REFERAT

SISTEMUL DE FRÂNARE CU ABS

(Antilock Braking System)

GRUPA :231B AR
Coordonator: Șef de lucrări dr.ing Tripe Vidican Călin

STUDENT:Dascal Sergiu
 Sistemul ABS (engleză anti-lock braking system sau germană
Antiblockiersystem) este un sistem pentru vehicule motorizate ce previne blocarea roţilor
în timpul frânării. Aceasta prezintă două avantaje: permite şoferului să păstreze controlul
direcţiei şi scurtează distanţa de frânare

Istoric

Compania germană Robert Bosch GmbH (cunoscută, mai popular, drept

Bosch) dezvoltă tehnologia ABS din anii 1930, dar primele automobile de serie care să
folosească sistemul electronic Bosch au fost disponibile în 1978. Au apărut prima dată
pentru camioane şi limuzine nemţeşti Mercedes-Benz. Ulterior sistemele au fost portate şi
pentru motociclete.

Iniţial, sistemele ABS au fost dezvoltate pentru aeronave. Unul din primele
sisteme a fost Maxaret al companiei Dunlop, prezentat în anii 1950, şi încă în uz pe unele
modele de aeronave. Acesta a fost un sistem complet mecanic. A fost utilizat şi pe
automobile în anii 1960 (maşina de curse Ferguson P99, Jensen FF şi maşina
experimentală Ford Zodiac cu tracţiune integrală) dar pentru automobile s-a dovedit
scump şi nu a fost în totalitate de încredere. Un sistem complet mecanic, cosntruit şi
vândut de Lucas Girling, a fost echipat din fabrică pe Ford Fiesta generaţia a 3-a. S-a
numit Stop Control System (sistemul de control al opririi).

Funcţionare

Un sistem ABS tipic e compus dintr-o unitate centrală electronică, patru

senzori de viteză (unul pentru fiecare roată) şi două sau mai multe valve hidraulice pe
circuitul de frânare. Unitatea electronică monitorizează constant viteza de rotaţie a
fiecărei roţi. Când detectează că una din roţi se roteşte mai încet decât celelalte (o
condiţie ce o va aduce în starea de blocare), mişcă valvele pentru a scădea presiunea în
circuitul de frânare, reducând forţa de frânare pe roata respectiva.
Eficienţă

Pe suprafețele cu aderenţă mare, uscate sau ude, majoritatea maşinilor

echipate cu ABS obţin distanţe de frânare mai bune (mai scurte) decât cele fără ABS. Un
şofer cu abilităţi medii pe o maşină fără ABS ar putea, printr-o frânare cadenţată, să
atingă performanţele unui şofer începător pe o maşină cu ABS. Totuşi, pentru un număr
semnificativ de şoferi, ABS îmbunătăţeşte distanţele de frânare în varii condiţii. Tehnica
recomandată pentru şoferi într-o maşină echipată cu ABS, într-o situaţie de urgenţă, este
să se apese pedala de frână până la fund şi să se ocolească eventualele obstacole. În
asemenea situaţii, ABS va reduce semnificativ şansele unui derapaj şi pierderea
controlului, mai ales cu maşinile grele.

Pe zăpadă şi macadam, ABS-ul măreşte distanţele de frânare. Pe aceste

suprafeţe, roţile blocate s-ar adânci şi ar opri automobilul mai repede, dar ABS-ul previne
acest lucru. Unele modele de ABS reduc acest efect mărind timpul de ciclare, lăsând
astfel roţile să se blocheze în mod repetat, pentru perioade scurte de timp. Avantajul
ABS-ului pe aceste suprafeţe este îmbunătăţirea controlului maşinii, şi nu frânarea, deşi
pierderea controlului pe astfel de suprafeţe rămâne totuşi posibilă.

Odată activat, ABS-ul va face ca pedala să pulseze. Unii şoferi, simţind

acest efect, reduc apăsarea pe pedală şi astfel măresc distanţa de frânare. Aceasta
contribuie la mărirea numărului de accidente. Din acest motiv unii constructori au
implementat sisteme de asistenţă la frânare ce menţin forţa de frânare în situaţii de
urgenţă.

Controlul tracţiunii

Echipamentul ABS poate fi folosit şi pentru a implementa controlul

tracţiunii la accelerarea unui autovehicul. Dacă, la accelerare, cauciucul pierde aderenţa
solului, ABS-ul poate detecta situaţia şi poate aplica frânele pentru a reduce accelerarea
pentru recăpătarea aderenţei.
 Constructorii vând de obicei aceasta ca pe o opţiune separată, chiar dacă
infrastructura controlului tracţiunii este în mare parte împarţită cu cea a ABS-ului.
Versiuni mai sofisticate pot controla acceleraţia şi frâna simultan, rezultând ceea ce
Continental Teves şi Bosch numesc Electronic Stability Control, respectiv Electronic
Stability Program.

Sistemul ABS (Antilock Braking System) a fost creat pentru a ajuta

conducătorul auto să mențină controlul direcției și să împiedice vehiculul să derapeze în
timpul frânării. Aparut la mijlocul anilor 1980, ABS-ul echipează acum din ce în ce mai
multe vehicule, tendința fiind de a se impune ca echipament obligatoriu pe toate
autovehiculele noi.

Sistemul ABS are două funcții principale:

- repartiția electronică a frânării între față și spate, prin reglarea alunecării roților spate
- prevenirea blocării roților la frânare, prin reglarea independentă a alunecării celor 4 roți.

Modularea frânării asigurate de sistemul ABS este independentă de efortul

asupra pedalei de frână. De aceea, în caz de urgență, este recomandat să aplicați asupra
pedalei de frână o presiune puternică și continuă. Nu sunt necesare apăsări succesive ale
pedalei.
Punerea în funcțiune a dispozitivului ABS se manifestă printr-o pulsație mai mult sau
mai putin puternică resimțită la pedala de frână.

Pe carosabilul uscat sau ușor umed, veți observa că distanța de oprire este
aproape aceeași ca în cazul frânelor obișnuite. Pe gheață sau pe zăpadă, dimpotrivă,
distanța de oprire este mai lungă.

Frânarea și direcția vehiculului sunt limitate de forța de tracțiune pe care

pneurile o pot genera. Testele au aratat că pneurile de iarnă reduc, în condiții de carosabil
de iarnă, din distanță de oprire a unui vehicul dotat cu sistem de frânare ABS.

Instalând patru pneuri de iarnă în loc de două, veți menține o tracțiune egală
pe fiecare roată care vă va ajuta să conduceți, opriți și să accelerați vehiculul în siguranță.

Sistemul de frânare cu ABS este amplu dimensionat, cu discuri ventilate la

roţile faţă. De asemenea, este utilizat un sistem de frânare cu circuit în diagonală astfel
încât să puteţi menţine stabilitatea la frânare chiar dacă cedează unul dintre circuitele de
frânare. Sistemul EBD (Sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare) distribuie
permanent forţa de frânare între roţile faţă şi spate cu maxim de eficienţă în orice situaţie,
chiar şi atunci când maşina este foarte încărcată. Dacă maşina este dotată cu sistem
DSTC, frânele sunt echipate cu EBA (Asistenţă la frânarea de urgenţă). Dacă nu apăsaţi
destul de puternic pedala de frână, sistemul EBA intervine imediat şi oferă forţa de
frânare necesară blocării instantanee a maşinii pe cea mai scurtă distanţă posibilă.

Indicatorul ABS

Indicatorul martor al ABS luminează câteva secunde la punerea contactului, timp în care
sistemul își face o auto-verificare. Uneori martorul luminos poate fi insoțit și de un
semnal sonor (doar la anumite modele de mașini). Când indicatorul se stinge, sistemul
este operațional.

Daca martorul luminos nu se stinge după cateva secunde, atunci sistemul are o
defecțiune. Franele functionează normal, dar nu mai beneficiază de avantajele ABS. Se
poate continua drumul normal, dar cu precauție, întrucât la o frânare mai bruscă roțile se
pot bloca ducând la alunecarea necontrolată a vehiculului și la imposibilitatea virării.
 Sistemul ABS este compus dintr-o unitate centrala (asa zisul calculator de
ABS) câte un senzor pe fiecare roată în parte care are rolul de a sesiza oprirea roții, și
cate o electrovalvă pe fiecare conductă de frână ce duce la fiecare roată în parte. În
momentul în care frînezi brusc și roțile tind să se blocheze, senzorii de pe roți sesizează
dacă vreo roată s-a blocat și acționează electrovalva tăind pentru scurt timp presiunea și
redând aderența la roata. De aici tremuratul pedalei fiind că la o frânare la viteză ceva
mai mare sistemul intră în funcțiune în mod repetat. Sistemul este conceput astfel ca
fiecare roată să frâneze separat.

Dacă se întâmplă să frânezi brusc și în momentul acela ai o roată pe asfalt

uscat, una pe asfalt ud, alta pe gheatza si una pe zapada, sistemul ABS va comanda forta
de franare pentru fiecare roată independent de celelate ajutându-te să ai CONTROL
ASUPRA MAȘINII ÎN TIMPUL FRÂNĂRII DE URGENȚĂ ȘI O FRÂNARE PRIN
ROSTOGOLIRE PE CEA MAI SCURTĂ DISTANȚĂ POSIBILĂ. Cuoscut fiind faptul
că frânarea prin rostogolire e mai eficientă decât cea cu roțile blocate.

Mai trebuie spus că sistemele ABS sunt concepute astfel încât să se

autodiagnosticheze singure, de exemplu dacă în timpul mersului senzorii îi raportează
diferențe mari de turație între roți timp îndelungat sau un senzor nu raportează nimic un
anume timp, sistemul se autodiagnosticheaza defect, iese din funcțiune, se aprinde un bec
în bord ce te anunță asta și te trece pe frâna clasică.

Sistemul de frânare asigură o decelerare promptă, progresivă și disțante de

frânare mai scurte. Discurile de frână față de 330 mm, auto-ventilate, utilizează etriere
Brembo din aluminiu cu patru pistonașe de 38 și 42 mm. Cei patru senzori ai sistemului
ABS functionează la unison cu sistemul de distribuție a forței de frânare EBD.

Controlul total în toate condițiile de rulare este asigurat și de sistemul VDC

(Vehicle Dynamic Control), interpretarea Alfa Romeo a Programului Electronic de
Stabilitate (ESP).
Acest sistem nu interferează cu comenzile șoferului cât timp rularea se
desfășoară în condiții normale, intervenind în situațiile critice pentru păstrarea condițiilor
de siguranța. Parte integrantă a VDC este Sistemul anti-patinaj ASR (Anti Slip
Regulation) care optimizează tracțiunea cu ajutorul frânelor și puterii motorului. Dacă o
roată pierde aderența, ASR-ul directionează automat cuplul motor catre roata pereche,
obținand un efect similar unui diferențial autoblocant, atât pe puntea față, cât și pe puntea
spate. In cazul unei treceri într-o treaptă inferioară în condiții de aderență scăzută,
sistemul MSR (Motor Schleppmoment Regelung) întoarce cuplul la motor, prevenind
astfel alunecarea provocată de blocarea roții.

Discurile de frână pe față și pe spate (ventilate pe față) împreună cu sisteme de control

avansate cum ar fi ABS cu EBD și VSC cu BA, furnizează o putere de frânare de
excepție.

ABS și EBD
 ABS cu EBD este dotare standard la toate nivelurile de echipare. ABS-ul
ajută la menținerea controlului în timpul frânărilor bruște sau la frânarea pe carosabil
alunecos, prin echilibrarea electronică a forței de frânare între cele patru roți, pentru a
adapta nivelul de aderență pe fiecare dintre acestea. Sistemul EBD completează sistemul
ABS, optimizând distribuția forței de frânare la fiecare dintre roți. Împreună, cele două
sisteme previn blocarea roților și permit evitarea obstacolelor până se reușește oprirea
vehiculului.

Asistența la frânare (BA)

Asistența la Frânare (BA) ajută în cazul frânării de urgență, în cazul în care

apasați brusc pedala de frână, dar fără a aplica presiune suficientă asupra acesteia. BA
realizează această performanță măsurând rapiditatea și presiunea cu care se apasă pe
pedala de frână și ulterior, dacă este cazul, mărind forța de frânare.

Sistemul de frânare cu discuri - ventilate în partea din față - este echipat atât
cu Sistemul de Asistența la Frânare, cât și cu Distribuția Electronică a forței de Frânare.
Prin conlucrarea cu ESP+ se oferă o Frânare Activă datorită Diferențialului cu Alunecare
Limitata (LSD), rezultatul fiind o stabilitate sporită a vehiculului pe suprafețele
alunecoase, mai ales la demarare. De exemplu, pe o suprafață care oferă porțiuni cu grade
diferite de frecare, unde aderența unei părți a drumului este mai mare decat a alteia,
Diferențialul cu Alunecare Limitată pentru o Frânare Activă controlează în mod automat
învartirea roților pe partea de drum cu aderență redusă, permitând direcționarea cuplului
motor către roțile cu mai multă aderență

ABS (Anti Blockierung Sistem), ASR (Anti Skid Regulation)

 Sistemul ABS previne blocarea roților în timpul frânării, în timp ce
sistemul ASR(controlul tractiunii) asigură că nici o roată tractoare de pe axa directoare nu
rupe aderența în timpul accelerării, indiferent de starea suprafeței de rulare.

Sistemul de frânare, ca de altfel și sistemul de suspensie, de injecție si altele,

a suferit în ultima perioadă (10-20 ani) numeroase îmbunătățiri. Ceea ce a început în anii
60 ca o încercare de a aduce distanța de frânare în limite rezonabile, a sfârșit prin a
genera un adevarat fenomen. Introducerea de materiale ca: fibra de carbon, metalele
sinterizate și oțelurile ușoare, împreună cu diverse sisteme ca ABS au contribuit decisiv
la reducerea spațiului de frânare și în general, la un automobil mai sigur. Unul
din primii pași în această direcție a fost făcut în  anii '70 când producătorii au trecut la
folosirea masivă a frânelor disc, renunțând la cele cu tambur.
 Deoarece la automobile, forța principală de frânare, acționează asupra roților
din față (din considerente de Dinamica Autovehiculului),o lungă perioadă doar la aceste
roți frânele cu saboți au fost înlocuite cu frâne disc. De atunci, majoritatea producătorilor
(serioși) de automobile au dotat toate cele 4 roți cu frâne disc, existând doar câteva
exceptii, precum Mazda Protege din 1995 care avea frâne cu saboți la roțile spate din
considerente de reducere a prețului.

Înainte de a aprecia diferențele dintre cele 2 sisteme, trebuie să întelegem

fenomenul pe care se bazează ambele sisteme pentru a opri autovehiculul: Frecarea. care
genereaza caldură. Aplicând o rezistență, o frecare, unei roți în mișcare, frânele
(indiferent de tip) opresc această roată generând căldură. Viteza cu care roata poate fi
incetinită depinde de câțiva factori: greutatea autovehiculului, forța la pedală și suprafața
de frecare. De asemenea are o mare importanță și  cât de bine transformă frâna, mișcarea
în caldură (felul frecarii) și bine-înteles cât de repede este eliminată această căldură din
componentele sistemului de frânare.

Frânele cu saboți:

Primele automobile foloseau frâne cu saboți pentru toate cele 4 roți. Erau
numite asa datorită componentelor frânei care erau poziționate în interiorul unui tambur
care se rotea odată cu roata. În interior erau poziționati 2 saboți care, atunci cand frâna
era apasată, apăsau pe tambur și încetineau roata. Pentru acționarea saboților se folosea
un sistem hidraulic acționat de pedala de frână. Saboții erau făcuți dintr-un material cu
bune proprietăți de fricțiune, rezistent la căldură, similar cu cel folosit la discurile
ambreiajului.
 În condiții extreme de frânare, precum coborarea unor pante lungi cu o
încărcătură mare, sau frânări repetate la viteze mari, aceste frâne se
supraîncălzesc.Amintiți-vă de principiul de frânare care constă în transformarea energiei
cinetice (mișcarea roții), în energie termică (caldura), Din acest motiv frânele nu pot
funcționa decât atâta timp cât pot absorbi căldura generată de încetinirea automobilului.
Odată ce frânele automobilului devin saturate cu căldură, ele iși pierd abilitatea de a opri
autovehiculul, ceea ce poate deveni foarte periculos pentru șofer.

Frânele disc

Frânele disc se bazează pe acelați principiu ca și frânele cu saboți,

îmbunătățirea fiind la nivel de design. În locul componentelor masive ale frânei cu saboți
frânele disc folosesc un disc subțire care se rotește.

De o parte și de alta a discului sunt 2 plăcuțe de frână și un sistem de

acționare gen clește: etrierul.

Pentru acționare se folosește, ca și la frânele cu saboți, tot un sistem hidraulic.

Spre deosebire de frânele cu saboți, care sunt dispuse în interior, la frânele

disc, discul de frecare este expus din plin la aer. Această expunere răcește în mod
constant discul reducându-i temperatura și deci, menținându-i puterea de frecare.

Analiza comparativă

Astăzi, nu este neobisnuit, să gasim automobile de clasa medie, fără

pretenții deosebite, avand toate roțile dotate cu frâne disc. Totuți, majoritatea
producătorilor continuă să utilizeze sistemul față-disc/spate-saboți.Dar de ce? Sacrifică
producătorii, siguranța doar pentru cațiva dolari?
Raspunsul este nu. Adevărul este că sistemul disc/saboți este absolut suficient pentru
majoritatea autovehiculelor. Tineți cont și de faptul că, ambele sisteme, cu disc sau cu
tambur, au fost îmbunatatite masiv în ultimii ani. De fapt, un sistem de franare cu saboți
de astăzi poate asigura o forta de frecare mai mare decat o frana disc din anii '70. Iar un
sistem frana-disc din zilele noastre poate dezvolta o forță de frânare impresionantă.
Combinați asta cu faptul că între 60 și 90 % din puterea de frânare revine punții față, și
veți realiza că franele tambur sunt absolut suficiente pentru roțile sapate ale majorității
autovehiculelor.

Exceptia notabilă o constituie mașinile sportive și cele care transportă

greutăți mari. Masini ca Viper, 911 sau Corvette iși justifică frânele disc pentru toate cele
4 roți, în special dacă proprietarii lor participă la curse auto pe drumurile publice...
Bibliografie:

http://www.alfaromeo.ro/common/imagine.php?a=modele/crosswagon/images/siguranta1
http://www.turatii.ro/index.php?func=articol&domeniu=Know%20your
%20Gun&articol=367
http://www.4-cars.ro/?id_stire=286
http://www.alfaromeo.ro/modele/crosswagon/siguranta.php
http://www.toyota.ro/default-ro.asp?
ItemID=F7672D5938514E4A9EE3B2AD48FBAF9C
http://www.eglia.ro/eglia-autocamioane.html
http://www.volvocars.ro/Showroom/_scf.htm?feature=%7B23CB3AE3-C488-4BB5-
91BF-E9E92F326B08%7D&model=S60&id=30
http://ro.wikipedia.org/wiki/ABS
http://www.auto.bro.ro/articole/sistemul-de-franare.html