem dupa diete reprezinta atat grasimi cat si masa musculara.
CLA reduce mai ales grasimile, ajutand organismul sa-si pastreze masa musculara.
Administrarea CLA previne aparitia efectului "yo-yo", care apare la persoanele care tin diete.
Doza de vitamine recomandata
Necesarul zilnic de vitamine difera in functie de varsta, starea metabolica, activitatea
zilnica si poate fi asigurat printr-o dieta cat mai variata. Intr-o alimentatie rationala primim zilnic
vitaminele si mineralele necesare, in cantitati suficiente. Exista doua exceptii: sugarului in
primele doua luni de viata, sugarului alimentat numai cu lapte praf i se poate suplimenta
cantitatea de vitamina C si copilului de la nastere si pana la doi ani trebuie sa i se suplimenteze
cantitatea de vitamina D.
Suplimentele alimentare, precum cele de vitamina C pe baza de extract concentrat de
merisor, trebuie distribuite cat mai uniform pe perioada intregii zile. Totusi, acestea nu inlocuiesc
o alimentatie sanatoasa si completa.
MEDICAMENTELE
orală: co mprimate, capsule, siropuri, drajeuri, soluții
4
Comprimatele sunt obținute prin compresie, este o compoziție farmaceutică solidă care
conține o cantitate predeterminată de ingredient activ. Medicamentul cel mai utilizat pe scară
largă este sub formă de tablete, comprimate. Pacientul nu are nevoie de cunoștințe aprofundate
– se administrează cu un pahar mare de apă. Administrarea este în condiții de siguranță: conțin
un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță.
Comprimate în organism
Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici
comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a
intestinului – acest proces este dezintegrarea comprimatelor – astfel, substanțele active eliberate
pot fi absorbite de mucoasă.
De aceea este foarte important să citim prospectul, pentru că aceste medicamente speciale
dacă le rupem în două sau le mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se eliberează în mod
așteptat substanța activă. Prin urmare, în cel mai bun caz, nu se obține efectul dorit. În alte
cazuri, ingredientul activ eliberat mai rapid se absoarbe în cantitate mai mare și într-un timp mai
5
scurt, astfel pot să apară simptome de supradozaj. Substanța activă dacă se absoarbe în părțile
neadecvate ale sistemului gastro-intestinal (se deteriorează învelișul enteric) poate provoca
leziuni în alte porțiuni ale tractului gastro-intestinal (stomac).
cutanată: unguente, geluri, creme, soluții
inhalatorie: soluție, spray
vaginală: capsule, ovule, unguente
rectală: supozitoare
intravenoasă, intramusculară: soluții
Clasificare
Există diverse criterii prin care se pot clasifica medicamentele. În primul rând, conform
metodei de eliberare, medicamentele se pot elibera pe bază de prescripție medicală sau să nu
necesite o rețetă la eliberare (over-the-counter). De asemenea, există o deosebire între
substanțele medicamentoase de dimensiune mică (moleculele „mici”), de obicei de origine
sintetică, și substanțele biofarmaceutice (proteine recombinante, vaccinuri, produse din sânge,
anticorpi monoclonali, etc). Medicamentele se pot clasifica pe baza modului de acțiune, a căii de
administrare, a formei farmaceutice sau a efectelor terapeutice induse. Un sistem foarte des
utilizat este sistemul de clasificare anatomică, terapeutică și chimică, ce atribuite majorității
medicamentelor un cod ATC. Organizația Mondială a Sănătății a publicat o listă a
medicamentelor esențiale care nu ar trebui să lipsească dintr-un sistem medical.
PROTEINELE
Procesul de sinteză chimică poate avea loc în laborator, dar pentru lanțuri mici de
proteine. O serie de reacții chimice cunoscute sub denumirea de sinteza peptidelor, permit
producerea de cantități mari de proteine. Prin sinteza chimică se permite introducerea în lanțul
6
proteic a aminoacizilor ne-naturali, atașarea de exemplu a unor grupări fluorescente. Metodele
sunt utilizate în biochimie și in biologia celulei.
Rol
Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alți
compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începând cu structura
virusurilor, a organismelor procariote, eucariote și terminând cu omul. Practic nu se concepe
viață fără proteine. Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în
organism, altele pot juca un rol important în menținerea integrității celulare (proteinele din
peretele celular), în răspunsul imun și autoimun al organismului.
Nutriția
Majoritatea microorganismelor și plantelor pot sintetiza toți cei 20 aminoacizi standard,
în timp ce organismele animale obțin anumiți aminoacizi din dietă (aminoacizii esențiali).
Enzime cheie, cum ar fi de exemplu aspartat kinaza, enzimă care catalizează prima etapă în
sinteza aminoacizilor lisină, metionină și treonină din acidul aspartic, nu sunt prezente în
organismele de tip animal. La aceste organisme aminoacizii se obțin prin consumul hranei
conținând proteine. Proteinele ingerate sunt supuse acțiunii acidului clorhidric din stomac și
acțiunii enzimelor numite proteaze, proces în urma căruia lanțurile proteice sunt scindate
(denaturate). Ingestia aminoacizilor esențiali este foarte importantă pentru sănătatea
organismului, deoarece fără acești aminoacizi nu se poate desfășura sinteza proteinelor necesare
organismului. De asemenea, aminoacizii sunt o sursă importantă de azot; unii aminoacizi nu sunt
utilizați direct în sinteza proteică, ci sunt introduși în procesul de gluconeogeneză, proces prin
care organismul asigură necesarul de glucoză în perioadele de înfometare (mai ales proteienele
aflate în mușchi).
Tipuri de proteine