Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura atomică
Caracterizarea microstructurii
Proprietăţile materialelor
Solidificarea şi deformarea plastică
Diagrame de echilibru
Degradarea materialelor
Alegerea materialelor
Introducere în domeniul materialelor
Burj Dubai are o înălţime de 818 m. Faţada este din aluminiu şi sticlă, iar
această combinaţie până la înălţimea de 512 m reprezintă un record de greutate,
cântărind cât 5 avioane A380.
Introducere în Știința Materialelor
TIPURI DE MATERIALE
METALE
Metalele pure (aluminiul, cuprul, nichelul, magneziul, zincul,
titanul) şi aliajele (oţelul, fonta, alamă, bronz şi altele) au în general
o bună conductivitate termică şi electrică, o rezistenţă mecanică şi
rigiditate în general ridicate, maleabilitate şi rezistenţă la şoc.
Proprietăţile mai sus menţionate sunt datorate legăturii metalice.
Metalele pot fi cristaline sau amorfe.
Metalele pot fi feroase sau neferoase.
Metalele pure sunt mai rar utilizate, în schimb combinaţiile dintre
acestea numite aliaje permit satisfacerea diferitelor condiţii impuse
de utilizarea ulterioară.
Stent din
Nitinol
Introducere în Știința Materialelor - Tabelul periodic al elementelor
Introducere în domeniul Materialelor
CERAMICE
Sunt materiale dure, dar în acelaşi timp şi foarte fragile.
Tehnicile actuale de obţinere fac ca materialele ceramice să
devină suficient de rezistente la rupere pentru a fi utilizate de
exemplu la confecţionarea paletelor de rotor ale turbinelor .
Cărămizile, sticla, materialele refractare şi abrazive au
conductivitate electrică şi termică scăzută şi adesea sunt
utilizate drept izolatori.
Sunt materiale anorganice, nemetalice, cu o structură cristalină
sau amorfă.
Legătura ce caracterizează materialele ceramice este cea
ionică.
Introducere în domeniul materialelor
POLIMERI
Au conductivitate termică şi electrică scăzută, rezistenţă
mecanică scăzută şi nu sunt recomandaţi pentru utilizarea la
temperaturi ridicate.
Sunt substanţe compuse din molecule mici identice, numite
monomeri, legate prin legături covalente.
Polimerii pot fi termoplastici sau termorigizi, cu proprietăţi
diferite, ca urmare a lanţului molecular diferit.
În categoria polimerilor intră cauciucul, materiale plastice şi
diferite tipuri de adezivi.
Se utilizează de exemplu pentru dispozitive electronice care
necesită atât rezistenţă cât şi conductivitate scăzută.
Introducere în Știința Materialelor
Polimeri
(a) Termoplastici (b) Termorigizi
Introducere în Știința Materialelor
Rezervor de
combustibil din
industria auto
material HDPE
Introducere în Știința Materialelor
Microscopie electronică a
materialului compozit MMC
(metal matrix composite) cu
matrice Al2O3 şi fibre Al-
4%at.Mg
Introducere în Știința Materialelor
Componența
bombardierului
Stealth B2 cu
pondere mare a
materialelor
compozite
Introducere în Știința Materialelor
Plăcuțe de frână
FERODO din
material compozit
siloxane+
așchii CuSn
Introducere în Știința Materialelor
Disc de frână
din compozit
Ferrari F430.
Ansamblul
sistemului de
frânare costa
16000 USD
Introducere în Știința Materialelor
Frâne Brembo cu
compozit CCM
(carbon ceramic matrix)
Ferrari F430
Lamborghini Gallardo
Introducere în Știința Materialelor
Rezistenţa
diferitelor
categorii de
materiale
Introducere în Știința Materialelor
ALEGEŢI MATERIALUL
POTRIVIT DIN CARE SĂ
FIE CONFECŢIONATĂ O
CEAŞCĂ DE CAFEA.
Ce proprietăţi credeţi că
trebuie să prezinte
materialul convenabil.
Luaţi în considerare şi
problemele de mediu.
Structura atomică
Structura unui material poate fi examinată ca: structură
atomică, microstructură şi macrostructură.
Proprietăţile unui material sunt în funcţie de forţele de legătură
dintre atomi şi la rândul lor, aceste forţe de legătură depind de
structura atomilor.
Conform modelului lui Bohr şi Rutherford, atomul este
constituit din:
-nucleu;
-un sistem de electroni aflaţi în mişcare în jurul nucleului.
Nucleul are o sarcină electrică pozitivă şi alcătuit din:
protoni: masa mp = 1,6749x10-27Kg
sarcina electrică pozitivă: e = 1,6x10-19C
neutroni: masa mN ≈ mp
sarcină electrică nulă
Electronii care au sarcina electrică negativă.
masa me = mp/1836 = 0,9122x10-30Kg
sarcina electrică negativă = - e
Structura atomică
Configuraţia electronică a atomilor din perioadele 1, 2 şi 3
Structura atomică
Mişcarea electronului în jurul nucleului poate fi comparată
cu un nor electronic, încărcat negativ.
Orbital atomic → zona din jurul nucleului în care există
probabilitatea maximă de a găsi electronul.
Mişcarea de spin → mişcarea pe care o efectuează
electronul în jurul axei sale. Mişcarea de spin → în sensul
acelor de ceasornic sau în sens invers.
Tipurile de orbitali
Oritali de tip s
Orbitali de tip p
Orbitali de tip d
Orbitali de tip f
Structura atomică
Arhitectura atomică se referă la repartiţia spaţială a atomilor sau
moleculelor într-un corp precum şi la relaţiile geometrice
existente între poziţiile tuturor atomilor.
Diamantul şi grafitul de exemplu, care amândouă sunt forme de
existenţă ale carbonului, prezintă proprietăţi diferite (diamantul
este la nivelul 10 pe scara de duritate a lui Mohs, în timp ce
grafitul este la 1, putând fi zgâriat cu unghia).
Grafitul este bun conducător de căldură şi curent electric, în timp
ce diamantul nu conduce nici căldura şi nici curentul electric.
Diamantul este incolor, transparent şi strălucitor, pe când grafitul
este cenuşiu, opac şi unsuros.
Briliantul se obţine prin şlefuirea diamantului, iar masa se
măsoară în carate: 1 carat = 0,205g. Diametrul exterior al unui
diamant de 1 carat în formă de briliant este de aprox. 6,5 mm.
Preţul diamantelor depinde de masă, claritate şi strălucire.
Diamantul este folosit la scule, pietre abrazive, obiecte de
podoabă şi instrumente optice, iar grafitul este folosit la electrozi
pentru cuptoare electrice cu arc, cuve elecrolitice, confecţionarea
minelor de creion şi fabricarea fibrelor de carbon.
Structura atomică
Consecinţă a acţiunii:
•factorilor interni (natura şi
mărimea forţelor de
interacţiune);
•factorilor externi
(temperatura, presiunea,
natura şi intensitatea
câmpurilor în care se află).
Structura atomică
Stări de agregare:
Solidă Lichidă Gazoasă
Structura atomică
STAREA GAZOASĂ - dezordine completă
Gazele ocupă tot volumul pus la dispoziţie. Sunt compresibile,
iar fiecare dintre particulele componente (atomi sau molecule)
este în mişcare continuă ca urmare a agitaţiei termice.
Într-un gaz, numărul de particule pe unitatea de volum depinde
de presiune şi temperatură.
În absenţa unei acţiuni exterioare poziţia unei particule în
raport cu alta este arbitrară şi se modifică în timp, continuu.
Probabilitatea de a găsi cea mai apropiată particulă creşte
monoton începând de la distanţa d0, până ajunge egală cu
unitatea, la o distanţă corespunzătoare distanţei medii între
atomii şi moleculele stării gazoase.
Structura atomică
STAREA SOLIDĂ
În funcţie de gradul de ordonare al elementelor lor
constitutive, corpurile solide pot avea trei stări structurale:
amorfă, mezomorfă şi cristalină.
Starea cristalină corespunde distribuţiei ordonate în spaţiu a
elementelor constitutive, caracterizându-se totodată şi prin cea
mai mică energie liberă.
Starea amorfă, obţinută prin subrăcirea cu grade mari de
subrăcire a unor lichide, este o stare în afara echilibrului,
tinzând să treacă treptat într-un corp cristalin.
Starea mezomorfă, intermediară între cele două menţionate,
este proprie cristalelor lichide.
Datorită acestor motive, doar corpurile cristaline pot fi
denumite corpuri solide.
Structura atomică
STAREA SOLIDĂ CRISTALINĂ - ordine perfectă
Într-un solid cristalin un atom este înconjurat de alţi atomi
vecini absolut identici sau altfel spus, fiecare atom are acelaşi
număr de atomi vecini aşezaţi la aceeaşi distanţă.
Datorită faptului că vecinătatea fiecărui atom este identică
putem spune că avem o ordine la mare distanţă în cazul stării
cristaline.
Structura cristalină care reprezintă aranjamentul atomilor într-
un solid cristalin, depinde de mai mulţi factori printre care
tipul de legătură între atomi, numărul de atomi vecini sau
numărul de coordinaţie.
Într-un cristal atomii sunt consideraţi ca sfere rigide.
Structura atomică
Reprezentarea schematică a unui cristal format dintr-un aranjament de
cuburi (a), acelaşi cristal cu atomii plasaţi în colţurile fiecărui cub (b).
Acest cristal se obţine multiplicând şi asamblând cuburi care au dimensiune
identică. Dacă în acest aranjament obţinut plasăm câte un atom în fiecare
din vârfurile unui cub, fiecare atom aparţine celor 8 cuburi care au vârful
comun.
Structura atomică
(a) Probabilitatea de a găsi centrul unui atom într-un cristal cubic
pornind de la centrul atomului vecin, situat la distanţa d;
(b) reprezentare plană a reţelei cubice.
(a) (b)
Structura atomică
LICHIDELE
Ca şi în cazul solidelor, volumul ocupat de un lichid este
constant, dar datorită agitaţiei termice sunt în continuă mişcare
şi modificare a poziţiei.
Lichidele sunt caracterizate de o ordine la mică distanţă.
Un lichid este incompresibil, deoarece atomii sunt în mod
obişnuit aflaţi în contact. Lichidele sunt caracterizate prin
vâscozitate.
Prin răcirea unui lichid sub temperatura de solidificare se poate
obţine un solid cristalin sau un solid amorf, în funcţie de viteza
de răcire.
Dacă structura în stare solidă este asemănătoare cu cea a
lichidului, structura este amorfă sau vitroasă.
Structura atomică
(a) Reprezentarea plană a structurii unui lichid monoatomic
(b) Probabilitatea de a găsi centrul unui atom situat la distanţa d
faţă de alt atom vecin într-un lichid sau solid amorf
(a) (b)
Tipuri de legături
NaCl LiF
Tipuri de legături
Legătura covalentă
Poate lua naştere între atomi nemetalici de acelaşi fel sau
diferiți.
Este tipică pentru compuşii organici. Se găseşte de asemenea
la unele molecule anorganice.
Legăturile dintre molecule sunt de obicei slabe (excepții
diamantul …).
Caracteristici: puncte de topire și fierbere scăzute (cu excepții),
dure, casante, transparente uneori, izolatoare.
Tipuri de legături
1. Triclinic a a≠b≠c α ≠ β ≠ γ ≠ π /2
Sβ;
CaSO4.2H2O
2. Monoclinic b a≠b≠c α = γ = π /2 ≠ β
3. c a≠b≠c α = β = γ = π /2
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Indici Miller
Denumire sistem Relaţia Unghiul
Nr cristalografic Fig. Exemple
între laturi dintre axe
Tetragonal Snβ; Ti02
α=β=γ=
4. e a=b≠c
π /2
α = β = π /2 ;
5. f a=b≠c
γ = 2π/3
Sisteme cristalografice:
Triclinic a
Monoclinic b
Ortorombic c
Tetragonal e
Hexagonal f
Romboedric d
Cubic g
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Indici Miller
Reţele Bravais:
Cubică simplă
Cubică cu feţe centrate
Cubică cu volum
centrat
Tetragonală simplă
Tetragonală cu volum
centrat
Hexagonală
Ortorombică simplă
Ortorombică cu volum
centrat
Ortorombică cu baze
centrate
Ortorombică cu feţe
centrate
Romboedrică
Monoclinică simplă
Monoclinică cu baze
centrate
Triclinică
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Indici Miller