Proiect de absolvire

Vitamine liposolubile
 „Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat
pe care natura ştie să-l facă.”

Autor: Michel de Montaigne

2
 Cuprins

Capitolul I

1.1. Memoriu explicativ……………………………………………..…pg. 4

1.2. Vitamine liposolubile …………………………………………......pg. 5
1.2.1. Generalităţi ..................................................................................pg. 5
1.2.2. Carenţe vitaminice……………………………………………....pg. 6

Capitolul II

2.1. Clasificarea ………………………….……………………………pg. 7

2.2.1. Grupul vitaminelor A.
Retinolul (vitamina A,axeroftol, antixeroftalmică, antiinfecţioasă) pg.7
2.2.2. Calciferolii ( vitaminele D, antirahitice )
Grupul vitaminelor D.................................................................….pg.14
2.2.3. Tecotrienoli (vitamina E, vitamina antisterilităţii)
Grupul vitaminelor E……...............................................................pg.21
2.2.4. Filochinona (vitamina K,vitamina antihemoragica,vitamina cuagulării)
Grupul vitaminelor K………………………………………..……pg.24
2.2.5. Ubichinona (coenzima Q)…......................................................…...pg.28
2.2.6. Acizii graşi esenţiali (vitamina F)
Grupul vitaminelor F…..................................................................pg.29
Acidul lipoic.
2.2.7. Carnitina ( vitamina T )……......................................................…..pg.30
2.2.8. Colina ( vitamina I, vitamina anticirotica)……......................…….pg.31
2.2.9. Mezoinozitolul ( bios І, inezitol )……….................................……pg.31

Capitolul III

3.1. Exemple de preparate farmaceutice………....………………………pg. 32

3.2. Anexe………………………………………....……………………..pg. 46
3.3.Concluzii………………………………………....…………………..pg. 53
3.4. Bibliografie……………………………………....………………….pg. 54

Capitolul І.ze

3
 1.1. Memoriu explicativ...

Alegerea subiectului „Vitamine liposolubile” pentru proiectul prezentat este

argumentat prin larga popularitate de care se bucura aceste mijloace terapeutice, ceea ce
motivează importanţa cunoaşterii cât mai aprofundate a acestora.
Administrarea vitaminelor se face selectiv, scopul fiind acela de a furniza
organismului acea vitamina care este responsabilă de apariţia manifestărilor ce se
încadrează în hipovitaminoze sau avitaminoze specifice.
De asemenea, vitaminele sunt folosite şi ca adjuvante în tratamentul diferitelor boli,
influenţând favorabil evoluţia lor.
Acţiunea benefică a vitaminelor în asemenea cazuri are mai multe explicaţii.
În unele afecţiuni se produc şi hipovitaminoze care intra în complexul patologic al
afecţiunii respective, participând mai mult sau mai puţin la fiziopatologia ei.
Vitaminoterapia vine să corecteze deficitul latent şi să influenţeze pe această cale
desfăşurarea tulburării în care este folosită.
În alte stări patologice, vitaminele acţionează direct, chimic, chiar daca nu e vorba
de o hipovitaminoza. Prin unele acţiuni farmacodinamice proprii, ca activatoare ale
metabolismelor celulare, activatoare ale vitalităţii unor organe ca protectoare ale acestora
prin acţiunile lor antibiotice, antiinfecţioase, influenţează favorabil evoluţia bolii.
Se poate spune că vitaminele reprezintă o arma puternică în mâna medicului, care e
dator să le asocieze sistematic celorlalte tratamente pentru ca, in ultima instanţă, viaţa este
un proces de ordin biochimic, caracterizat printr-o continuă uzură şi eliminare de substanţe,
care trebuie înlocuite în permanenţă pentru asigurarea proceselor de refacere şi creştere.
Este important de reţinut ca vitaminele, ca orice medicament, pot provoca şi efecte
toxice. Atrag atenţia vitaminele liposolubile care, administrate în doze mari, conduc la
hipervitaminoze, al căror tablou clinic este, de cele mai multe ori, mai sever decât cel al
carenţei.
Din toate aceste rezultă că alimentaţia trebuie să fie echilibrată pentru a reduce cât mai
mult apariţia bolilor de carenţă. De reţinut că acest echilibru nu este însa posibil fară
prezenţa vitaminelor.

1.2. Vitaminele liposolubile

4
 Vitaminele liposolubile, aşa cum le indică şi denumirea, sunt compuşi hidrofobi,
insolubili în apă, dar solubili in grăsimi şi solvenţi ai grăsimilor. Vitaminele liposolubile
suferă în tractul gasto-intestinal aceleaşi transformări ca şi lipidele şi sunt absorbite
împreuna cu acestea.Se găsesc în plasma în compoziţia chilomicronilor şi sunt depozitate
în ficat (A, D, K) sau în ţesutul adipos (vitamina K). În sânge sunt transportate de
lipoproteine sau proteine transportoare specifice. În condiţii fiziologice nu sunt excretate
pe cale renală, ci numai prin fecale. Se pot acumula în organism ceea ce duce la supradoză
sau pot determina apariţia de fenomene toxice mai ales în cazul vitaminelor A şi D.

1.2.1 Generalităţii.

În grupul vitaminelor A se cunosc în prezent vitaminele A1, A2, A3, şi neovitamina

A. Formula chimica a vitamineiA1 este bine cunoscută, în timp ce formula celorlalte
vitamine A nu este unanim admisă. Vitamina A a putut fi sintetizată din β-caroten prin
oxidare şi din alte substanţe (metanol) dar procedeul practic pentru obţinerea vitaminei A
este extracţia din uleiurile de peşte. Este insolubilă în apa, este solubila în uleiuri şi garsimi
şi putin solubilă în alcool metilic, benzen, eter, cloroform. Oxigenul din aer, la temperatura
camerei distruge vitamina A din unt, untura de peşte sau din alte substanţe uleioase.
Incălzirea la 120◦ în prezenta aerului o distruge complet în 4ore. Incalzirea la 130◦ in
absenţa aerului modifică foarte puţin activitatea sa biologică, este distrusa de asemena de
lumină.
Vitaminele reprezinta un grup de substante organice naturale, necesare
organismului (desi in cantitati mici), pentru realizarea in conditii optime a unor procese
metabolice esentiale. Vitaminele, prin moleculele lor, nu elibereaza energie si nu au nici
roluri plastice, insa sunt esentiale in generarea acesteia. Deoarece majoritatea vitaminelor
nu pot fi sintetizate de catre organism, acesta trebuie sa le primeasca prin dieta (fie ca atare,
fie sub forma de provitamine).

Surse: vegetale şi animale

Vitamina A: ouă, carne, lapte, brânză, smânână, viscere (în ficat, rinichi), peşte
(cod), ulei de peşte.
Vitamina D: brânză, unt, margarină, lapte fortificat, peşte, stridii, cereale.
Vitamina F: grâu, cereale, porumb, nuci, măsline spanac şi alte legume frumze,
uleiuri vegetale (din germeni de porumb, floarea soarelui, soia), pâine neagră, fasolea
usată, mazarea.
Vitamina K: legume verzi (salată verde, spanac, ceapă verde, ierburi-mărar,
pătrunjel, leuştean), creale, gălbenuş de ou.

1.2.2. Carenţe vitaminice

5
 Corpul nostru da unele semnale pentru a arăta că are anumite carenţe de vitamine
necesare unei bune funcţionari. Din fericire, dacă suntem atenţi, asemenea probleme pot fi
rezolvate printr-o dietă adecvată. Una dintre problemele lumii moderne o reprezintă
mâncarea ambalată, aceasta ducând la tot felul de deficienţe. Vitaminele ajută la
îndeplinirea unor anumite reacţii biochimice din corp, iar lipsa lor influentează în mod
negativ desfaşurarea proceselor normale.
Iată care sunt cele mai ciudate dintre semnalele de alarmă pe care corpul nostru ni
le dă, conform Fox News:
Crapături în colţurile buzelor.
Dacă te confrunţi cu asa ceva, e posibil să ai deficienţă de fier, zinc si vitaminele B2
si B12. Vegetarienii sunt cei mai expuşi acestei deficienţe.
Soluţia este consumul de carne de pui, somon, ton, ouă, stridii şi linte. Acestea pot
fi combinate cu broccoli şi conopidă, căci vitamina C din acestea favorizează absorbţia
fierului. Pierderea parului şi o pată roşie pe faţă.
Cei care se confruntă cu asemenea probleme au deficienţă de biotină (B7),
cunoscută şi ca „vitamina parului”.
Corpul uman inmagazineaza vitaminele liposolubile (A, D, E, K), însă nu reţine
majoritatea tipurilor de vitamina B, acestea fiind hidrosolubile.
Trebuie să ştii ca ouăle nepregătite bine duc la această deficienţă. În cazul acestei
carenţe se recomandă consumul de somon, avocado, ciuperci, conopida, soia si banane.
Diverse probleme apărute la nivelul funcţionarii organismului pot fi cauzate de
carenţe de vitamine. Stările de oboseală, insomnie, scaderea imunitaţii, starea de iritare pot
fi cauzate şi de faptul că organismul nu dispune de vitaminele necesare unui ritm de viaţă
sănătos.
„Vitamina D are un efect înca nedovedit asupra stării de spirit, iar o deficienţă poate
exacerba depresia”
Daca aceasta legatură va fi confirmată, se poate îmbunatăîi felul în care este tratată
depresia în prezent, a mai spus el. În plus, un astfeld e tratament este şi cu mult mai ieftin.
Dupa ce au fost testate pentru a se vedea daca au într-adevăr o carenţă la nivelul acestei
vitamine, femeile au fost trecute pe o cură cu tablete de Vitamina D care a ţinut pana la 12
săptămâni, timp în care au fost echilibrate din acest punct de vedere.
Prezenţa vitaminelor rău asimilabile în produsele alimentare; dereglarea balanţei
chimice a raţiei alimentare şi corelaţiei dintre vitamine şi alte substanţe nutritive, între
unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale normale, care sintetizează unele
vitamine; În bolile gastrointestinale; chimioterapia nerationala; dereglarea absorbtiei
vitaminelor în tractul gastrointestinal în patologiile stomacului, intestinelor, sistemului
hepatobiliar;
Defecte congenitale ale mecanismului de transport si ale proceselor fermentative,
de absorbtie a vitaminelor; consumarea vitaminelor care patrund în organism cu hrana de
catre flora intestinala patogena si paraziti intestinali; actiunea antivitamina a unor
medicamente; necesitatea sporită în vitamine; unele stări fiziologice (perioada de creştere,

6
sarcină, lactaţia); unele condiţii climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens,
stari de stres; Boli contagioase si intoxicatii; actiunea factorilor nocivi în procesul de
productie; excretia sporita a vitaminelor.

Capitolul ІІ.

7
 2.1 Clasificare.

Vitaminele sunt grupate în doua categorii (această clasificare fiind utilă mai mult
din punct de vedere nutriţional):
- Liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitându-se în ţesuturi liposolubile şi
în ficat.
- Hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseşte imediat, altfel se pierd prin
urină. Singura vitamină hidrosolubilă ce poate realiza depozite este vitamina B12 (la nivel
hepatic), aceste depozite menţinându-se ani de zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile în
lipide şi insolubile în apă, iar utilizarea (digestia şi absorbţia lor) depinde de capacitatea
organismului de a procesa lipidele alimentare.
Vitaminele hidrosolubile se absorb în proporţii mari din tubul digestiv, însă au
nevoie de prezenţa acidului clorhidric în sucul gastric. Excesul lor este eliminat urinar,
organismul nerealizând, cu o singura excepţie, deja amintită, depozite (în caz de
insuficienţe, carenţele lor apar foarte repede).

2.2.1. Grupul vitaminelor A

Retinolul (vitamina A, axeroftol, antixeroftalmică, antiinfecţioasă)

Numele de vitamină A este generic, valabil pentru mai multe vitamine cu structură
asemanatoare vitaminei A1. Vitamina A1 se mai numeşte şi retinol, nume care derivă de la
faptul ca se transformă în retinal, care intra în structura conurilor şi a bastonaşelor din
retina cu rol important în procesul vederii. Denumirea de axeroftol sau antixeroftalmica se
bazează pe faptul ca lipsa vitaminei din organism poduce xeroftalmie. Vitaminele A1-A2 şi
produsele de dehidrogenare, oxidare ale acestora pot fi introduse prin hrană ca atare sau
sub formă de provitamine care aparţin clasei carotenilor.

Provenienţă. Vitamina A se gaseşte în natura sub formă de vitamina A (axeroftol)

si carotene (provitamine). Carotenele (provitaminele A) se gaseste in alimentele din regnul
vegetal, mai ales ca α-, β-, γ-carotene si criptoxantina. Sursa de vitamina A în alimentatia
omului o constituie alimentele vegetale prin carotenele respective.
Aceste carotene se gasesc mai ales în urmatoarele alimente vegetale uzuale:
morcov, spanac, patrunjel, varză verde, ardei, ridichi, tomte, vinete, dovleci, conopida,
fasole şi mazăre verde. Celelalte legume, cereale leguminoasele uscate fructele cu sambure
lemnos, fructele de pădure, pepenele verde, strugurii, au cantitaţi mici de carotene (0,1-
0,5%). Vitamina A ca atare se gaseşte în alimentele de origine animală. Cea mai importanta
sursă animală de vitamina A este grăsimea din ficatul peştilor de mare (untura de peşte):
peştii işi iau aceasta vitamină din plancton, hrana lor obişnuita. Slanina, untura, seul,
margarina si uleiurile vegetale nu contin vitamina A. Conţinutul în vitamina A al
alimentelor de origine animală este mai crescut în timpul verii, decat iarna.

8
 Modul de păstrare a vitaminei A în special în alimentele de origine animală trebuie
să aibă în vederea acţiunea distrugătoare a oxigenului din aer şi a luminii asupra acestei
vitamine in alimentele respective. Legumele trebuie tinute în locuri întunecoase şi
racoroase pentru păstrarea carotenelor. Pentru prelucrarea culinara este necesar să se
utilizeze grăsimi proaspete, intrucat în grăsimile rancede, carotenele se distruge.

Necesitatea organismului uman în vitamina A. Organismul uman are neapărată

nevoie de vitamina A. Această necesitate este condiţionată de o serie de factori:

1) Vârsta. Copilul are nevoie de cantitaţi-proporţional cu greutatea –de 3-6 ori mai
mari decat ale adultului, mai ales in perioada pubertaţii şi a adolescenţei. Cazurile de
hipovitaminoza sau avitaminoza sunt mult mai frecvente la copii şi tinerii pana la 25 de
ani.
2) Stările fiziologice: a) graviditatea: femeia gravida necesită o cantitate sporită de
vitamina A, întrucât embrionul şi fătul işi asigură necesitaţile în vitamina A, din rezervele
mamei. Carenţele de vitamina A pot produce tulburări în dezvoltarea copilului pâna la
prezenţa de malformaţii (anomalii): b) alaptarea; copilul provenit din mama hrănită normal
are la nastere un depozit de vitamina A în special în ficat, şi işi completează nevoile de
vitamina A de la mama prin laptele matern. Pentru această, femeia care alăptează are
nevoie de cantitati de aproximativ 2 ori mai mari de vitamina A decât celelalte femei.
3) Sexul. S-a constatat experimental că animalele mascule au nevoie mai mari în
vitamină A decat femele. La om, statisticile arată o frecvenţă mult mai mare a cazurilor de
carenţă (lipsa) în vitamina A la barbaţi decat la femei.
4) Felul muncii şi factorii de mediu. Munca atunci când se desfaşoară în mediu cu
temperatura scăzută sau cu iritaţii, lumina vie (topitorie, turnatorie) necesită cantitaţii
sporite de vitamina A; sezonul şi climatul rece, de asemenea.
5) O serie de stări patologice. Febra şi stările cu hipertiroidism (fucţionarea
exagerată a glandei tiroidiene) măresc consumul de vitamina A. O serie de boli infecţioase,
intestinale şi hepatice (hepatita epidermică), care reduc digestia şi absorţia grăsimilor reduc
deci şi absorţia vitaminei A, necesită un aport mai mare din aceasta vitamină şi
administrarea pe cale injectabilă. În diabet neputându-se utiliza carotenul este nevoie de
vitamina A intr-o cantitate mai mare.
6) Forma si provenienţa vitaminei A. Alimentele animale sunt de preferat celor
vegetale în unele cazuri, deoarece conţin vitamina A, care se absoarbe mai uşor decat
carotenii din alimentele vegetale. Vom prefera deci aceste alimente în cazul copiilor mici al
femeilor gravide şi al femeilor care alăptează. Este de ştiut ca 1unitate de vitamina A este
de 2-4 ori mai activa decat 1 unitate de caroten.

Resorbţia carotenilor şi a vitaminei A. Resorbţia carotenilor şi a vitaminei A

administrate pe cale digestivă sub forma de limente ca atare sau preparate se face prin
mucoasa intestinului subţire. O parte din caroteni se transforma aici in vitamina A, iar
cealaltă parte trece în vasele limfatice şi apoi în sânge. Pentru ca această resorbţie a
carotenilor să se producă este nevoie în intestin de prezenţa grăsimilor şi a bilei. În lipsa
acesteia la bolnavii cu icter şi cu scaunul decolorat-această resorbţie a carotenilor prin

9
mucoasa intestinala nu se mai produce. Injectaţi intramuscular, carotenii se resorb în parte,
o alta parte se transformă în vitamina A, iar alta parte este distrusă. Carotenii trec prin
placenta la fat, la femeia gravidă, şi în cazul resorbţiei vitaminei A, prezenţa bilei este
necesară în intestin, deşi mai puţin decat în cazul resorbţiei carotenilor. Administrarea în
acelaşi timp de preparate de săruri biliare corectează această deficientă. Vitamina A trece
prin placenta la femeia gravidă, carotenii şi vitamina A se resorb şi prin piele. În caz de
diaree resorbţia de vitamina A şi de vitamine la nivelul mucoasei intestinale este micşorata.
Administrarea de ulei de parafină nu se recomandă, pentru că solubilizează vitamina A (sau
provitamina) şi o elimină prin scaun, impiedicând resorbţia ei.

Repartizarea vitaminei A în organism. Dupa resorbţie vitamina A este dusă în cea

mai mare parte catre ficat (unde se depune) şi către alte organe, ca; glandele suprarenale,
rinichi, plămani, retina, testiculul şi ovare. Cantitatea de vitamina A în sânge (vitaminemie)
variază între 100 şi 300u.I./100ml ser de adult normal. Utilizarea în organism a vitaminei A
este crescuta în unele stări ca: hipertiroidismul, stările febrile. Transformarea carotenilor în
vitamina A se petrece la nivelul mucoasei intestinale, al celulelor hepatice şi al altor celule.
Această transformare este scazută în hiperdiroidism în uremia din nefritele cronice în
ciroză hepatică. Carotinemia (cantitatea carotenilor in sange)-care variază la individul
normal adult intre 50si 240γ/100ml ser-creşte în cursul regimurilor cu vegetale sau în unele
stări patologice, ducând la hipercarotinemie (pana la 610γ/ml), care se manifestă prin
culoarea galbenă a pielii, în special a palmelor şi tălpilor, denumită xantoza cutanata.
Aceasta se întalneşte în diabet, în tuberculoză în mixedem (scaderea funcţiei glandei
tiroidiene).

Metabolismul vitaminei A. În organismul uman, vitamina A suferă o serie de

transformări în diferite organe. În retină un caroten este legat de o proteină formând un
compus numit rodopsină sau purpura retiniană cu rol în adaptarea vederii la intuneric.

Eliminarea. În urină omului normal nu se gaseşte nici vitamina A, nici carotene.

Prin lapte şi colostru (laptele femeii în primele zile dupa ce a născut), se elimină în
cantitate foarte mare.
Carotenii se elimină prin piele, prin materiile fecale se elimină cantitaţi foarte mici.
În urină apar caroteni în sarcină, in boliile renale, hepatice, pulmonare, în diabet, astm
bronşic, cancer.

Rolul vitaminei A in organism. Vitamina A intervine in metabolismul organismului

uman, in metabolismul proteinelor jucand rol in sinteza unor hormone (unii hormone ai
glandei hipofize). Tot in cadrul metabolismului proteic intra si rolulo important pe care i-l
joaca vitamina A in buna functionare a mucoaselor si pielii.
In metabolismul grasimilor, vitamina A joaca un rol foarte important prin
interventia unei enzime-ferment- (lipaza_, crescand cantitatea de grasimi in sange Vitamina
A intervine marind depunerea de glycogen (substanta din grupa zaharurilor din cellule
ficatului si din muschi). Vitamina A contrabalanseaza de asemenea actiunea hormonului tde
galnda tiroida) si din acest antagonism rezulta mentinera neschimbata a greutatii corporale,

10
la care bineinteles mai intervine si alti factori. Vitamina A, neutralizeaza actiunea
hormonului tiroidian la nivelul diferitelor ţesuturi. Asupra mineralelor din organism are rol
indirect asupra calciului în modificarile de dentină şi malţ dentar.

Rolul vitaminei A în funcţia diferitelor ţesuturi, organe şi sisteme. Vitamina A

este absolut necesară în buna funcţionare a celulelor epiteliale (din piele) în general
(actiunea epitliotropa), iar unele ţesuturi epiteliale, cum este retina (la ochi), vitamina A
joaca un rol esenţial în funcţia acesteia.
Vitamina A (axeroftolul) a fost denumita” vitamina cresterii”. Aceasta vitamina
stimuleaza cresterea unor substante din constituientii lor (prurine) si stimuleaza
regenerarea acestor cellule. Pentru a întelege rolul vitaminei A în diferitele ţesuturi, organe
şi sisteme este mai util de cunoscut tulburările pe care le produc carenţele în vitamina A,
din care se deduce rolul important al acestei vitamine.

Semnele de carenţă în vitamina A. Primele semene de carenţă în vitamina A se

manifestă la nivelul retinei care este foarte sensibilă la lipsa acestei vitamine. Astfel se
produc tulburări de adaptare a vederii la întuneric, (hemeralopie si nictalopie). Aceste
tulburări apar cand vitaminemia (conţinutul în sânge) scade sub 100 u.i. Se mai pot
produce şi tulburări de percepţie pentru culoarea albastră, roşu şi galben, apoi oboseala la
lumina puternică, oboseala la citit (astenopia). În cursul avitaminozei A apar şi tulburări la
nivelul tuturor epiteliilor mucoaselor şi pilelii. Celulele superficiale ale pielii suferaă o
transformare cornoasă, se stratifică şi se desprind, pielea căpătând aspectul denumit „piele
de broască răioasă”. Uneori la adulţi procesul de îngroşare este intens şi cuprinde şi foliculi
piloşi (firele de păr) şi glandele sebacee (care secreta sebum. - Grasimea pielii-)
Pielea capată un aspect grunjos, cu proeminenţe aspre, de marimea unor graunţi de
mei şi chiar mai mari în care sunt prinse firele de par. Aceste modificări ale pielii se
observă mai ales pe regiunile laterale şi posterioare ale antebraţelor spre cot, pe umeri, şi în
regiunile anterioare şi laterale ale coapselor, iar uneori pe toată pielea. Părul devine uscat,
sfăramicios, işi pierde luciul, ungiile capată nişte striuri transversale. La copii avitaminoza
A se manifesta prin tulburarea conjuctivala denumita xeroftalmie care consta in uscarea
mucoasei conjuctivale, cu ulcerarea şi distrugerea corneei ochiului care devine alba-opaca
(keratomalacie), şi pierderea vederii. Nou-născutul din mama cu avitaminoza A poate
prezenta această tulburare gravă. Toate mucoasele (ale aparatului digestive, respirator,
genital) pot suferi acelasi process de ingrosare (cheratinizare) cu diminuarea secreţiilor şi a
funcţiei lor. În cursul avitaminozei A se produc formari de calculi urinar. La nivelul oaselor
se produc ingrosari, se produc si o serie de tulburari endocrine datorita in special unei
functii crescute a glandei tiroide. Apararea fata de infectii-in special pulmonare si
intestinale-este scazuta.

Toxicitatea vitaminelor A.
Hipervitaminoza A.Carotenii introduşi prin alimente în cantitatea mare dau o
culoare galbenă a pielii în special a palmelor şi a tălpilor, denumită xantoză cutanată

11
datorită eliminării în cantitate mare a carotenilor prin piele. Concomitent se produc şi
tulburări generale, ca: oboseală, şi a splinei, creşterea colesterolului în sânge, scăderea
metabolismului bazal. Se cunoaşte cazul unei femei care a consumat 2 kg de morcovi zilnic
timp de 6 luni si care a prezentat aceste tulburări. Tulburări asemanatoare se pot întâlni şi
în cazul existenţei unor cantităţi mai mici de caroteni prin imposibilitatea organismului (în
special a ficatului) de a transforma carotenii în vitamina A.
Vitamina A administrata in exces, duce la stări de depresiune, lenevie,
somnolenţă, dureri de cap, ameţeli, vărsături, diaree. Aceste simptome se pot întâlni în
urma administrării unor doze mari de vitamina A sau untura de peşte, sau în regiunile
polare, prin consumarea de ficat de peşte şi de urs. În caz de administrări prelungite de
vitamina A, la copii se produc rărirea şi uscarea părului, mărirea splinei şi a ficatului.
Administraea vitaminei A se face atat în mod profilactic (pentru
preîntâmpinarea avitaminozei A), cat şi curative (tratarea tulbulărilor de carenţă aparute):
1). În stare de sănătate, un regim alimentar echilibrat împiedică apariţia
avitaminozei A. În sezonul rece, în climat rece, ăn condiţii de muncă fizică grea, se măresc
necesitaţile de vitamina A şi alimentaţia trebuie imbogaţită în alimente care conţin vitamina
A. La copii se adauă de obicei untura de peşte.
În diferite situaţii fiziologice şi în condiţiile patologice, aportul alimentar de
vitamina A nu mai este suficient, fie din cauza consumului mărit în graviditate, alăptare,
boli febrile, hipertiroidiene, fie din cauza resorbţiei intestinale scăzute (tulburări digestive
cu diaree, icteree), fie din cauza regimului alimentar necesitat de boala respectivă. În aceste
cazuri se administrează preparate vitaminice ăn scop profilactic (de preintampinare). Astfel
gravida în jumatatea a doua a sarcinii trebuie să primească 6600 u. i zilnic, iar femeia care
alaptează 8000 u.i. zilnic, (indicaţiile M.S. din U.R.S.S) sub forma de vitamina A (peste
50%) şi mai puţin sub forma de carotenii sub forma de alimente vegetale).
În celelalte cazuri enumerate mai sus vitaminaA se administrează în doze zilnice în
raport cu vărsta, pe o durata de timp care variază cu cauza care ne-a determinat
intrebuinatrea ei. În general se utilizează vitamina A pe cale bucala în drajeuri conţinând
vitamina A sau polivitamine (viplex, cavit). În drajeuri vitamina A este stabilizata şi dozată
precis, în timp ce în soluţie (picaturi) este mai uşor supusă alterării, se dau:1500-2000u.I. la
copilul de 3-12 luni; 2000-2500 u.i. la copilul de 2-5 ani; 3500-4500 u.i. la copilul de 6-12
ani; 5000-10000 u. i la adult. În cazurile În care resorbţia intestinală nu este bună (vezi mai
sus), atunci nu se ia vitamina A pe cale bucală, ci în injecţii intramusculare; la sugari
100000u.I., la interval de 2-3 saptamani; la vârsta de 6-12 ani; 1000000 u.i.; la 5-7 zile; la
adulţi o fiola de 300000 u.i.pe saptamana. Este necesar totusi ca aceste tratamente sa se
faca sub contolul medical.
2) În cazul apariţiei manifestărilor de avitaminoza A, regimul alimentar trebuie
îmbogaţit (sub control medical) şi doza de preparate vitaminice mărită, şi în aceste cazuri
tratamentul se face dupa indicatiile medicului.
Indicatii: leziuni ocular (xeroftalmice) transformarea cornoasa a pielii,
hipertiroidisn, latirism (intoxicatie cu mazare furajera). In afara de aceste tulburari de
avitaminoza A, administrarea acestei vitamine se mai recomanda in aplicare locala: in
arsuri, plagi, ulcere varicoase ale gambei, in stomatitele (inflamatii ale mucoasei gurii)
aparute in cursul tratamentului cu antibotice. De asemenea se utilzeaza in clisme, in

12
dizenterie cronica si in rectocolita ulceroasa (care se manifesta prin scaune cu sange).
Produsele de vitamina A, ca si alimentele si untura de peste, trebuie ferite de lumina, aer si
caldura, care distrug vitamina.

Contraindicaţii: Vitamina A este contraindicate la bolnavii cu cholesterol

mărit în sânge, la bolnavii cu insuficienţă tiroidiana (mixedem) sau cu insuficienţă hepatică
mare.
Caroteni reprezintă provitamine A, sunt formate dintr-un lanţ alimfatic cu 18
atomi de carbon legaţi prin 9 duble legături conjugate, iar la cele doua capete se afla cate
un rest de α-, β- sau pseudoionona. La mijlocul lanţului o legatură etilenică se desfade
enzimatic formându-se o grupare aldehidică, alcoolică sau acidă. Pâna în prezent se cunosc
peste 100 compuşi aparţinând acestei clase, dar carotenii care prezintă o marcata activitate
provitaminică sunt α-, β si γ-carotenul care prezintă urmatoarele caracteristici structurale.
- Α- carotenul se caracterizează prin faptul că molecula sa conţine un ciclu α- si
unul β-ioninic.
- Β-carotenul conţine doua cicluri β-ioninice.
- Γ-carotenul conţine în moleculă un ciclu β-ioninic şi unul pseudoioninic. În
organism sub acţiunea carotenului suferă un proces de hidroliză la nivelul dublei legaturi.
Din α si γ caroten se formează o molecula de vitamină A, iar din β-caroten se
formează doua molecule de vitamina A, ceea ce indica prezenţa obligatorie pentru
activitatea de provitamină a ciclului β-iononic.

Raspândire. Carotenii sunt sintetizaţi numai de plante, în regnul animal sunt

introduşi prin alimente de natură vegetală. Vitamina A se gaseşte exclusiv în ţesuturile
animale care au capacitatea de a transforma provitaminele în vitamina A. Carotenii se
găsesc în cantitaţi mari în morcovii, gogoşarii, plante verzi. Carotenii împreuna cu
vitamina A se află şi în produse lactate (unt, smântână). Sursa cea mai bogată de vitamina
A este uleiul din ficatul de peşte (untura de peşte), de asemenea ficatul şi gălbenuşul de ou
conţin cantitaţi mari de vitamina A.

Sursa vitaminelor A. Vitamina A1 prezinta 3 forme active: retinol, retinal şi acid

retinoic. În procesul vederii are rol retinalul numit şi pigmentul vederii sau neoretinalul.

Vitamina A2 se gaseşte în uleiul de peşte, activitatea vitaminica este 80% din

activitatea vitaminei A1.

Proprietăţi. Vitamina A1 se prezintă sub formă de cristale galbene, vitamina A2 este

un lichid galben uleios. Sunt insolubile în apă, solubile în grasimi şi solvenţi ai grăsimilor.
Vitamina A este sensibilă la acţiunea oxidanţilor, se autooxidează de aceea se adaugă
antioxidanţi pentru conservare. În absenţa oxigenului este termostabilă, distrusă de razele
UV şi cele luminoase. Formează esteri mai stabili şi mai active cum este acetatul (folosit ca
standard international) şi palmitatul. Saturarea dublelor legaturi duce la pierderea activitaţii
vitaminice.

13
 Necesarul zilnic depinde de vârsta, stare fiziologică, condiţiiile de muncă, la adulţii
necesarul zilnic este apreciat la 3000UI, la copii 1500-2000UI, iar în sarcină, alăptare,
persone la care vederea este suprasolicitată poate ajunge pana la 8000UI.

Metabolism şi rol biologic. Vitamina A în alimente se află sub formă esterificată,

este hidroliza în intestine de o hidrolază pancreatică şi absorbită printr-un proces activ cu
consum de ATP.
Carotenii conţinuţi în hrană sunt absorbiţi tot la nivelul intestinului subţire. Absorţia
este favorizată de acizii biliari, lecitina, hormonii tiroidieni. În hipertiroidism absorţia este
crescută, iar ficatul este bogat în vitamina A. În celule mucoasei intestinale sub acţiunea β-
caroten-dioxigenazei (carotenazei) cu participarea oxigenului şi a sărurilor biliare are loc
hidroliza carotenilor cu formare, în prima etapă a retinalului care poate fi redus la retinol şi
exterificat sau poate fi oxidat la acid retinoic.
Acidul retinoic este absorbit ca atare, trece în circulaţia portală şi nu se
depozitează în ficat sau în alte ţesuturi. Este metabolizat şi eliminate prin bilă şi prin urină.
Retinolul, in celulele mucoasei intestinale este din nou esterificat în special cu acid
palmatic, preluat de limfă, unde intră în structura chilomicronilor, ajunge apoi în sistemul
sanguin şi este depozitat în ficat. Din ficat retinolul este mobilizat în funcţie de necesitaţi.
În acest scop forma esterificată este mai întai hidrolizat şi preluat de o apeproteină care îl
transportă în sânge şi îl dirijează diferitelor organe şi ţesuturi în funcţie de necesitaţi.
Trebuie subliniat faptul ca retinolul, retinalul şi acidul retinoic nu sunt echivalate din punct
de vedere biologic.
Vitamina A indeplineşte în organism funcţi biologice foarte importante; în procesul
vederii, în menţinerea integrităţii, structurale a epiteliilor şi mucoaselor, în buna
funcţionare a unor glande, în unele procese metabolice;
A) Vitamina A in ciclul vizual. Sub formă retinalului intervine în procesul vederii la
lumină redusă şi în adaptare în cazul trecerii de la lumină la întuneric. Vitamina A intră în
structura fotoreceptorilor (pigmenţi vizuali) din retină, dispuşi sub formă de conuri şi
bastonaşe. În conuri se găseşte rodopsina care este sensibilă în cazul trecerii de la lumină la
intuneric şi invers, iar în bastonaşe se află iodopsina care asigură vederea la lumina zilei şi
lumina colorată. Aceşti pigmenţi fotosensibili expuşi la lumină de mica intensitate se
descompun dând naştere impulsului nervos care produce imaginea vizuală. Din punct de
vedere structural atât rodopsina cât şi iodopsina sunt heteroproteine, în care gruparea
prostetică este aceeiaşi retinalului: diferă între ele numai prin partea proteică.
Mecanismul prin care retinalul intervina în vederea crepusculară a fost explicat de
Wald şi colaboratorii. Rodopsina este formata dintr-o parte proteică numita opsină şi
retinalul. Sub aţiunea luminii rodopsina se descompune în opsină şi trans-retinal printr-o
reacţie ireversibilă. Problema care se pune este cum poate fi tarnsformat trans-retinalul în
cis-retinal. Pentru aceasta are loc o reducere enzimatică a trans-retinalului care se
transformă în -trans-retinol, în parte în retina, dar marea majoritate ajunge prin torentul
circulator în ficat, unde sufera acest proces de reducere. Tot acest nivel sub acţiunea retinol
izomerazei are loc transformrea a trans-retinol în -cis-retinol. Acest compus este transportat
pe cale sanguină la retina, unde suferă o dehidrogenare formându-se cis-retinal care la
întuneric se combină cu opsina, regenerând rodopsina. Este posibil ca o aparte a -trans-

14
retinalului să se izomerizeze la -cis-retinal, chiar în retină sub influenţa luminii albastre,
deoarece în acest proces o parte din vitamina A se pierde, este necesar un aport constant şi
permanent de vitamina A prin hrană.
B) Rolul epiteliei şi epidermoprotector. Vitamina A este o substanţă de protecţie
pentru intregul ectoderm. Are rol important în menţinerea integrităţii ţesutului epitelial
(cornee, membrane ale tractului gastro-intestinal genital).
Aceasta acţiune poate fi explicată prin implicarea vitaminei A în sinteza
glicoproteinelor. Protejând integritatea tegumentelor vitamina A diminua căile de acces ale
agenţilor patogeni, mărind astfel rezistenţa la infecţii.
C) Acidul retinoic influenţează creşterea organismelor tinere, se presupune ca
acidul retinoic are rolul de transporta prin membrana celulara oligozaharidelor din care se
sintetizează glicoproteinele. Datorită faptului că acidul retinoic influentează diviziunea
celulară este folosit ca bune rezultate în tratamentul neoplaziilor.
D) Retinolul influenteaza procesele de reproducere asigurand buna functionare
a organelor sexuale masculine si feminine.

Tulburari de aport vitamini. Carenţa de vitamina A poate aparea ca urmare a

unui aport insuficient, absorţie deficitară, transformare defectuoasă a provitaminelor în
vitamine (diabet, hipotiroidism), imposibilitatea de depozitare în ficat (ciroză) sau
eliminarea crescuta (nefrite cornice, pneumonii, hipertiroidism).

Simptomele carenţei apar în primul rând la nivelul ochiului, primele semne care
apar în hipovitaminoză sunt: tulburari ale vederii la intuneric sau la lumină crepusculară
(hemeralopie). Apoi apar tulburari tot oculare, keratinizarea corneei care duce la
xeroftamie, corneea se vascularizează se produce o infectare a corneei ceea ce poate duce
la performarea corneei şi a globului ocular. La nivelul epiteliilor se produce o keratinizare
la nivelul pielii şi a mucoaselor (nazala, urogenitala, gingivala) ceea ce favorizează
infecţiile.
Se produc scaderi ale secreţiilor unor glande (lacrimale, sebacee, sudoripare), iar la
nivelul dinţilor şi a oaselor se constată pierderea durităţii normale. Carenţa la copii poate
produce tulburări de creştere şi formare a oaselor, iar la gravide malformaţii la făt.

Hipervitamina A apare în caz de supradozare a vitaminei A şi se manifestă

prin: indispoziţie, vomă, diaree, căderea părului, prurit, afecţiuni ale pielii şi a mucoselor,
dureri articulare, îngroşarea extremitaţilor.

Preparate farmaceutice. Vitamina A se foloseşte în terapie fie ca atare sau

asociată cu alte vitamine. Astfel de preparate sunt: Vitamina A drajeuri sau soluţie uleioasă,
injectabilă sau buvabilă, vitamina A palmitat hidrosolubilă, soluţie injectabilă sau buvabilă,
vitamina A+D soluţie buvabilă sau drajeuri. Preparate în care vitamina A este asociataă cu
alte vitamine sau substanţe biologice active: Cavit 9, Polivitaminizat S, Viplex.
2.2.2. Calciferolii (vitaminele D, antirahitice)

Grupul vitaminelor D.

15
 Generalităţii. Vitamina D este cunoscuta din 1919, cand a fost denumita
factorul antirahitic in urma observatiei ca unele alimente vegetale si animale prin iradierea
cu raze ultraviolete devin active in rahitism. S-a dovedit ca factorul care prin iradiere se
transforma in vitamina D este ergosterolul, care a fost numit astfel provitamina D. In
prezent se cunosc mai multe provitamine: D1, D2, D3, D4, D5, D6.
Din punct de vedere chimic, provitaminele D sunt steroli, proportia cea mai mare
(90-100%) fiind reprezentata de ergosterol (provitamina D2).
Vitamina D se dozează în unitaţi internaţionale (u. I), o unitate internaţionala
este =0,025g vitamina D, cristalină pură. Soluţia standard internatională conţine 1 u.i. /ml
ulei de măsline. Provitamina D şi vitaminele D sunt solubile în grăsimi şi insolubile în apă.

Provenienţa: în natură se gasesc, atît provitamine D, cit şi vitamine D.

a) Provitaminele D se găsesc în natura, atît în regnul vegetal cît şi în cel
animal. Sursa cea mai importantă de ergosterol (provitamina D2), o constituie drojdia de
bere. Ca sursă de extrgere industrială a acestei provitamine D2 se utilizează drojdia de bere
sau culturile unei ciuperci, Aspergillius niger. Provitaminele D se găsesc în cantităţi
variabile în cornul de secară, ciuperci, spanac, ovăz, grîu încolţit, şi în produse animale:
grăsime de pasăre, organe de vacă şi viţel, piele de vertebraţe. În cantităţi mai mari se
găsesc în corpul unor animale nevertebrate: stridii, midi, viermi marini, lipitoare, anemonii
marine, crapi.

Provitamina D2 (erhosterolul)-de origine vegetală este în solubilă în apă,

solubilă în chloroform şi eter. Prin iradiere se transformă în vitamina D2
(calciferol).
Provitamina D3 (dehidrocolesterolul), de origine animală, se gaseşte în special în
pielea animalelor superioare şi a omului. Prin iradierea pielii cu raze ultraviolete solare sau
artificiale, se transformă în vitamina D3 (colecalciferol).
B) Vitaminele D se găsesc în natura, în special în regnul animal, şi în mod deosebit
în uleiurile din ficatul a diferiţi peşti, care conţin cantităţi mari de vitamine D din cauza
iradierii continue la suprafata apelor. Razele ultraviolete patrund aproximativ 1 m in
adâncimea mării. Sursa principala din care se extrag vitaminele D o constituie uleiurile de
ficat de peşte. Vitaminele D se mai obţin pe scară industrială prin iradierea provitaminelor
D (iradierea ergosterolului în soluţie de ulei de măsline). Omul obţine cantitaţile necesare
de vitamină D surse exogene şi endogene. Cantitatea cea mai mare de vitamină D este
introdusă în organism prin alimentele de origine animală. O parte din vitamina D, ia
naştere în organism la nivelul pielii din provitamina D3 sub influenţa radiaţiilor solare.
Această producere de vitamină D suferă variaţii sezoniere importante în special în regiunile
cu climă temperată.

Păstrarea în alimente. Vitaminele D sunt foarte sensibile la oxidare şi la

procese fermentative. Pentru aceste motive, alimentele care conţin vitamine D trebuie
păzite de lumină, aer, caldură. Peştele conservant în cutii ermetice închise conţin vitamine

16
D, untura de peşte trebuie pastrată in sticle colorate, bine închise, la temperatură joasă.
Necesitatea organismului uman în vitamină D este în legatura cu o serie de factori:1)
varsta.2) starile fiziologice (graviditatea, alaptarea).3) factorii de mediu extern (climatul,
sezonul).4) starea de sănaate a organismului.

1). Vârsta impune necesitaţi variabile. Nevoile în vitamine D ale sugarului sunt
satisfăcute de alimentaţia cu lapte de mama normal hrănită, aceasta conţinând aproximativ
86 u.i. vitamină D/litru de lapte. Laptele de vacă, care are aproximativ 40 u.i. vitamină
D/litru, satisface mai puţin nevoile de vitamină D ale sugarului, în sensul ca, conţine o
cantitate suficientă de vitamină D ca să împiedice apariţia rahitismului, dar nu asigura
creşterea normală a sugarului hrănit exclusiv cu lapte de vaca, sugarul necesita pentru o
creştere normală 400 u.i. zilnic. Ceea ce face ca alimentaţia cu lapte a sugarului să
împiedice apariţia rahitismului este faptul ca în afară de vitamina D, sugarul consumă şi
calciu şi fosfor în cantitaţi şi proporţii ideale, legate de proteinele din lapte, care sunt uşor
asimilabile. De asemenea, lactoză din lapte are rol în metabolismul fosfocalcic din oase.
Imaturii au nevoie de o cantitate de vitamină D de 2 ori mai mare decat sugarii la termen,
deoarece nou-născutul nu are rezerve de vitamină D. Adulţii necesită o cantitate mai mica
decat copii.
2). Stările fiziologice deosebite cum sunt graviditatea si alăptarea necesită cantităţi
mai mari de vitamina D, tocmai în legatura cu nevoile mai mari ale fătului şi sugarului. Din
jumatatea a doua a sarcinii, gravidă, şi apoi mama care alăptează, necesită cantităţi aproape
de 2 ori mai mari decât femeia negravidă.
3). Factorii de mediu extern influenţează nevoile de vitamina D. Climatul rece şi
sezonul rece determină o creştere a necesitaţii exogene de vitamină D, întrucît suprafaţa
pielii expusă la razele ultraviolete este mai mica, şi deci o cantitate mult mai mica de
provitamină D v-a fi transformată în vitamina D.
4). Starea de sănătate a organismului uman reglează necesitaţile in vitamină D
printr-o serie de factori locali (intestinali) şi generali care condiţionează resorbţia,
distribuţia, asimilarea şi eliminarea vitaminei D.

Resorbţia intestinală a vitaminelor D introdu-se pe cale digestivă este

condiţionată ca şi la vitamina A de prezenţa grăsimilor şi a bilei în intestin, care
favorizează această resorbţie şi de existenţa bolilor intestinale care micşoreaza resorbţia
acestei vitamine. Infecţiile intestinale cronice cu diaree repetată pot scădea resorbţia
vitaminei D2 pâna la declanşarea rahitismului. În aceste cazuri, deşi aportul alimentar
vitaminic pare suficient, acesta nu este real din cauza lipsei de resorbţie a vitaminei D2,
care elimină astfel prin scaune în cantitate mare.

Distibuţia vitaminei D2 in organism. Dupa ce s-a resorbit în sînge, unde

realizează o concentraţie medie de 100 u.i. /100 ml ser, vitamina D se depozitează în ficat,
rinichi, plămîn şi celelalte organe.
În organismul uman, vitamina D2 ia parte la o serie de procese fiziologice pe care le
mijloceşte.

17
 Eliminarea vitaminei D se produce în mod normal prin materiile fecal. În unele
afecţiuni renale se elimină şi prin urină.

Rolul vitaminelor D în organism. Vitaminele D au rol considerabil în metabolismul

calciului Ca şi fosforului P. Ele stimulează resorbţia calciului şi fosforului la nivelul
mucoasei intestinale, ajută la transformarea fosforului organic în fosfor anorganic, scoate
fosforul din ţesuturi şi înlesneşte formarea complexului fosfor-calciu în serul sanguin, acest
complex fiind materialul de baza al mineralizarii osoase. În carenţele de vitamine D,
calciul, şi fosforul sunt scazute (în ţesuturi şi în serul sanguin), acest complex fiind
materialul de bază al mineralizării osoase.
În carenţele de vitamina D, calciul si fosforul sunt scăzute (în ţesuturi şi în serul
sanguin), modificându-se mai ales raportul normal între Ca şi P, prin creşterea fosforului
faţă de calciu, ceea ce duce la tulburarea (încetinirea) proceselor de osificare. Acest raport
modificat Ca/P duce şi la apariţia fenomenelor de tetanie (care se manifesta prin convulsii).

Transformările grăsimilor, glucidelor si proteinelor au relaţii importante cu

vitaminele D.

Rolul vitaminelor D în funcţiile diferitelor ţesuturii, sisteme şi organe. Rolul

vitaminelor D în funcţiile diferitelor ţesuturi şi organe se evidenţiaza în stările de carenţă în
vitaminele D, când apar tulburări la nivelul acelor ţesuturi, organe şi sisteme, la a căror
stare de bună funcţionare, aceste vitamine contribuie în mod esenţial.

Semnele de carenţă in vitamina D. Lipsa vitaminelor D în organismul uman se

manifestă printr-o serie de tulburări la nivelul sistemului osos, muscular, nervos.
A) Tulburările la nivelul sistemului osos îmbracă tabloul clinic cunoscut sub
numele de rahitism la copil şi asteomalacie la adult. Rahitismul apare în cursul creşterii
cpopilului, primele modificări apare la oasele craniului, care sunt moi-cartonoase,
depresibile (craniotabes). Apar apoi aceleasi modificări ale oaselor toracelui care produc
deformaţiile caracteristice mătănii costale, stern în carenă, pipt de pasăre, torce de cismar.
Oasele membranelor inferioare sunt moi şi deformate în formă de O sau X; mersul şi
poziţia în picioare sunt mult întârziate. Oasele degetelor prezintă îngroşări, coloana
vertebrală prezintă deformaţii (cifoză, scolioză). Bazinul este deformat, bazin plat. Dentiţia
este întârziată ţi cu tulburări de dezvoltarea radiografiile oaselor lungi arată tulburări de
calcificare şi osificare, în aport cu vârsta.
Osteomalacia este fenomenul de înmuiere a oaselor care se observă la adulţi, în
special la gravide, bătrâni şi persone în stare de inaniţie. Se poate asocial cu fenomene de
tetanie, iar la bătrâni cu apariţia de cataracte (opacifierea cristalinului şi pierderea vederii).
B) Tulburările la nivelul sistemului muscular în carenţa de vitamine D se
manifestă prin pierderea tonicitaţii muşchilor scheletici şi a muşchilor netezi. Ligamentele
sunt laxe. Copilul în dezvoltare nu-şi poate ridica capul (la 3 luni) nu stă în şezut (la 6 luni)
nu se ridică în picioare (la 9 luni) nu merge la un an, mersul este mult întârziat. Din cauza
slăbirii musculaturii tubului digestiv, alimentele stagnează mai mult în intestine şi se
produc fermentaţi intestinale cu balonare abdominală. Abdomenul mare în rahitism este

18
datorit, atât slăbirii musculaturii netede intestinale, cât şi a musculaturii peretelui
abdominal.
C) Sistemul nervos este afectat în cursul carenţei e vitamină D, prezentând o
stre de iritabilitate. Pot exista însă şi aspecte grave de tulburare a sistemului nevos cum este
tetania generalizată, în care se produce o stare de contractură musculară, caracteristică, cu
membrele întinse, rigide, cu adunarea degetelor de la mână, constituind ceea ce se numeşte
“mână de mamoş “. Această contractură survine sub formă de spasme şi ţine de la câteva
secunde până la ore, în cazurile grave. Se poate manifesta uneori numai prin spasm al
glutei (la laringe). Acest fenomen se produce în plină sănătate a copilului, frecvent noaptea,
cu producerea bruscă a unui zgomot respirator ţuerător care uneori poate să se rezolve
favorabil după o inspiraţie profundă; alteori însă se poate continua cu convulsii şi uneori
mai rar cu oprirea bătăilor cardiace şi moarte.
D) Sistemul endocrin are relaţii cu vitamina D şi în special glandele paratiroide,
care au rol important în metabolismul calciului şi a fosforului în organismul uman. În lipsa
vitaminelor D se produc o serie de tulburări ale acestor glande. Glanda tiroidă suferă în
timpul carenţei în vitamine D, metabolismul bazal fiind scăzut la rahitici.
E) Puterea de apărare faţă de infecţii este scăzută în timpul carenţelor de
vitamină D. Copii fac mai uşor infecţii, în special pulmonare, care evoluează mai grav. De
asemenea s-a dovedit experimental că animalele rahitice fac mai uşor poliomielită, forma
paralitică.

Toxicitatea vitaminelor D.Hipervitaminoza D. Vitaminele D sunt substanţe cu

toxicitate mare. În caz de hipovitaminoză se produc manifestări toxice, ca: lipsa poftei de
mâncare, vărsături, diaree, astenie (slăbiciune), dureri musculare, pierdere în greutate,
parestezii) amorteli). În cayurile grave se produce inflamaţie renală, cu reţinerea ureei în
sânge (uremia) şi cu apariţia fenomenelor grave de insuficienţă renală. Rinichiul suferă în
cursul acestei hipervitaminoze o încărcare masivă cu fosfor şi calciu. Moartea survine la
animalele de experienţă prin aceste tulburări. În cursul hipervitaminozei D, calciul în serul
sanguine creşte mult, pana la 17 mg ‰ (normal 9-11 mg‰), şi se produc calcificări în
diferite organe, ca: rinichi, plămâni, bronhii, miocard, vasele sanguine, ovare, testicule,
stomac. Ulterior apar decalcifieri ale oaselor din cauza mobilizării calciului, fosforul este
eliminate prin urină în mod masiv.
Hipervitaminoza D produce o stimulare a glandelor sxuale, cu producere de efecte
afrodisiace (creşte capacitatea sexuala şi libidoul apetitul sexual). Fenomenele de
hipervitaminoză D se produc, fie după doze mari zilnice (în medie la 20000 u.i. /kilo
corp/zi, la adult, aceste fenomene apărând după câteva zile), fie după administrare zilnică
îndelungată de doze mai mici şi după cure prelungite de untură de peşte.

Utilizarea terapeutică a vitaminelor D. Indicaţii, căi şi forme de administrare.

19
 Utilizarea vitaminei D2 se face în scop profilactic, pentru preîntîmpinarea
producerii ahitismului şi a celorlalte tulburări de carenţă, şi în scop therapeutic, pentru
vindecarea tulburărilor apărute. Aceasta se poate realize prin administrarea pe cale
alientară şi (sau) prin preparate farmaceutice.

1. În stare de sănătate, prin alimentaţie corectă, se poate obţine preîntîmpinarea

rahitsmului la copil şi a celorlalte tulburări la adult, alimentaţia corectă având avantajul e a
conţine în afară de vitamina D şi calciul şi fosforului absolute necesare, pentru ca vitamina
D să. Şi exercite rolul său în organism. În colectivităţi de copii se utilizează în acest scop
lapte iradiat cu raze ultraviolete, în care se obţin astfel de 2-3 ori mai multă vitamină D
(până la 135 u.i. /litru) sau lapte praf iradiat, sau mai bine lapte parovenit de la animale
hrănite cu drojdie de bere iradiată, de oarece laptele iradiat direct are un miros particular,
neplăcut. Se mai poate da copiilor vitamină D sub formă de untură de peşte, care are
avantajul de a conţine şi vitamină A.
Cantitatea de vitaminăD introdusă prin alimente poate fi sau deveni
insuficientă în caz de infecţii intestinale, boli febrile, ictere, graviditate, alăptare. În aceste
cazuri se administrează vitamina D sub forma de preparate farmaceutice, după prescripţia
medicului. Pentru profilaxia rahitismului (preîntîmpinarea lui) se administrează 100000 u.i.
pe gură sau intramuscular o dată pe lună, timp de 6 luni, la sugar.
Vitamina D2 intră în copoziţia unor preparate mai complexe ca: vitamina
A+D2 (în drajeuri sau soluţii), viplex, cavit, polivitamine, cedecalcin, care sunt indicate în
special în scop profilactic la copilul mai mare şi adult, cocomitent cu administrarea de
calciu. Băile de soare (iradiere cu raye ultraviolete naturale) sunt indicate pentru
transformarea provitaminei din piele în vitamină D şi completarea necesarului în această
vitamină din această sursă endogenă.
2. În caz de apariţie a manifestărilor de avitaminoză D se face tratament cu doze
mai mari, în raport însă cu vârsta, cu alimentaţia cu gradul de carenţă cu cazurile deosebite
de rahitism rezistenţe la tratament. În rahitism se începe cu aşa numitul tratament de şoc
prin care se administrează 600000 u.i. /yi, pe gură sau intramuscular de 2ori, la interval de
2 luni, după care se continuă cu 5000-10000 u.i. /yi, pe gură, până se totalizează încă
400000-600000 u.i. În cazurile rezistente la tratament se măreşte doza şi se prelungeşte
cura, sub control medical. Tratamentul trebuie oprit la primele semen de toxcitate (greaţă).

Alte indicaţii: în osteomalacie, în fracturi, tuberculoză osoasă, în lupusul

tuberculos, în unele boli de piele, în suficienţa glandelor paratiroide. Doza se fixează de
medic. Intoxicaţia cu plumb constituie, de asemenea o indicaţie, vitamina D2 favorizând
depunerea plumbului în oase şi micşorând astfel efectele grave ale intoxicaţiei.

Precauţii. Tratamentul cu vitamină D2 trebuie să fie precedat şiînsoţit de

administrarea de calciu fară de care se pot produce tulburări (decalcifieri ale oadelor).
Toate preparatele de vitamină D2, ca şi cele de vitamină A trebuie ferrite de lumină,
căldură şi aer (în special soluţiile uleioase).

20
 Contraindicaţii. Administrarea de vitamină D2, este oprită în nephrite, calculoză
renală, ateroscleroză, boli degenerative cardiovasculare.
Deoarece acţiunea antirahitică a vitaminei D2 şi D3 este aproximativ egală se
obişnuieşte să se folosească un nume generic vitamina D, nefacându-se distincţie între cele
doua forme.
Vitaminele D se formează în organism din provitamine, andogene sau introduse
prin hrana.
Provitaminele D sunt compuşi din clasa sterolilor, pentru ca un sterol să aibă
activitate provitaminică, pe structura ciclopentanoperhidrofenantrenică este necasar un –
OH. Exista 6 provitamine de origine vegetală sau animală care în organism se transformă
cu uşurinţă în viatmine D printr-o reacţie fotochimică. Cele mai importante provitamine
sunt ergosterolul (in plante) şi dehidrocolesterolul (în organismul animal), din care prin
iradiere se obţin ergocalciferolul (D2) şi respective colecalciferolul (D3). Nu exista o
provitamină D1 pentru ceea ce e iniţial a fost considerat a fi vitamina D1 s-a dovedit
ulterior a fi un amestec de vitamina D2 şi lumisterol.

Structura vitaminelor D. Se aseamană cu a provitaminelor din care provin, singura

deosebire este faptul ca nucleul B, ca urmare a fotolizei apare deschis. Transformarea
ergosterolului în vitamina D2 sub acţiunea radiaţiilor UV este un proces fotochimic care
depinde de lungimea de undă a luminii absorbite. În prima fază, se obţine procalciferolul,
care printr-o transpoziţie termică formează ergocalciferolul, iar prin supraradiere, produşii
toxici de tahisterolul şi lumisterolul. Dupa acelaşi mecanism are loc transformare
dehidrocolesterolului în colecalciferol (vitaminaD3). Tahisterolul şi lumisterolul sunt
produşi secundari de suprairadiere şi nu intermediar în procesul de formare a
ergocalciferolului.
Activitate vitaminică are numai vitamina D, lumisterolul este inactive dar
dihidrotahisterolul numit AT 10 are rol important în menţinerea calcemiei şi acţiune
antitetanică puternică. In organismul uman din cholesterol se formează de-hidrocolesterolul
care sub acţiunea radiaţiilor UV se tarnsformă în vitamina D3. Transformare fotochimică a
provitaminei în vitamină are loc în piele şi anume 50-75% în epidermă şi 25_50% în
ţesuturi mai profunde. Datorită liberei rotaţii în jurul legaturii 6-7 apare posibilitatea
izomerie cis-tranas. În cristale predomină forma trans, iar în soluţii se stabileşte un
echilibru între forma cis şi trans.

Proprietăţii: Cristale albe, inodore şi insipide, insolubile în apă, solubile în

solovenţi organici. Prezită un maxim de absorţie la 265 nm, sunt destul de stabile la
temperatura de peste 190ºC se transformă în provitamine prin închiderea ciclului. Sunt
stabile la temperaturi scazute chiar de -25ºC.

Raspandire. Sursele cele mai bogate în vitamina D sunt: untura de peşte,

galbenuşul de ou, ficatul şi untul.

Necesarul de vitamina D este asigurat pe de-o parte de provitamină endogena,

dehidrocolesterolul, în urma expunerii la radiaţii UV, iar pe de altă parte prin aport esogen

21
de vitamina D. Se apreciază pentru un adult un necesar de 200UI/zi, mai mare la copii,
femei gravide şi perioada de alăptare.

Metabolism şi rol biologic. Absorţia vitaminei D are loc în intestin, favorizată de

prezenţa bilei; prin sistemul limfatic ajunge în sânge unde este preluată de o proteină
transportoare şi depozitată în ficat. Tot la ficat este dirijată şi vitamina D3 formată la
nivelul pielii sub acţiunea razelor ultraviolete din lumina solară.
În ficat vitamina D suferă un proces de hidroxilare sub unei enzime specifice
vitaminei D. O parte din aceşti hidroxiderivaţi ai vitaminei D participa la circuitul entero-
hepatic, de aceea poate apare carenţa de vitamina D la persoanele cu tulburari ale acestui
procces. Din ficat derivaţii vitaminei D ajung în sânge şi sunt dirijaţi spre alte organe şi
ţesuturi. La nivelul tubilor renali sub acţiunea unei hidrolaze speifice hidroxi-vitamina D-
1-α-hidrolaza era o hidroxilare în poziţia 1α cu formare de hidroxiderivaţi ai vitaminei D,
mult mai activi.
Rolul biologic principal al calciferolilor este asupra metabolismului fosfo-calcic,
respectiv asupra procesului de oxificare având astfel acţiune antirahitică. Acţiunea
antirahitică se manifestă la nivelul a 3 organe ţinta: intestin, os, rinichi şi acţionează sub
forma de hidroxizi derivaţi.

1) La nivelul intestinului favorizează absorţia calciului prin 2 mecanisme: pe de-o

parte calciferolii măresc permeabilitatea membranelor pentru calciu pe baza unui proces
endergonic dependent de desfaşurare normală a fosforilarii oxidative: pe de alta parte, la
nivelul intestinului favorizează biosinteza unei proteine, care favorizează absorţia şi
transportul calciului în organism (calcium biding proteinic) absorţia calciului este
influenţat şi de citrat vitamina D favorizează de asemenea şi absorţia fosfaţilor.
2) Sistemul osos este influenţat în funcţie de doză. În doze fiziologice calciferolii
favorizează procesul de mineralizare a osului în condiţiile unui raport optim Ca/P în
plasmă.
Fixarea calciului în sistemul osos este influenţat şi de citrat. Din contră în doze
mari nefiziologice, hidroxiderivaţii vitaminei D favorizează procesul de demineralizare cu
mobilizarea calciului şi fosforului din oase. Ionii de fosfaţi sunt eliberaţi din fosfaţii
anorganici sub acţiunea fosfatazelor alcaline, de aceea calciferolii măresc activitatea
fosfatazei alcaline în epifizele osoase pentru a asigura un aport corespunzător de fosfaţi.
3) La nivelul renal dihidroxicalciferolii favorizează eliminarea calciului şi
resorbţia fosfatului. Acest rol al hidroxicalciferolilor este antagonist cu cel a
parathormonului (PH). Parathormonul acţionează la nivelul rinichilor favorizând reabsorţia
ionilor de calciu şi eliminarea fosfaţilor. De asemenea stimulează hidroxilarea
hidroxicalciferolilor cu formare de dihidroxiderivati PH este deci un hormon topic pentru
dihidroxicalciferoli hormon topic este un hormon care stimulează sinteza sau secreţia unui
alt hormon.

Tulburari de aport vitaminic. Carenţa de vitamina D se manifestă în principal

prin tulburări de osificaţie. La om poate să apară carenţa şi ca urmare a unei deficienţe de
transformare a provitaminei în vitamină, sau chiar a colesterolului în provitamină datorată

22
deficienţei colesterol-DH. În acest sens cercetari mai recente au evidenţiat ca tulburările
metabolice ale calciului întâlnite la bătrâni se datorează faptului că scade, cu vârsta,
capacitatea de transformare prin fotoliză la nivelul pielii, dehidrocolesterolului în
colecalciferol.

Hipovitaminoza D la copii, provoacă rahitismul caracterizat printr-o

mineralizare incompletă a oaselor nou formate. La adult se produce o demineralizare a
oaselor ceea ce duce într-o fază iniţială la osteoporoză şi într-o fază mai avansată la
osteomalarie, stare în care oasele devin mai moi; are loc deformarea scheletului.
În cazul supradozării vitaminei D poate aparea vitaminoza care se manifestă
prin greată, vărsături, diaree, albuminurie, apare o decalcifiere cu hipercalcemie.

Antivitamine. Substanţe cu acţiune antagonistă vitaminelor D sunt:

actinomicina, puromicina, unele vitamine A, B1, B2, medicamente ca: fenobarbital,
rezerpina, unii acizi graşi, unii aminoacizi, acţiunea antagonistă este în general nespecifică.
În ultimul timp se apreciază tot mai frecvent ca vitaminele D se comportă mai mult
a hormoni, ceea ce determină pe unii autori să includa şi să trateze vitamina D în capitolul
de hormoni.
Caracteristicile comune ale hormonilor sunt:
- Biosinteza are loc prin procese de hidrixilare.
- Actionează asupra unor organe ţintă (intestin, os, rinichi)
- Stimulează biosinteza proteinei care favorizează absorţia calciului (şi hormoni
influenţează sinteza proteinelor)
- Se leagă de anumiţi receptori specifici la fel cu hormonii.

Produse farmaceutice. Se folosesc în terapie urmatoarele preparate: vitamina D2,

soluţie uleioasă buvabilă şi injectabilă, vitamina D3, hidrosolubilă, soluţie apoasă, buvabilă
şi injectabilă în asociere cu alte vitamine CEDECALCIN drajeuri, POLIVITAMINE,
VIPLEX, VITAMINA A+D, drajeuri şi soluţii uleioase.

2.2.3. Tecotrienoli (vitamina E, vitamina antisterilităţii)

Grupul vitaminelor E.

Generalităţii. Vitaminele E sunt substanţe solubile în grăsimi cu compoziţie chimică

cunoscută (tocoferoli), care se găsesc sub formă naturală şi au fost obţinute şi pe cale chimică
prin sinteză. În soluţii uleioase sunt distruse de razele ultraviolete, de oxigen. Temperatura
înaltă în absenţa aerului nu le distruge, se distrug în procesul de rîncezire a grăsimilor, nu se
distrug prin prelucrarea culinară.
Se cunosc 6 vitamine cu structura asemanatoare dar se obişnuiesc să se folosească
un singur nume generic de vitamina E, pentru toate aceste forme. Numele de tocoferol este

23
în legatură cu pricipalul său rol biologic de factor necesar pentru reproducere. Provine de la
cuvantul grecesc tokos=naştere şi pherein=a purta.

Provenienţă. Vitaminele E sunt foarte răspândite în natură, mai ales în alimentele

vegetale dar şi în cele de origine animală. Cantitatea cea mai mare se găseşte în grânele
încolţite de unde se extrage sub formă de uleiuri, care conţin între 150 şi 420 mg/100 ml.
Se mai găseţte în cantitate mare şi în coaja grânelor; pentru acest motiv, pâine neagră este
mai bogată în vitamină E decît pâinea albă.

Modul de păstrare în alimente. Fierberea şi coacerea nu distrug vitamina E din

alimente. Adăugarea de bicarbonat distruge masiv această vitamină. Prepararea alimentelor
cu grăsimi râncede le distruge complet. Pasteurizarea laptelui şi uscarea (laptele praf)
distrug vitamina E. Păstrarea alimentelor mult timp distruge treptat vitamina E. Carnea
păstrată la frigorifer pierde în câteva zile toată cantitatea de vitamină E.

Necesitatea în vitamină E a organismului uman. Din experienţele pe animale s-a

văzut că vitaminele E sunt absolut necesare acestor organisme, la om necesarul zilnic se
evoluează la 30 mg.

Resorbţia vitaminelor E se face prin mucoasa intestinală fiind favorizată de

alimentele grase şi de prezenţa bilei în tubul diestiv. Cantitatea de vitamină E care se
resoarbe este limitată; ceea ce întrece necesităţile se elimină prin materiile fecale. Infecţiile
intestinale care produc diaree micşorează resorbţia; de asemenea, purgativele ueioase,
preparatele cu cărbune.

Repartizarea în organism. După trecerea în sânge, vitaminele E sunt duse către

glanda hipofiză (porţiunea anterioară), glanda mamară în funcţiune, placenta şi se
depozitează în ficat şi muşchi, de unde asigură nevoile organismului în caz de deficienţă
alimentară.

Eliminarea. După ce ia parte la diferite procese din organism, se ellimină prin urină
si materii fecale.

Structura chimic. Tecoferolii au ca structură de baza tocolul, care la rândul lui are la
baza structuri hidroxicromanul, substituie în poziţia 2 cu un metil şi un radical saturat cu
C16, derivat de fitol. Din tocol prin metilari în
Diferite poziţii se obţin 6 tocoferoli naturali dintre care 4 sunt mai importanţi.

Proprietaţii. Tecoferolii la temperatură obişnuită se prezintă sub formă de uleiuri

incolore sau slab gălbui, insolubili în apă, uşor solubili în grăsimi şi solvenţii bazice se
deescompun uşor. În atmosferă inertă sunt termostabili se oxidează uşor în prezenţa
oxigenului a substanţelor oxidante, proces accelerat de radiaţiile UV. Esterii tocoferolilor
sunt mult mai stabili la oxidare de aceea se folosesc în practică.

24
 Răspândire. Tecoferolii sunt sintetizaţi numai la plante cea mai importantă sursa de
vitamina E, este uleiul de germeni de grâu, urmeazî apoi uleiul de soia, porumb şi cantitaţi
mai mici ăn uleiul de floarea-soarelui. Se mai gaseşte în legume: andive, spanac, salată,
patrunjel, şi în alimente de origine animală: lapte, galbenuş de ou, unt, carne.

Necesarul zilnic variază cu alimentaţia, (conţinutul în acizi graşi nesaturaţi şi

proteine) cu stare fiziologică şi varstă. Se apreciază un necesar zilnic în jur de
0,1mg/kg/corp, mai crescut în sarcină şi perioada de alaptare.

Metabolism şi rol biologic. Vitamina E din alimente este absorbită la nivelul

intestinului subţire prin sistemul limfatic, ajunge în sânge transportată de lipoproteine de
unde cea mai mare parte se depune în ţesutul adipos, dar şi în ficat, suprarenale, muşchi.,
hipofiza, organe genitale. Mai recent s-a stabilit ca fosfolipidele din membranele celulare şi
mitocondrii au o afinitate specifică pentru α-tecoferol, ceea ce duce la acumularea in aceste
formatiuni. Rolul biologic nu este încă pe deplin lămurit. Datorită structurii uşor oxidabile,
tocoferolii pot acţiona ca antioxidanţi protejând impotriva autooxidări, diferiţi produşi
biologici activi. Acţiunea antioxidantă cea maiputernica o are δ-tocoferolul si scade pana la
α-tocoferol in timp ce actiunea biologică cea mai puternică o are α-tocoferolul care este de
100 ori mai activ decat δ-tocoferolul.
Vitaminele E intervin în procesul de creştere în special în asigurarea unei funcţii
genitale niormale. Vitaminele E au proprietăţi antioxidante, micşorând consumul de
oxigen. Au acţiune de protecţie asupra grăsimilor din organism. Favorizează depozitatrea
glicogenului în ficat, în muşchi şi în muşchiul cardiac. Intervinţia vitaminei E în
transformările glucidelor se exercită şi indirect printr-un hormon al glandei hipofize.
Vitamina E are rol şi în sinteza proteinelor, jucând rol mai ales în maturarea nucleilor
celulari. În metabolismul mineral. Vitamina E intevine în asimilarea calcului şi a fosforului
şi deci în mecanismul dezvoltării sistemului osos.
Vitamina E controlează şi eliminarea apei din organism. De asemenea, ea este
antagonistă în organism cu foliculina şi hormonul tiroidian.
Rolul vitaminei E în creştere şi în procesul de reproducere s-a controlat pe animale
de experienţă. Importanţa pe care o are vitamina E în organismul uman se observă ca şi la
alte vitamine în stările de carenţă a acestei vitamine. Pentru rolul jucatr în organism
vitamina E a fost denumită vitamina fertilităţii, a antisterilităţii.

Semne de carenţă în vitamina E. În cursul avitaminozei E se observă

tulburări mai ales din partea organelor sexuale. La femeie se produce o degenerare a
muşchiului uterin, care se fibrozează şi a mucoasei uterine şi trompelor leziuni care nu mai
permit implantarea oului. În cazul când implantarea oului s-a produs ulterior se produce o
resorbţie a acestuia din cauza leziunilr vasculare ale placentei. Astfel avortul şi sterilitatea
prin resorbţia sunt foarte frecvente. Starea toxică din cursul sarcinii se datoreşte în unele
cazuri şi avitaminozei E. Lactaţia este redusă, ciclul menstrual nu este tulburat, la bărbat se
produce atrofia testiculelor cu leziuni grave, cu scăderea spermei şi imobilitatea
spermatozoizilor, cu instalaea sterilităţii şi dispriţia libidoului.

25
 În carenţa de vitaminăE, hipofiza glanda creşterii şi tiroida se atrofiază, producând
guşa cu cretinism. Muşchii suferă atrofii accentuate; de asemenea muşchiul cardiac suferă
o degenerescenţă cu instalarea insuficienţei cardiace. C onsecutiv atrofiilor musculare se
produc tulburări osoase cu decalcifieri până la înmuierea oaselor şi cu osificări anormale,
în special în regiunileorbitare. În cazuri mai grave se observă şi degenerescenţa sistemului
nervos. Se produc şi tulburări de reţinere a apei în organism, cu umflarea pielii (edeme),
vizibile în special la nivelul membranelor inferioare.

Prevenirea şi tratamentul avitaminozei E. Prin alimentaţie echilibrată se

poate prîntâmpina carenţa în vitamină E.În cazul semnelor de avitaminoză E se
administrează un regim bogat în vitamin E, care uneori este suficient pentru echilibrarea
organismului, dacă avitaminoza nu este avansată. Într-o serie de tulburări produse de
avitaminoza E sau în care această carenţă joacă rol important se indică administratp de
preparate farmaceutice de vitamina E.

Indicaţii. Se indică în avorturi şi iminenţă de avort cu desprindere placentară,

în sarcină tixică, în scăderea lactaţiei, în sterilitatea la bărbat în atrofii musculare,
miastenie, în insuficienţa muşchiului cardiac, în tulburările digestive ale sugarilor imaturi,
în leziuni degenerative ale sistemului nervos.

Modul de administrare. Vitamina E se va administra sub control medical. În

doze mici aşa cum este conţinută în preparatele polivitaminice se poate lua fără
incovenienţe. În dozele de prîntâmpinare a avortului, când se utilizeazpă 50-100 mg
vitamină E pe zi, sau în alte cazuri de tulburări sexuale, indicaţia şi doza trebuie să le
stbilescă medicul specialist, pentru a se evita tulburărie pe care le poate administrarea
acestei vitamine. Vitamina E se poate acumula şi da fenomene toxice, cu răsunet mai ales
asupra organelor genitale, producând tulburări neplăcute în funcţia acestora.

Proprietăţiile antioxidante sunt importante protejând faţa de oxidare

vaitamina A, carotenii, acizii graşi nesaturaţi, gruparile tiolice ale proteinelor. Tocoferolii
intervin în: biosinteza acizilor nucleici şi a proteinelor, în metabolizarea unor aminoacizi.
Intervin în mecanismul de biosintă a hemului, influenţând transformarea acidului Δ-
aminolevulinic în porfobilinogen (aminolevulin-dehidrataza), influenţează biosinteza
hemului, a hemoproteinelor şi a hemenzimelor.

Vitamina E creşte permeabilitatea membranei celulare pentru ATP, aminoacizi,

K+, Mg+, Ca+, etc. În ţesutul adipos influenţează metabolismul acizilor graşi, în special al
celor polinesaturaţi si ai colesterolului. Tulburări de aport vitaminic.

Tulburări de aport vitaminic. Avitaminoza E a fost studiată la animale de

experienţă, masculi şi femele, la şobolani masculi avitaminoze tulbură spermatogeneza şi
produce sterilitatea. La femele avitaminoza E duce la moartea embrionului şi avort
spontan, la iepuri în carenţa experimentală predomină distrofia musculară.

26
 Hipovitaminoza la om se manifestă prin sterilitate la bărbaţi şi avort spontan
la femei distrofie musculara cu eliminare mărita de creatinină, anomalii hematologice,
insuficienţă cardiacă datorită modificărilor muşchiului cardiac, depuneri marite în ţesutul
mscular de pigmenţi bruni, produşi de autooxidare a acizilor graşi polinesaturaţi.
Hipervitaminoza apare deosebit de rar şi se manifestă prin tulburări ovariene
la femei şi oligosperme la barbaţi.

Preparate farmaceutice. Vitamina E este folosită în terapie în tratamentul

sterilităţii, tulburări nervoase, distrofii musculare. Industria noastra de medicamente
produce Vitamina E drajeuri, capsule gelatinoase şi soluţie injectabilă, iar asociată cu alte
vitamine în Cavit 9, Macopar forte, Viplex.

2.2.4. Filochinona (vitamina K, vitamina antihemoragica, vitamina

cuagulării)

Grupul vitaminelor K.

Vitamina K are mai multe vitamine cu structuri chimice asemanatoare în primul

rând sunt 2 vitamine naturale: K1 izolată din vegetale, K2 din ţesuturile animale şi bacterii
şi înca 4 vitamine sintetice care au acţiune biologică cel puţin egală cu a produşilor
naturali. Se obişnuieşte să se folosească ca nume generic de vitaminea K pentru toate
aceste vitamine.
Vitamina K - desi nu este o vitamina esenţiala, rolurile sale în procesul coagularii
(efecte procoagulante) o fac indispensabila organismului. Studii recente demonstrează ca
vitamina K este implicată şi în menţinerea rezistenţei şi integritaţii structurilor osoase la
persoanele învârstă.
Este denumită vitamina K deoarece este necesară în cuagularea sangelui
(koagulation vitamin). Nucleul de bază a vitaminelor E este: metil, naftochinona. Compuşi
naturali au în poziţia 3 un radical polizoprenic, iar cei sintetici nu conţin radical. Prin
reducere cu sulfiţii acizi, urmată de esterificare sau înlocuirea grupărilor -CH cu –NH2 se
mai obţin 4 vitamine K cu diferite structuri: K4, K5, K6, K7.

Generalităţi. Vitaminele K se găsesc în ntură sub formă de vitamină K în

plante şi de vitamină K2, în bacterii. Prin sinteză s-a obţinut vitamina K3, care este solubilă
în apă. Vitaminele K naturale sunt insolubile în apă şi solubile în grăsimi, toate sunt
sensibile la lumină şi sunt distruse de substanţele alcaline (bicarbonaţi).

Provenienţă. Vitaminele K sunt răspândite mai ales în regnulş vegetal, în

proporţii diferite, constituind o sursă alimentară importantă pentru om. Organismul uman

27
mai are însă şi o sursă endogenă (interioră) de vitamină K, rezultată din sinteza efectuată
de bacteriile intestinale.

Modul de păstrare. Vitaminele naturale K nu sunt distruse prin fierbere, dar

sunt distruse de bicarbonate, acid salicilic. Lumina şi aerul le distruge, legumele care
conţin trebuie păstrate la întuneric.

Necesitatea în vitamină K a organsmului uman. Cantitate de vitamină K

necesitată de organismul uman nu este bine stabilită, prin faptul ca o bună parte din acest
necesar este furnizată de activitatea bacteriilor intestinale care sintetizează această
vitamină. După unii autori, această sursă endogenă (interioară), intestinală de vitaminăK
este mai importantă decât cea alimentară, exogenă.
Necesarul de vitamină este variabil, desigur cu: vârsta, stările fiziologice, factorii
de mediu extern, unele stări patologice. La nou-născut sunt necesare 0,5-5 γ vitamină K
zilnic pentru a preîntîmpina tulburările de avitaminoză K. La sugr cantitatea minimă este în
medie de 0,1 mg/zi. Acste cantităţi mai variayă şi cu ceillţi factori: graviditatea şi
alăoptarea, care măresc necesarul femeii adulte. Munca fizică în mediul cu temperatură
ridicată măreşte consumul de vitamină K.

Resorbţia vitaminelor K provenite din alimente şi din sinteza intestinală se

face la nivelul mucoasei intestinului subţire. Fiind solubile în grăsimi ele necesită prezenţa
bilei în intestine şi a alimentelor grse, care favorzează resorbţia lor. Infecţiile intestinale
acute şi cornice cu diaree, icterele, purgativele uleioase, cărbunele animal, micşorează
resorbţia vitaminelor K naturale. Vitaminele K sintetice (K3) fiind solubile în apă se resorb
prin mucoasa intestinală şi în absenţa bilei şi a grăsimilor, independente de infecţiile
intestinale. De asemenea administrată intramuscular se resorb foarte repede în singe.

Repartizarea în organism. Ajunsă în sânge vitamina K este vehiculată către

organe, depozitându-se în cea mai mare parte în ficat şi în plămân.

Metabolismul vitaminei K. În organism vitamina K participă la diferite

procese metabolice, în cursul cărora ea însăşi se transformă.

Eliminarea. Vitamina K nu se găseşte în urină; trece în cantitate mică prin

placentă şi prin laptele matern. Prin materiile fecale se elimină din produsul bacteriilor
intestinale.

Rolulo vitaminei K în organism. Rolul esenţial al vitaminei K în organism

constă în menţinerea coagulării normale a sângelui; pentru aceasta a fost denumităşi
vitamina antihemoragică. Vitamina K joacă rol de enzimă, favorizând sinteza unei
substanţe numite protrombină în ficat, factor esenţial în coagulare. După unele părări,
vitamina K, ar avea acţiune tonificantă şi asupra peretelui vaselor sanguine.

28
 Semne de avitaminoză K. Semnele de avitaminoză K se manifestă prin
tulburări de coagulare a sângeluil, cu apariţia de pete echimotice (vânătăi) pe piele, cu
sângerări ale gingiilor sau ale mucoaselor digestive. În sânge se găseşte scăderea
protrombinei, la nou-născut, simptomele sunt grave, copilul prezentând hemoragii din nas,
gură, hemoragii urinare, hemoragii în scaune, sub piele şi în organelle interne.

Cauzele avitaminozei K sunt multiple. În acastă carnţă vitaminică are mai

puţină importanţă aportul alimentar de vitamină. Este vorba mai ales de o enterocarenţă şi
endocarenţă. Enterocarenţa (carenţa origine intestinală) este datorită că resorbţia
vitaminelor K în mare parte sintetizate de bacteriile intestinale este micşorată sau
suprimată de absenţa bilei în intestine, de absenţa grăsimilor de infecţii intestinale cornice
sau acute cu diaree, de rezecţii intestinale. Alteori însaşi sursa intestinală de vitamină K,
este suprimată prin sterilizarea florei microbiene intestinale vitaminoformatoare printr-un
tratament prelungit cu antibiotice pe cale bucală. Endocarenţa propriu-zisă de vitamină se
produce prin cauze care se exercită la alt nivel. La nivelul ficatului se pot produce leziuni
prin infecţii (hepatită epidermică), prin toxice (tetraclorura de carbon, neosalvarsan,
chloroform, şi în acest caz nu se mai poate produce acţiunea vitaminei K de sinteză a
protrombinei. Coagularea este tulburată, de asemenea în organism vitamina K poate fi
distrusă pri acţiunea unor subsanţe cu acţiune antivitaminică, cum sunt substanţele
anticuagulante (heparina, palentan, trombostop), acidul salicylic, acidul paraaminosalicilic,
(PAS), aspirină. Vitaminele K naturale nu sunt toxice. Vitamina K sintetică poate produce
unele fenomene toxice (vărsături), în administrarea pe gură, în doze mari (de exemplu,
180-200 mg zilnic).

Proprietăţi. Vitamina K este o substanţa uleioasă, galbenă, insolubilă în apă,

solubilă în solvenţi organici, termostabilă, se descompune la lumină şi sub acţiunea
hidroxizilor. Vitamina K2, izolată din faina de peşte în putrefracţie, este o substanţă
cristalina de culoare galbenă, solubilă în solvaţi organici. Vitamina K3, sintetică obţinută
prin oxidare cu acid cromic a metal-naftalinei, este o substanţă solidă, cristalină, solubilă în
apă.

Răspândire. Vitamina K este sintetizată numai de plante, mai ales în frunze,

iar vitamina K2 este sintetica de bacterii: ciupercile nu pot sintetiza vitamina K. Se mai
afla în lapte, galbenus de ou, carne, ulei de peste si uleiuri vegetale.

Necesarul zilnic este asigurat la persoanele adulte printr-o alimentaţie

raţională şi aportul florei microbiene intestinale. Se apreciază un necesar de 1-2 mg/zi, mai
mare la nou născuţi 2-4 mg/zi.

Metabolism şi rol biologic. Vitaminele K naturale sunt absorbite la nivelul

intestinului subţire împreună cu lipidele, prin sistemul limfatic ajung în sânge şi sunt
depozitate mai ales în ficat, cantităţi mici şi în alte organe. Vitaminele K de sinteză nu se
acumulează în ficat, excesul lor se elimină prin urină sub forma de glucuronoconjugaţi.

29
 Principalul rol fiziologic al vitaminelor K în organism este implicarea lor în
procesul coagularii. Vitamina K este indispensibilă pentru sinteza unor factori necesari
coagularii. Se cunosc 12 factori care influenteaza coagularea, unii de natura proteica au
nevoie de vitamina K pentru sinteza lor. Vitamina K intervine în procesul de formare şi
eliberare a următorilor factori necesari coagulării; factorul ІІ (protombina), factorul VІІ
(proconvertina), factorul ІX-X ai coagularii. Aceşti factori sunt sintetizaţi în ficat sub
forma unor procursori inactivi, care se activează sub acţiunea vitaminei K.
Vitamina K este coenzima unor enzime care carboxileaza in poziţia γ acidul
glutamic din structura proteinelor. Protrombina conţine 10 resturi de Glu care sunt
carboxilate cu participarea vitaminei K cu formare de resturi de acid γ-carboxiglutamic.
Fixarea calculului prin intermediul acidului γ-carboxiglutamic din structura protrombinei
este indispensabil in mecanismul coagularii. S-au pus in evidenta astfel de proteine care
contin resturi de acid γ-carboxiglutamic în
Oase, plamâni, rinichi, splină. Datorită asemănarii structurale cu Ubichinona,
vitamina K poate acţiona asupra lanţului respirator şi a fosforilării oxidative prin
intermediul acesteia. Această ipoteză se bazează şi pe faptul că fosforilarea oxidativă poate
fi uşor deculată sub acţiunea antivitaminelor K.

Tulburări de aport vitaminic. Carenţa apare rar din cauza

Aportului adus de flora microbiană, poate apare carenţa de vitamina K, dupa
tratament prelungit cu antibiotice sau sulfamide care distrug flora intestinală, în caz de
tulburări de absorţie sau când vitamina K nu poate fi depozitată în ficat. Hipovitaminoza se
caracterizează prin prelungirea timpului de coagulare şi hemoragii la nivelul diferitelor
organe. La nou născuţi stările de carenţă în vitamina K sunt mai frecvente din cauza lipsei
florei intestinale imediat dupa naştere, şi a faptului că vitamina K trece mai greu prin
placentă.

Antivitaminele K sunt substanţe cu structură asemanatoare şi acţiune

antagonistă deci produc aceleaşi efecte ca lipsa vitaminei K.O astfel de substanţa este
dicumarolul folosit în terapie ca anticuagulant.

Produse farmaceutice, vitamina K3 şi K1 fiole. Folosită în cantitaţi mari,

vitamina K3, poate produce o serie de reacţii adverse: eritem si transpiraţie abundenta,
albuminurie, porfirinurie, iar la copii poate produce hemoliza.In shimb vitamina K naturală
poate fi depozitată în organism, fară a produce astfel de efecte nedorite.

Substanţe cu activitate vitaminică. În clasa vitaminelor mai sunt cuprinse un

grup de substanţe care, pe langă unele proprietaţi caracteristice vitaminelor, au si
particularitaţi care le diferenţiază de acestea.

Utilizarea terapeutică a vitaminelor K. În starea de sănătate a tubului

digestiv, a căilor biliare şi a ficatului, şi în lipsa oricărui dintre tratamentele citate mai sus
organismul uman îşi asigură necesarul de vitamină K prin sursa sa intestinală în primul
rând şi de asemenea pron regimul alimentar obişnuit. În cazul diferitelor situaşii expuse

30
mai sus, care micşoreză resorbţia intestinală de vitamină K sau suprimă insăşi sursa
intestinală de vitamină K, sau vitamina K se inactivează prin diferite substanţe cu acţiune
antivitaminică este necesară administrarea de preparate farmaceutice naturale sau sintetice.
Această administrare poate fi făcută profilactic (de preîntâmpinarea), când
manifestările de carenţă nu au apărut încă, sau curativ (de tratare a tulburărilor deja
apărute).
Atât administrarea profilactică cât şi cea curativă sunt uşurate în prezent de
faptulo că avem preparate hidrosolubile (solubile în apă) de vitamină K3 sintetică
(menodină) care se resorb prin mucoasa intestinală în coniţii în care vitaminee naturale din
alimente şi sursa intestinală nu se resorb. Ele nu necesită prezenţa nici a bilei, nici a
grăsimilor în intestin. Injectate intramuscular se resorb foarte repede.

Indicaţii. În scop profilactic se administrează vitamina K în toae cazurile iîn

care s-ar putea produce o vitaminoză K, în ictere mecanice sau nfecţioase, în tulburări
digestive prelungite, în fistule biliare, în rezecţii intestinale (înainte si după operaţie), în
timpul tratamentului cu antibiotice administrate pe gură (vitamina K3) sau în injecţii
intramusculare. În scop profilactic se administrează de asemenea vitamină K, în doză de 5
mg/zi, gravidelor în ultimele zile ale sarcinii, pentru a împiedica apariţia tulburărilor
hemoragice la copilul nou-născut (vitamia K sintetică trece foarte bine prin placentă).
În scop curativ (de tratare a tulburărilor hemoragice apărute) se administreată
vitamină K nou-născutului cu aceste tulburări, în doza de 1-5 mg/zi. Se mai administreză în
manifestările hemoragice în care bănuim că este vorba de o scădere a vitaminei K în ictere,
după tratamente îndelungate cu antibiotice, cu substanţe anticoagulante, PAS, salicilat,
chinină. În aceste cazuri se dau doze mai mari (10-30 mg/zi la adult, în injecţii
intramusculare, la copii 10-20 mg/zi). Durata tratamentului9 se stabileşte în funcţie de
timpul de protrombină. Se încetează tratamentul cu vitamină K când timpul de protrombină
a ajuns la normal, tratamentele cu vitamina K se face după indicaţiile şi controlul
medicului. Prearateloe de vitamină K uleioase sau apoase se păstrează la întuneric.

2.2.5. Ubichinona (coenzima Q)

Denumirea sugerează pe de o parte structură chinonică pe de alta parte raspândirea

ubicuitară. Ubichinona are o structură de benzochinonă şi poate exista atat sub forma
oxidantă cât si redusă.
Ubichinona este un intermediar în lanţul respirator cu rol de transport de hidrogen şi
electroni. În ţesuturile vegetale, plastochinonele au o structură asemanatoare şi îndeplinesc
acelaşi rol.
Coenzima Q10 se foloseşte în terapie datorită rolului său în metabolismul oxidativ
şi datorită proprietăţilor antioxidante, ceea ce o face utilă în boli cardiovasculare.
Deşi recomandată ca supliment pentru sportivi, studiile au demonstrat că această
substanţă nu îmbunătaţeşte capacitatea aerobă, performanţele în probele de rezistenţă, nu

31
modifică nivelul de glucoză şi lactat în timpul eforturilor submaximale şi nici nu
influenţează dinamica cardiovasculara. Cît despre aşa-zisa ei proprietate de a încetini
procesul îmbătrânirii rămâne doar un simplu mit.
În cazul celor care sufera de afecţiuni cardiace se poate administra 100-200 mg/zi,
fără apariţia unor efecte secundare. Doze mai mari pot induce distrugerea ţesutului
muscular, probabil prin stimularea proceselor de oxidare.
Coenzima Q10 este si produsa de organism. Productia maxima de coenzima Q10
este intre 23 si 28 de ani. Dupa 30 de ani, productia sa scade, devenind din ce in ce mai
mica odata cu inaintarea in varsta. Pe de alta parte, necesarul de coenzima Q10 al
organismului creşte uşor după vârsta de 30 de ani.
Necesarul zilnic de coenzima Q10 este de 20-30 mg in cazul persoanelor sanatoase.
Coenzima Q10 protejează inima şi, în general, sistemul cardiovascular. Acţiunea sa în acest
sens este una semnificativă, ajutând inclusiv în cazul insuficienţei cardiace. Pentru cei cu
afecţiuni cardiovasculare, cantitatea recomandată este intre 50 si 125 mg.
Alte beneficii ale coenzimei Q10: creşte imunitatea, stimulează metabolismul, ajutând la
pierderea kilogramelor în plus, întârzie îmbătrânirea şi reduce riscul de cancer. Influenţa
asupra riscului de cancer este, totuşi, relativ redusă.
Sursele naturale de coenzima Q10 (peştele gras, organele de animale, carnea de
vita, ouale) nu pot fi, din păcate, valorificate eficient, deoarece coenzima Q10 este distrusă
(complet sau aproape complet, în funcţie de temperatura şi de durata încălzirii) prin
preparare termică.
Tuturor persoanelor de peste 30 de ani, şi în special celor care suferă de boli
cardiovasculare, le recomandăm aportul de coenzima Q10 sub formă de capsule uleioase
(din ulei de cătina) cu adaos de Q10 (coenzima Q10 nu va înlocui tratamentul
medicamentos al cardiacilor).

2.2.6. Acizii graşi esenţiali (vitamina F).

Grupul vitaminelor F

Acizii graşi esenţiali se aseamana cu vitaminele prin faptul ca nu pot fi

sintetizaţi în organism şi de aceea aportul alimentar este indispensabil. Dar se deosebeşte
de acestea pentru că sunt necesari organismului in cantitaţi mari având si rol structural si
energetic.
Din aceasta categorie fac parte:
- Acidul linolic
- Acidul linolenic
- Acidul arhahidonic
Acizii graşi esenţiali se formează în plante şi anirale, în special seminţele conţin
acid linolic şi linolenic, acidul arahidonic se gaseşte exclusiv în alimente de natura

32
animală. În alimente se gaseşte esterificaţi sub formă de trigliceride, iar în ţesuturi se află
în structura glicerolfosfatidelor.

Rolul biologic al acizilor graşi esentţiali se manifestă în metabolismul trigliceridelor

glicerofosfatidelor şi a steroidelor au efect anticolesterolemiant. Din acidul arahidronic se
formeaza prostagladinele, imbunataţesc funcţia hepatica si biliară.
În terapie se foloseşte vitamina F capsule şi soluţie.

Sub denumirea de vitamina F se cuprind un număr de acizi graşi nesaturaţi,

denumiţi încă factori acizi graşi eczematoşi (A.G.E.), factori indispensabili nutriţiei
organismului uman.

Provenienţă. Vitaminele F se găsesc în natură atât în plante cât şi în organismee

animale; sursa principală pentru om este reprezentată de uleiurile vegetale: ulei de colţ de
orz, de gâu, de ovăz, de floarea soarelui, de soia, etc.

Păstrarea şi prepararea alimentelor influenţează conţinutul de vitamine F din cauza

că acestea sunt foarte sensibile la acţiunea aerului şi se distrug prin procesul de reîncezire a
grăsimilor în care sunt conţinute.

Resorbţia acestor vitamine se face prin mucoasa intestinală de unde trec în sînge şi
se depozitează în special în plamîni şi ficat. Se elimină din organism prin materiile fecale şi
prin lapte. Rolul vitaminelor F în metabolismul organismului uman este foarte important şi
in special în metabolismul grăsimilor favorizând sintetizarea lecitinelor umane (substanţe
care intră în compoziţia creierului).
Vitaminele F au rol în creştere de asemenea ele menţin aspectul normal al pielii şi
asigură buna funcţionare a aparatului genital, având efect antagonist foliculinei.

Semnele de carenţă a vitaminei F. La animalele de experienţă s-a obţinut prin

regimuri lipsite de aceşti acizi grşi nesaturaţi, o simptomatologie caracteristică: căderea
părului de pe bot şi din jurul ochilor (semnul ochelerilor), transformarea cornoasă a pielii,
mecrozarea cozii şi caderea ei. Se produc în acelşi timp tulburări ale funcţiei sexuale. În
special la femele cu încetrea ciclului estral. Sarcina suferă, fie că oul este resorbit, fie că se
nasc pui neviabili. La masculi s-au ma8i îregistrat la animale scăderea metabolismului
bazal, tulburări în asimilarea grăsimilor, leziunilor ale rinichilor. La om s-au reprodus
experimental o serie de semne: pierderea în greutate, căderea părului, migrene, scăderea în
sânge a grăsimilor. S-au mai cosiderat ca semne de avitaminoză F o serie de eczeme, în
special ale copiilor care au cedat la tratamentul cu aceşti agizi graşi esenţiali. Prin
administrarea prelungită de vitamine F s-au constatat unele tulburări endocrine, probabil
prin acţiune antagonistă dintre această vitamină şi foliculină.

Indicaţii de tratament. În afecţiuni ale pilii ca: eczeme, dermite alergice, arsuri,
psoriazis, tulburări ale ciclului menstrual. Indicaţia trebuie stabilită de medic.

33
 Modul de administrare. Vitaminele se prezintă sub formă de capsule sau de
soluţii uleiose. Tratamentul se face pe cale bucală, la copii se recomandă următoarele doze;
până la 1 an, 1-5 picături, progresiv; de la 1 la 4 ani, 5-6 picături zilnic, de la 5 la 15 ani,
10-20 de picături sau 1-2 capsule pe yi; la adulţi 50-150 de picături de 3 ori pe zi sau 4-12
capsule pe zi. Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni după care se face o pauză de 10
zile, iar apoi se poate relua tratamentul. Se utilizează şi în unguente pentru aplicarea locală
în dermatologie. Se utilizeazăde asemenea în cosmetică, în creme şi nguente.

Acidul lipoic.
Acest compus a fost considerat mai întai un factor de creştere microbian,
dar a fost găsit nu numai în drojdie ci şi în ficatul bivin din care a fost obţinut în stre pură
prima dată. Acesta se deosebeşte de vitamine prin faptul că pana în prezent nu s-a putut
pune in evidenta o stare carentiala tipica, dar îl aseamană cu vitaminele faptul ca are rol de
coenzima in decarbixilare oxidativă ale α-cetoacizilor. Aceste doua forme se pot transforma
una in alta prin procese deoxidoreducere. Rolul biologic al acidului lipoic se datorează
faptului că intră în complexul multienzimatic care decarbixileaza oxidativ α-cetoacizii.
Acidul lipoic se leaga de gruparea -NH2 a lizinei-această structura este numita lipoamida.
Întrebuinţarea în terapie este limitată. S-a incercat folosirea acidului lipoic în afecţiunii
hepatice şi dereglări ale metabolismului α-cetoacizilor.

Bioflavonoide (glicoizi flavonici, flavonoide, vitamina F). Flavonoidele au ca

agliconi derivaţi flvonici (hesperidina). Sunt raspandite în regimul vegetal mai ales în flori
şi fructe, însoţind acidul ascorbic. În organismul uman, bioflavonoidele influenteaza
permeabilitatea capilara şi în general presiunea sanguina, mareşte rezistenţa peretelui
vaselor. În doze mari are efect diuretic. Prepararea farmaceutice Rutozid fiole si Tarosin
tablete au acţiune în menţinerea tonicitaţii şi permeabilitaţii vascular.

2.2.7. Carnitina (vitamina T).

Stimulează creşterea animalelor tinere prin faptul că activeză metabolismul

proteic. Carnitina transporta acizii graşi din citoplasma în mitocondrie unde are loc
oxidarea. I se atribuie şi un rol de agent de metilare prin analogie cu colina. Este indicat în
terapie pentru stimularea creşterii, acţionarea metabolismului celular, în osteoporoză,
arsuri, ulcere varicoase, astenie, convalescenţă.
Carnitina este o substanţă care se gaseşte în mod natural în organism. Ea este
sintetizată din doi aminoacizi, în ficat şi în rinichi, dar poate fi obţinută şi din alimentaţie,
cea mai buna sursă fiind carnea, în special carnea de vită şi oaie. Pentru sinteza ei
organismul are nevoie şi de vitamina C, B1 si B6. Carnitina este implicate în metabolismul
lipidelor, intervenind în procesul de ardere al acestora. Rolul său este de a transporta acizii
graşi din ţesutul adipos catre mitocondrii – „centralele energetice” ale celulelor, unde are

34
loc arderea acizilor graşi şi transformarea lor în energie. Cele mai mari cantitaţi de
carnitină se găsesc în muşchi şi în inimă. Întrucât muşchii scheletici şi inima sunt
principalii utilizatori ai energiei provenite din arderea grăsimilor, o cantitate insuficienţă de
carnitină va genera slăbiciune musculara şi funcţionare defectuoasă a cordului. În plus,
grăsimea neutilizată se va depune. De aceea, dietele extreme, de infometare, care nu aduc
cei doi aminoacizi necesari sintezei de carnitină, nu au practic nici un efect de slăbire,
pentru ca nu se produce cantitatea suficientă de carnitină, iar grăsimile nu se ard. Iată de ce
un regim drastic, cu conţinut caloric foarte mic, nu este nici sănătos, nici eficient în
pierderea kilogramelor.

2.2.8. Colina (vitamina I, vitamina anticirotica).

La fel cu celalalte substanţe din acesta clasă incadrarea colinei printre

vitamine este discutabilă pentru ca poate fi sintetizata în organism, are rol structural
important şi rolul catalitic este mai putin evident. Colina intra în structura lecitinei şi
afingomielinelor, compusu cu functi importante in metabolismul lipidic şi al sistemului
nervos. Alaturi de Met intervine in reacţiile de metilare ca donor de grupări –CH3. Este
precursorul acetilcolinei principalul mediator chimic la influxului nervos. Prin rolul sau
plastic acetilcolina intervine în multe procese metabolice, în metabolismul fosfolipidelor, al
colesterolului, în procesele de metilare şi indirect, în metabolismul proteinelor şi al
aminoacizilor.

2.2.9. Mezoinozitolul (bios І, inezitol)

Din punct de vedere chimic este unul dintre stereoizomerii ciclohexanolului.

Omul si unele animale pot sintetiza inozitolul.
Esterul hexafosforic al inozitorului se numeşte acid fitic, iar sarea de Ca2 si Mg 2 a
acidului fitic este numita fitina. Intra in structura inozitolfosfatidelor. Rolul biologic se
manifesta prin faptul ca inozitolul intervine în metabolismul glucidic, în metabolismul
lipidic si in metabolismul colesterolului cu efect lipotrop. La unele animale de experienta
cum sunt soarecii albi se pot provoca fenomene de carenţă care se manifaestă prin slabire,
alopecie, dermatită în jurul ochilor. Pentru microorganisme constituie un factor de creştere.

35
 Capitolul ІІІ.

3.1. Exemple de preparate farmaceutice.

1. Calciu D3 masticabil*

Compozitie:
Un comprimat masticabil conţine calciu 500 mg sub formă de carbonat de calciu
1250 mg, colecalciferol (vitamina D3) 5 μg (200 UI) sub forma de colecalciferol
concentrat (pulbere) 2 mg si excipienţi: sorbitol, isomalt, polividona, stearat de magneziu,
aspartam, ulei de portocale (tip 52595A), ulei de portocale (tip Vital), mono- si digliceride
ale acizilor grasi.
Compoziţia pentru concentratul de colecalciferol (pulbere): DL α-tocoferol, ulei de
soia hidrogenat, gelatina, zahar, amidon de grau.
Grupa farmacoterapeutică
Suplimente minerale, calciu in combinatii cu alte medicamente.
Indicatii terapeutice
Tratamentul deficienţelor combinate de calciu şi vitamina D.
Adjuvant în tratamentul osteoporozei la pacienţii cu deficienţe combinate de calciu şi
vitamina D sau la cei cu risc crescut de deficienţă.

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.
Pacienţii cu hipercalcemie severă, hipercalciurie, litiază calcică, insuficienţă renală
severă, pacienţi cu supradozaj de vitamina D3.
Imobilizare prelungită asociată cu hipercalcemie si/sau hipercalciurie.
Pacienţi cu fenilcetonurie, datorită conţinutului în aspartam.
Pacienţi cu intoleranţă la fructoză, datorită conţinutului în sorbitol şi isomalt.

Precauţii
În cazul unui tratament îndelungat cu doze mari se recomandă monitorizarea
calcemiei şi calciuriei.
La pacienţii cu sarcoidoza se recomanda precauţie la administrarea de Calciu D3
masticabil datorită riscului metabolizării crescute a vitaminei D3 în metabolitul sau activ.
Se recomandă monitorizarea calcemiei şi calciuriei.
Doza de vitamina D3 (200 - 400 UI) ar trebui luata in considerare cand se
recomanda si alte medicamente care contin vitamina D. Dozele suplimentare de calciu sau
de vitamina D ar trebui supravegheate atent. In astfel de cazuri este necesar sa fie
monitorizata frecvent calcemia si calciuria.

36
 Interacţiuni
În cazul tratamentului concomitent cu bifosfonaţi sau fluorura de sodiu, se
recomandă administrarea de Calciu D3 masticabil dupa cel putin doua ore de la
administrarea acestora.
Calciu D3 masticabil se administrează cu cel putin 3 ore dupa administrarea orala
de tetracicline, ca urmare a posibilei afectări a absorbţiei tetraciclinelor.
Toxicitatea glicozidelor cardiace poate sa crească în timpul tratamentului cu calciu şi
vitamina D (risc de aritmie). La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea
electrocardiogramei (ECG) şi a calcemiei.
Deoarece diureticele tiazidice cresc reabsorbţia tubulară de calciu, poate creşte
riscul de hipercalcemie. De aceea, în timpul tratamentului de lunga durata se recomanda
monitorizarea concentraţiei plasmatice de calciu.
Deoarece corticosteroizii pot diminua absorbţia calciului şi efectul vitaminei D, în
cazul tratamentului cu corticosteroizi poate fi necesar ca doză de calciu si vitamina D să fie
crescută.
Tratamentul simultan cu fenitoina sau barbiturice poate diminua efectul vitaminei
D, ca urmare a metabolizarii accentuate.

Atenţionări speciale
În cazul unei insuficienţe renale uşoare–moderate se recomandă monitorizarea
calcemiei ăi calciuriei. La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă ajustarea dozelor în
funcţie de clearance - ul creatininei.
Copii
La copii, Calciu D3 masticabil se va utiliza numai la recomandarea medicului.
Sarcina şi alăptarea
Calciu D3 masticabil poate fi administrat în timpul sarcinii sau alăptarii.
Doza zilnica nu trebuie sa depaşească 1500 mg calciu si 600 UI vitamina D3 (3
comprimate masticabile).
În studiile la animale, dozele mari de vitamina D au fost asociate cu efecte
teratogene. La gravide, hipercalcemia persistenta poate fi asociată cu retard fizic şi psihic,
stenoza aortică supravalvulara şi retinopatie, la copil.

Deoarece vitamina D si metaboliţii săi se excreta în laptele matern, acest aspect

trebuie luat în considerare cand se administreaza vitamina D suplimentar sugarului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Calciu D3 masticabil nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze si mod de administrare

Adulţi: doza recomandată este de un comprimat masticabil (500 mg calciu si 200

UI vitamina D3) de 1 – 2 ori pe zi, in funcţie de gradul deficientţei sau schema terapeutică
a osteoporozei. În cazurile în care necesarul zilnic de vitamina D este mai mare de 400 UI
(doua comprimate masticabile) trebuie avută în vedere utilizarea altor produse
medicamentoase.
Comprimatele pot fi mestecate, supte sau administrate dupa dizolvare intr-un pahar cu apă.

37
 Reacţii adverse

La dozele recomandate, Calciu D3 masticabil nu determina reacţii adverse

semnificative.

Pot sa apară reacţii gastro-intestinale: constipaţie, flatulenţă, greaţă, dureri

abdominale şi diaree.

În cazul dozelor mari se pot produce hipercalcemie şi hipercalciurie.

Supradozaj
Supradozajul poate determina hipervitaminoza şi hipercalcemie. Simptomele
hipercalcemiei pot include anorexie, senzaţie de sete, greaţă, varsături, constipaţie, dureri
abdominale, hipotonie musculară, tulburări mintale, polidipsie, poliurie, dureri osoase,
nefrocalcinoză, calculi renali şi, în cazuri severe, aritmii.

Tratamentul supradozajului: întreruperea tratamentului cu calciu şi vitamina D. Pot

fi necesare rehidratarea şi, în funcţie de severitate, administrarea în monoterapie sau în
asociere de diuretice, corticosteroizi, dializa peritoneala.

Pastrare A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.

A se pastra la temperaturi sub 25oC, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un flacon a 20 comprimate masticabile.

Cutie cu un flacon a 60 comprimate masticabile.
Cutie cu un flacon a 100 comprimate masticabile.

2. Vita Min Cardio

Recomandări: Recomandat în prevenirea şi tratarea afecţiunilor cardiovasculare.

Compoziţie per 3 comprimate: Magneziu 260mg, Potasiu 300mg, Vitamina C
200mg, Vitamina D 7,5μg, Vitamina E 18mg, Vitamina B2 1,8mg, Vitamina B6 2,19 mg,
Vitamina B12 3μg, Acid folic 400μg
Descriere: Anumite vitamine și mineralele în doze optime sunt
indispensabile funcţionării corecte a inimii, iar carenţele conduc la creșterea riscului bolilor
cardiovasculare. Magneziul are rol în funcţionarea optimă a mușchiului cardiac și a vaselor
de sânge. Potasiul influenţează balanţa osmotică și contracţia mușchilor. Vitaminele B ajută

38
la scăderea nivelului homocisteinei – factor de risc în bolile cardiovasculare. Vitamina Eare
rol antioxidant și ajută la reducerea oxidării colesterolului LDL. O concentraţie redusă de
Vitamina Dare rol de antioxidant, scade riscul cardiovascular. Vitamina C are rol
antioxidant; regenerează vitamina E.
Mod de administrare: Câte 1 comprimat de 2- 3 ori pe zi, preferabil pe
stomacul gol sau la recomandarea medicului.
Efecte: • Susţine și protejează sănătatea sistemului cardiovascular •
Corectează deficienţele de substanţe nutritive esenţiale inimii și le asigură un aport optim
în organism • Re-energizează organismul și crește capacitatea fizică • Crește imunitatea
organismului.

3. Multi Sanovit cu fier

Compoziție:
Vitamina A 2400 UI,
Vitamina D3 200 UI,
Vitamina B1 2 mg,
Vitamina B12 2 mg,
Vitamina B6 1 mg,
Vitamina C 100 mg,
Vitamina E2 mg,
Nicotinamida 10 mg,
Dexpantenol 4 mg,
Gluconat de Calciu 50 mg,
Gluconat Feros 86,356 mg,
Îndulcitor fără zahăr.

Indicații:
Previne deficitul de vitamine și fier, ameliorează starea generală în convalescență. Crește
apetitul, reduce sensibilitatea la infecții și previne tulburările de creștere și dezvoltare.
Stimulează puterea de concentrare și randamentul elevilor și tinerilor.
- Stimularea hematopoezei (formarea sângelui)
- Menține apetitul, reduce sensibilitatea la infecții și previne tulburările de creștere și
dezvoltare
- Protejează împotriva surmenajului, epuizării fizice și psihice
- Previne reducerea capacității de concentrare și oboseală școlară
- Previne deficitul de vitamine și fier la orice vârstă, în sarcină și menopauză
- Ameliorează starea generală în convalescență
- Fortifierea organismului, ameliorarea stării de sănătate, susținerea funcțiilor diferitelor
țesuturi. Şi prevenirea bolilor.

39
Mod de administrare:
Copii între 1-5 ani 10-20 ml zilnic.
Peste 6 ani și adulti 20 ml zilnic în două prize.

4. Calcidin 12000 mg 60

Dozaj pentru 2 luni

Calciul este un component de baza al ţesutului osos, care influenţează echilibrul
electrolitic din organism. Vitamina D3 favorizează absorbţia intestinală a calciului şi
stimulează depunerea sarurilor minerale in oase. Vitamina K este implicata in
metabolismul osos, ajutînd la calcifierea normalî a oaselor.

Compoziţie: acid citric, carbonat de calciu, citrat trisodic, ciclamat de sodiu,

zaharina sodica, vitamina D3, vitamina K, aroma de lamaie, riboflavin - 5'-fosfat.

Mod de administrare: 1/2 - 1 plic pe zi dizolvat intr-un pahar cu apă, consumându-

se imediat.

Supliment alimentar. Preparatul nu contine zahar, putand fi folosit si de diabetici. A

nu se depasi doza zilnica recomandata. Preparatul nu poate fi utilizat ca substituent al unei
diete diversificate. A se pastra in ambalaj inchis, la temperatura camerei. A nu se lasa la
indemana copiilor.

Conţine: 60 plicuri
Valori nutritive/pe plic 6500mg/Calciu 1200mg (150%*), Vitamina K 75ug (100%),
Vitamina D3 5ug (100%). *doza zilnica recomandata conf. HG 685/2009.
Greutate neta: 390g
Lot 092572 Exp 05.2014
Produs notificat de Ministerul Sanatatii nr 1489

5. Cardiozyme 60 cpr.

Afecţiuni princeps
1. Cardiovasculare cronice, acute
• hipertensiunea arterială
• insuficienţa cardiacă congestivă
• angină pectorală
• aritmii
• recuperare post-infarct

40
• dislipidemii
• accidente vasculare cerebrale
• hipercolesterolemie
• prevenţia aterosclerozei
• reducerea riscului apariţiei bolilor de inimă cu 30-40%
• combaterea deficitului de Coenzima Q10, efect advers al tratamentului cu statine
2. Neurodegenerative: Parkinson, Alzheimer şi recuperarea neurologică post AVC
3. Hepatice (cea mai mare cantitate de CoQ10 se află în inimă şi ficat)
4. Stări imunodeficitare
5. Oncologice (facilitează ciclul respirator aerob versus celule canceroase care preferă
mediul anaerob)

Compoziţie per 3 comprimate:

Coenzima Q10 100mg
Resveratrol 60mg (300mg Poligonum cuspidatum)
Efecte
• Efect benefic în afecţiuni cardiovasculare: hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă,
accidente vasculare cerebrale, hipercolesterolemie, aritmii, cardiopatie ischemică,
ateroscleroză
• Efect benefic în prevenirea şi protecţia împotriva afecţiunilor cardiovasculare
• Protejează muşchiul cardiac
• Efect benefic în cancer şi diabet
• Efect benefic în stres şi oboseală
• Re-energizează organismul şi creşte capacitatea fizică
• Susţine sănătatea creierului şi a sistemului nervos
• Protejează ficatul în afecţiunile hepatice cronice
• Combate îmbătrânirea prematură
• Creşte imunitatea organismului.

Mod de administrare
1 comprimat de 2-3 ori pe zi, până la orele 18.00, preferabil pe stomacul gol sau la
recomandarea medicului.
Efecte adverse
• la dozele recomandate nu se cunosc.

6. Vitamine si multiminerale pentru copii

Indicaţii:
Continutul fiecarei tablete ofera copiilor vitamine si minerale esentiale pentru o crestere
sanatoasa.
Efecte:
Dau o stare generala bună i asigură o dezvoltare armonioasă copilului.

41
Asigura o crestere normala a oaselor si dintilor.
Imbunatateste memoria in oboseala excesiva la scolari.
Creste rezistenta la infectii.

Compoziţie:
Vitamina A 1333UI;
Vitamina C 34mg;
Vitamina B1 0.8mg;
Vitamina B2 0.9mg;
Vitamina B6 1mg;
Vitamina B12 0.6mcg;
Biotina 0.08mg;
Acid pantotenic 3.4mg;
Vitamina E 5.5mg;
Acid folic 0.11mg;
Vitamina PP 9.7mg;
Calciu 120mg;
Fier 0.5mg;
Cupru 0.1mg;
Magneziu 15mg;
Mangan 0.1mg;
Zinc 1mg;
Excipienti pentru un comprimat.

Mod de administrare:
1 comprimat pe zi.
Dozele pentru gravide si copii se vor recomanda de catre medic.

Atenţie:
- A nu se depasi doza zilnica recomandata
- Suplimentul alimentar nu trebuie sa inlocuiasca un regim alimentar variat
- A nu se lasa la îndemana copiilor
- A nu se utiliza dupa data expirării inscrisa pe ambalaj
- A nu se administra la copii sub 3 ani
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina si caldura.

7. Alive
Descriere: Alive! Este un MEGA NUTRIENT cu o compozitie unica, 100 %
naturala, care asigura necesarul zilnic de vitamine, minerale, aminoacizi, antioxidanti,
fitonutrienti, micronutrienti (din ciuperci) si alti nutrienti speciali, pentru mentinerea
unui nivel maxim deIMUNITATE si pentru o ENERGIZARE optima.

42
 Componentele produsului Alive! Trec rapid in circuitul sanguin deoarece tabletele
se dizolva in mai putin de 20 de minute, adica de 5 ori mai repede decat in cazul altor
produse similare.
Compozitie: Vitamine si minerale: vitamina A 15000 UI, vitamina C 1000
mg, vitamina D 400 IU, vitamina E 200 IU, vitamina K 80 mcg, vitamina B1 25
mg, vitamina B2 25 mg, vitamina PP 125 mg, vitamina B6 50 mg, acid folic 400
mcg, vitamina B12 200 mcg, vitamina H (biotina) 300 mcg, acid pantotenic 125
mg, calciu 250 mg, iod 150 mcg, magneziu 125 mg, zinc 15 mg, seleniu 70 mcg, cupru 2
mg, mangan 4 mg, crom 120 mcg, molibden 75 mcg, sodiu 15 mg, potasiu 50 mg
Amestec de „hrana verde” 500 mg: spirulina, lucerna (frunze, tulpina), orz (iarba), papadie
(frunze), grau (iarba), roinita (iarba), spanac (frunze), urzica (frunze), scai (tulpina, frunze,
flori), chlorella (microalge), patlagina (frunze), alga verde-albastra, studenita (frunze,
tulpina, floare), patrunjel chinezesc (frunze)
Aminoacizi 225 mg: glutamina, asparaginaza, leucina, izoleucina, valina, alanina, arginina,
lizina, treonina, glicina, serina, prolina, fenilalanina, tirozina, histidina, metionina,
triptofan, cisteina
Legume (pudra din suc) 100 mg: patrunjel, nap, spanac, grau, varza de Bruxelles,
asparagus, brocoli, conopida, sfecla, morcovi, varza, usturoi
Fructe de livada (pudra din suc) 100 mg: prun, merisor, afin, capsuni, coacaz negru, cirese,
caise, papaia, portocale, struguri, ananas
Amestec de ciuperci 100 mg: Cordyceps, Reishi, Shiitake, Hiratake, Maitake,
Yamabushitake, Himematsutake, Kawaratake (Coriolus), Chaga, Zhu Ling, Agarikon,
Mesima
Amestec de enzime digestive 100 mg: formula de enzime: proteaza I, proteaza II,
peptizima SP, amilaza, lactaza, invertaza, lipaza, celulaza, alfagalactosidaza, betaina HCI,
bromelaza (din ananas), papaina (din papaia)
Acizi grasi nesaturati 100 mg: ulei seminte in (presat la rece), ulei seminte floarea soarelui
(presat la rece), acid alfalinoleic, acid linoleic, acid palmitic, acid stearic, acid behenic,
acid gadoleic, acid palmitoleic, acid eicosanoic, acid lignoceric
Complex de citrus bioflavonoide 60 mg: lamai verzi, portocale, grepfruit, mandarine,
eriocitrin 600 mcg, narinigin, narirutin, alte flavonone 1.8 mg, flavonoizi 600 mcg, flavone
si compusi fenolici 600 mcg
Ginseng siberian (Eleuterococus) (radacina) 50 mg, inositol 50 mg, colina 30 mg, PABA
(acid para aminobenzoic) 25 mg, rutin 25 mg, ARN (spirulina, chlorella) 14 mg, ADN
(spirulina, chlorella) 4 mg, clorofila (spirulina) 4 mg, hesperidin (complex de citrus
bioflavonoide) 2 mg, bor 1 mg, luteina (galbenele) 200 mcg. Nu contine fier.

Administrare: 3 tablete pe zi sau conform recomandarii medicului de specialitate. A nu se

asocia cu sulfonamide (PABA interfereaza cu astfel de substante).
Continut: 30 tablete.

8. Calcium complex

43
 Compozitie per 3 capsule: Calciu (citrat/carbonat/malatat) 500 mg, Bor (chelatat cu
aminoacizi) 1,5 mg, Cupru (chelatat cu aminoacizi) 500 mcg, Acid folic 100 mcg, Coada
calului (tulpina) 12,6 mg, Magneziu (oxid, aspartat) 250 mg, Mangan (aspartat) 2.5 mg,
vitamina B6 (piridoxina HCl) 12,5 mg, vitamina D3 (colecalciferol) 100 UI, vitamina K
(fitomenadiona) 37,5 mcg, Zinc (chelatat cu aminoacizi) 5 mg

Administrare: 3 capsule de 2 ori/zi la masa sau conform recomandarii medicului de

specialitate

Contraindicatii: NU se administreaza copiilor mici, persoanelor cu sensibilitate la

unul dintre componente.
Continut: 100 capsule
Indicatii: CALCIUM COMPLEX BONE FORMULA este cea mai complexa
asociere de minerale si vitamine in proportii care asigura o absorbtie eficienta pentru
mentinerea densitatii osoase, a bunei functionarii a sistemului nervos, muscular, cardio-
vascular, endocrin, imunitar si digestiv.

Recomandat in osteoartrita, osteoporoza, osteomalacie, rahitism, fracturi osoase,

cancer, artrita reumatoida, alaptare, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, sindrom
premenstrual, dureri menstruale (dismenoree), displazie cervicala, sindrom de ovar
polichistic, migrene, preeclampsie, obezitate, hipoparatiroidism, insomnii, depresii, stres,
atac de panica, dermatita seboreica, psoriazis, vitiligo, boala Alzheimer, schizofrenie,
deficit de atentie, sindromul de picioare nelinistite, anemie, imunitate scazuta, diaree,
edeme, ulcer, hemoragii digestive, polipi intestinali, boala Crohn, colita, abcese, rani,
impotenta, radioterapie; regleaza valoarea pH-ului, contractiile musculare, transmiterea
influxurilor nervoase, ritmul cardiac, activeaza enzima antioxidanta superoxidismutaza,
impiedica calcifierea arteriala.
Calciu: necesar in osteoporoza, rahitism, sindrom premenstrual, dureri menstruale
(dismenoree), sindrom de ovar polichistic, deficit de atentie, alaptare, polipi si cancer de
colon, hipercolesterolemie, hipertensiune, migrene, preeclampsie, obezitate,
hipoparatiroidism, insomnie; regleaza valoarea pH-ului, contractiile musculare, influxurile
nervoase, ritmul cardiac
Bor: necesar pentru absorbtia calciului, magneziului si a fosforului, regleaza
pierderea prin urina a acestor minerale; necesar in osteoartrita, osteoporoza, cancer de
prostata, artrita reumatoida
Cupru: esential in producerea hemoglobinei si a mielinei (substanta care acopera
fibra nervoasa), impiedica distrugerea vaselor sanguine (participa la formarea structurii
proteinelor tesutului conjunctiv), previne insuficienta de cupru in cazul administrarii de
zinc; necesar in osteoartrita, osteoporoza, artrita reumatoida, hipercolesterolemie, afectiuni
cardiace
Acid folic (vitamina B9): necesar pentru sinteza acizilor nucleici (ADN si ARN);
benefic in osteoartrita, osteoporoza, artrita reumatoida, cancer, depresii, migrene, guta,
dermatita seboreica, vitiligo, ateroscleroza, displazie cervicala, boala Crohn, colita,

44
hipercolesterolemie, afectiuni cardiace, boala Alzheimer, sindromul de picioare nelinistite,
anemie, imunitate scazuta, rani, arsuri, diaree
Coada calului: contine siliciu care ajuta la dezvoltarea si mentinerea integritatii
structurale si functionale a oaselor (stimuleaza enzimele necesare osteoblastelor), a vaselor
sanguine, a inimii, muschilor, parului, cartilajelor, ligamentelor, ficatului, plamanilor si a
creierului); osteoporoza, artrita reumatoida, discopatii, nevralgii, depresii, edeme, litiaza
renala, infectii si iritatii genito-urinare, adenom benign de prostata, ulcere, hemoragii
digestive, abcese, rani
Magneziu: mentine echilibrul sanguin dintre calciu, potasiu si sodiu; util in
osteoporoza, diabet, hipertensiune, litiaza renala, migrene, depresii, astm, ateroscleroza,
autism, afectiuni cardiovasculare, fibromialgie, oboseala, glaucom, prolaps de valva
mitrala, dismenoree, sindrom premenstrual, preeclampsie, crampe musculare, sindrom de
picioare nelinistite, rani, convulsii, aritmii cardiace, regleaza valoarea pH-ului
Mangan: benefic in osteoporoza, artrita reumatoida, diabet, epilepsie; impreuna cu zincul
si cuprul activeaza enzima antioxidanta superoxidismutaza
Vitamina B6: benefic in astm, depresii, dermatita seboreica, afectiuni cardiovasculare,
litiaza renala, schizofrenie
Vitamina D3: necesara pentru absorbtia calciului la nivel intestinal si fixarea lui in
oase; recomandata in osteoporoza, cancer, diabet, hipertensiune, sindrom de ovar
polichistic, psoriazis
Vitamina K: favorizeaza coagularea sanguina si mineralizarea osoasa, actioneaza
sinergic cu vitamina D in fixarea calciului in tesutul osos, reduce pierderea calciului prin
urina, impiedica calcifierea arteriala; necesara in osteoporoza, menoragie (ciclu abundent),
voma
Zinc: mineral esential in formarea enzimei antioxidante superoxidismutaza, in
acnee, degenerescenta maculara, deficit de atentie si hiperactivitate, anorexie nervoasa,
hiperplazie benigna de prostata, depresii, diabet, eczeme, impotenta, prostatita,
radioterapie, artrita reumatoida, ulcer, acufene (zgomote in urechi).

9. Calciu Magneziu D3

Recomandări:
Pentru mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, in crampe musculare, furnicaturi, la
copii in perioada de crestere, femei in sarcina, decalcifieri ale oaselor la persoanele in
varsta, pentru combaterea stresului cotidian.
Compoziţie:
Calciu (lactat de calciu) 65mg, Magneziu (lactat de magneziu) 33mg, Vitamina D3
133UI

Descriere:

45
 Calciul si magneziul asigura mineralizarea tesutului osos. Impreuna combat stresul
cotidian, fiind esentiale functionarii optime a sistemului nervos. Vitamina D3 stimuleaza
absorbtia calciului in intestine si depunerea lui in oase. Numar comprimate 30.
Mod de administrare:
1 comprimat de 3 ori pe zi. Dozele pentru gravide si copii se vor recomanda de
catre medic.
* Pretul este orientativ in farmacii si magazine naturiste.

10. MityQondria

Compozitie: Per tableta: Coenzima Q10 (Ubiquinona) 60 mg, Acid alfa lipoic 60
mg, Acetil L-Carnitina arginat 500 mg (Acetil L-Carnitina 225 mg, L-Arginina 194 mg),
Creatina monohidrat 500 mg, Lecitina 50 mg, Biotina 50 mcg.
Administrare: 1-3 tablete/zi la masa sau conform recomandarii medicului de
specialitate.
Contraindicatii: NU se administreaza femeilor insarcinate sau care alapteaza.
Efecte secundare: Nu s-au evidentiat la dozele prescrise.
Continut: 30 tablete

Indicaţii: Pentru o inima sanatoasa si energie maxima.

Coenzima Q10 este o vitamina liposolubilă naturală, sintetizată de organism,
implicată în producţia de ATP (adenozin trifosfat - nucleotide care stocheaza si transporta
energia in celule, participă la respiraţia celulară, la sinteza acizilor nucleici, vitali în
diviziunea, regenerarea si dezvoltarea celulara; intra în structura membranei tuturor
celulelor, în mod particular în membranele mitocondriilor (organite care produc energie),
concentratiile cele mai mari fiind in inima, ficat, plamani, pancreas, rinichi, splina si
glandele adrenale.
Coenzima Q10 este un foarte puternic antioxidant si imunostimulator, protejeaza
sistemul cardiovascular (in hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, in procese
patologice declansate de peroxidarea lipidica, aritmii, prolaps de valva mitrala,
cardiomiopatii), scade inflamatiile hepatice, gingivale si parodontoza, amelioreaza unele
forme de distrofie musculara, incetineste degenerarile nervoase (in scleroza laterala
amiotrofica, boala Parkinson, sindromul de oboseala cronica), reduce efectele toxice ale
chimioterapiei, antiviral, regleaza nivelul glicemiei, reface tesuturile, are un rol esential in
terapiile complementare antitumorale, creste nivelul de oxigen celular (celulele tumorale
nu se dezvolta in prezenta oxigenului), imunomodulator (se administreaza in boli
autoimune: alergii, miastenie, hepatita autoimuna, poliartrita reumatoida, diabet, lupus,
tiroidita, vitiligo, sclerodermie, ciroza biliara primara dar si in stari cu deficit de imunitate).

46
Acid alfa lipoic numit ‘antioxidantul ideal’ este o substanta hidro si liposolubila produsa in
organismul uman. Acidul alfa lipoic protejeaza ADN-ul (traverseaza membrana celulara si
actioneaza in interiorul celulei), stimuleaza metabolismul lipidic, protejeaza sistemul
cardiovascular (inhiba peroxidarea lipidica, micsoreaza afectarile tesuturilor in crizele
cardiace), inhiba replicarea virala (hepatite virale, HIV), creste nivelul de glutation
(principalul detoxifiant si antioxidant hepatic), protejeaza ficatul in diferite forme si stadii
ale hepatitelor, regleaza nivelul glicemiei (scade rezistenta celulara la insulina), este
benefic
In afectiunile conexe diabetului (neuropatii si retinopatii, cataracta, degenerescenta
maculara, nefropatii), creste si prelungeste efectul vitaminelor E, C, al coenzimei Q10 si al
glutationului, inhiba absorbtia si elimina metalele grele din organism (mercur, cadmiu,
cupru, nichel, arsen, etc.), reduce inflamatiile in artrita reumatoida si psoriazica, stimuleaza
refacerea tesuturilor (si in crizele cardiace).

Acetil L-Carnitina (ALC) este o substanta proprie organismului uman; este un precursor de
acetilcolina, un important neurotransmitator care creste capacitatea de memorare. Este
indicata in sindromul de oboseala cronica, maladia Alzheimer, sindromul Down,
insuficienta cerebrovasculara, neuropatii, stres oxidativ, optimizeaza metabolismul
energetic cerebral, sustine functia reproductiva masculina si metabolismul lipidic.

L-Arginina este un aminoacid cu rol important in diviziunea celulara, vindecarea ranilor,

eliminarea amoniacului din organism, cresterea imunitatii, echilibrul hormonal
(favorizeaza actiunea factorului uman de crestere), participa la sinteza de creatina si oxid
nitric care relaxeaza vasele sanguine, benefic in chimio si radioterapie.

Acetil L-Carnitina arginat este o forma brevetata de carnitina care stimuleaza cresterea
neuritilor (dendride si axoni prin care neuronii comunica intre ei) aproximativ de trei ori
mai mult fata de L-Carnitina si L- Arginina administrate separat. Acetil L-Carnitina arginat
mentine atat morfologia (marimea si forma) cat si specializarea neuronilor. Are un potential
protector in maladia Alzheimer.

Creatina monohidrat participa la metabolismul energetic, are efect cardioprotector (scade

nivelul colesterolului si al trigliceridelor, sustine muschiul cardiac).

Lecitina este un compus major al membranei celulare; este prezenta in secretia biliara unde
mentine colesterolul in suspensie si impiedica formarea calculilor biliari, favorizeaza
solubilizarea colesterolului si impiedica depunerea lui pe peretii arteriali (antiaterogenic),
mentine integritatea tecii de mielina care protejeaza fibra nervoasa, sustine organismul in
eforturi fizice si intelectuale, protejeaza ficatul (intoxicatii, inflamatii). Lecitina
amelioreaza durerile articulare la persoanele meteo sensibile, participa la producerea
eritrocitelor si a hemoglobinei, tonifica miocardul.

Biotina (vitamina B8 sau vitamina H) este o vitamina hidrosolubila care se gaseste in

cantitati mai mari in ficat, rinichi, creier si glandele suprarenale; este sintetizata de

47
bacteriile din flora intestinala; participa la productia de energie, la sinteza glucozei si a
aminoacizilor leucina, izoleucina, valina necesari in ecefalopatii hepatice, demielinizari,
atrofii musculare.
Este benefica in anorexie (lipsa de pofta de mancare), voma, inflamatiile limbii
(glosite), dermatite, depresii, mialgie, parestezie; are fect dermatoprotector (psoriazis,
eczeme, dermatite, acnee, riduri, uscarea si descuamarea pielii), stopeaza caderea parului,
amplifica efectele acidului alfa lipoic.

11. Grapefruits Seend Extra

Compozitie per 3 capsule: extract din seminte de grapefruit - 250 mg, vitamina C
(acid ascorbic) - 140 mg, siliciu - 70 mg, vitamina E - (d-alpha detocoferil succinat) - 20
UI, zinc (chelatat)
- 20 mg.

Administrare: 2 capsule x 3 ori/zi sau conform recomandarii medicului de specialitate.

Continut: 60 capsule

Efecte adjuvante:
- Antiparazitar, antibacterian, antifungic si antiviral in acnee, alergii, raceli, rani,
gingivite, impetigo, sinuzite, candidoze, onicomicoze, infectii urinare, disbacterioze
intestinale, sindrom de colon iritabil, ulcer, diverticuloza, reflux gastrointestinal, halena
digestiva, flatulenta
- Stimuleaza metabolismul, regleaza tranzitul intestinal in constipatie cronica
- Ajuta la prevenirea aparitiei cancerului de colon
- Reduce formarea placilor de aterom (ateroscleroza) prin reducerea nivelului sanguin al
colesterolului si al trigliceridelor, ameliorarea raportului HDL/LDL; stimularea conversiei
colesterolului in acizi biliari si eliminarea lor prin fecale; reduce riscul de tromboza
venoasa si tromboflebita
- Reduce nivelul sanguin al glicemiei in diabetul de tip II si al acidului uric in guta
- Reduce concentratia si elimina metalele grele (arsenic, cadmiu, plumb, mercur)
- Imunostimulator
- Mentine integritatea tesuturilor prin protejarea structurilor de colagen.

12. Completia Diabetic

Efecte
- Reduce şi stabilizează nivelul glucozei în sânge prin stimularea producţiei de insulină în
diabetul zaharat tip II şi prin creşterea sensibilităţii receptorilor celulari insulinici în
diabetul zaharat tip I; contracarează creşterea glicemiei din alte cauze (ex.: nivel crescut de

48
cortizon, catecolamine, hormonul somatotrop, glucagonul, anticorpii antiinsulinici si/sau
antireceptori de insulina)
- Reduce „pofta de dulce”
- Previne si atenueaza afectiunile diabetului: neuropatie (manifestata prin
furnicaturi, amorteli, reducerea sau pierderea echilibrului, tulburari de coordonare),
disfunctii renale, sexuale, hipotensiune ortostatica, retinopatie, obezitate,
hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, parodontoza, infectii, gangrena diabetica,
pierderea de sodiu si potasiu, acidoza, tromboza, cardiopatie ischemica, infarct miocardic,
ischemie periferica in special la membrele inferioare
- Asigura protectie antioxidanta hidro si liposolubila
- Benefic in steatoza hepatica, pancreatita si in tumori pancreatice
- Stimuleaza memoria si functia cognitiva, atenueaza oboseala si depresia prin
cresterea cantitatii de glucoza metabolizata de creier si a ratei de folosire a oxigenului
- Reduce nivelul homocisteinei - factor de risc in dislipidemiile asociate diabetului zaharat
- Previne demineralizarea osoasa

Alte ingrediente
Celuloza (sursa vegetala), glicerina (sursa vegetala), acid stearic (sursa vegetala),
magneziu stearat (sursa vegetala), siliciu.
Nu contine conservanti, arome si coloranti artificiali, drojdie, lapte, lactoza, grau.

Mod de administrare
2 tablete/zi sau conform recomandarii consultantului de specialitate

Contraindicaţii
Descriere:
Completia Diabetic este un produs cu o formulă unică, realizată printr-o asociere
excepţională de plante, minerale, vitamine, bioflavonoide şi aminoacizi care reduce şi
stabilizeză nivelul glucozei in sange, are efect benefic în afecţiunile conexe diabetului
(mialgii, parestezii, neuropatii, retinopatii, nefropatii, infertilitate), atenuează oboseala,
protejează capilarele, arterele şi inima, adjuvant în afecţiuni vasculare (hemoroizi, vene
varicoase), previne tromboza, asigura protectie antioxidanta

Compozitie/2 tablete: acid alfa lipoic 50mg, betacaroten1000UI, betaina HCl 25mg,
biotin (biotin triturat) 300mcg, bor (chelatat cu aminoacizi) 1mg, calciu (calciu ascorbat/d-
calciu pantotenat) 45mg, colina (bitartrat) 50mg, crom polinicotinat 300mcg, scortisoara
(scoarta) 300mg, complex de bioflavonoide citrice 25mg, cupru (chelatat cu
aminoacizi)1mg, Schinduf seminte 50mg, acid folic (folat) 400 mcg, hesperedin 1mg,
inozitol 100mg, iod 10mcg, L-Carnitina (l-tartrat) 20mg, luteina (din galbenele) 200mcg,
magneziu (citrat/oxid) 300mg, mangan (chelatat cu aminoacizi) 5mg, molibden (triuturat)
50mcg, Neem frunze 50mg, niacinamida 20mg, PABA (acid para aminobenzoic) 25mg,
acid pantotenic 100mg, potasiu (chelatat cu aminoacizi)10mg, quercetina (eucalipt) 50mg,
vitamina B2 100mg, rutin 25mg, seleniu (selenomonometionina) 200mcg, taurina 100mg,
vitamina B1 100mg, vanadiu (triturat) 10mcg, vitamina A (retinol palmitat) 5000IU,

49
vitamina B12 100mcg, vitamina B6 100 mg, vitamina C (acid ascorbic) 500mg, vitamina
D3 (colecalciferol) 400IU, vitamina E (d-alfatocoferil) 200IU, zinc (chelatat cu
aminoacizi) 15mg

Indicatii:
- Imbunatateste metabolismul glucozei
- Stimuleaza productia de insulina
- Creste sensibilitatea receptorilor celulari de insulina
- Reduce nivelul si fluctuatiile glicemiei
- Previne si atenueaza complicatiile diabetului: mialgii, parestezii, neuropatii, retinopatii,
Nefropatii, infertilitate, obezitate, hipercolesterolemie, impotenta, paradontoza
- Reduce permeabilitatea vasculara
- Antioxidant
- Regleaza nivelul colesteroloului si al trigliceridelor
- Reduce incidenta afectiunilor cardiovasculare
- Benefic in pancreatite, hepatite
- Sustine activitatea sistemului nervos central
- Atenueaza oboseala, depresia, durerile si contractiile musculare

Mod de administrare: 2 tablete/zi sau conform recomandarii consultantului de specialitate.

Prezentare: flacon cu 30 tableteA nu se asocia cu sulfonamide.

13. Coenzima Q 10

Descriere COENZIMA Q10 200 mg 30 capsule:

Exista pe piata mai multe forme de Coenzima Q10: o forma extrasa in principal din
tutun (sursa tabacica), o forma extrasa in principal din soia (sursa ne-tabacica) si o alta
forma obtinuta prin fermentare din sursa ne-tabacica (de regula din alge marine), medoda
inventata initial in Japonia in anii 1970. Au aparut de curand si unele forme ce Coenzima
Q10sintetizate chimic. In cazul Coenzimei Q10 calitatea conteaza.
Metoda Japoneza este o tehnologie de producere a coenzimei Q10 printr-un proces
tehnologic de fermentare naturala a unor alge marine in prezenta unor microorganisme de
cultura. Procesul de fabricatie al Coenzimei Q10 fermentata din alge dureaza 9 luni. Se
produce astfel o coenzima Q10 ultra-pura, cu o bioabsorbtie si o eficienta terapeutica net
superioara fata de coenzimele Q10 obisnuite obtinuta in general din sursa tabacica prin
metode care folosesc si solventi.

Actiune COENZIMA Q10 200 mg 30 capsule:

Coenzima Q10 (CoQ10) este supranumita „scinteia vietii” datorita importantei ei in
producerea energiei de catre organismul uman. La vârsta de 50 de ani, nivelul
de Coenzzima Q10 în organism este deja redus la sub jumatate comparativ cu vârsta de 20
de ani. Coenzima Q10 are efecte benefice asupra funcţiilor inimii şi de aceea este

50
recomandată pentru cei ce suferă de: insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică, angină
pectorală, infarctmiocardic, ateroscleroza, hipertensiune, arterială.

Coenzima Q10 este un antioxidant putermic care în doze de 60-150 mg are un efect de
întarire a sistemului imunitar prin mărirea producţiei de anticorpi. Este de asemenea utilă
în reducerea efectelor secundare ale chimoterapiei. Ultimele studii arată efecte benefice la
diabetici şi la cei cu colesterol mărit. Studiile efectuate în SUA au demonstrat că
suplimentarea cu Coenzima Q10 măreşte activitatea macrofagă şi are de asemena efecte
antivirale, antibacteriale şi anticancerigene.

Studile doctorului K. Folkers publicate în revista Clinical Investigator arată că

adaosul de Coenzima Q10 inversează efectele îmbătrânirii asupra sistemului imunitar iar
doze mai mari, de peste 300 mg pe zi inhibează înaintarea cancerului la sân, în multe
cazuri conducând la vindecarea totala. Coenzima Q10 în doze de 60-150 mg/zi întăreşte
activitatea „Celulelor Ucigase Naturale” (Natural Killer Cells) care inhibează metastazarea
tumorilor. În timpul infectţilor sau a bolilor canceroase se recomandă doze de Coenzima
Q10 de 200-400 mg/zi. Coenzima Q10 este mai bine absorbabilă în prezenţa unei grăsimi
animale. De aceea, pentru o absorbţie eficientă şi efecte mai spectaculoase, în special
pentru bolnavii cardiaci, este recomandat ca pe linga Coenzima Q10 să se suplimenteze şi
cu Ulei de Somon Salbatic.

Bio-absorbţia Coenzimei Q10 poate fi mărită considerabil (~ 60%) daca este

administrată concomitent cu Biopiperina. Biopiperina este un produs unicat, fabricat de
Provita Nutrition & Health Inc. la laboratoarele Canadiene Celex prin realizarea unei
matrici compusă din Biotin şi Piperina, matrice care mareşte bio-absorbţia la nivel de
intestin subţire. Adaosul de Vitamina E mareste sinergic efectul Coenzimei Q10.

Compozitie COENZIMA Q10 200 mg 30 capsule:

Compoziţie/capsulă (425 mg): Coenzima Q10 (ubiquinonaobtinuta prin
fermentatie) – 200 mg, vitamina E (d-alpha tocopherol) – 15 mg, extract din Piper nigrum,
cu 95% piperina – 5 mg, celuloza microcristalina – 120 mg, stearat de magneziu – 10 mg;
capsula - gelatina – 75 mg.
Nu contine: lactate, ouă, gluten, soia, grâu, porumb, fermenţi, nuci, îndulcitori artificiali,
arome sau coloranţi.

Administrare COENZIMA Q10 200 mg 30 capsule:

Tratament: 200mg/zi

Afectiuni grave: 200-400 mg/zi sau dupa sfatul medicului

NOTA: rezultate de exceptţe s-au obţinut prin asocierea celor 2 coenzime:
Coenzima 1 (NADH) în doze de 12-24 mg/zi asociată cu Coenzima Q10 in dozaj de 200
mg/zi. Aceasta combinaţie măreşte capacitatea celulelor de a raspunde la diverse

51
tratamente cu rezultate surprinzătoare în: Cancer, Alzheimer, Parkinson, Dementa senila,
Boli degenerative.

Precauţii COENZIMA Q10 200 mg 30 capsule:

Consultaţi medicul daca urmaţi tratament medicamentos pentru scaderea presiunii
arteriale cu anticoagulante (warfarina) sau daca faceţi chimioterapie. A nu se administra în
caz de sarcină sau alăptare, precum şi copiilor mici. A se administra cu prudenţă în caz de
diabet şi în afecţiuni renale cronice.

52
3.2. Anexe

Anexa 1.

Anexa 2.

Anexa 3.

53
Anexa 4.

Anexa 5.

54
Anexa 6.

Anexa 7.

55
Anexa 8.

Anexa 9.

56
Anexa 10.

Anexa 11.

57
Anexa 12.

Anexa 13

58
 3.3. Concluzii

Scopul acestei lucrări a fost de a prezenta terapia cu vitamine în lumina concepţiilor etico-
patogenice şi a achiziţiilor recente.

Alimentaţia raţională asigură nevoile zilnice ale organismului.Administrarea din

exterior a vitaminelor este justificată numai în puţine cazuri,restul fiin fără o argumentare
ştiinţifică,crescând în mod inutil şi uneori chiar dăunător costul tratamentului. De tratament
vitaminic beneficieză numai bolnavii cu anemie pernicioasă Biermer (care îm lipsa
administrări vitaminei B12 era mortală),rahitismul la copii (vitamina D)şi tulburări
hemoragice induse de lipsa vitaminei K.

Folosirea de rutină a vitaminelor în diferite afecţiuni poate declanşa suferinţecu

mult mai mari şi mai grave decât cle presupuse a fi datorite vitaminelor. De aceea o
temperare a excesului de vitaminoterapie este absolut necesară.

Pe parcursul elaborării acestei lucrări s-a constatat ca vitaminele sunt folosite în

aproape toate afecţiunile, cu efect direct sau indirect, în doze mai mari sau mai mici.
Un lucru important este acela că ele se obţin pe cale industrială, dar multe sunt
asimilate din fructe şi legume, deşi sunt naturale.
Trebuie acordată o importanţă deosebită vitaminelor, cu atât mai mult cu cât
cercetările continuă şi se vor descoperi noi vitamine cărora trebuie să se documenteze
personalul farmaceutic. vitaminele necesare. Aceasta grupă de medicamente este una dintre
cele mai import

ante

59
uie sa se do 3.4. Bibliografie

1. Aurelia Nicoleta Cristea- Tratat de farmacologie

Editura: Medicala, Categoria Farmacie

2. Cuparencu B.- Farmacologie pentru medici, vol I si II

Editura: Dacia, Cluj- Napoca, 1976 si 1978.

3. Dobrescu D.- Farmacoterapie

Editura: Med, Bucuresti, 1981

4. Dr. Maria Golaescu- Vitaminele

Editura Medicala, Bucuresti, 1963

5. Dr Varga Erzsebet- Vitaminele si mineralele. Elemente esentiale vietii

Categoria: Medicina- Sanatate, Editura: Farma Media

6. Earl Mindell si Hester Mundis.Traducere de Raluca Maria Dumitru si

Janina Marinescu- Noua biblie a vitaminelor.
Bucuresti: Life Style, 2011

7. Farmacopeea Romana editia a X-a,

Editura: Medicala, Bucuresti, 1993.

8. Frederic Le Cren- Vitamine si minerale pentru sanatate si longevitate. Antioxidantii.

Editura: Polirom, Colectia: Hexagon, Sanatate, Dietetica

9. Gheorghiu P, Stroescu V.- Elemente de farmacologie aplicata

Editura: Medicala, Bucuresti, 1965.

10. Grecu I. ,Curea E. – Interactiuni intre substante macromoleculare si medicamentoase

Editura: Dacia Cluj-Napoca, 1976.

11. Kory M- Metabolismul medicamentelor

Editura: Dacia, Cluj-Napoca, 1976

12. Lecunta S. E. , Pop R. D. – Farmacocinetica

Editura: Dacia, Cluj- Napoca, 1981.

13. Lieberman, Shari- Biblia vitaminelor si a mineralelor esentiale.

Editura: Paralela 45, Colectia: Practic

14. Manolescu E. – Farmacologie

Editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

15. Maude Bouchard- Terapie prin vitamine

Editura Niculescu

60
16. Mogos Gh., Sitcai N. – Toxicologie clinica, vol I si II
Editura: Medicala, Bucuresti, 1988, 1990

17. Muresan P.- Metode matematice in clinica, laborator si ocrotirea sanatatii

Editura: Medicala, Bucuresti, 1976

18. Panaitescu Gh. , Popescu E. A. – Patologie medicamentoasa curenta

Editura: Medicala, Bucuresti, 1974

19. Pop S. , Cuparencu B. , Barzu T. , Kory M. , Safta L. – Receptorii farmacologici

Editura: Dacia, Cluj, 1977

20. Thierry Souccar- Revolutia vitaminelor-alimentatie pentru sanatate

Editura: Compania, Colectia: Parola

21. Valentin Stroescu- Bazele farmacologice ale parcticii medicale

22. Viorel Medvetki- Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale

Editura: Vladimed-Rovimed, Colectia: Tratamente naturiste

cumenteze

61