Sunteți pe pagina 1din 9

VITAMINE HIDROSOLUBILE

MOTTO:
“MEDICUS CURAT, NATURA SANAT”
HIPOCRAT
“MEDICUL TRATEAZA, NATURA VINDECA”

MOTIVATIE
In aceasta lucrarea de diploma mi-am propus sa sistematizez cele mai recente
date dinliteratura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru metabolismul
intermediar, stiutfiind faptul ca in afara de rolul vitaminic, aceste substante biologic
active mai indeplinesc siimportante functii coenzimatice.
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie, in primul rind sa-si
furnizezevitaminele necesare.
Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru
desfasurareafunctiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de
medicamente.
Este greu de crezut cita influenta are alimentatia asupra starii generale de
sanatate.Unele substante sunt chiar adevarate« in lupta cu virusii.
Faptul ca o alimentatie corecta poate contribui la evitarea si tratarea unor boli si
deasemenea la mentinerea unei stari generale optime a organismului nu este ceva nou ± inca
deacum 2500 de ani, Hipocrate a atras atentia asupra acestui lucru. Din pacate, in
epocamoderna, mai ales dupa aparitia medicamentelor chimice, oamenii parca au
uitat de rolul benefic pe care unele medicamente il pot juca in mentinerea sanatatii.
Putini sunt cei care auramas consecventi vechiului concept, potrivit caruia hrana
sanatoasa inseamna viata lunga,lipsita de probleme majore de sanatate.
In functie de etapa vietii pe care o traversam, unele dintre vitamine si minerale
devinesentiale pentru pastrarea vitalitatii corpului, trebuie sa treaca pe primul plan.
Mincati mai multe vitamine!
Aceasta cerere pe care ne-o fac expertii nutritionisti se pare ca este deja invechita. Autrecut
timpurile in care portia zilnica de vitamine era satisfacuta de vestitul mar. In
prezent,specialistii ne sfatuiesc sa mincam zilnic carne slaba, peste, produse din
cereale integrale, precum si doua portii de fructe ti trei portii de legume pe zi.

1..SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se


datoreazaconstituentilor din care fac parte si vitaminele.
A trecut putina vreme de cind, prin anul 1880, problemele alimentare erau
abordatesimplist. Organismul animal era asimilat cu soba pe care trebuie sa o umpli cu lemne pentru
aobtine caldura.
Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca administrind
animalelor o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica proteide,
materii grase sizaharuri pure, avind sare si apa, acestea pierdeau in greutate si nu
puteau sa se reproduca.
A. Orain scria: “Pentru prima oara omul trebuie sa admita ca pentru a se
alimenta, nu-iajunge sa absoarba substante inerte, care produc sau degaja energie in
organism, ca pentru a-si intretine viata, trebuie sa faca apel la viata si ca ucigindu-si
alimentele, isi scurteazaconsiderabil existent”.
“Importanta biologica a vitaminelor”, declara Guggenheim, consta in functia lor
decofermenti, care le face in stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii.
Viatanormala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie,vitaminele
pe care nu le poate sintetiza”.
Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare
saumai mica in aproape toate vegetalele. Se cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza
cit mai mult cu putinta hrana,rezervind un loc larg cruditatilor, “problema vitaminelor” nu
exista in realitate. “Alimentelenaturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta
careia ii convin”, scrie A. Orain. Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista
riscuri serioase de hipervitaminoza.
Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afectiuni
care n-au reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu
cantitati mai micide vitamine naturale.
De aceea avem motive sa ne temem ca administrarea unor cocteiluri
vitaminice provenite din industrie ± echilibrate in aparenta ± poate sa nu duca la urma
urmelor, decit la un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.
Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine rezultate
constante, binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi in drept sa le
speram.
Poate ca, in unele cazuri “s-a dat gres” prin eroare de diagostic sau prin
neadoptareadozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si
inca imprevizibilacomplexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul
alta influenta, poatechiar negativa.
Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in cruditati, cu o
inteleaptautilizare a plantelor, elemente inregistrate cu vitamine utile in proportii
echilibrate, va aveatoate sansele sa atenueze sau sa vindece anumite maladii,
majoritatea minore, dar care princronicitatea lor otavesc existenta.

2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE


2. 1. GENERALITATI

Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale


incantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului,
aechilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate
prinalimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material
plastic, insa prezenta lor este absolut necesara pentru desfasurarea proceselor
metabolice generatoare deenergie cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind
considerate biostimulatori siintrind in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni.
Cuvintul “vitamin” a fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir
Funck care a denumit astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea
proprietateade a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai
decatre plante, inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin
alimentatie, fieca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare
vitaminelor, iar inorganism se transforma in vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin
faptul casunt secretati de glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate
defunctie si chiar de structura chimica.Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura,
deoarece aproape fiecare vitamina este o componenta structurala a unei anumite
enzime sau grup de enzime.
In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita
prinsinteze. Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare
fiecarevitamina va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.
In tabelul urmator sunt mentionate principalele vitamine si cantitatile
aproximativenecesare zilnic, unui om adult.

Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind


utilizateca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop
servesc mai alesvitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica in
cantitati mari, prinsinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine prin procedee fermentative.

2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin


alimentatie.Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala
a uneia sau maimultor vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul
prea mare, producehipervitaminoza.
Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple:
- alimentatie deficitara sau restrictiva;- tulburari de absorbtie in boli cronice ale
aparatului digestiv;
- consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;
- administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;
- diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele
biochimice, inconsecinta ele actioneaza numai in masura in care exista stari de
hipovitaminoza sauavitaminoza, reducind la normal procesele biochimice perturbate.
Se disting trei situatii cind se utilizeaza vitaminele:
- hipovitaminoze;
- in scop profilactic si pentru indicatii specifice (cu rol tonic, trofic,
corectoaremetabolice);
- tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant.
Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru
suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in functie
defenomenele carentiale manifestate, sub forma de medicamente. Alte indicatii, in
general cueficienta redusa, sunt mentionate la fiecare substanta. De exemplu: in
anemiile datoratedeficitului in factori de maturare a eritrocitelor cu formarea
megaloblastelor care setransforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul
folic, care au functii de biocatalizator in sinteza nucleoproteidelor.
Vitaminele se gasesc raspindite in diverse tesuturi animale si vegetale cum ar fi:
ficat,drojdie de bere, coji, frunze, germeni de cereale.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica uneori destul
decomplicata, facind parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de
vitamine le-a fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta
lor indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de
a le considera ca pe nistesubstante bazice de tipul aminelor.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se
agraveaza cutimpul, dind o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).
Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se
numesteavitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza.
Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal.
Organismulanimal primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie
sub forma devitamine, fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea
se transforma invitaminele corespunzatoare.
Vitaminele D (antirahitice) regleaza continutul in saruri minerale ale organismului
siconditioneaza in special depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in
"unturade peste", grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor
si a pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau calciferol.
Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la
rahitism,datorita decalcifierii organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se
deformeazausor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la unele eforturi mai mari
(osteomalacie).
Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta este supus
actiuniiradiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul)
din pieleeste transformat in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor
solare asupracopiilor bolnavi de rahitism.
In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4,
careformeaza impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.
Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana
provoacasingerarea celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In
organismul omului si alanimalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in
singe, si prin aceasta singele seincheaga normal. Vitamina Kl, care se gaseste in foile
verzi de lucerna, spanac, castane, varzasi de asemenea in ficat si muschi.
Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului
B,vitamina C si vitamina PP.
Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala
numita pelagra.Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase,
apare mai ales inregiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.
Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele
aspra.Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de
rosii (tomate),spanacul si drojdia de bere.
Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit
laobtinerea lor pe cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra,
prinfabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute
devitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.

2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR

Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C. Funk acestei grupe de substante


sementine si in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor azot. Ea reflecta
importanta insemnata ce o au aceste principii alimentare pentru buna functionare
aorganismului.
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura
veche,dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica.
Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent
cuajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, K, etc.). In cadrul aceleeasi
clase, vitaminele se denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ).
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel
:vitamina antixeroftalmica (vit. A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1),
antirahitica (vit. D), antisterilitatii (vit. E), antiscorbutica (vit. C).
Dupa structura chimica se numesc: tiamida(vit. B1),riblofavina (vit. B2), acid
ascorbic (vit. C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H).
Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica
invitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin
metodefizico-chimice, microbiologice si biologice.
Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici,
siinsolubili in apa . Din aceasta grupa fac parte vitaminele A, D, E, K si F. Vitaminele A
si D se gasesc in plante sub forma de provitamine.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele
suntsolubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte
vitaminele B,C,P(citrine), R(extrasa din plante ieboase, neidentificindu-se structura
moleculara), etc.
3. VITAMINE HIDROSOLUBILE

Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica


sicontribuie la reglarea proceselor metabolice. Vitaminele sunt substante organice cu
rolfunctional care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile pentru
cresterea sidezvoltarea normala a organismelor. Lipsa sau insuficienta vitaminelor din
organismdetermina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau
hipovitaminoze,ce constituie boli carentiale.
Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte
din biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor
cantitatiinsuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care in cazuri
grave se pot soldacu moartea. Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine,in
cantitati mici(B1,B2,PP) si altele - in cantitati mai mari (B6, B12, K, biotina, acid lipoic,
acid folic). Administrarea abuzivade antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza
cu consecinte de hipovitaminoze K, grupul B s.a.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori destul
decomplicata, facand parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de
vitamine le-afost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta
lor indispensabila pentru viata,dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de
a le considera ca pe nistesubstante bazice pe tipul aminelor.
Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua grupe:vitamine hidrosolubile (solubile
inapa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12,
PP), si vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A, D, R si K.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele
suntsolubile in apa si insolubile in solventi organici.
Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele “complexului B” (tiamina,
riboflavina, piridoxina, acidul nicotic, acidul folic, biotina, acidul pantotenic), acidul
ascorbic si bioflavonoidele, si vitaminele R (extrase din plante ierboase, neidentificandu-
se structura moleculara).
Vitaminelor hidrosolubile incluse in “complexul B” le sunt comune urmatoarele
insusiri caracteristice:
- sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat
- sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri
- indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul
proceselor cu acelasi nume
- majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente.
Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate
intesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu
substantede rezerva.Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a asista
enzimele importanteimplicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi.Nu sunt
depozitate in organism incantitati mari deci aportul frecvent este necesar.Vitaminele
hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular,depozitele din organismsunt mici si
eliminarea se face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin
relativerepede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi
alimente,carenteleimplica,demulte ori,deficitul mai multora dintre acesti factori
metabolici esentiali,desi simptomele pot ficaracteristice lipsei numai a
uneia.Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are ingeneralconsecinte
toxice,cantitatea eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in prezenta caldurii si
procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de vitaminedisponibile din
mancare.Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la
unaport alimentar insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor
vitamine seelimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si
repetate.O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime, reprezentind
cofermentiiacestora.