Sistemul de frânare cu ABS - mod de funcționare

    Sistemele de frânare, pe lângă o serie de condi ții generale pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă (anumite
decelerații impuse, frânare progresivă, fără șocuri, efort minim de ac ționare, fiabilitate ridicat ă, intrarea
rapidă în funcțiune, construcție simplă și ieftină), trebuie s ă împiedice blocarea ro ților sau s ă men țin ă
alunecare între anumite limite.

Foto: Testarea sistemelor de frânare

Sursa: Continental

    Realizarea funcțiilor de mai sus este legată de importan ța care se acord ă asigur ării stabilit ății în timpul
rulării. În aceeași măsură se urmărește minimizarea distanței de frânare și reducerea uzurii excesive a
pneurilor.

De ce avem nevoie de ABS la automobile?

    În cazul blocării roților la frânarea automobilului pot s ă apară urm ătoarele neajunsuri: pierderea
stabilității la blocarea roților punții spate; pierderea controlului direc ției când se blocheaz ă ro țile din fa ță;
creșterea spațiului de frânare, deoarece coeficientul de aderen ță la alunecarea ro ții este mai redus decât
cazul în care roata se rotește. Pentru a mării eficacitatea frân ării și a îmbun ăt ății stabilitatea și
maniabilitatea autovehiculelor se folosesc sisteme de control automat al frân ării prin care se evit ă blocarea
roților indiferent de momentul de frânare aplicat și de coeficientul de aderen ță.
Foto: Dependența coeficientului de frecare de alunecarea roții unui automobil
Sursa: e-automobile.ro

φ - coeficientul de frecare dintre roată și calea de rulare

λ - alunecarea roții (dată de diferența dintre viteza roții și cea a automobilului)

    Sistemul ABS trebuie să mențină alunecarea roții în domeniul stabil pentru a utiliza coeficientul de
frecare optim. În cazul în care roata se blocheaz ă alunecarea tinde la 100% din domeniul instabil iar distan ța
de frânare crește datorită unei forțe de frecare mai mici.

    La frânarea unui vehicul, centru de greutate se deplaseaz ă spre puntea din fa ță, acestea nu preiau sarcini
egale mai ales la frânări în curbă. Din acest motiv anvelopele din punte spate pot pierde aderen ța mult mai
ușor decât cele de pe puntea din față. Dacă ro țile din spate derapeaz ă direc ția în care se mi șc ă automobilul
nu mai poate fi controlată prin sistemul de direcție.

  Sistemul de control automat permite reglarea frânării în următoarele limite:

a. la frânare sub limita de aderență a drumului, sistemul de control automat nu intervine, momentul de frânare
menținându-se la valoarea maximă comandată de conducătorul auto.
b. în cazul frânării la limita de aderență a drumului, sistemul de control automat sesizează tendința de blocare a
roții frânate și comandă menținerea sau scăderea presiunii în sistemul de frânare astfel încât să fie utilizată
aderența maximă a drumului. La apariția tendinței de blocare a roții sistemul de control automat comandă
izolarea cilindrului de frână corespunzător, de restul sistemului de frânare. În funcție de accentuarea sau
dispariția tendinței de blocare a roților se comandă reducerea sau creșterea presiunii în cilindrul de frânare,
executându-se astfel o succesiune de cicluri de frânare-defrânare ce vor menține roata în zona optimă de
aderență.
c. o frânare combinată are loc la parcurgerea zonelor cu aderență diferită, sistemul de control automat
asigurând prevenirea blocării roților, pe porțiunile cu aderență scăzută, și frânare maximă, pe porțiunile cu
aderență ridicată. De asemenea sistemul de control automat acționează eficace și în cazul în care o parte a
automobilului se află cu roțile pe porțiuni de drum cu coeficienți de frecare diferiți.

Istoria utilizării sistemului de frânare cu ABS pentru automobile

    Aplicarea sistemelor automate de control al frânării nu este nou ă. Ele au fost utilizate prima dat ă în 1948
la avioane, unde prin blocarea roților se producea deteriorarea aproape instantanee a anvelopelor.
Introducerea în domeniul automobilelor s-a produs mai târziu, în anii ’70, în SUA. Aici a ap ărut și prima
reglementare legală privitoare la automobilele echipate cu sistem automat de control al frân ării. În 1973
aproape toate sistemele de acest gen erau construite în aceast ă ţar ă folosind circuite logice şi componente
electronice. În Europa, deşi cercetările de crearea a unui sistem de control automat al frân ării sunt semnalate
încă din 1959 la Daimler-Benz, abia în 1977 un prototip creat de Bosch a fost experimentat pe 150 de
autoturisme Mercedes și în 1978 a început fabricația de serie. Aceasta dup ă ce s-au cheltuit în acest scop 50
de milioane de mărci germane, sumă suportată de firmele Daimler-Benz, Bosch și Teldix.

Foto: Prima generație de ABS de la Bosch

Sursa: Bosch

    Și alte companii au creat astfel de sisteme: Honda, Teves şi Girling. Fiecare dintre ele și-a denumit
creația cu o siglă proprie: Bosch-ABS (Anti-lock Braking System), Honda-ALB (AntiLockBrake), Teves-ATE (de
la denumirea creatorului Alfred Teves), Girling-SCS (Stop Central System).

Majoritatea sistemelor se deosebesc radical doar prin modul de reglare. Acesta poate fi realizat prin reglarea
presiunii diferențiat la fiecare roată, în funcție de aderen ța local ă. De și eficient, sistemul este scump și de
aceea, de cele mai multe ori, se aplică numai la roțile unei punți.

    Toate cercetările de până acum au convins că astfel de sisteme reduc substan țial spa țiul de frânare.
Dacă, de exemplu, pe asfalt umed un automobil prev ăzut ci ABS frâneaz ă în 40 de metri, f ăr ă acest sistem
imobilizarea automobilului se produce abia după 58 metri. Sistemul intr ă în func țiune automat, când se trece
brusc pe o porțiune de drum cu aderență sc ăzută sau când ro țile de pe o latur ă a automobilului ruleaz ă în
condiții diferite față ce celelalte.

    Inițial au fost dezvoltate sisteme de control automat al frân ării având la baz ă doar principii mecanice. Din
această cauză și datorită complexității controlului anti-derapajului, ce necesit ă o logic ă sofisticat ă, nu s-a
putut trece la o producție de serie. În următoarea faz ă de dezvoltare s-au realizat sisteme de control cu
prelucrarea analogică a semnalelor. Dezvoltarea electronicii a dus la apari ția sistemelor digitale de control
automat având ca unitate centrală de calcul microprocesorul.
Principiul de functionare al sistemului de frânare cu ABS pentru automobile

    De la an la an structura sistemelor hidraulice pentru ABS a evoluat. În continuare ne vom rezuma la
versiunea ABS 8 realizată de compania germană Bosch.

Foto: Modul ABS 8 pentru automobile

Sursa: Bosch
Foto: Componentele sistemului de frânare cu ABS de pe automobile
Sursa: Bosch
1. unitatea de control electro-hidraulică
2. senzori de turație montați pe roțile automobilului

    Din cele prezentate anterior, reiese că componentele principale ale unui sistem ABS sunt: o unitatea
electronică de calcul, senzori de viteză pentru fiecare roat ă şi modulatoare hidraulice de presiune. Partea
hidraulică este alcătuită din două subsisteme simetrice, fiecare dintre ele ac ţionând asupra unei perechi de
roți (de obicei opuse pe diagonală).

Foto: Circuitul hidraulic al unui sistem de frânare prev ăzut cu ABS genera ția 8 de la Bosch
Sursa: e-automobile.ro
1. pompă centrală
2. cilindrul de frânare
3. modul hidraulic
4. supape de admisie
5. supape de evacuare
6. pompă de retur
 7. acumulator hidraulic
8. electro-motor

SS - stânga spate
DF - dreapta față
SF - stânga faţă
DS - dreapta spate

    Cele două pompe de retur (6) sunt acționate de un singur motor electric (8). Rolul acestor pompe este
de a evacua rapid lichidul de frână din cilindrii de frânare (2) înapoi în pompa centrală (1).  Pentru a preveni
ca presiunea în cilindrii de frânare să depășească presiunea din pompa central ă supapele de admisie (4)
sunt prevăzute cu supape de sens.

   Dacă sistemul ABS este inactiv, atunci sistemul de frânare se comport ă ca un sistem de frânare obi șnuit,
menținând presiunea din cilindrii receptori în timpul apăsării pedalei de frân ă. În acest fel doar circuitul prima
(pompă centrală – supapă admisie – cilindru de frânare) este activ,  supapele de refulare (5) fiind închise.
Dacă ABS-ul se activează, atunci scăderea presiunii pe cilindrii receptori, de frân ă, este realizat ă de
implicarea componentelor circuitului secundar (cilindru de frânare – supap ă de refulare – acumulator – pomp ă
centrală).

    Din punct de vedere hidraulic controlul presiunii este realizat, trecând prin urm ătoarele etape, cum este
arătat în figura de mai jos.

Foto: Modularea presiunii într-un sistem de frânare cu ABS

Sursa: e-automobile.ro
a. aplicarea presiunii - pentru fiecare roată creșterea presiunii este realizată prin deschiderea unei supape de
aspirație și închiderea unei supape de refulare (mod de frânare obișnuit)
b. menținerea presiunii - supapa de aspirație este închisă
c. scăderea presiunii - supapa de refulare este deschisă, acumulatorul se umple rapid; totodată pompa de
retur începe să transporte fluidul înapoi spre cilindrul principal (în acestă etapă se simt pulsațiile la pedala
de frână)

    Pentru a evita frânarea insuficientă a roții presiunea din sistem este m ărit ă iar ciclul de control a
presiunii este reluat.

Componentele principale ale sistemului ABS pentru automobile

    Dezvoltare electronicii a permis utilizarea pe scară larg ă a sistemelor de ac ționare electrice.   Și pentru
sistemele ABS controlul presiunii hidraulice se face prin controlul curentului electric în solenoizii supapelor.
În funcție de caracteristica supapei (presiune funcție de curent) aceste se clasific ă în:
o electro-supape proporționale: deschiderea supapelor este proporțională cu curentul electric aplicat
o electro-supape releu: au doar două poziții, deschis sau închis
Foto: Componentele unui modul electro-hidraulic de control pentru ABS
Sursa: Bosch
1. motor electric
2. bloc de electro-supape
3. electro-supape
4. unitatea de control electronică
5. capac de protecție

Componentele indispensabile sistemului de frânare cu ABS sunt senzorii de tura ție pentru fiecare roat ă. Prin
compararea valorilor între cele patru roți unitatea electronic ă de control determin ă care din ro ți tinde s ă se
blocheze.
Foto: Senzori de turație roți pentru ABS (evoluție)
Sursa: Bosch
Evoluția sistemului ABS Bosch pentru automobile

    Sistemele ABS Bosch au evoluat continuu începând cu anul 1978 când s-a comercializat prima versiune.
Dacă prima versiune avea peste 6 kg și echipa doar 0.02% din totalul automobilelor comercializate la aceea
vreme, în 2007, versiunea 8 de ABS avea doar 1.4 kg și echipa aproximativ 76% din automobilele noi
comercializate.

Foto: Evoluția sistemului ABS pentru automobile de la Bosch

Sursa: Bosch

    Diferențele din punct de vedere al tehnologiei utilizate între prima versiune și versiunile moderne de ABS
sunt copleșitoare. Din punct de vedere al unității electronice de control prima versiune avea 140 de
componente analogice și o memorie de doar 2 kBytes iar genera ția din 2003 avea doar 16 componente și o
memorie de 128 kBytes.
Foto: Comparație între versiunile de ABS pentru automobile de la Bosch
Sursa: Bosch

    Având în vedere viteza medie de deplasare care cre ște de la an la an, ABS-ul a devenit un sistem de
siguranță activă care devine indispensabil automobilelor moderne. Din acest motiv din ce în ce mai mul ți
producători oferă sistemele ABS ca dotare standard pentru automobile.