Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1. Introducere
În a doua parte a secolului XX. producţia de autovehicule s-a dezvoltat foarte
mult creându-se motoare foarte puternice, care sunt capabile să realizeze acceleraţii
şi viteze foarte mari ale maşinilor. Din această cauză a apărut necesitatea
conceperii unor sisteme moderne (mecatronice), care să facă mai sigură circulaţia
pe drumurile publice. Paralel cu aceste sisteme de securitate s-au dezvoltat şi
sistemele pentru confortul pasagerilor şi bineînţeles sistemele pentru
managementul motorului, care au asigurat forţe şi performanţe şi mai mari ale
motoarelor. Totalul sistemelor clasice şi mecatronice formează autovehiculul
mecatronic.
Unul dintre cele mai importante dintre aceste sisteme mecatronice este
sistemul de frânare cu ABS, care face posibilă oprirea autovehiculelor în condiţii
de siguranţă. Denumirea ABS vine de la Anti-Lock Braking System (sistem de
frânare cu anti-blocare).
Din formula de mai sus se poate observa că energia cinetică creşte exponenţial
cu pătratul vitezei, ceea ce înseamnă că distanţa de oprire la o viteză de 100 km/h
este de 4 ori mai mare, decât la o viteză de 50 km/h (bineînţeles, la o forţă de
frânare identică).
Sistemul de frânare ABS a jucat un rol foarte important în creşterea siguranţei
active a automobilului. Cel mai mare avantaj al ABS-ului faţa de sistemul de
frânare convenţional este că la o frânare puternică, pe un carosabil alunecos,
evitând deraparea, sistemul de frânare ABS face ca vehiculul să poată efectua
viraje şi schimbări de direcţie în timpul frânarii, respectiv poate să reducă distanţa
de frânare în anumite condiţii nefavorabile (de exemplu: pe zăpadă, sau pe gheaţă
având cauciucuri de iarna cu cuie), maşina adaptându-se la condiţiile de trafic şi de
drum. Totuşi, nu trebuie să ne aşteptăm ca ABS-ul să scurteze distanţa de frânare
în orice condiţii de drum. Când conducem pe criblură, nisip sau mai ales zăpadă
proaspătă, depusă pe un strat de gheaţă, maşina trebuie condusă mai încet şi cu
multă grijă, pentru că distanţa de oprire poate să fie mult mai lungă.
Sistemul de frânare ABS este compus din senzori, o unitate ECU, o unitate
HCU şi din actuatori hidraulici. Deci din 4 senzori, câte unul pe fiecare roată (în
acest caz, pentru că sunt variante, în care la roţile din spate se pune doar un singur
senzor, mai ales când aceştia sunt roţile tractoare), care au rolul de a măsura turaţia
roţilor şi de a trimite informaţiile obţinute la o unitate centrală ECU (Electronic
Control Unit).
Unitatea ECU are rolul de a prelucra aceste informaţii şi de a trimite altele,
obţinute din cele prelucrate, către unitatea HCU (Hydraulic Control Unit). Această
unitate are rolul de a scade (pentru o secvenţă şi la perioade de timp bine stabilite)
presiunea uleiului, în acel circuit de frânare, de la care informaţiile trimise de
senzori, către ECU, au fost diferite faţă de cele prestabilite a fi corecte, printr-un
actuator hidraulic. Unitatea HCU va efectua această operaţie până când unitatea
ECU va primi, de la senzori, informaţii diferite faţă cele prestabilite a fi corecte.
Unitatea de comandă (ECU + HCU) este prezentată în figura următoare:
figura 1.3
figura 1.5