Sunteți pe pagina 1din 35

CUPRINS

ARGUMENT 2
CAPITOLUL I. VITAMINELE- BAZE FARMACOLOGICE 3
1.2. CLASIFICARE 5
1.3. HIPOVITAMINOZA 5
CAPITOLUL II. VITAMINELE LIPOSOLUBILE 7
2.1. VITAMINA A 7
2.2. VITAMINA D 12
2.3. VITAMINA E-TOCOFEROL 19
2.4.VITAMINA K- FITOMENADIONA 22
CAPITOLUL III. PRODUSE FARMACEUTICE CU VITAMINE 26
CAPITOLUL IV. PLANTE CU CONŢINUT DE VITAMINE 28
CONCLUZII 29
BIBLIOGRAFIE 31
ANEXE

1
ARGUMENT
Vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale.
Pentru ca exista in cantitati infime in alimentele de origine naturala, sunt considerate
nutrimente - precum proteinele, glucidele, lipidele, apa, mineralele - care actioneaza singure sau
interactioneaza cu altele. Totusi, vitaminele nu hranesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce
provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul
hormonal, intarirea sistemului imunitar, cresterea celulara, asimilarea si digerarea alimentelor.
Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli. Dar nu
compozitia chimica ne indica faptul ca o substanta este vitamina, ci efectul ei fiziologic.
  În cadrul acestei lucrări s-au tratat în amănunt distribuția, structura chimică,
farmacodinamia,calea de administrare și principalele surse de proveniență ale vitaminelor
liposolubile.
Lucrarea este structurată în patru capitole.Primul capitol reprezintă o incursiune in lumea
vitaminelor, unde se detailează principalele tipuri de vitamine și efectele pozitive și negative ale
utilizării acestora.
Cel de-al doilea capitol este centrat pe caracterizarea în detaliu a grupelor de vitamine
liposolubile, vitamina A, vitamna D, vitamina E, vitamina K cât și farmacodinamia și
farmacocinetica.
Capitolul al treilea este centrat pe prezentarea principalelor produse farmaceutice care
conțin vitamine, iar capitolul al patrulea se axează pe principalele plante cu conținut de vitamine,
Cynehatis fructus, Hippophae fructus, Spirulina Platensis.
În această lucrare, am încercat să utilizez atât metode cantitative, cât și calitative. Dintre
metodele de cercetare folosite voi sublina metoda analitică, care mi-a permis realizarea unei
sinteze. O altă metodă este cea a analizei, care a determinat examinarea tuturor tipurilor de
vitamine și particularizarea pe grupul vitaminelor liposolubile. O ultimă metodă de cercetare este
cea context-analiza, care a fost utilizată pe tot parcursul lucrării, deoarece documentarea a vizat
studierea literaturii de specialitate, ziarelor și a surselor web, pentru a oferi o imagine complexă a
efectelor pozitive ale vitaminelor, a modului în care acestea influentează sănătatea și starea de
spirit a fiecărei persoane.

2
CAPITOLUL I. VITAMINELE- BAZE FARMACOLOGICE
„Importanţa biologică a vitaminelor, declară Guggenheim, constă în funcţia lor de
comfermenţi care le face în stare să catalizeze procesele enzimatice ale țesuturilor vii.Viaţa
normală nu poate fi menţinută dacă organismul viu nu primeşte, ca factor de nutriţie vitaminele
pe care nu le poate sintetiza."
Organismul animal trebuie să primească obligatoriu aceste elmente indispensabile prin
intermediul alimentelor.
Vitaminele se găsesc mai mult sau mai puţin numeroase si în cantitate mai mare sau mai
mică în aproape toate vegetalele. Le cunoaştem la majoritatea structura exactă şi proprietăţile.
Ştiind aproape toate nevoile organismului sănătos sau bolnav pentru majoritatea vitaminelor
cunoscute în prezent este lesne raportându-se la tabelele întocmite pentru folosirea aceasta, de a
ne adresa, în orice moment, plantelor, fructelor şi legumelor celor mai bogate în anumite
vitamine.
Terapeutica vitaminică deţine şi va păstra fară îndoială pentru totdeauna ansamblul
acestor drepturi.
Totuşi, cu excepţia cazurilor patologice, care ţin de intervenţia medicului, ar fi zadarnică
intenţia de a calcula în ansamblul vegetalelor ingerate, cantitatea de vitamine administrată în
funcţie de nevoile teoretice.
Totul se petrece ca şi cum organismul ar ştii să utilizeze vitaminele pornind de la raţia
alimentară zilnică, treptat, pe măsura nevoilor sale, compensând un deficit momentan, stocând în
alte părţi vitaminele pe care nu le foloseşte imediat.
Aducându-i zilnic noi vitamine naturale, putem să ne ajutăm la maxim organismul să
devină sau să rămână ceea ce dorim să fie.
In stadiul actual al cunoştiinţelor noastre ne găsim obligaţi, în privinţa aceasta, ca şi în
multe altele, de a-i arăta încredere, de a-i recunoaşte acea „inteligenţă" pe care i-o intuim fara să
o putem încă demonstra în întregime.
De altfel, dacă organismul nostru n-ar avea mijloace de a se apăra şi de a se adapta,
pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, am suporta ani în şir , simptome evidente,
ingestia şi inhalarea a numeroase otrăvuri şi totine, la care sunt expuşi, de obicei locuitorii
marilor oraşe.
Două noţiuni suplimentare trebuie semnalate:
1) Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale; numeroşi autori au dat explicaţii
asupra acestui subiect. Anumite afecţiuni care n-au reacţionat la doze importante de vitamine
sintetice au fost vindecate cu cantităti mult mai mici de vitamine naturale.

3
2) Alimente prea fierte, sterilizate şi în genere sărăcite de vitamine care sunt total lipsite de
vitamine, se comportă, după anumiţi autori, ca nişte "anti-vitamine", pe care un adaos vitaminic
suplimentar nu ajunge totdeauna să-1 neutralizeze.
Lucrul este lesne de înţeles dacă ne reamintim că alimentele, pentru a fi complet asimilate
trebuie să conţină un ansamblu echilibrat cu care le-a înzestrat natura. Un aliment lipsit de
vitaminele lui nu poate fi asimilat sau, ca să fie asimilat, va trebui să "se servească" de
vitaminele necesare stocate în organism.
Rezervând zilnic un loc de seamă crudităţilor în alimentaţie, scrie A. Deglos, veţi avea
din belşug toate vitaminele -A, B, C, D. etc. până la Z, toate cele descoperite până acum şi cele
ce mai rămân încă de descoperit.
Câteva noţiuni complementare ne apar aici indispensabile.
-Avitaminozele - adică împrejurările în care suntem lipsiţi total de anumite vitamine - sunt,în
vremea noastră, lucruri relativ rare, cel puţin la popoarele care beneficiază de un anumit nivel de
viaţă. Scorbutul şi boala „beri-beri" numai ating decât populaţiile a căror hrana se bazează
exclusiv pe orez, când autohtonii comit greşeala de a înlocui orezul tradiţional cu orezul
decorticat, lipsit de vitamina B.
- Hipovitaminozele - deficitul de vitamine — sunt cu duiumul în civilizaţiile noastre în care
alimentaţia compusă adesea din conserve şi din produse „ rafinate" este în realitate o capcană,
căci prea adesea aduce alimente devitalizate, lipsite de principiile vitale indispensabile, printre
care se află vitaminele.
Hipovitaminozele există, în ţările noastre, pentru cine îşi dă osteneala să le cerceteze, clipă de
clipă, în toate familiile.Unele sunt benigne, altele cu urmări mai grave. De altfel, tulburările
provocate nu sunt totdeauna raportate la adevărata lor cauză.
Adulţii sunt atinşi, dar în principal suferă copiii hrăniţi cu lapte smântânit, cu rasoluri lipsite de
vitamine. Ei plătesc, bineînţeles, un greu tribut acestor carente vitaminice.
Vitaminele sunt substanţe organice necesare pentru buna funcţionare a organismului. Ele sunt
introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate şi în organism:
vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6 etc.
DENUMIRE
Vitaminele prezintă mai multe denumiri:
Denumirea alfabetică, folosind literele mari ale alfabetului A,B,C,D,E,K, şi diferiţi indici în
cadrul unui tip de vitamină: D2- D7, B l , B2, B6 etc;(vezi anexa nr.1, fig.1)
Denumirea chimică care are la bază structura chimică a vitaminei: vitamina B6- piridoxină
( derivat de piridină), vitamina E- tocoferol (nucleu tocol) etc.;
Denumirea terapeutică după efectul farmacodinamic:

4
vitamina A- vitamina antixeroftalmică,
vitamina C- vitamina antiscorbutică,
vitamina D- vitamina antirahitică,
vitamina E- vitamina antisterilitate,
vitamina PP- vitamina antipelagră,
vitamina K- vitamina antihemoragică sau vitamina coagulării.
1.2. CLASIFICARE
Vitaminele au fost clasificate după solubilitate, în:
- vitamine liposolubile: A, D, E, K;
- vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C.
Trebuie amintite şi vitaminoidele, adică acei factori biochimici lipsiţi de funcţie enzimatică şi
anume:
vitamina P
mezoinozitolul
colina
acidul pangamic
acidul alfa-lipoic
- unii acizi graşi nesaturaţi esenţiali (vitamina F)
S-au identificat şi compuşi mai mult sau mai puţin asemănători structural cu vitaminele,
capabili să diminueze activitatea vitaminelor, numiţi antivitamine, unii având utilităţi terapeutice.
Vitaminele pot fi active ca atare se pot găsi sub formă de provitamine (precursori
inactivi), care în organism sunt transformate în vitamine cum ar fi carotenoidele.
Reacţii adverse
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice. Din punct
de vedere al mecanismului de acţiune, vitaminele pot fi:
-cu efect nuclear: acţionează influenţând transcripţia ADN şi formarea unor proteine cu
rol biologic. Ex.: vitamina A şi D;( vezi anexa 1, fig. 2).
-cu efect membranar, împiedicând acţiunea unor radicali liberi la nivelul membranelor
biologice. Ex.: vitamina E;
-cu rol în transferul unor grupări cum ar fi: -C02, -CH3,-NH2. Ex.: vitamina Bl, B6,
Bl2, biotina, acidul pantotenic, acidul folie;
-cu rol în transferul de electroni. Ex.: vitamina PP, vitamina B2, vitamina K, vitamina C.
1.3. HIPOVITAMINOZA

5
Deşi cantităţile de vitamine necesare organismului sunt mici, în cazul în care prin
alimentaţie sau sinteză endogenă nu sunt acoperite cerinţele fiziologice, apare carenţa, deficitul
sau starea de hipovitaminoză.
Ele pot apărea:
-datorită aportului redus: alimentaţie dezechilibrată, lipsa poftei de mâncare;
-datorită absorbţiei necorespunzătoare: afecţiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau
administrarea concomitentă a unor medicamente care scad absorbţia;
-datorită nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravidă, la femeia care alăptează,
la copiii în creştere, la bătrâni, în boli infecţioase, hipertiroidism, la alcoolici, în cursul
tratamentelor cu unele medicamente.
INDICAŢII
Vitaminele se folosesc în doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor
uşoare, dozele fiind totuşi de 5-10 ori mai mari decât necesarul zilnic. In cazul hipovitaminozelor
grave ce îmbracă forma unor afecţiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri sunt
necesare doze mari de vitamine. Tot în doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea şi
tratarea unor afecţiuni nelegate de stări carenţiale specifice.
Vitaminele în doze terapeutice sunt bine tolerate, putând apare reacţii adverse severe, mai
ales la administrarea vitaminelor liposolubile în doze mari.

6
CAPITOLUL II. VITAMINELE LIPOSOLUBILE
Această grupă cuprinde vitaminele A, D, E, şi K .
Vitaminele A şi D se comportă ca şi hormonii, acţionând receptorii specifici intracelulari.
Caracteristica cinetică constă în reţinera în organism timp îndelungat, cu formarea de depozite
însemnate mai ales în ficat.
Vitaminele liposolubile sunt absorbite de la nivelul intestinului subţire odată cu grăsimile
alimentare, ceea ce explică de ce malabsorbţia lipidelor ( cum se întâmplă în diferite boli ca:
fibroza abistică, boala Crabn, colita ulcerativă) se asociază cu scăderea absorbţiei pentru aceste
vitamine.
În organismul uman vitaminele liposolubile sunt stocate în principal la nivel hepatic şi la
nivelul ţesutului adipos. Cu excepţia vitaminei K, vitaminele liposolubile mai lent decât cele
hidrosolubile, iar vitaminele A şi D se pot acumula şi pot avea un efect toxic pentru organismul
uman.
2.1.VITAMINA A- RETINOL
Vitamina A a fost prima vitamină liposolubilă identificată în anul1913. Această denumire
reuneşte retinoizii preformaţi, dar şi formele precursoare, provitamina A- carotenoizii.
Vitamina A se prezintă ca un lichid uleios sau amestec de lichid uleios şi cristale, de
culoare galbenă până la galben-portocalie cu miros caracteristic şi gust caracteristic.Solubilă în
alcool absolut, practic insolubilă în apă, miscibilă cu cloroform, eter şi uleiuri grase. Se conservă
în recipiente bine închise, ferit de lumină, la Separanda. Retinoizii preformaţi reprezintă un
termen colectiv pentru retinol, retinal şi acid retinoic, toate aceste forme fiind biologic active.
Carotenoizii provitamina A includ betacarotenul şi alţii, substanţe care se transformă în retinoizi
cu diferite grade de eficienţă.Retinoizii sunt sensibili la căldură, lumină şi oxidare în
aer.Betacarotenii sunt relativ mai stabili.Retinoizii sunt transformaţi în retinol la nivelul
intestinului şi transportaţi împreună cu grăsimile alimentare la nivelul ficatului, unde se
depozitează. O proteină specială- proteina care leagă retinolul (RBP)- este responsabilă de
transportul vitaminei A de la nivelul ficatului la ţesuturi.
Carotenoizii sunt absorbiţi intacti, cu o rată de absorbţie mult mai mică fată de retinol.
Dintre toti carotenoizii, betacarotenul are cel mai mare potenţial de tip vitamina A. Alimentele
aduc în organism vitamina A sub formă de esteri ai retinolului şi beta-caroten. Esterii retinolului
suferă o hidroliză înainte de absorbţie.
Retinolul se absoarbe activ din tubul digestiv.Carotenoidele sunt absorbite prin difuziune pasivă,
absorbţia fiind incompletă. Pentru absorbţia vitaminei A este necesară prezenţa:
1)sărurilor biliare;
2)lipozei pancreatice;

7
3)proteinelor şi grăsimilor alimentare.
Din preparatele cu vitamina A miscibile cu apa, aceasta se absoarbe mai bine decât din
preparatele de tip soluţie uleioasă.
DISTRIBUŢIA
Vitamina A este stocată în principal în celulele din ficat şi doar o mică parte în rinichi, plămâni,
suprarenale, retină şi grăsimi.
Vitamina A trece mai greu placenta şi poate să apară în laptele matern.
ELIMINARE
Vitamina A se elimină prin urină şi fecale.
FARMACODINAMIC. ROLURILE VITAMINEI A
Toate cele trei forme ale vitaminei A, retinolul, retinalul, acidul retinoic sunt active.
Forma activă de vitamina A are trei roluri de bază, respectiv în: vedere, creştere şi dezvoltare a
ţesuturilor şi imunitate.
VEDEREA
Vitamina A are un rol foarte important:
-în vederea nocturnă şi în perceperea culorilor;
-creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor;
-este implicată în diferenţierea celulară normală- un proces prin care celulele embrionate
se transformă în celule mature cu funcţii de înaltă specificitate.
De asemenea, susţine procesul de reproducere la ambele sexe dar şi creşterea osoasă.
IMUNITATE
Vitamina A are un rol esenţial în unele infecţii, cum ar fi pojarul sau diareea, boli a căror
evoluţie este ameliorată de aportul de vitamine A şi respectiv, agravată de hipovitaminoza A.
S-a sugerat faptul că betacarotenii şi alţi carotenoizi (fitochimici) pot avea rol antioxidant prin
neutralizarea radicalilor liberi.
Radicalii liberi sunt molecule instabiale care lezează ADN-ul celular determinând suferinţa
celulei şi crescând riscul de boli cronice.
Betacarotenii au fost de asemenea, asociaţi cu reducerea riscului de cancer pulmonar.
Lutheina şi zeaxantina, carotenoizii galbeni din porumb şi legumele verzi, pot reduce riscul de
degenerescenţă musculară şi de cataractă de vârstă.
Licopenele, pigmenţii carotenoizi roşii din tomate, pot ajuta la reducerea riscului de cancer de
prostată, boli cardiovasculare şi arsuri solare cutanate.
VITAMINA A:

8
-Este necesară pentru formarea pigmenţilor fotosensibili în retină şi prevenirea nictalopiei
(hemeralopiei);
-Este necesară pentru creşterea şi diferenţierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea
troficităţii mucoaselor şi tegumentelor;
-Are proprietăţi anticanceroase, favorizând transformarea celulelor maligne în celule normale şi
inhibând creşterea tumorilor;
-Este implicată în procesele imune şi-n apărarea antimicrobiană, stimulând formarea de
anticorpi;
-Este necesară pentru creşterea oaselor şi ţesuturilor moi;
-Este necesară pentru reproducere şi dezvoltarea embrională;
-Intervine în metabolismul steroizilor şi sinteza colesterolului;
-Influenţează funcţia tiroidei şi glandelor sexuale;
-Este cofactor în sinteza mucopolizaharidelor, în activarea sulfatului, în dehidrogenarea
hidroxisteroizilor şi-n funcţia enzimelor microzomale.
SURSE DE VITAMINA A
Organismul nu sintetizează vitamina A, dar poate transforma provitaminele în vitamina A.
Vitamina A provine din alimente, atât ca atare, cât şi sub formă de pro vitamine.
Conţin vitamina A sau carotenoide:
produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, brânza, ouăle, peştele şi uleiul din ficat
de peşte;
produse vegetale cum ar fi: fructele, roşiile, morcovii.(vezi anexa 2, fig.1)
FARMACOTERAPIE
Carenţa vitaminei A poate fi datorată:
unor diete dezechilibrate (aport insuficient);
malabsorbţiei (absorbţie redusă);
afecţiunilor biliare şi hepatice (tulburărilor de absorbţie şi depozitare în ficat);
bolilor renale (eliminare crescută)
hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitare)
deficitul proteic (diminuă cantitatea de proteine transportoare);
diabetului (conversia carotenoidelor deficitară)
Manifestările clinice ale carenţei sunt:
tulburări de vedere nocturnă (hemeralopie),
uscăciunea pielii şi mucoaselor;
hiperkeratoză;
întârzierea creşterii şi dezvoltării cu tulburări de osificare;

9
scăderea rezistentei la infecţii.
DEFICITUL DE VITAMINA A
Deficitul de aport de vitamina A poate fi o primă cauză de cecitate pentru copiii din întreaga
lume.
Nou născuţii şi prematurii, adulţii cu venituri foarte scăzute din mediul urban, persoanele
alcoolice sau cei cu boli hepatice şi bolnavii cu sindrom de malabsorbţie a lipidelor reprezintă
populaţia cu risc de hipovitaminoză A.
Unul dintre primele simptome ale deficitului de vitamina A este scăderea acuităţii vizuale, până
la orbirea la întuneric.Aceasta este o suferinţă reversibilă, dar dacă rămâne netratată poate
determina orbirea permanentă.
O altă afecţiune care poate fi condiţionată de deficitul de vitamina A este xeroftalmia (exprimată
clinic prin uscarea corneei şi a membranelor oculare, datorate lipsei de producţie a mucusului,
ceea ce lasă ochiul vulnerabil la infecţiile bacteriene).
Deficitul de vitamina A poate fi cauză de hiperkeratoză, o afecţiune în care foliculii piloşi se
impregnează cu keratina, devenind proeminenţi şi conferind tegumentului un aspect aspru, rugos,
uscat.
În ţările dezvoltate, severitatea unora dintre bolile infecţioase (cum ar fi pojarul) este corelată cu
gradul de deficit de vitamina A.
Administrarea de vitamina A se consideră a fi răspunzătoare de scăderea ratei de mortalitate prin
aceste boli.
Vârsta medie a populaţiei ţintă pentru administrare suplimentară de vitamină A este de la naştere
până la aproximativ 7 ani.
Cea mai viabilă soluţie de a preveni hipovitaminoza A este reprezentată de consumul pe termen
lung de alimente bogate în vitamina A.
INDICAŢII
Vitamina A se indică în:
prevenirea şi tratarea stării de hipovitaminoză;
afecţiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie, conjuctivite;
infecţii şi inflamaţii ale căilor respiratorii superioare;
tulburări digestive cronice;
hipertiroidie;
la copii prezintă întârzieri de creştere.
ANALOGII DE SINTEZĂ ALE VITAMINEI A
Analogii de sinteză ai vitaminei A au acţiune asupra proliferării şi diferenţierii ţesuturilor, în
special a epiteliilor, astfel:

10
Tretinoidul sau acidul all-trans este folosit pentru tratamentul local al acneei. Poate fi folosit pe
cale orală în doze mari pentru tratamentul leucemiei acute promielocitare în asociere cu
chimioterapia;
Isotretinoinul este izomerul tretinoinului şi se utilizează în tratamentul acneei grave
nodulochistice, acneei rozacee gravă şi în tulburări de keratinizare rezistente la etretinat.Se
administrează oral sau cutanat;
Etretinatul, retinoid asemănător acitretinei se utilizează în tulburări congenitale de keratinizare,
psoriazis, ihtioză şi alte afecţiuni dermatologice, avănd avantajul unei durate lungi de acţiune;
Acitretinul este forma activă a etretinatului, având aceleaşi indicaţii cu acesta, însă o durată de
acţiune mai scurtă.
Aceşti compuşi pot produce o serie de reacţii adverse caracteristice, cel mai important de
semnalat fiind riscul crescut de teratogenitate.
FARMACOTOXICOLOGIE
Hipervitaminoza A poate fi determinată de administrarea pe termen lung de suplimente de
vitamina A sau de dozele foarte mari administrate.
Aportul excesiv de vitamina A este teratogen, fiind răspunzător de apariţia unor defecte
congenitale cum sunt: Palatoschizis, anomalii congenitale de cord, malfunctii cerebrale.
Aportul excesiv acut în perioada de sarcină poate determin avorturi spontane.Femeile însărcinate
trebuie să evite suplimentele prenatale cu conţinut bogat de retinal, ca şi medicaţia bogată în
retinoizi (accutane, retinA)
Consumul prelungit şi excesiv de alimente bogate în vitamina A poate duce la hipercarotenemie
- condiţie care asociază carotenodermia (coloraţia portocalie a tegumentului) şi nivele sangvine
crescute ale carotenilor (de obicei nu este nocivă).
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse la vitamina A sunt doză dependente şi apar la mari.
Manifestările clinice ale hipervitaminozei A sunt:
SNC - oboseală, iritabilitate, cefalee;
Aparat digestiv - anorexie, greaţă, vomă;
La nivelul pielii şi mucoaselor - piele uscată, pierderea părului, uscăciunea gurii, nasului;
La nivelul oaselor - îngroşarea oaselor lungi, încetinirea creşterii;
Sânge - anemie aplastică, leucopenie;
Hepatic - stare icterică, hepatomegalie, creşterea enzimelor hepatice;
La nivelul ocular - tulburări de vedere;
Efecte teratogene - excesul de vitamină în timpul sarcinii poate produce malformaţii la fat.
PRODUSE FARMACEUTICE CE CONŢIN VITAMINA A

11
1) Vitamina A:
caps, moi 50.000 u.i.ct x 24 Pa 1,45
2) Vitamina A Forte
caps, moi 50.000 u.i. c t x 30 Pa 3,18
SicovitA:
draj. 10.000 u.i. Fl.x 50 Pa 1,03
sol. inj.300.000 ul/ml. Fiola 1 ml Ct x 5 Pa 1,77 Admin, oral. Adulţi 2-4 draj./zi.
Vitamina A:
sol. orală în picături cu 30.000 u.i./ml. Flacon 10 ml Pa 1,40 Admin, oral. Adulţi 50-100 pic./zi.
Sugari 2-40 pic în 1-3 prize. Copii 2-15 ani 10-60 pic în 2 reprize.
SicovitA:
fiole 1 ml cu 300.000 u.i./ml et x 5; 10 Pa 1,77; 3,09 Admin. adulţi inj. i.m. o fiolă
Vitamina A
caps.gelatin. 50.000 u.i. et x 30. Pa 3,41 Admin.orală. Adulţi 1 capsulă/zi.
Vitamina A şi D în combinaţii
Vitamina A+D2:
vit.A 2750 u.i.; vit.D 550 u.i. Caps.gelat. Ct. x 30
Admin.oral. Adulţi 2-4 caps./zi.
Combinaţii de vitamine
Eurovita A+E; FORTE
Acetat retinol 2500 u.i.; Acetat tocoferol 50/150 mg. Capsule moi ct. x 30. Admin. 1-2 caps./zi.
8) Mixavit
Vit. A; Vit. D; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B l 2 ; Vit. C; Nicotinamida. Sirop, flacon x 120
ml.
2.2.VITAMINA D- CALCIFEROL
In secolul al 17-lea deficitul de vitamina D era atât de frecvent la copiii din Marea Britanie, încât
afecţiunea era cunoscută ca „ boala copiilor englezi".
La mijlocul secolului al 18-lea, uleiul de ficat de cod a devenit foarte obişnuit pentru tratamentul
acestei boli.
Elmer McCollum şi colaboratorii au descoperit în 1925 că substanţa antirahitică din ficatul de
cod este vitamina D.
Vitamina D (calciferolii), numită şi vitamina antirahitică, este o vitamină liposolubilă.
Vitamina D se prezintă sub formă de cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fară miros şi
fară gust. La aer şi la lumină se descompune.
Solubilă în cloroform, eter, uleiuri grase, practic insolubil în apă.

12
Se conservă în recipiente bine închise, ferite de lumină, la rece, la Separanda.
În grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D7. Cei mai importanţi compuşi din
grupul calciferolilor sunt:
ergocalciferol (D2)
colecalciferol (D3)
calcifediol - metabolit activ
calcitriol - metabolit activ
alfacalcidol
un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.(vezi anexa 2, fig.2)
SURSE DE VITAMINA D
Colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogenă şi exogenă.
El este sintetizat la nivelul pielii plecând de la 7 dehidro-colesterol (provitamina D3) care este
convertit în vitamină D3 sub influenţa razelor U.V.
Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat în ergocalciferol şi apoi în
colecalciferol.
Vitamina D se găseşte în:
ficat, peşte gras, unt, lapte, brânză, gălbenuş de ou, dar şi expunerea la soare minim 15 min.,
câteva zile pe săptămână.(vezi anexa 2, fig.3)
Deoarece vitamina D este relativ stabilă în alimente, multe ţări au recurs la fortifierea formulelor
şi produselor de lapte cu vitamina D pentru a preveni rahitismul.
Expunerea la lumină a laptelui fortifiat cu vitamina D poate duce la pierderea de cantităţi
semnificative din această natură.
Vitamina D este absorbită în partea superioară a intestinului subţire, odată cu grăsimile din
alimente şi trasportată la ficat. La nivel cutanat, radiaţiile ultraviolete transformă un derivat de
colesterol în colecalciferol, care trece în circulaţie şi care este transportat şi el către ficat.
La nivel hepatic, vitamina D este transformată în calcidiol, o formă inactivă care circulă în
sânge. Rinichii preiau calcidiolul şi îl transformă într-o formă activă de vitamina D - calcitriol.
Persoanele cu insuficientă renală cronică au nivele foarte mici de calcitriol şi trebuie să
primească un supliment de vitamina D de rutină.
FARMACOCI NETICĂ
ABSORBŢIA. Vitamina D administrată oral se absoarbe rapid din intestinul subţire, necesitând
prezenţa bilei. Faţă de vitamina D2, vitamina D3 se absoarbe complet şi mai rapid.
Absorbţia scade în:
-afecţiuni biliare şi hepatice
-sindrom de malabsorbtie

13
Vitamina se absoarbe bine şi după administrarea intramusculară.
DISTRIBUŢIA. După absorbţie ea este transportată la ficat. In sânge ea circulă legată de o
proteină specifică. Ea poate fi stocată în ţesutul adipos şi ficat timp îndelungat.
METABOLIZAREA. Are loc la nivelul ficatului şi rinichilor, unde se formează o serie de
metaboliti activi.
ELIMINAREA. Vitamina D se elimină prin fecale prin intermediul bilei şi o mică cantitate este
excretată în urină.
FARMACODINAMIE. ROLURILE VITAMINEI D
Vitamina D este implicată în homeostazia calciului şi fosfaţilor prin influenţarea:
absorbţiei
mobilizării din oase
eliminării renale a acestora
Cea mai cunoscută funcţie a vitaminei D este aceea de a regla nivelele serice de calciu şi fosfor.
Vitamina D creşte absorbţia acestor minerale de la nivelul tractului gastrointestinal. In
combinaţie cu parathormonul, vitamina D favorizează reabsorbţia calciului la nivel renal şi
mobilizarea lui din oase.
Vitamina D controlează nivelul seric, dar şi pe cel intracelular, al calciului, dacă aportul
alimentar nu este optim.
Calcitriolul influenţează creşterea celulelor normale şi a anumitor celule canceroase. Aportul
adecvat de vitamina D s-a apreciat că ar reduce riscul de cancer la sân, colon sau prostată.
Implicarea calciului în contracţia musculară, inclusiv a miocardului, deficitul de vitamină D
putând fi incriminat prin hipocalcemie, în anumite tulburări de contractilitate miocardică.
Nivelul seric scăzut de calciu şi fosfat aduce la eliberarea hormonului paratiroidian din glandele
paratiroidiene, hormon ce creşte activitatea enzimatică la nivel renal şi favorizează conversia
vitaminei D în formele sale active, respectiv în calcitriol.
La nivel intestinal
Vitamina D (calcitriolul) stimulează absorbţia calciului şi fosfatului, favorizând sinteza unor
proteine.
La nivel renal
Vitamina D activă (calcifediolul) creşte retenţia din urină a calciului şi fosfatului prin creşterea
reabsorbţiei acestora la nivelul tubilor renali proximali.
La nivel osos
Calcifediolul şi calcitriolul participă la mineralizarea normală a oaselor. Când valorile calcemiei
scad, la nivelul osos are loc o stimulare a reabsorbţiei osoase.

14
Când există un deficit de calciu în oase, sub acţiunea vitaminei D creşte calcemia şi are loc
depunerea calciului în oase.
La nivelul paratiroidelor
La nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhibă sinteza parathormonului într-un mod indirect creşte
calcemia şi inhibă expresia unei gene responsabilă de sinteza sa.
Calcitriolul intervine în diferenţierea şi maturarea mononuclearelor, keratinocitelor şi producerea
de limfokine, el putând de asemenea inhiba anumite proliferări celulare.
Dihidrotahisterolul mobilizează calciul din oase şi creşte calcemia, având acţiune rapidă şi de
scurtă durată faţă de calciferol.
FARMACOTERAPIE
Hipovitaminoza D poate să apară: -prin lipsa: sau insuficienţa expunerii la soare;
-prin aportul insuficient de alimente;
-la persoanele cu malabsorbţie;
-la cei cu afecţiuni hepatice şi biliare ce pot afecta absorbţia vitaminei;
-la persoanele cu acidoză hipocloremică şi insuficienţă renală cronică, datorită inhibării
calcitriolului;
-la femei însărcinate şi-n perioada de alăptare;
-la prematuri şi-n perioadele de creştere;
-la cei cu toleranţă (rezistenţă) la vitamina D, datorată probabil unei deficienţe genetice;
-la persoanele ce folosesc timp îndelungat medicaţia anticonvulsivantă (fenobarbital, fenitoină),
care prin efectul inductor enzimatic afectează metabolismul vitaminei;
-la cei ce folosesc doze mari de glucocorticoizi;
Rahitismul se exprimă clinic prin deformări ale sistemului osos,începând de la nivelul craniului -
bose frontale, craniotabes - şi continuând cu şanţul submamar Harrison, mătăniile costale,
deformări ale cartilajelor de creştere, tibie incurbată, acestea corectându-se dacă se administrează
în timp util un supliment de vitamina D.
Aceste semne sunt întâlnite şi la pacienţii cu sindrom de malabsorbţie a lipidelor.
La adulţi, deficitul de vitamina D este responsabil de osteomalacie sau „oase moi", crescând
riscul de fracturi de şold sau cu altă localizare.
Deficitul de vitamina D contribuie de asemenea la osteoporoză.
INDICAŢII
Vitamina D este folosită în prevenirea şi tratamentul stărilor carenţiale (hipovitaminozei) D.Ea se
indică în:
rahitism
osteomalacie

15
osteoporoză
hipocalcemie
hipoparatiroidie
tuberculoză cutanată
Suplimentul de vitamină D la vârstnici reduce riscul de fracturi osteoporotice.
Nou-născuţii prezintă depozite de vitamină D care durează aproximativ 6 luni.
Laptele de mamă conţine relativ puţină vitamină D liposolubilă, dar este bogat într-un derivat
hidrosolubil (sulfat de vitamina D) ceea ce asigură un aport suficient de vitamină D pentru
sugarii alimentaţi la sân.
Se recomandă pentru ţările cu climat temperat, o expunere bună la lumina solară şi un aport
suplimentar de vitamina D sub controlul medicului pediatru.
Adulţii şi mai ales vârstnicii prezintă risc de deficit de vitamina D din mai multa motive:
tegumentul, ficatul şi rinichii îşi pierd capacitatea de a sintetiza şi activa vitamina D odată cu
înaintarea în vârstă, iar adulţii consumă puţin lapte sau deloc.
Persoanele în vârstă se aventurează tot mai rar în afara casei, şi dacă o fac nu se expun prea mult
la soare sau se protejează cu creme cu ecran solar, ceea ce contribuie la scăderea sintezei
cutanate de vitamina D.
Cremele cu ecran solar cu factor de protecţie 8 sau mai mare, împiedică sinteza vitaminei D.
Expunerea la soare nu determină intoxicaţii cu vitamina D, iar pentru mulţi dintre noi expunerea
feţei, mâinilor şi a braţelor în zilele de vară, timp de 15 min., 5-6 zile/săptămînă furnizează
suficientă vitamină D.
Persoanele cu pielea închisă la culoare au nevoie de o perioadă de expunere la soare mai lungă,
deoarece melanina (un pigment cutanat) funcţionează ca un ecran de protecţie solară.
Recomandările dietetice susţin că nu este necesar un supliment de vitamina D la adulţi, dacă se
respectă regulile de expunere la soare.
Totuşi pentru persoanele care nu se aventurează în afara casei sau care locuiesc într-un climat
nordic ori predominant înnorat, este nevoie de o atenţie suplimentară privind sursele naturale de
vitamina D, eventual de un supliment medicamentos.
Plantele sunt sărace în vitamina D, astfel că un regim strict vegetarian impune acoperirea
necesarului prin expunere prelungită la soare, alimente fortificate ori suplimentate de vitamina
D.
Se folosesc:
calcidolul, calcifediolul, calcitriolul la renali în osteodistrofie renală;
ergocalciferolul, colecalciferolul, dihidrotahisterolul la renali şi cei cu hipoparatiroidism.
Calcipotriolul un analog al calcitrioluluise foloseşte local în forme uşoare şi medii de psoriasis.

16
FARMACOTOXICOLOGIE
Administrarea în cantităţi mari a vitaminei D poate duce la fenomene de hipervitaminoză, cu
hipercalcemie şi hipercalciurie, însoţite de calcefieri ale ţesuturilor moi de la nivelul inimii,
rinichilor, vaselor de sânge, plămânilor, ochilor.
Manifestările ce apar sunt:
digestive: greaţă, vomă, anorexie, diaree şi constipaţie;
renale:poliurie, proteinurie, calculi renali;
cardio-vasculare: hipertensiune arterială, calcifierea arterelor aritmii;
oase, muşchi: dureri musculare, întârzieri de creştere la copil, osteoporoză;
nervoase : astenie, cefalee;
la fat: stenoză aortică, cu suprimarea activităţii paratiroidiene.
Tratamentul acestei hipervitaminoze constă în oprirea vitaminei D, diminuarea calciului, aport de
lichide, eventual glococorticoizi.
TOXICITATE
Efectele toxice ale vitaminei D apar când se administreză excesiv suplimente medicamentoase.
Exemplu: administrarea a mai mult de 2 picături de vigantol/zi la sugar, combinarea vigantolului
cu preparate de tip polivitamine, care conţin ele însele o cantitate suficientă de vitamina D sau
administrarea concomitentă de vigantoli şi vitamina D injectabil i.m. cu atât mai periculoase cu
cât sunt administrate pe o perioadă mai mare de timp.
Excesul de vitamina D creşte nivelul seric al calciului, urmat de precipitarea calciului în
ţesuturile moi şi formarea de calcuri renali unde calciul se concentreză într-un efort al
organismului de a-1 excretă.
FARMACOGRAFIE
Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este:
-copii până un an: 0,0075-0,010mg; copil 1- 10 ani: 0,010 mg; bărbaţi: 0,005 - 0,010 mg; femei
însărcinate: 0, 010 mg.
Ergociferolul se administrează:
-profilactic la gravide şi femei ce alăptează: 1000-5000 u.i./zi;
curativ la gravide şi femei ce alăptează:600000 u.i./zi la 4-6 săptămâni;
pentru profilaxia rahitismului la sugar: 400-1000 u.i./zi;
pentru tratamentul rahitismului: 400000-600000 u.i. oral, injectabil într-o priză sau 5000-15000
u.i./zi în 2-3 reprize, timp de 3-6 săptămâni asociat cu calciu.
Colecalciferolul se administrează:
profilactic în rahitism: 200000-400000 u.i. la 6 luni;
curativ în rahitism 200000 u.i. pe săptămână, 2 săptămâni;

17
curativ în osteomalacie: 200000 u.i. la 2 săptpmâni pentru 3 luni.
Dihidrotahisterolul se administrează oral, 0,5-1 mg/zi. Alfacalcidolul se adm. între 0,00025-
0,001 mg/zi (0,25-1 ng/zi) la adult şi 0,00005-0,0001 mg/kg/zi (50-100 ng/kg/zi) la copil.
Calcitriolul se adm.0,00025-0,0001 mg/zi (0,25-1 ng/zi).
PRODUSE FARMACEUTICE CE CONŢIN VITAMINA D
Ulei de peşte cu vit.D: - ulei de peşte 300 mg
- vitamina D2 200 u.i. (5mg) -capsule moi ct. x 30
Vitamina A+D2 (Biofam): - vit.A 2750 u.i.
vit.D 550 u.i.
capule gelat. Ct.x30
ERGOCALCIFEROL
Sicovit D2 (sicomed)
Fiolă inj. de 1 ml cu 400.000 u.i.; 600.000 u.i. (15mg), ct x 5
DIHIDROTAHISTEROL
A.T. 10 (Mern, Germania)
Pic. Orale, sol. 1 mg/ml. Flacon 15 ml.
TACHISTIN (CHAUVIN ANKERPHARM, GERMANIA) Pic.orale, sol. 1 mg/ml. FI. 20
ml.
Sol.buv. 1 mg/ml. Flacon 20 ml.
ALFACALCIDOLUM
Alpha D3 (Teva, România)
caps.moi 0,25 meg ct x 50
caps.moi 0.50 meg c t x 3 0
caps.moi 1 meg c t x 3 0
CALCITRIOLUM
-Osteo D (Teva, Israel)
-RocaItrol(Roche, România)
- caps.moi 0,25 meg c t x 100
- caps.moi 0,50 meg et x 100
COLECALCIFEROLUM
Vigantol Oii ( Germania)
-sol.orală în picături 1 ml/30 pic. Conţine 0,5 mg.colecalciferol, coresp.la 20.000 u.i. vit.D3, FI.
10 ml.
VIGANTQLETTEN- 500 - 1000 (Merck. Germania)
-compr.cu 0,0125/0,250 mg colecalciferol, coresp.la 500/1000 u.i. vit.D3, F1.30 ml.

18
VITAMINA D3 (BIOFARM)
pic.orale, sol. 0,45 mg/ml. FI. 10 ml.
SICOVIT D3 (SICOMED SA) ZENTIVA
-fiole 1 ml cu 200.000 u.i. colecalciferol în sol.apoasă inj. Ct. x 5f -fiole de 2 ml cu 600.000 u.i.
colecalciferol în sol.inj. -fiolă buvabilă 600.000 u.i./ml
PARICALCITOLUM
ZEMPLAR (Abbott labs.ltd.,Spania) -sol.inj. 5 ng/ml. Fiolă 1 ml, 2 ml et x 5
COMBINAŢII
FLUOR.VIGANTOLETTEN. 500,100
-vit. D3 500 u.i.
-florură de sodiu 0,55 ng(0,25mg) -vit.D3 1000 u.i.
-florură de sodiu 0,55 mg (0,25 ng), compr. x 30.
2.3. VITAMINA E-TOCOFEROL
Sub numele de vitamina E este desemnată familia tocoferolilor, cel mai activ fiind alfa
tocoferolul.
Este o vitamină liposolubilă, numită şi vitamina antisterilitate, stabilă la lumină şi căldură în
absenţa oxigenului, dar care se oxidează în prezenţa oxigenului.(vezi anexa 2, fig.4.)
Legătura între deficitul de vitamina E şi infertilitate la şoareci a fost descoperită prima dată în
1922 de către Herbert Evans şi Katarine Scott Bishop.
Denumirea chimică a vitaminei E - tocoferal - derivă din toco - legat de naşterea unui copil.
Vitamina E se prezintă ca un lichid uleios, vâscos, limpede, galben- verzui, fară miros,
fotosensibil.
Uşor solubil în acetonă, alcool absolut, cloloform, uleiuri grase, practie insolubil în apă. Se
conservă în recipienţi bine închişi feriţi de lumină.
Vitamina E acoperă o familie cu 8 componente, apărute pe cale naturală: patru tecoferoli şi patru
tecotrienoli, dintre care alfa- tecoferolul este singurul cu activitate de tip vitamina E la nivelul
organismului uman.
Vitamina E este foarte susceptibilă, de a fi distrusă de oxigen, metale, lumină. Prin urmare,
depozitarea şi conservarea pe termen lung al alimentelor este urmată de scăderea cantităţii de
vitamina E, la fel şi prepararea termică prin prăjire în grăsime animală.
Ca la orice vitamină liposolubilă, absorbţia vitaminei E necesită o bună absorbţie a grăsimilor
alimentare.
Vitamina E este depozitată în principal, în ţesutul gras şi numai în mică parte în ţesutul muscular.
De altfel, mai poate fi găsită şi în membranele celulare.
SURSE DE VITAMINA E

19
Vitamina e o găsim în următoarele produse:
uleiuri de origine vegetală (ulei de soia);
legume cu frunze verzi;
cereale integrale;
ficat, carne;
unt, lapte;
ouă;
grăsimi animale.(vezi anexa 2, fig.5)
FARMACOCINETICĂ
Absorbţia. Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal incomplet (intre 2-40 %), având nevoie
pentru absorbţie de prezenţa sărurilor biliare. Ea intră în circulaţie şi ajunge la ficat.
Distribuţia. Transportul în sânge se face cu ajutorul lipoproteinelor. Se distribuie larg în
organism, ţesuturile cu concentraţie ridicată de vitamina E fiind ţesutul adipos, ficatul, anumite
glande endocrine şi trombocitele.
Metabolizarea. Vitamina E este puţin sau deloc metabolizată în organism, suferind procese de
oxidare şi conjugare.
Eliminarea. Se elimină prin intermediul bilei în fecale, o mică parte eliminându-se şi urinar ca şi
glucuronoconjugaţi.
FARMACODINAMIE. ROLURILE VITAMINEI E
Vitamina E îndeplineşte mai multe roluri în organism:
-Are efect antioxidant în vitro şi în vivo;
-Este implicată în metabolismul acizilor nucleici;
-Intervine în metabolismul seleniului;
-Intervine în activitatea glandelor sexuale;
-Are un rol în intergritatea morfo-funcţională a muşchilor;
-Are activitate antiagregantă plachetară;
-Intervine în funcţia imună unde creşte imunitatea mediată celular la vârstnici.
Vitamina E este un bun antioxidant şi unul dintre principalele mecanisme de apărare a
organismului împotriva leziunilor oxidative provocate de radicalii liberi.
Activitatea ei este crescută de alţi antioxidanţi, cum sunt vitamina C şi seleniu.
Vitamina E întrerupe lanţul reacţilor determinate de radicalii liberi prin oxidarea acestora,
protejând astfel membrana celulară de atacul radicalilor liberi.
Oamenii de ştiinţă au stabilit implicarea stresului oxidativ în dezvoltarea cancerului, artritei
cataractei, bolilor de cord şi în procesul de îmbătrânire însuşi.

20
Nu s-a dovedit încă dacă suplimentarea cu megadoze de vitamina E oferă protecţie împotriva
bolilor de cord şi a cancerului mai mare decât cea obţinută prin dietă şi schimbarea stilului de
viaţă.
-Prevenirea aterosclerozei şi de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de origine
ateromatoasă, scăderea riscului de afecţiuni coronariene;
-Prevenirea cancerelor (în principal cancer de prostată la fumători).
Carenţa de vitamină E care se poate instala în cadrul sindromului de malbsorbţie lipidică nu
prezintă simptome specifice, putând apare:
tulburări neurologice;
tulburări musculare;
fragilitate eritrocitară şi anemie hemolitică la prematuri;
scăderea activităţii suprarenalelor şi hipofizei;
creşterea riscului aterosclerotic.
DEFICITUL DE VITAMINA E
Datorită unei largi răspândiri a utilizării uleiurilor vegetale, deficitul de vitamina E este destul de
rar. Majoritatea deficitelor apar la persoanele cu sindroame de malbsorbţie.
Adulţii fumători cu diete foarte sărace în grăsimi au risc de a prezenta deficit de vitamina E.
Prematurii sunt susceptibili în mod particular la anemie hemolitică (determinată de distrugerea
eritrocitelor) din cauza deficitului de vitamina E; ei sunt născuţi cu depozite mici de vitamina E,
care sunt depăşite de creşterea rapidă, şi nu absorb eficient vitamina E din tubul digestiv.
Pentru a preveni acest tip de anemie pentru prematuri au fost concepute formule speciale de lapte
îmbogăţit cu vitamina E sau se recomandă administrarea de suplimente de vitamina E.
INDICAŢII.
Vitamina E este indicată pentru prevenirea şi tratarea stărilor carenţiale la:
-Cei cu malbsorbţie intestinală; -Femeile însărcinate şi cele care alăptează;
-La prematurii hrăniţi artificial, la cei cu fibroplazie retroleticulară cărora li s-au administrat
cantităţi mari de oxigen;
-La vârstnici cu tulburări de circulaţie periferică. Mai poate fi indicată în: -avort habitual;
sterilitate; distrofii musculare; hepatită cronică; dermatoze;
FARMACOTOXICOLOGIE
Dozele mari şi tratamentele îndelungate pot produce tulburări genitale cum ar fi:-oligospermie,
ozospermie involuţia ovarelor,tulburări ale menstruatiei.
Pot apărea hemoragii, dureri de cap, oboseală, greaţă, tulburări de vedere.Dozele mari de
vitamina E interferează cu acţiunea vitaminei K sau care primesc tratament cu warfarină ori
aspirină prezintă risc de megadoze de vitamina E.

21
FARMACOGRAFIE
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina e este:
-copii până la un an: 3-4 mg;
-copii între 1-10 ani: 6-7 mg; -bărbaţi: 10 mg;
-femei: 8 mg;
-femei gravide: 10 mg; -femei care alăptează: 10-12 mg.
PREPARATE CU VITAMINA E
EURO VITA E: caps.moi 100 mg; 400 mg; ct x 30;
SICOVIT E: caps. 100 mg; fiole 1 ml/30 mg/ml; ct x 5;
VITAMINA E: caps.gelatin. 100 mg-400 mg; ct x 30;
VITAMINA E FORTE: caps.gelatin. 100 mg; ct x 30;
VITAMINA E: capsule moi 200 mg, 400 mg. FI. X 30.
Combinaţii de vitamine
Acetat retinol 2500 u.i.; acetat tocoferol 50/150 mg caps.moi; ct x 30. Administrare: 1-2 caps./zi.
2.4.VITAMINA K- FITOMENADIONA
În anul 1929 cercetătorul danez Henrik Dam, a fost primul care a remarcat că vitamina K joacă
un rol important în formarea cheagului sangvin şi a denumit-o vitamina K, de la Koagulation.
Vitamina K se prezintă ca un lichid vâscos, limpede, galben, aproape fară miros. Uşor solubil în
cloroform şi eter, puţin solubil în alcool, practic insolubil în apă.
Se conservă în recipiente închise ferit de lumină.
Vitamina K cuprinde o familie de compuşi cunoscuţi sub numele de chinone.Filochinonele
reprezintă forma cea mai activ biologic.(vezi anexa 2, fig.6)
Menachinonele sunt secretate de bacteriile colonice şi absorbite, reprezentând aproximativ 10%
din nevoile totale de vitamina k. Absorbţia de vitamina k este dependentă de raţia normală de
grăsimi alimentare.
Vitamina K este depozitată în ficat.
În grupul vitaminei K intră mai mulţi compuşi care au în comun nucleul 1,4- naftochinonic.Doza
terapeutică în administrarea orală la adulţi este de 50-200 mg/zi. Administrarea se poate face şi
parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg/zi.
Astfel au fost descrise: -vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona; -vitamina K 2 sau
menachinona, farnochinona; -vitamina K3 sau menadiona;
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele două naturale, ultima de sinteză.
Se folosesc şi formele hidrosolubile ale vitaminei K1 şi K3, phytomenadioni natrii diphosphas,
respectiv menadionii natri bisulfis. De la menadionă s-au obţinut alte vitamine K sintetice,
hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul, K5-K7 compuşi cu grupări aminice.

22
SURSE DE VITAMINA K
Vitamina K1 este prezentă în produsele vegetale cum ar fi:
-frunze verzi (spanac)
-tomatele
-stigmatele de porumb -uleiurile vegetale
Vitamina K2 o găsim în produse animale cum ar fi carnea şi peştele dar este sintetizată şi de
flora intestinală la om.(vezi anexa 2, fig.7)
FARMACOCINETICĂ
Absorbţie. Vitamina K naturală, liposolubilă, se absoarbe din intestinal, având nevoie de
prezenţa sărurilor biliare.
Distribuţie. În ficat o parte este depozitată (ficatul fiind cel mai bogat în vitamină), o parte este
oxidată la produşi inactivi.
Metabolizare. Metabolizarea se face rapid, rezultând glucuronoconjugaţi polari, uşor de
eliminat.
Eliminare. Eliminare vitaminei K şi metaboliţilor săi se face în principal prin fecale, o proporţie
mică excretându-se şi în urină.
FARMACODINAMIE
Vitamina K este implicată în coagularea sângelui, intervenind în formarea unor factori ai
coagulării - factorii II,VII, IX, X, cât şi a unor factori anticoagulanţi - proteina C şi S. Aceştia
sunt proteine specifice sintetizate în ficat plecând de la precursorii inactivi printr-un proces la
care participă vitamina K.
Produşii rezultaţi din carboxilarea dependentă de vitamina K intervin şi în procesul mineralizării
osoase cum este cazul osteocalcinei produsă de osteoblaste.
Pentru a-şi exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sănătoase, funcţionale care
să sintetizeze precursorii factorilor coagulanţi.
FARMACOTERAPIE
Deşi organismul uman sintetizează vitamina K, carenţe ale acestei vitamine pot fi întâlnite în
anumite situaţii:
la nou-născut, datorită florei intestinale insuficient dezvoltată, aportului redus de vitamină prin
laptele matern şi trecerii reduse a vitaminei prin placentă;
după administrarea orală timp îndelungat a unor antibiotice şi chimioterapice cu spectrul larg
care pot distruge flora sau profită (sulfamide, tetracicline);
la cei care primesc timp îndelungat alimentaţie parentală;
cantitate redusă de bilă în intestin (icter mecanic, fistulă biliară);

23
sindrom de malabsorbţie;
afecţiuni hepatice în care nu se pot forma prefactorii coagulării (hepatită, ciroză, insuficienţă
hepattică severă);
Carenţa se manifestă prin sângerări de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestivă, hematurie,
sângerări post-operatorii, rar hemoptizie şi hemoragii cerebrale.
Reducerea nivelelor plastmatice ale vitaminei K determină o scădere a densităţii osoase şi un risc
crescut de fracturi.
INDICAŢII
Tratamentul cu vitamina K se indică în:
carenţele vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
supradozarea anticoagulantelor orale , care sunt antivitamine K;
diateze hemoragice;
hipoprotombinemii ce pot apărea în tratamentele cu salicilati;
supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinală.
Vitamina K nu este eficace în hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpură (tulburări de
hemostază, leziuni vasculare, deficienţe ale trombocitelor), scorbut (carenţă de vitamina C),
anemie aplestică (afectarea măduvei hematoformatoare).
FARMACOTOXICOLOGIE
Suplimentele de vitamina K1 şi K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi, 24 de săptămâni pot
produce reacţii alergice şi discomfort gastric.
Administrarea vitaminei K1 poate determina alterarea senzaţiei gustului, înroşirea feţei,
transpiraţie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie să se facă
lent.
Administrrarea manodionei se evită la nou-născuţi prematuri şi sugari fiindcă poate da anemie
hemolitică, hiperbilirubinemie, favorizând icterul nuclear.
Dozele mari de vitamina K pot reduce efectul medicaţiei anticoagulante (ex. Warfarina).
Persoanele care primesc tratament cu aceste produse trebuie să-şi controleze aportul zilnic de
vitamina K. Suplimentele de vitamina A şi D pot prezenta un risc pentru statusul vitaminei K.
Vitamina A interferează cu absorbţia vitaminei K, iar doze mari de vitamina E scad nivelul seric
al vitaminei D şi pot fi responsabile de sângerări.
Toxicitatea datorată unui aport alimentar foarte mare este improbabilă deoarece, organismul
elimină vitamina K mult mai rapid decât pe alta vitamine liposolubile.
FARMACOGRAFIE
Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
copii până la un an: 0,005-0^)1 mg;

24
copii între 1-10 ani: 0,015-0,03 mg;
bărbaţi: 0^045-0,08 mg;
femei'^045-0,065 mg;
femei gravide: 0,0(p mg;
femei care alăptează: 0,065 mg.
FITOMENADIONA se administrează oral şi parental. La adulţi 5-10 mg/zi i.v. în hemoragii
obişnuite. În caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreză 20-100 mg/zi. Se fac
determinări ale timpului de protrombină.
Pentru nou-născuţi se administreză 1 mg/kg i.m. într-o administrare şi se repetă la 2-3zile.
Pentru copii mai mari, 1-15 ani, se administrează 5-10 mg/zi i.m., 3 zile sau 10 mg/săptămână.
MENADIONA se administrează oral evitându-se la nou- născuţi prematuri şi sugari.
Produse farmaceutice ce conţin vitamina k
-Fitomenadionă (Terapia) - soluţie injectabilă 10 mg/ml. Fiolă 1 ml.ct x 5.

25
CAPITOLUL III. PRODUSE FARMACEUTICE CU VITAMINE

OPTICAL COMPOUND.
Tiamina; Vit. B2; Vit. B6, Nicotinamida; Pantotenat de calciu; Vitamina C; Palmitat de Retinol;
Vitamia D2; Vitamina E; Carbonat de calciu; Gluconat feros.
Compr.eff. Tub x 12 compr.eff.
OPTICAL
Vitamina A; Vitamina B l ; Vitamina B2; Vitamina B6; Vitamina C; Vitamina D2; Vitamina E;
Pantotenat de calciu; Nicotinamidă; Carbonat de calciu.
Comprimate efervescente. Tub x 12.
PICOVIT
Vitamina A; Vitamina D3; Vitamina B l ; Vitamina B2; Vitamina B6; Vitamina B12;
Nicotinamidă; Pantotenat de calciu; Acid folie; Vitamina C; Calciu; Fosfor.
Brajeuri.Ctx30.
KIDDIPHARMA TON
1 ml sirop conţine: Calciu sub formă de glicerofosfat de calciu; Fosfor; Vit. B l ; Vit. B2; Vit.
B6; Vit. D3; Vit. E; Vit. PP; Dexpantenol Flacon 100 ml; 200 ml.
Adm.: - copii 1-5 ani: 7,5 ml (1-1,2 linguriţă pe zi)
- copii peste 5 ani, adolescenţi, adulţi: 15 ml (3 linguriţe) pe zi.
DUOVIT
Drajeu roşu:
Vitamina A; Vit. C; Vit. B6; Vit. B l ; Vit. B l 2 ; Vit. D3; Nicotinamidă; Ca pantot; Vit. B2; Acid
folie. Drajeu albastru: Magneziu; Calciu; Fosfor; Fier; Zinc; Cupru; Mangan; Molibden. Cutie 20
drajeuri roşii şi 20 drjeuri albastre. Adm. Adulţi şi copii peste 10 ani, un drajeu roşu şi unul
albastru pe zi.
MULTIBIONTA PLUS MINERAL
Vit. A; Colecalciferol; Vit. B l ; Vit. E; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B l 2 ; Acid folie; Nicotinamida;
Pantotenat de calciu; Acid ascorbic; Fumarat feros; Fier pulv.; Oxid de cupru; Sulfat de mangan;
Zinc oxid. Drajeuri. Ct x 30.
SUPRADYN
Vitamina A; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B l 2 ; Biotina; Nicotinamida; Calciu pant.; Vit. C;
Vit. E; Calciu; Fier; Magneziu; Mangan; Cupru; Molibdat sodic.. Coprimat efervescent. Ct. x 10.
Adm. Oral. Adulţi l/zi. Copii î/2-1/zi.
TRIOVIT
Betacaroten; Tocoferol acetat; Acid ascorbit; Seleniu. Capsule. Ct. x 30.

26
Adm. 1-2 caps./zi, după masă. Serii de 2 luni, 2-3 serii/an.
MIXA VIT
Sirop, 5 ml conţinând: Vit. A 5000 u.L; Vit. D 500 u.i.; Vit. Bl 5 mg; Vit. B2 2 mg; Vit. B6 6
mg; Vit. B12 6 mg; Nicotinamida 20 mg; Vit. C 50 mg.
Flacon 120 ml.
SANA-SOL
Sol. Internă, 10 ml.conţinând: Vit. A, Vit. D3; Vit. E 10 mg; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. PP; Vit. B6;
Vit. B l 2 ; Acid pantotenic; Vitamina C. Flacon 500 ml.
MULŢI SIS V
Vit. A; Vit. D2; Vit. C; Vit. B2; Vit. B12; Acid folie; Vit. B l ; Vit. B6; Nicotinamida; Pantotenat
de calciu; Draj. Ct. x 40.
CENTRUM JUNIOR
Vit. A; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. 6; Vit. B l 2 ; Acid folie; Biotina; Vit. PP; Acid Pantotenic; Vit. C;
Vit. D3; Vit. E; Vit. K l ; Calciu; Crom; Cupru; Iod; Fe; Mg; Mn; Mb; Fosfor; Zn; Seleniu.
Compr.mast. FI. X 30.
ELEVIT PRONA TAL
Vit. A; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. PP; Vit. B5; Biotina; Ac.folic; Vit. B12; Vit. C; Vit. D3; Vit. E;
Calciu; Fier; Magneziu; Mangan; Cupru; Fosfor; Zinc.
Compr.film. ct. x 30.
CENTRUM SIL VER
Vit. A; Betacaroten; Vit. E; Vit. C; Acid folie; Vit. B l , Vit. B2; Nicotinamida; Vit. B6; Vit.
B l 2 ; Vit. D3; Biotina; Acid pantotenic; Calciu; Fosfor; Iod; Fumarat Feros; Magneziu; Cupru;
Zinc; Mangan; Potasiu; Clor; Crom; Molibden; Seleniu; Nichel; Staniu; Siliciu; Vanadiu.
Compr.film. Ct. x250; x 60; x 100.
GINSAVIT
Extr.Ginseng; Vit. A; Vit. D3; Vit. E; Vit. B l ; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B l 2 ; Acid folie; Calciu
pantot.; Nicotinamida; Vit. C; Inositol; Colină bitart; Cupru (sulfat); Zinc (sulfat); Mangan
(sulfat); Magneziu (sulfat); Potasiu (sulfat); Fier (fumarat); Calciu (hidrox); Fosfor (fosfat). Ct. x
24 capsule. Indicaţii. Stări de epuizare, slăbiciune, scăderea capacităţii de concentrare, pt.
Creşterea tonusului psihic. Adm. 1-2 cps./zi.
CENTRUM DE LA A LA ZINC
Vit. A; Vit. E; Vit. C; Acid folie; Vit. B l ; Vit. B2; Nicotinamida; Vit. B6; Vit. B l 2 ; Vit. D;
Boitina; Acid pantotenic; Calciu; Fosfor; Iod; Fumarat feros; Magneziu; Cupru; Zinc; Mangan;
Potasiu; Clor; Crom; Molibden; Seleniu; Vit. K l ; Nichel; Staniu; Siliciu; Vanadiu;. Compr.film.
Ct. x 30; x 100.

27
CAPITOLUL IV. PLANTE CU CONŢINUT DE VITAMINE
Cynehatis fructus : reprezintă fructele false recoltate de la specii de Rasa Canina (măceş).
Conţine: carotenoide, flavonoide, glucide, acid ascorbic. Principalele utilizări ale măceşilor
cuprind:
avitaminozele
lipovitaminozele
Hippophae fructus : reprezintă fructele recoltate de la specia Hippophae rhamnoides (cătina).
Conţine: aproape toate vitaminele, carotenoide, ulei gras. Se administrează în avitaminoze ca
polivitaminizant.
Spirulina Platensis - algă brună
Conţine: carotenoizi, din care o mare pondere o are B carotenul precursor al vit. A, forma
retinol.Acţiune antianemică şi de creştere a capacităţii de apărare a organismului faţă de infecţii.
Produse fitoterapeutice pe bază de plante cu conținut în vitamine liposolubile:
1) Spirulina:
comprimate 200 mg, 500 mg.
capsule opurulate 400 mg, 500 mg
2)Uleiul de cătină:
capsule
soluţie internă
-sirop
3)Extravit-M:
conţine extract total din fructe de măceş
comprimate.

4)Hiramnitam:
capsule, spray ce conţine ulei de cătină + vit. E.
soluţie oftalmică ce conţine ulei de cătină + vit. E, vit. K, ulei de floarea soarelui.
5)Hofîsan:
supliment nutritiv - apo - fito-alimentar
capsule operculate ce conţin coada şoricelului, pătrunjel, tărâţe, uleiuri esenţiale, pipotă.
6)Spirulină cremă: - pentru uz cosmetic.

28
CONCLUZII
Vitaminele se împart în hidrosolubile, liposolubile şi vitaminogene.
Vitaminele hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitaminaC), tianina (vitamina B), riboflavina
(vitamina B2), piridoxina (vitaminaBó), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP), ciancobalamina
(vitamina Bl2), acidul folie, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3), biotina (vitamina H).
Vitaminele liposolubile: retinol (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul (vitaminaE),
filochinona (vitamina K).
Vitaminogene: bioflavonoizii (vitamina P), colina, inozita, vitamina U vacidul lipoic, acidul
pangamic (vitamina Bl5), acidul orotic.
Vitamine liposolubile
Vitamina A (retinolul) asigură adaptarea ochiului la întuneric, normalizarea, creşterea şi
reproducerea, măreşte intergritatea pielii, mucoaselor, scheletului, dinţilor, rezistenţa
organismului la infecţii, stimulează sinteza glicogenului în ficat şi sporeşte conţinutul
colesterolului în sânge, participă la sinteza hormonilor steroizi şi sexuali.
Carenţa vitaminei A scade adaptarea ochiului la întuneric cu apariţia hemeralopiei (orbul găinii),
provoacă îngroşarea pielii, uscarea corneei (xeroftalmie), măreşte receptivitatea organismului la
infecţiile aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bronşite, enterocolite), duce la retenta
creşterii copiilor, pot apărea malformaţii congenitale.
Surplusul vitaminei A în organism micşorează pofta de mâncare, provoacă hiperestensia pielii.
Vitamina se găseşte în ficat, lapte, smântână, unt, gălbenuş de ou. Ea poate pătrunde în organism
sub formă de provitamină, numită caroten şi în ficat se transformă în vitamina A. Sunt bogate în
retinol morcovul, urzica, varza roşie, salata verde, ardeii graşi, gogoşarii, tomatele, cireşele,
caisele, prunele ş.a. Carotenul se asimilează mai bine în prezenţa proteinelor şi lipidelor.
Vitamina D (calcíferol) participă la absorbţia calciului şi fosforului din intestin, la depunerea
calciului în dinţi, măreşte rezistenţa organismului la infecţii, normalizează funcţionarea
glandelor, tiroida, pancreas. Lipsa vitaminei D la copii provoacă rahizism, iar la maturi -
osteoporoză, osteomalacie. Administrarea dozelor mari de vitamina D, duce la hipervitaminoza,
ceea ce se manifestă prin depunerea sărurilor de calciu în organele interne, hipercolesterinemie,
inaperenţă, vomă. Vitamina d se găseşte în unt, frişcă, smântână, gălbenuş de ou, untură de peşte.
Vitamina D se sintetizează în piele sub acţiunea razelor ultraviolete.
Vitamina E (tocoferol) îndeplineşte un rol important în procesele de reproducere, dezvoltarea
embrionului, ea determină funcţionarea ţesutului muscular şi celui nervos, participă la
acumularea glicogenului în ficat. Carenţa tocoferolului în organism provoacă hemoliza
eritrocitelor, tulburări de reproducere ca sterilitate la bărbaţi şi femei, malformaţii congenitale,

29
avort, moartea intrauterină, hipogalacţie la mamă, tulburări musculare şi nervoase. Vitamina E
conţin ouăle, ficatul, laptele, untul vegetal nerafinat, pâinea neagră ş.a.
Vitamina K (fitomenadiona) este importantă în procesul de coagulare a sângelui, micşorează
permeabilitatea capilarelor, favorizează procesul de regenerare a ţesuturilor. Lipsa ei duce la
apariţia hemoragiilor musculare, cerebrale şi apare mai des după tratamente îndelungate cu
antibiotice şi sulfanilamide ce distrug flora intestinală, capabilă de a sintetiza vitamina K. Ea se
află în legume verzi (varză, spanac, cereale), tomate, gălbenuş de ou, brânzeturi, ficat, carne,
peşte.
Vitaminele sunt substanţe chimice cu structură diversă care deşi folosite în cantităţi foarte mici,
au un rol esenţial în menţinerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor în alimentaţie provoacă
patologii de nutriţie.Denumirea de vitamine provine de la cuvântul latin vita ceea ce înseamnă
viaţă. Vitaminele se găsesc în cantităţi mici în alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori şi
sunt factori alimentari indispensabili corpului. Ingerarea unor cantităţi insuficiente de vitamine
provoacă hipo- sau avitaminoze, boli care în cazuri grave se pot solda cu moartea.
Microflora intestinală poate sintetiza unele vitamine în cantităţi mici (B1,B2,PP) şi altele - în
cantităţi mari (B6,B12,K, biotina, acid lipoic, acid folie). Administrarea abuzivă de antibiotice şi
sulfanilamide provoacă disbacteoriozeii consecinţe de hipovitaminoza K, grupul B ş.a.
Pe langă lipo şi avitaminoze, se evidenţiază forma subnormală de asigurare a organismului cu
vitamine, care se caracterizează prin dereglări biochimice. Această formă este răspândită în unele
contingente ale populaţiei sănătoase (copii, studenţi, muncitori, vârstnici).
Forma subnormală de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii în
alimentaţie cu precădere a produselor rafinate (pâinea albă, zahăr), lipsite de vitamine, pierderii
vitaminelor în procesul de prelucrare culinară şi păstrării îndelungate a produselor alimentare, în
urma hipodinamiei cu scăderea poftei de mâncare şi, prin urmare, consumul redus de produse
alimentare (sursa principală de vitamine).Asigurarea subnormală a organismului cu vitamine are
drept consecinţă scăderea rezistenţei organismului faţă de infecţii, sporirea acţiunii substanţelor
toxice, stres şi alţi factori nocivi. Din aceste considerente se recomandă vitaminizarea
suplimentară a populaţiei cu poli vitamine (Undevit, Hexavit, etc).

30
BIBLIOGRAFIE

1. Avram M., “Chimie organică”,-Editura Zecasin, Bucuresti, 1995.


2. Cristea A. N., “Tratat de farmacologie”, Ed. Medicală, 2004 București.
3. Dobrescu D., „Frarmacoterapie practică”, Ed. Medicală București, 1989.
4. Dumitrașcu V., “Farmacologie-Lucrări practice”, Ed. De Vest, Timișoara, 2009.
5. Fulga I., „Farmacologie”,Ed. Medicală, București, 2010.
6. Manolescu Em.,”Farmacologie”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1984.
7. Stoescu V., “Bazele farmacologice ale practicii medicale”, Ed.Medicală București, 2009.

SURSE WEB:
http://sanathon.ro/page/2/, accesat la data de 14.03.2011.

31
ANEXA 1

Anexa 1. FIG.1- Principalele vitamine

SURSA: (www.google.ro/vitamine)

Anexa 1. FIG. 2- Structura Vitaminei A

SURSA: (www.google.ro/vitamine)

32
ANEXA 2
Anexa 2. FIG.1-Alimentatie bogată în vitamina A

SURSA: (www. sanatatea-ta-conteaza.blogspot.com)

Anexa 2. FIG.2- Structura Vitaminei D

SURSA: (www.google.ro/imagini)
Anexa 2.FIG.3-Alimentație bogată în vitamina D

SURSA: (www. sanatatea-ta-conteaza.blogspot.com)

33
ANEXA 3
Anexa 3. FIG.4-Structura Vitaminei E

SURSA: (www. http://sanathon.ro)


Anexa 3. FIG.5- Alimentație bogată în vitamina E

SURSA: (www. sanatatea-ta-conteaza.blogspot.com)


Anexa 3. FIG.6-Structura Vitaminei K

SURSA: (my-personaltrainer.it)

34
ANEXA 4
Anexa 4. FIG.7- Alimentație bogată în vitamina E

SURSA: (www. sanatatea-ta-conteaza.blogspot.com)

35