1.

Notiuni introductive

In practica judiciarae,urmarile incalcarii normelor privind circulatia pe drumurile publice sunt

denumite generic ,,accidente de circulatie’’ .
Accidentele de circulate reprezinta, de fapt, consecinte ale incalcarii normelor privind circulatia pe
drumurile publice, constituind infractiuni prevazute de legea penala.
Pe langa marile avantaje si facilitati aduse in viata persoanei si a societatei transporturile auto au
produs si continua sa produca efecte deosebite. Printre acestea se numara, pierderile de vieti omenesti
si pagubele materiale incalculabile.
Statisticile intocmite atat pe plan mondial, cat si la nivel national evidentiaza faptul ca accidentele de
circulate ocupa locul al trei-lea, ca factor de mortalitate, dupa bolile cardio-vasculare si cancer, iar
pentru persoanele ce nu depasesc 35 ani, accidentele de circulatie constituie principal cauza de deces.
In lume, se inregistreaza 1—2 decese si peste 60 de vatamari la fiecare 3 minute, iar in decursul unei
zile aproape 1 000 morti si peste 20 000 de vatamari.

Accidentele de circulate pot fi clasificate astfel:

— coliziunea mijloacelor de transport;

— rasturnarea si avarierea unor vehicule;
--- lovirea unor obiecte fixe aflate pe partile laterale ale drumului public;
— caderea unui calator, incarcator, insotitor etc. de pe scara sau din caroserie;

In cele ce urmeaza, ma voi referi la metodica cercetarii infractiunilor de ucidere si vatamare

corporala din culpa rezultate in urma evenimentelor rutiere , acestea fiind faptele cu pericolul social
cel mai ridicat. Pe de alta parte, retinem ca metodica cercetarii celorlalte infractiuni distrugerea din
culpa, abuzul in serviciu contra intereselor publice si neglijenfa in serviciu este aceeasi, indiferent
daca faptele s-au comis pe un drum public sau in alte locuri. Infractiunea de ucidere din culpa face
parte din grupul infractiunilor contra persoanei si din subgrupul infractiunilor contra vietii, integritatii
corporale si sanatatii, deosebindu-se de omor prin forma de vinovatie. In forma sa tipica,uciderea din
culpa poate prezenta multiple modalitafi faptice determinate de imprejurarile concrete in care s-au
savarsit fapta locul, timpul, datele privind conditia victimei, existenta culpei comune precum si de
cauzele ce au generat culpa neatentie, nepricepere, imprudent, pripeala s.a.

Uciderea din culpa prezinta si anumite modalitati normative agravate, respectiv comiterea faptei
ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale, ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei
profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati. In aceasta modalitate, uciderea din
culpa poate fi savarsita si de conducatorul unui vehicul fie cu tractiune mecanica, fie cu tracfiune
animala , fapta fiind caracterizata prin cauza ce a determinat rezultatul produs si anume nerespectarea
regimului legal de exercitare a unei profesii, meserii ori unei anumite activitati.

O alta modalitate normativa agravata priveste savarsirea infractiunii de catre un conducator auto
ce avea in singe o imbibatie alcoolica peste limita legala ori era in stare de ebrietate.

Pentru a se retine savarsirea uciderii din culpa in aceasta modalitate se cer intrunite urmatoarele
cerinte esentiale:
 — faptuitorul sa aiba calitatea de conducator al unui autovehicul-autoturism, autocamion,
autobuz, troleibuz, tramvai sau orice mijloc de transport .Cu propulsie mecanica care circula
pe drumurile publice;
— autorul infractiunii sa fi avut in momentul savarsirii faptei o imbibatie alcoloica peste limita
legala ori sa se fi aflat in stare de ebrietate.
Aceasta ultima cerinta constituie tot nerespectarea dispozitiilor legale privind conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul, Regulamentul rutier incriminand o asemenea fapta, savarsita de
persoana aflata intr-o astfel de stare. Referitor la aceasta modalitate, trebuie precizat faptul ca
legiuitorul a prevazut alternativa formelor de intoxicatie alcoolica, pe de o parte, datorita imprejurarii
ca o persoana poate fi in stare de ebrietate fara sa ajunga la limita legala de imbibatie alcoolica, iar, pe
de alta parte, din considerentul ca starea de ebrietate poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.
Daca uciderea din culpa a fast savarsita de un conducator auto profesionist, aflat in stare de ebrietate,
este indeplinita a treia modalitate normativa agravata, legea instituind prezumtia legala de culpa
pentru cei ce exercita o profesie sau meserie intr-o astfel de stare si cauzeaza uciderea unei personae.
In sfarsit, ultima modalitate agravata a infractiunii de ucidere din culpa este pluralitatea de victime,
ea privind toate modalitatile de savarsire a infractiunii atat cea simpla, cat si cele agravate.

Pentru infractiunea de ucidere din culpa actiunea penala se pune in miscare din oficiu, urmarirea
penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei, iar judecata in prima instanta se face de
catre judecatorie.
Vatamarea corporala din culpa este fapta persoanei care cauzeaza, din culpa, unei alte persoane
vreuna din vatamarile, consecinte ale infractiunilor de vatamare corporala sau vatamare corporala
grava. In forma sa simpla tipica fapta consta dintr-o actiune sau inactiune prin care s-a pricinuit
integritatii corporale sau santatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel
mult 60 de zile. Legea prevede si doua modalitati agravate. In cazul primei modalitati agravate se
cere ca element circumstantial cauzarea unei vatamari ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale
mai mult de 60 de zile sau fapta sa se fi soldat cu pierderea unui simt sau organ, incetarea functio-
narii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica , slujirea, avortul ori punerea in primejdie a
vietii persoanei. A doua modalitate agravata cuprinde atat forma tipica, cat si prima modalitate
agravata la care se adauga imprejurarea ca savirsirea faptei este rezultatul nerespectarii dispozitiilor
legale privitoare la exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anumite activitati
sau nerespectarii masurilor de prevedere pentru desfasurarea acestora. Este cazul faptelor de acest
gen savarsite de persoanele ce conduc un vehicul pe drumurile publice.
Cunoscand modalitatile normative si faptice ale infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare
corporala din culpa, organele de urmarire penala au posibilitatea, pe linga asigurarea unei incadrari
juridice corespunzatoare, in raport cu infractiunea concret savirsita, sa stabileasca problemele pe care
trebuie sa le lamureasca cercetarea si, implicit, activitatile corespunzatoare ce vor fi desfasurate
pentru administrarea probelor.

2. Problemele pe care trebuie sa le lamureasca cercetarea.

Organele de urmarire penala se confrunta cu o multitudine de situatii, iar lamurirea problemelor

pe care le ridica cercetarea si efectuarea activitatilor necesare in acest scop impune insusirea unor
cunostinte din diverse domenii de activitate.
Principalele probleme ce urmeaza a fi lamurite pe parcursul cercetarii sunt:
 1. Locul producerii accidentului si consecintele incalcarii normelor privind circulatia pe
drumurile publice;
2. Mecanismul producerii accidentului de circulate si cauzele acestuia;
3. Starea victimei dupa accident;
4. Persoanele vinovate si forma de vinovatie;
5. Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor;
6. Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea
infractiunilor.

1. Locul producerii accidentului si consecintele incalcarii normelor privind circulatia

pe drumurile publice.

Despre producerea unor accidente de circulate soldate cu moartea sau vatamarea integritatii
corporale ori a sanatatii unor persoane, organele de urmarire penala se sesizeaza prin toate modurile de
sesizare cunoscute plangere, denunt, din oficiu ponderea detinind-o denuturile facute de participantii
la traficul rutier conducatori auto, biciclisti, pietonii etc.

Pentru ca uciderea sau vatamarea corporala din culpa sa fie considerate rezultat al incalcarii
normelor privind circulatia pe drumurile publice, locul faptei trebuie sa fie situat pe un astfel de
drum, adica pe o cale de comunicatie terestra mai putin caile ferate amenajata pentru circulatia
vehiculelor, aflata in administratia unui organ de stat, daca este deschisa circulatiei publice.

Sublinierea se impune intrucat uciderea sau vatamarea corporala din culpa savarsita in afara
drumului public drumuri forestiere, petroliere, miniere etc., ori drumuri de incinta, aflate in
administrarea unei unitati publice onstituie alte infractiuni de exemplu, infractiuni la regimul
protectiei muncii.

Trebuie precizat ca sunt deschise circulatiei publice si drumurile ce deservesc in mod obisnuit o
anumita unitate sau orgaiiizatie publica, daca respectiva unitate sau organizatie nu considera necesar
sa ia masuri de restrictie instaland panouri vizibile de interzieere a circulatiei publice iar pe drumurile
in cauza circula atat autovehicule proprii, cat si alte vehicule.
Lamurirea locului unde s-a produs accidentul prezinta, deci importanta deosebita, atat sub aspectul
corectei incadrari juridice a faptei sa-varsite, cat si pentru stabilirea competentei de cercetare atat din
punct de vedere material, cat si teritorial, cunoscut fiind faptul ca in cazul infractiunilor contra
protectiei muncii urmarirea penala se efectueaza, in mod obligator, de catre procuror.
Sub aspectul urmarilor nerespectarii normelor de circulate pe drumurile publice, cercetarea trebuie
sa lamureasca daca evenimentul a cauzat uciderea uneia sau mai multor persoane, vatamarea
integritatii corporale sau sanatatii uneia ori mai multor persoane, pagubirea patrimoniului unei
persoane, precum si existenta raportului de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea conducatorului
auto si rezultatul, produs. In cazul infractiunii de vatamare corporala din culpa intereseaza natura va-
tamrilor produse de accidentul de circulate si, in special, gravitatea acestora. De fapt, acest ultim
aspect se constituie in una din principalele probleme ale cercetarii. Raportata la gravitatea vatamarilor
pricinuite,vatamarea corporala din culpa atrage dupa sine atat o incadrare juridical corespunzatoare,
cat si determinarea metodicii specifice de cercetare, dupa cum fapta a fost savarsita in forma ei tipica
sau in cele doua modalitati agravate.
Lamurirea sub toate aspectele a consecintelor nerespectarii normelor privind circulatia pe drumurile
publice atat in legatura cu uciderea din culpa si vatamarea corporala din culpa propriu-zise, cat si cu
privire la alte urmari este de natura sa asigure cadrul necesar pentru solutionarea temeinica si legala a
cauzei.
2. Mecanismul producerii accidentului de circulajie si cauzele acestuia
Diferitele analize statistice efectuate pe plan national si international demonstreaza ca accidentele
de circulate nu sunt intamplatoare si nici imprevizibile sau inevitabile, intamplatoare fiind numai apa-
ritia lor la un moment dat.In literatura de specialitate se arata ca prin stabilirea actiunii care a
determinat accidentul se poate determina cine este autorul, si prin urmare, cine poate fi tras la
raspundere, acesta fiind sensul cercetarii raportului de cauzalitate in domeniu.Factorii care concura la
producerea accidentelor de circulate pot fi grupati in doua mari categorii: factorii externi si factorii
interni. Dintre acestia amintim:

a) caracteristicile si starea drumului public;

b) conditiile meteorologice si de vizibilitate;
c) intensificarea traficului rutier pe artera respectiva;
d) starea autovehiculelor angajate in accident;
e) starea si comportamentul participantilor la traficul rutier.

a) Caracteristicile si starea drumului public

Pentru aprecierea cat mai exacta a imprejurarilor in care s-a produs accidentul de circulatie,
precum si a altor factori perturbatori in relatia autovehicul conducator auto victima, organele de
urmarire penala trebuie sa se edifice asupra drumului sau portiunii de drum unde s-a produs
evenimentul rutier.Elementele caracteristice ce definesc forma unui drum inplan in profil longitudinal
si transversal constituie elemente geometrice ale drumului. De aceea, organele de urmarire penala
trebuie sa lamureasca ce sectiune are drumul in profil longitudinal, in pant. Aceeasi importanta trebuie
acordata si profilului transversal al drumului rambleu ori debleu . Cele mai des intalnite elemente
geometrice ale drumului sunt: aliniamentele, curbele, declivitatile, latimea partii carosabile si
acostamentele. Existenta curbelor, ofera posibilitatea stabilirii masurilor de conduita preventiva pe
care trebuia sa le ia conducatorul auto, stiut fiind faptul ca in astfel de situatii, viteza pentru atacarea
virajelor trebuie mult si din timp redusa, raza de curbura fiind elemental geometric ce influenteaza
direct asupra stabilitatii si inscrierii autovehiculului in curba. Larnurind aceste probleme, organul de
urmarire penala va putea ulterior stabiii daca cel aflat la volan a rulat cu viteza pina la limita „evitarii
oricarui pericol", daca s-a conformat indicatoarelor rutiere ce impuneau restrictive de viteza in zona
ori daca victima prin actiunile sau in actiunile sale a contribuit sau nu, partial ori in exclusivitate, la
produ- cerea accidentului.
Referitor la partea carosabila portiunea centrala a drumului , trebuie stabilita latimea acesteia,
numarul de benzi pe sens, existenta trotuarelor si a bordurilor de incadrare, a acostamentelor. Trebuie
urmarita existenta indicatoarelor rutiere, a marcajelor transversale si longitudinale, in raport cu acestea
putanduse aprecia atat comportamentul participantilor la traffic cat si alte elemente ce pot demonstra
mecanisjnul producerii accidentului si cauzele care 1-au generat.

De o atentjie deosebita trebuie sa se bucure lamurirea problemei privind invelisul drumului.

Invelisul partii carosabile prezinta o mare varietate: beton, beton asfaltat, pavaj de piatra, pamant,
nisip etc. Importanta cunoasterii acestui aspect deriva din aceea ca, in raport cu suprafata ce acopera
calea de rulare se va calcula si coeficientul de aderenta al pneurilor, element esential in stabilirea
vitezei autovehiculului, atat inainte, cat si in momentul impactului.
In literatura de specialitate sunt prezentate o serie de circumstante care influenteaza fiziologia
conducerii si limitele de adaptabilitate ale conducatorului auto, generate de caracteristicile geometrice
si topemetrice ale cailor rutiere. Astfel, latimea benzii de circulatie are efect asupra capacitatii de
conducere a autovehiculului. Reducerea latimii benzii produce un efect psihologic asupra
conducatorului auto, materializat in micsorarea capacitatii de conducere cu 15—25% fata de situatia
cand ar circula pe o banda cu latimea normala.Starea caii rutiere are repercusiuni asupra capacitatii de
conducere si in cazul in care suprafata carosabila este deteriorata. La deplasarea pe un astfel de drum
valoarea aderentei la un a1numit moment poate sa nu fie aceeasi la toate rotile, ceea ce sporeste
probabilitatea producerii derapajului. Formarea unor declivitati mari in imbracamintea drumului
nesemnalizate determina, mai ales in conditiile circularii - cu viteze mari, producerea unor defectiuni
la sistemele de diretie sau rulare, in acest fel explicandu-se pierderea controlului volanului, intrarea in
coliziune cu alte autovehicule ori parasirea partii carosabile.

Cele expuse prezinta importanta in aprecierea corecta a situatiei de la fata locului, a imprejurarilor
care au concurat la producerea accidentului si, in final, la stabilirea vinovatiei persoanelor implicate.

b) Condifiile meteorologice si de vizibilitate

Vizibilitatea in sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulatie este determinata, in
primul rand, de starea si caracteristicile drumului public. In afara acestora, vizibilitatea mai poate fi
influentata si de: conditiile atmosferice existente in momentul producerii accidentului, prezenta
vegetatiei copaci, tufe etc. pe partile laterale ale drumului, circulatia pe timp de noapte s.a.,
Dupa cum rezulta din statisticile si cercetarile efectuate, conditiile meteorologice nefavorabile ceata,
ploaie, ninsoare, polei etc. , pe de o parte micsoreaza vizibilitatea si fac drumul aluneeos, iar, pe de
alta parte, afecteaza capacitatea de conducere, prin suprasolicitarea sistemului nervos central. Sub
aspectul lamuririi mecanismului producerii accidentului si deci a vinovatiei persoanelor implicate,
factorii meteorologici mentionati au inraurire directa asupra coeficientului de aderenta. Variartia
coeficientului de aderenta in diverse conditii de deplasare a autovehculelor si in raport cu diversi
factori ce afecteaza valoarea acestora a fost stabilita pe cale experimentaia. In
afara de natura invelisului drumului si de conditiile meteorologice, valorile coeficientului de aderenta
sunt influentate si de constructia si starea anvelopelor elasticitate, profil, presiune, grad de uzura s.a.
Pantele, rampele si curbele reduc considerabil vizibilitatea in planul drumului, acestea fiind
generatoare de evenimente rutiere, mai ales in cazul manevrelor de depasire pe sectoarele de drum
respective.

Circulatia pe timp de noapte favorizeaza producerea evenimentelor rutiere, datorita faptului ca

obstacolele aflate pe partea carosabila sau in imediata apropiere a acesteia pe acostament ori in afara
drumului — par a fi mult mai departe si rnai mari decit in realitate. Acest lucru trebuie avut in vedere
atat in stabilirea situatiei exacte de la fata locului, cat si in aprecierea declaraiilor invinuitului sau
inculpatului, martorilor ori persoanelor vatamatte.

c) Intensitatea traficului rutier pe artera respective

Pentru a avea o imagine cat mai clara a mecanismului si cauzelor care au generat si concurat la
producerea accidentului, cercetarea trebuie sa lamureasca intensitatea fluxului pe segmental de drum
in momentul producerii evenimentului. Intensitatea circulatiei este un indicator de baza in aprecierea
fluxului de trafic. Ea este neuniforma in timp, modificandu-se in anumite ore din zi, zile ale
saptamanii si luni ale anului, ceea ce infraenteaza negativ desfasararea traficului, favorizand pro-
ducerea accidentelor. Crescand intensitatea si viteza de circulatie apare perioolul coliziunii
autovehiculelor care circula pe aceeasi banda, cauza principala fiind franarea brusca si nepastrarea
distantei dintre auto-vehiculele care se succed. Literatura de specialitate evidentiaza elementele care
timiteaza si adesea intrerup fluenta traficului rutier. Astfel, intersectiile la acelasi nivel sunt cele mai
frecvente locuri" generatoare de accidente de circulate. Dupa opinia acelorai autori, abundenta de in-
dicatoare, reclame si diverse panoari distrag atentia conducatorilor auto si chiar il orbesc. De
asemenea, circulatia pe aliniamente lungi si monotone pot provoca oboseli si, uneori, adormirea la
volan.Lamurirea acesitei probleme este importanta, atat pentru stabilirea vizibilitatii influentata de
prezenta pe artera rutiera a altor mijlpace de transport r cat si pentru evidentierea faptului daca cel aflat
la volan a respectat sau nu obligate ce-i reveneau, in conditile deplasirii pe o artera intern circulara.

d) Starea autovehiculelor angajate in accident

In traficul rutier, coliziunile dintre autovehicule pot fi de cele mai diverse tipuri: frontale, fata-
spate, laterale, sub aspectul numarului de dimensiuni cu care autovehiculul intra in impact ele putand
fi unidimensionale sau bidimensionale. Organelor de urmarire penala le revine sarcina de a lamuri
cauzele producerii acestor coliziuni si, in raport cu acestea, de a elucida mecanismul producerii
accidentului de circulate.

Din practica judiciara a rezultat ca intrarea gresita intr-un viraj, depasirea fara asigurare a altor
autovehicule, explozia unui pneu si adormirea la volan sunt cauzele principale ale coliziunii frontale.
Coliziunile fata-spate, produse, in special, pe soselele aglomerate din afara localitatilor si in traficul
urban se datoreaza, fie nerespectarii distantei corespunzatoare fata de autovehiculul din fata raportata
la viteza de circulate si conditiile de drum , fie defectiunilor existente la sistemul de franare, iluminare
semnalizare, directie. In unele cazuri, nereducerea vitezei pe timp de noapte genereaza tamponarile
autovehiculelor stationate. Coliziunile laterale produse in intersectii pot fi explicate prin neacordarea
prioritatii de trecere ori a semnifieatiei culorii semaforului electric, precum si prin preselectarea
defectuoasa a benzii de circulatie sau schimbarea brusca a directiei de mers.

Lamurirea problemei starii autovehiculului angajat in accident prezinta important din mai multe
considefente:

— ofera posibilitatea stabilirii exacte a imprejiirarilor producerii accidentului, a vitezei de impact,

a pozitiei relative a autovehilelor s.a.;

- - -da o imagine clara, atat asupra manevrelor efeetuate de cbnducatorul auto anterior impactului
cat si asupra persoanelor vinovate de nerespectarea regulilor circulatiei pe drumurile publice;

— creaza posibilitatea evidentierii defectiunilor tehnice pe care le prezenta autovehiculul in

momentul accidentului si, pe aceasta baza, stabilirea legaturii de cauzalitate dintre acestea si
rezultatul produs.

De retinut ca stabilirea starii tehnice a autovehiculului trebuie facuta imediat dupa producerea
accidentului, stiut fiind ca ulterior se produc anumite modificari, cu toate consecmtele negative pe
care le antreneaza si cu efect direct in determinarea cauzelor si mecanismului producerii
evenimentului rutier, implicit a vinovatiei;

— asigura stabilirea si, ulterior evaluarea corecta a avariilor, respectiv a pagubelor materiale
cauzate prin infractiune;
 — este de natura sa conduca la o incadrare juridica corespunzatoare a faptelpr savarsite.

e) Starea si comportamentul participantilor la traficul rutier

Daca se admite ca peste 80% din accidentele de circulatie se datoresc factorului uman, este
explicabila preocuparea organelor de urmarire penala de a lamuri sub toate aspectele starea si
comportamentul persoanelor care au concurat la producerea accidentului.
De fapt, factorii interni care contribuie la producerea evenimentelor rutiere sunt reprezentati de
materialul uman conducatori auto,pietoni, biciclisti etc. dinamica accidentelor fiind, in principal,
legata nemijlocit de conduita celui aflat la volan. Sub aspectul starii participantilor la trafic, indeosebi
a conducatorilor auto, un rol important asapra limitelor fiziologice si psihice il au oboseala, boala,
alcoolul si medicamentele.
Diferite boli, coroborate cu consumul de medicamente ori stirmilente se constituie in factori
favorizanti ai producerii accidentelor. Consumul de medicamente sedativele, hipotensivele,
antialergicele,. antibioticele s.a , fiecare cu specifieul sau, influenteaza negativ capacitatea de
conducere. Contrar unor pareri, cofeina nu diminueaza oboseala sau influenta alcoolului ci, la unele
persoane, produce o stare contrara neliniste, tremurari, nesiguranta in miscari etc.

Analizand comportamentul participantilor la trafic, organele de urmarire penala trebuie sa acorde

atentie deosebita stabilirii masurilor luate si manevrelor efectuate de conducatorul auto pentru
evitarea aceidentului. Acest lucru se impune mai ales in situatia cand se invoca starea de necesitate
ori cazul fortuit. Starea de necesitate implica existenta anui pericol grav care nu ar putea fi inlaturat
decat prin savarsirea unei fapte de natura penala. Astfel, fapta conducatorului auto de a frina brusc
manevra in urma careia a intrat in derapaj si a lovit un alt autovehicul care circula regalamentar,
producand vatamarea corpocala a unui pasager incercand sa opreasca autovehiculul din care cazuse
o persoana si care era tirita, cu piciorul prins de usa, constituie stare de necessitate.

Exista caz fortuit daca, in timp ce o persoana conducea autovehicolul cu viteza legala, datorita
uzurii premature, pivotul inferior a iesit din lacasul sau in urma ruperii aecidentale a armaturii
metalice ce fixeaza aceasta articulatie , facand ca mecanismul de directie sa se blocheze si sa se
produca un accident de circulate soldat cu moartea unei persoane si vatamarea grava a alteia.
Oboseala are ca efect principal incetinirea manevrelor, scaderea atentiei, nesincronizarea misearilor s.
Conducerea autovehiculului intr-o asemenea stare, coroborata §i accelerata de anumite circumstance
caldura din cabina, zgomotul uniform al motorului, monotonia drumului etc. oboseste sistemul
nervos.Toate acestea trebuie sa stea in atentia organelor de urmarire penala intrucit, in anumit situatii,
starea de oboseala, pe langa faptul ca ex-plica imprejurarile care au dus la producerea accidentului,
poate constitui temei pentru extinderea cercetarilor. Astfel, practica judiciara a statuat ca fapte unui
functionar de a da dispozitie unui condueator auto, aflat in subordinea sa, sa plece mtr-o noua cursa
pe o distanta mare, desi cunostea ca acesta este obosit, ca urmare a conducerii autovehiculului timp
de mai multe ore, prevazand si acceptand in conditiile date timp de noapte si ploaie posibilitatea
producerii unui accident cu consecinte vatamatoare pentra persoanele transportate si pentru
autovehicul constituie in cazul cand asemenea consecinte au avut loc infractiunea de abuz in
serviciu.

Consumul de alcool, prin efectele sale paralizarea centrilor inhibatori, scaderea atentiei,
incetinirea reflexelor, reducerea acuitatii vizuale, aparitia tulburarilor de echilibru s.a. afecteaza
puternic capacitatea de conducere auto si se constituie intr-o importanta cauza a producerii
accidentelor de circulatie.

Din punct de vedere al cercetarii, starea conducatorului auto si a victimei in momentul

impactului, pe fondul consumului de alcool, are importanta deosebita, pe de o parte, pentru
elucidarea mecanismului producerii accidentului si dovedirii vinovatiei, iar, pe de alta parte, pentru
extinderea cercetarilor in cauza.

Pentru a-si forma o imagine completa asupra .comportamentului conducatorului auto, "organele
de urmarire penala trebuie sa lamureasca ce activitati a desfasurat acesta dupa producerea
accidentului, respectiv daca sa oprit si a acordat primul ajutor victimei sau a transportat-o la cea
mai apropiata unitate sanitara ori, dimpotriva, a parasit locul faptei, a abandonat autovehiculul
implicat in accident s.a. Toate acestea, in afara asigurarii unei incadrari juridice corespunzatoare a
faptelor, caracterizeaza profilul moral al faptuitorului, aspectul fiind reliefat si de cunoasterea
comportamentului anterior al acestuia daca a mai fost cercetat pentru fapte similare ori sanctionat
pentru incalcarea regulilor prevazute de Codul rutier etc.

In legatura cu victimele trebuie sa se stabileasca ce calitate au avut pieton, biciclisti, insotitori,

pasageri, ocupanti ai altor mijloace de transport , locul pe care-1 ocupau, actiunile intreprinse
inainte de accident, manevrele efectuate pentru evitarea impactului, contributia lor la producerea
accidentului.Ponderea conflictelor autovehicul pieton se inregistreaza In mediul urban unde, o data
cu dezvoltarea oraselor a crescut spectaculos si traficul pietonal. Privit statisticilor,in zonele urbane
58% din accidente se produc din cauza nerespectarii regulilor de circulatie de catre pietoni.

Pornind de la aceasta realitate, pe langa calitatea avuta in. evenimentul rutier, organele de
urmarire penala trebuie sa elucideze si urmatoarele aspecte:

— directia in care se deplasa victima in momentul in care a fost lovita de autovehicul;

— distanta parcursa de la trotuar sau acostament spre axul drumului ori de la ultimul loc de oprire
pana la locul impactului;
— viteza de deplasare;
— starea fizico-psihica a victimei
Numai lamurind problemele enuntate, organele de urmarire penala vor putea aprecia exact
imprejurarile in care s-a comis accidentul coutributia fiecarui participant la producerea lui si
posibilitatea reala pe care a avut-o conucatorul auto de a evita impactul. Datele de mai sus trebuie
colaborate cu viteza de deplasare a autovehiculului. Este cunoscut faptul ca daca viteza de rulare este
mai mare, posibilitatea de evitare a aocidentului este mai mica. In raport ca viteza, create sau
descreste, atat timpul, cat si distanta de oprire.
Asadar, distanta parcursa de la observarea obstacolului, in raport ou viteza de deplasare a
autovehiculului, este de natura sa confirme daca exista sau nu posibilitatea evitarii impactului.

Viteza de deplasare a pietonului constituie un factor important in lamurirea mecanismului

producerii accidentului. La prima vedere, s-ar parea ca stabilirea vitezei pietonului anterior
impactului pe linga laptul ca este extrem de dificil de realizat ar putea in final duce la erori de
apreciere, cu toate consecintele negative ce decurg din aceasta. Fara a intra in detalii amintim ca
studiile de trafic pietonal au scos in evident faptul ca viteza de merse pe jos tinand cont de toate
influentele obiective si subiective ramane practic aceeasi. Datele furnizate de cercetarea la fata
locului, depozitiile martorilor oculari, declarabile invinuitului sau inculpatului pot contribui uneori
destul de exact la stabilirea vitezei pietonului inainte de accident. Astfel, daca acesta a circulat in pas
obisnuit circa 4 km/h observandu-1 din timp, conducatorul auto are posibilitatea sa evite impactul.
Nu acelasi lucru se poate realiza daca pietonul se angajeaza in traversare in fuga, adica avind o viteza
de aproximativ 9—10 km/h.

Literatura de specialitate ofera putine informafii despre biciclisti, desi acesti participanti la traficul
rutier sunt, nu de putine ori, victime ale accidentelor de circulatie. Este cunoscut ca viteza de
deplasare a biciclistilor variaza intre 10 km/h si 25 km/h.

3. Starea victimei dupa accident

Daca in cazul uciderii din culpa problema principala este de a stabili legatura de cauzalltate si
accidental produs, atunci cand din impact a fezultat vatamarea integritatii corporate a uneia sau mai
multor persoane problema stabilirii starii victimei prezinta importanta deosebita.

Cu ocazia cercetarii la fata locului, organele de urmarire penala trebuie sa consemneze, in detaliu,
numarul, pozitia si marimea leziunilor existente pe corpul victimei, aceste date fiind de un real folos
in elucidarea tuturor problemelor cauzei incadrare juridica, stabilirea competentei, alegerea metodicii
adecvate de cercetare s.a. In cadrul evenimentelor rutiere pot fi intalnite fie leziuni produse prin
impact direct, fie leziuni prin contact indirect. Din punct de vedere medico-legal, leziunile traumatice
si aspectele lor morfologice mai importante sunt: echimozele, excoriatiile, plagile si fracturile.
Gravitatea leziunilor este determinata de viteza de deplasare a autovehiculului, care conditioneaza
cantitatea de energie cinetica ce se dezvolta in momentul impactului. In cazul victimelor ocupante ale
unor mijloace de transport, volanul, bordul, parbrizul, oglinda retrovizoare interioara etc. pot produce
leziuni ale craniului, coloanei vertebrale, toracelui, bazinului ori membrelor. In ceea ce priveste
pietonul implicat in accident, acesta poate suferi leziuni simple prin lovire, strivire, comprimare sau
complexe rezultate din asocierea a doua sau mai multe mecanisme lezionale simple. Evident organele
de urmarire penala nu se pot substitui mediculoi legist In aprecierea naturii leziunilor produse, a
mecanismului formarii lor, etc. Cunoasterea unor notiuni generale este insa mai mult decit necesara.
In primul rand, aceasta se impune pentru cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor
existente pe autovehiculul implicat in accident, avandu-se in vedere corespondenta dintre acestea si
urmele de pe corpul victimei. Natura leziunilor produse indica de multe ori pozitia ocupata de
pasageri in autovehiculul care a produs accidentul. Or, in nenumarate situatii in practica judiciara,
acest aspect se impune cu necesitate, mai ales in cazul cand cel aflat la volan in momentul impactului
era, fie cu alcoolemie peste. limita legala, fi 'fara permis de conducere si sustine ca nu el conducea
autovehiculul, ci unul din pasageri. In aceeasi ordine de idei, cunoasterea leziunilor specifice
accidentelor rutiere ofera posibilltatea descoperirii asa-numitelor „imprejurari negative" si, pe cale de
consecinta, prilejul evidentierii urmelor altor infracfiuni disimulate in accidente de circulatie.

In sfarsit, in raport cu leziunile constatate organele de urmarire penala au posibilitatea sa

prefigureze, inca din momentul cercetarii locului faptei, viitoarea incadrare juridica vatamare
corporala din culpa in forma simpla ori in forma agravata si sa ia masurile ce se impun pentru
administrarea probatoriilor.

3.Primele masuri pe care trebuie sa le intreprinda organele de

urmarire penala
 Sesizate despre producerea unor accidente de circulate soldate cu morti si raniti ori pagube
materiale, organele de urmarire penala trebuie sa intreprinda urmatoarele masuri urgente:

1. Cercetarea la fata locului;

2. Examinarea autovehiculului despre care se presupune ca a fost angajat in accident;
3. Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate
4: Dispunerea expertizei starii de intoxicate alcoolica,

5. Identificarea, urmarirea- si prinderea conducatorului auto implicat in accident, luarea masurilor

pentru asigurarea fluentei traficului rutier si conservarea asigurarea autovehiculului angajat in
evenimentul rutier.

1. Cercetarea la fata locului

Si in cazul acestor infractiuni, cercetarea la fata locului se constituie In activitatea de baza, de

modul in care este pregatita, desfasurata si finalizata depinzind. In ultima analiza solutionarea cauzei
sub toate aspectele. Aceasta activitate constituie punctul de plecare in adminisitrarea probatoriilor si
determina directiile in care vor fi desfasurate ulterior cercetarile. Potrivit legii, in cazul uciderii din
culpa si a vatamarii corporale din culpa, competent de cercetare revine organelor de polite, cu exceptia
cazurilor expres prevazute, date in competenta altor organe de urmarire penala. De asemenea,
organele de cercetare penala ale politiei sunt competente si in cazul accidentelor savarsite de cetatenii
straini, indiferent daca victima este cetatean moldovean sau strain.

Inainte de deplasarea la fata locului se intreprind:

— verificarea sesizarii;
— dirijarea unui eohipaj la locul aocidentului in vederea luarii masurilor ce nu sufera amanare si
conservarii urmelor si mijloacelor materiale de proba ramase la fata locului;
— stabilirea competentei si constituirea eehipei de cercetare la fata locului;
— deplasarea urgenta la locul faptei.
Activitatile mentionate au fost detaliate la tactica cercetarii la fata locului. Din echipa de cercetare
trebuie sa faca parte:

— lucratori de la formatiunea circulate;

— specialistul criminalist;
— lucratori de politie judiciara in cazul aocidentelor de circulatie cu urmari mortale si al caror
autor nu este cunoscut;
— alti specialisti medic legist, ingineri sau tehnicieni auto ori cadre didactice din invatamantul
tehnic;
— aparatorul cand autorul infractiunii a ramas la fata locului ori cand a fost urmarit si prins de
lucratorii ce au ajuns primii la fata locului.

Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la fata locului

Lucratorii Ministerulni de Interne ..indiferent de specialitatea, formatiunea sau unitatea din care
face parte, daca sunt in timpul sau in afara programului de lucru sunt obligati sa intervina pentru
luarea urmatoarelor masuri:
 a) acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor;
b) inlaturarea pericolelor iminente;
c) raportarea evenimentului;
d) identificarea martorilor oculari;
e) asigurarea pazei si conservarea urmeler si a mijloacelor de proba existente la fata locului;
f) organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in accident, care a parasit locul faptei;
g) descongestionarea arterei de circulate si asigurarea fluentei traficului rutier

a) Acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor

In primul rand, atat lucratorii Ministerului de Interne, cat si ori care alta persoana martori ai
accidentelor de circulatie au obligatia rnorala si legala de a interveni pentru a apara ranitul de
pericolele aditionale omorarea prin explozie, carbonizare, arsuri grave etc. Practica judiciara si
medicala "demonstreaza faptul ca, in multe accidente de circualatie, moartea nu este determinata de
gravitatea leziunilor, ci de neasigurarea mentinerii functiilor vitale. In circa 60—70% din accidente
victima sufera traumatisme craniene, care provoaca o stare" de inconstienta imediata datorata unei
inhibitii pasagere a activitatii cerebrale fara aparitia concomitenta a unor leziuni ale pielii ori a
hemoragiilor intercraniene. O astfel de stare genereaza o insuficienta oxigenare a plaminului situatie
ce poate apare si in cazul leziunilor toracice motiv pentru care trebuie intervenit cu maxima
operativitate. Este indicat ca cei ajunsi primii la fata locului sa solid te sprijinul persoanelor de
specialitate medici, asistenti medicali etc. aflate in zona. In cazuri exceptionale, printre masurile ce
trebuie luate la fatta locului se inscriu: degajarea faringo-traheala, respiratia artificiala, oprirea
hemoragiei, neutralizarea efectelor socului pentru circulatia sangelui, tratarea fracturilor s.a. De
regula, se ia masura transportarii victimei la cea mai apropiata unitate sanitara in vederea acordarii
ingrijirilor medicale calificate. In acest sens, normele legale in vigoare dau dreptul lucratorilor
Ministerului de Interne sa foloseasca autovehiculele persoanelor fizice sau juridice pentru
transportarea la punctele de prim ajutor a victimelor accidentelor de circulatie. In cazul cand nu exista
alta posibilitate, transportarea victimei la unitatea sanitara trebuie facuta chiar cu autovehicolul
angajat in accident. Intr-o asemenea situate, pe langa obligatia de a nota si marca pozitiile victimei si
autovehiculului, trebuie retinute si urmatoarele: tipul, marca si numarul de inmatriculare" al
autovehicu-lului, datele de identificare al conducatorului auto inclusiv seriile si numerele permisului
de conducere si certificatului de inmatriculare etc. Conducatorului auto angajat in accident i se va
pune in vedere sa se reintoarca dupa transportarea victimei , de urgenta, la locul faptei. De asemenea,
trebuie reamintit faptul ca masura salvarii victimelor se ia, chiar cu riscul de a fi distruse anumite
urme existente la fata locului, viata unui om neputand intra niciodata in concurs cu alte interese.
Despre activitatile desfasurate si modificarile intervenite in campul infractiunii, lucratorii ajunsi primii
la fata locului vor raporta ulterior sefului echipei de cercetare.

b) Inlaturarea pericolelor iminente

In anumite situafii, indeosebi in cazul catastroafelor rutiere, lucratorii care au ajuns primii la fata
locului trebuie sa ia masuri pentru inlaturarea pericolelor iminente de explozie sau incendiu, cum ar
fi: indepartarea obiectelor inflamabile de sursa de foc, interzicerea accesului persoanelor cu foc
deschis sau tigari in apropierea autovehiculului al carui carburant s-a scurs pe partea carosabila,
oprirea circulatiei in zona ori devierea acesteia pe artere laterale, anuntarea organelor competente
pentru ilocalizarea si stingerea incendiilor si acordarea sprijinului necesar dupa sosirea acestora la
fata locului.

c) Raportarea evenimentului

Lucratorii ajunsi primii la locul accidentului sunt obligati sa rapor-teze despre evenimentul
produs unitatii de politie competente, informand despre natura faptei, consecintele survenite,
intinderea aproximativa a pagubelor, precum si despre masurile pe care le-au intreprins pana in acel
moment.

d) Identificarea martorilor oculari

Aceasta este o activitate de cea mai mare importanta, avand in vedere ca declaratiile persoanelor
ce au perceput nemijlocit imprejurfirile in care s-a produs accidentul contribuie uneori in mod decisiv
la elucidarea mecanismului producerii evenimentului rutier, a cauzelor acestuia si, implicit, la
stabilirea vinovatiei persoanelor implicate. Dupa identificare, acestor persoane li se solicita: sa ramana
pe loc pana la sosirea echipei de cercetare. Se recomanda ca, pe cat posibil, acesti martori sa fie feriti
de eventualele influentari ori sugestionari, venite fie din partea conducatorului auto sau victimei, fie
din partea altor persoane interesate rudele victimei, pasagerii din autovehiculul implicit in accident
s.a.Pentru lucratorii care au ajuns primii la fata locului, una dintre obligatiile esentiale este de a stabili
care dintre persoanele existente acolo au perceput intr-adevar aspecte din imprejurarile in care s-a
produs accidentul de circulate si de a le nota pentru a fi ascultate in calitate de martori. Sublinierea se
impune, cu atat mai mult, cu cat in astfel de situatii sunt identificate foarte multe persoane care isi
atribuie calitatea de „martori" si care isi prezinta „cunostintele" cum s-au produs si mai ales cum s-ar
fi putut derula evenimentele. Numai observand aceasta conditie si respectand-o declaratiile
persoanelor identificate la fata locului vor avea valoare pentru cauza.

e) Asigurarea pazei si conservarea urmelor si a mijloacelor material de proba existente la fafa

locului.

Aceasta masura este impusa de necesitatea inlaturarii posibilitatii ca urmele si mijloacele

materiale de proba, rezultate din accident, sa sufere modificari ori sa fie distruse datorita actiunii
factorilor externi ploaie, ninsoare etc. sau activitatilor voluntare sau neintentionate ale unor persoane.
Indepartarea persoanelor care nu isi justifies prezenta in locul respectiv si interzicerea accesului in
locul faptei a celor ce nu au atributii pe linia cercetarii ori a salvarii victimelor se impune cu atat mai
mult cu cat, zona unde s-a produs accidentul de circulatie fiind loc public este deschisa accesulului
unui mare numar de pietoni si mijloace de transport. In scopul protejarii urmelor si mijloacelor mate-
riale de proba se poate proceda la acoperirea lor cu saci, folii de polietilena etc. sau la imprejmuirea
locului unde sunt dispuse.

f) Organizarea urmarii conducatoridui autorului auto angajat in accident, care a parasit

locul faptei.

In situatia in care conducatorul auto care a produs accidentul de circulate a parasit locul faptei, cei
sositi primii la fata locului dupa luarea masurilor ce nu sufera amanare trebuie sa organizeze in mod
operativ urmarirea si prinderea faptuitorului, fara a mai astepta sosirea echipei de cercetare. Pe baza
informatiilor furnizate de rnartorii oculari trebuie sa se stabileasca directia in care s-a deplasat
autovehiculul, caracteristicile acestuia, semnalmentele conducatorului auto, precum si urmele de
accident ce pot exista pe autovehiculul in cauza, tinand cont de urmele ramase la fata locului, atat pe
partea carosabila, cat si pe victima.

Aceste date vor fi comunicate, fie direct, fie prin intermediul orga-nului de politie, posturilor sau
echipajelor aflate pe traseul pe care se presupune ca se deplaseaza autovehiculul implicat in accident.
Se recomanda ca sesizarea posturilor de politie sa se faca incepand cu cele mai departate, existand
astfel posibiltati mai mari de retinere a infractorului. De asemenea, se recomanda efectuarea de
verificari pe strazile si drumurile laterale ori la garajele din apropiere, practica demonstrand ca, de
multe ori, autorii infractiunilor opresc autovehiculele in aceste locuri, fie pentru a sterge urmele
accidentului, fie pentru a le abandona.

g) Descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea fluentei traficului rutier.

Daca ambianta de la fata locului creata ca urmare a evenimentului rutier produs nu impieteaza
asupra circulatie pe artera respective examinarea criminalistica a locului accidentului poate fi facuta
fara sa se aduca modificari pozitiei autovehiculului sau obiectelor. De multe ori, insa, datorita
accidentului, circulatia este inpreunata sau, practic, devine imposibila, existand riscul producerii si a
altor accidente. Pentru a evita astfel de consecinte, lucratorii sositi primii la fata locului trebuie sa ia
masuri fie de dirijare a circulatiei pe drumurile laterale, fie sa asigure deplasarea autovehiculelor pe
un singur sens, iar cand acest lucru nu este posibil, sa marcheze pozitiile initiate ale obiectelor si
persoanelor accidentate, facand deplasarile sau modificarile strict necesare descongestionarii arterei si
asigurarii fluentei traficului rutier.

Primelc masuri care trebuie luate la fata locului, inainte de a se proceda

la examinarea acestuia

Dupa sosirea echipei de cercetare la fata locului, aceasta trebuie sa desfasoare urmatoarele
activitati:

a) verificarea daca lucratorii care au ajuns primii la fata locului au luat masurile ce se impuneau in
prima urgent, daca acestea nu au fost luate, seful echipei va dispune efectuarea acestora, fara
intarziere:
b) indepartarea de la fata locului a persoanelor care, prin actiunile lor voluntare sau in voluntare
ar putea stinjeni efectuarea cercetarii ori ar putea deteriora sau distruge urmele si mijloacele
materiale de proba.
c) verificarea masurilor luate pentru paza si conservarea urmelor si mijloacelor materiale de proba
toate schimbarile survenite in aspectul initial al locului faptei trebuie sa fie retinute si consem-
nate ulterior in procesul-verbal, asigurandu-se, in acest fel, obiec-tivitatea cercetarii si dand
posibihtatea interpretarii corecte a modului de formare a urmelor si, pe aceasta baza, a
mecanifimului de producere si a cauzelor accidentului;
d) delimitarea locului de cercetat. In cazul accidentelor de circulatie prin care s-a produs
moartea sau vatamarea integritatii corporale sau sanatatii uneia sau mai multor persoane , locul
faptei. cuprinde, dupa caz: locul impactului autovehicul-pieton,. autovehicul-obiect fix aflat pe
marginea drumului public, auto-vehicul-autovehicul, prin locul unde calatorul, insotitorul etc. a
cazut de pe scara, din cabina sau remorca, portiunea de supra fata carosabila pe care a fost
tarata victima, traseul parcurs de autovehicul din momentul impactului sau coliziunii pana la
 oprire si locul unde a oprit conducatorul auto pentru a sterge urmele infractiunii, existente pe
autovehicul.

e) stabilirea ordinii si metodelor ce vor fi folosite in cercetare. Literatura si practica judiciara

recomanda ca cercetarea la fata locului sa urmeze traseul victima-autovehicul-periferie, in
directia de unde a venit autovehiculul ce a produs accidental atunci cand conducatorul auto a
parsit locul faptei impreuna cu autovehiculul implicat in accident , cercetarea trebuie extinsa pe
directia deplasarii acestuia ori unde se presupune ca s-a ascuns.

Desfasurarea cercetarii la fata locului

Poate mai mult decat In cazul altor infractiuni, la cercetarea locului faptei cazul accidentelor de
circulatie, interferenta dintre faza statica si faza dinamica este vizibila, activitatile specifice fiecarei
faze desfasurindu-se, de foarte multe ori, concomitent.

In activitatea organelor judiciare se pot intalni urmatoarele situatii:

— conducatorul auto si autovehiculul angajat in accident au ramas la fata locului;

— conducatorul auto a parasit locul accidentului, abandonand autovehiculul fie in locul
impactului sau coliziunii, fie in imediata apropiere;
— atat conducatorul auto, cat si autovehiculul implicat in evenimentul rutier au parasit locul
faptei.
In raport cu situatia concreta existenta la fata locului, cu metodele stabilite pentru cercetare si
ordinea desfasurarii acesteia, in alegerea locului de unde va incepe examinarea trebuie sa se tina cont
de natura si urmarile accidentului, intensitatea traficului rutier, conditiile meteorologice s.a. De
regula, in cazul accidentelor soldate cu moartea sau vatamarea integritatii corporale cercetarea trebuie
sa aiba ca punct de plecare victima, extinzandu-se apoi la autovehiculul implicat si continuand spre
periferie, cu accent pe examinarea traseului parcurs, atat inainte, cat si dupa impact.
Cu ocazia cercetarii la fata locului pot fi descoperite diferite urme. Pentru a stabili dinamica
accidentului este necesar sa se caute, descopere,. releve, fixeze, ridice si sa se interpreteze urmele
lasate pe partea carosabila, pe autovehicul sau pe alte obiecte aflate la fata locului. Fata de
locul unde s-a produs accidentul si de mecanismul acestuia urmele pot fi descoperite, atat inainte de
punctul de impact, cat si dupa acesta, iar, uneori, numai dupa impact. Astfel, in cazul lovirii unui
pieton pot apare urme, atat inainte, cat si dupa locul impactului cu victima. Daca aceste
urme apar numai inaintea locului de impact, ele se constituie in asa numitele „imprejurari negative" ce
trebuie clarificate pe parcursul cercetarii prin alte metode.

Lucrufile apartinand victimei geanta, sacosa, palarie, umbrela, pantofi etc. pot fi dispuse dupa
locul impactului, pe directia de deplasare a autovehiculului ori in aptropierea acestuia daca au fost
purtate de partea frontala a autovehiculului. In cazul coliziunii dintre doua autovehicule este posibil ca
unele parti desprinse dintr-un autovehicul sa fie purtate de celalalt autovehicul, pe directia sa de
inaintare, dupa impact.

La locul accidentului pot apare urmatoarele categorii de urme:

a) urme existente pe corpul si garderoba victimei;

b) urmele create de pneurile autovehiculelor pe suprafata carosabila
c) urme provenite din desprinderea unor parti componente ale autovehiculelor ori lasate de
 obiectele cazute din acestea;
d) urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule;
e) urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferitele parti ale autovehiculelor implicate in
accident sau intre autovehicule si alte obiecte;
f) alte categorii de urme — biologice, textile, digitopalmare, urme de sol etc.,

a) Urme existente pe corpul si garderoba victimei

Pe corpul, hainele si imbracamintea victimei raman multiple urme, rezultat al accidentului.

Descoperirea, revelarea, fixarea, ridicarea si examinarea acestora. ofera posibilitatea stabilirii
mecanismului producerii accidentului, autovehiculul implicat, timpul survenirii mortii s.a. Un
autovehicul in miscare poate lovi victima, produclnd leziuni la cap, torace, abdomen sau membre. De
obicei, lovirea corpului se asociaza cu tararea victimei pe partea carosabila sau cu izbirea corpului de
obiectele invecinate. Lovirea reprezentand primul contact dintre autovehicul si victima se va gasi pe
o singura parte a corpului si se caracterizeaza prin scurgeri sanguine abundente sub forma de
echimoze, hematoame sau revarsate sanguine in cavitatile lovite. Leziunile de tarare sau de izbire pot
imbraca fie forme mai usoare echimoze, hematoame , fie forme grave, de tipul fracturilor craniene.
In cazul in care victima este tarita pe distance mai lungi, pe corpul acesteia se vor gasi leziuni
multiple, complexe: zgarieturi sub forma de benzi pe partea tirita, numeroase echimoze si plagi
contuze. Amplasarea leziunilor corporale si forma acestora depinde de partea autovehiculului cu care
a fost lovita victima. Astfel, bara va produce leziuni nu mai in zona membrelor inferioare, aripa poate
lovi abdomenul, in timp ce parbrizul si lada autovehiculului produc leziuni in zona toracelui si a
capului. De foarte multe ori, lovirea este asociata cu proiectarea victimei, asa incat cadavrul este gasit
la distante destul de mari de autovechicul, iar leziunile prin aspectul lor se vor apropia de cele cau-
zate de caderile de la inaltime. Daca victima a fost calcata cu una sau mai multe roti, cadavrul va
prezenta leziuni grave de zdrobire si strivire a tesuturilor. Dupa ce s-a fixat prin fotografiere pozitia
cadavrului fata de autovehicul si obiectele inconjuratoare, se trece la examinarea detaliata a tuturor
leziunilor existente pe corp, insistandu-se pe descrierea formei, marimii, aspectului si amplasarii lor.
La examinarea victimei trebuie acordata atentie „imprejurarilor negative". De exemplu, o astfel de
imprejurare ar putea consta in lipsa sangelui la fata locului, desi victima prezinta multiple leziuni,
situatie ce impune elaborarea versiunii omo-rului, disimulat in accident de circulate. Examinarea
victimei se continue cu verificarea amanuntita a imbracamintei si incaltamintei pentru descoperirea:
urmelor de natura biologica, noroi, vopsea, fragmente de sticla, particule de sol, imprimarii desenului
antiderapant al anvelopei, urma de tarare sau ale diferitelor parti a autovehicului s.a,

Fixarea locului si a modului de repartizare a urmelor pe corpul si garderoba victimei ofera date cu
privire la pozitia acesteia fata de sensul de mers al autovehiculului care a accidentat-o. Daca rotile au
trecut peste victims, uneori directia de deplasare a autovehiculului poate fi stabilita dupa felul in care
sunt sifonate, botite, asezate cutele hainelor, unele peste altele. Examinarea urmelor de tarare poate
duce, atat la determinarea pozitiei si a modului in care s-au deplasat victima si autovehicului, cat si a
locului unde a fost lovita, locului agatarii cu imbracamintea de partile proeminente ale
autovehiculului, a locului abandonarii sau a celui unde a ramas dupa tarare.

O alfa problema care se ridica in legatura cu victima daca acest lucru nu s-a facut pana la sosirea
echipei de cercetare este stabilirea identitatii acesteia, pe baza actelor de identitate sau a altor
inscrisuri gasite asupra ei. Cand asemenea acte nu se gasesc, cadavrul va fi descris dupa metoda
portretului vorbi. va fi fotografiat si amprentat, dupa regulile cunoscute. Toate obiectele, inscrisurile
sau valorile gasite asupra victimei trebuie descrise cu evidentierea caracteristicilor individuale

— si ridicate, despre aceasta facandu-se mentiune in procesul verbal.

b) Urmele create de pneurile autovehiculelor pe suprafata carosabila

Aceste urme apar, in special, in timpul franarii, dar si in procesul de rulare cand drumul este
acoperit cu noroi, zapada etc. si furnizeaza date privitoare la directia de deplasare a autovehiculelor,
incarcatura acestora, intensitatea efortului de franare, starea tehnica a franelor etc. Asemenea urme nu
apar in timpul rularii pe suprafete tari si curate, ci numai in cazul franarilor violente, la derapaje si
de maraje bruste, precum si la virajele stranse efectuate la viteze mari

— sau viraje bruste.

Urmele lasate de pneuri prin franare permit sa se aprecieze cum s-a actionat asupra pedalei de
frana brusc, continu, cu intermitenta , intensitatea franarii, dar, mai ales,, viteza initiala de deplasare.

Suprafata antiderapanta a rotilor se deosebeste foarte mult ca desen, latime, de la un gen de

autovehicul la altul. Caracteristicile individuale ale pneuiilor pot consta din uzura partiala sau totala a
desenului antiderapant, uzura laterala datorata unghiului de bracaj defectuos reglat , gauri, taieturi,
pietricele, urme de pietricele patrunse in santurile dintre desenele antiderapante, urmele folosirii
lanturilor s.a. De regula, la fata locului se gasese numai urmele lasate de suprafetele de contact ale
pneurilor rotilor din spate, cele din fata fiind acoperite total sau partial de acestea, datorita miscarii
spre inainte a autovehiculului. In raport cu situatia concreta de la fata locului, organele de urmarire
penala trebuie sa tina cont si de alte aspecte. Uneori, din cauza franarii bruste, rotile autovehiculului
se blocheaza pe toata distant de franare sau pe o portiune din ea, determiriand patinarea _in directia de
mers. Din aceasta cauza, pe suprafata carosabili se vor forma urme bine conturate si clare, cu exces de
particule de cauciuc pe margini.

Acest lucra trebuie retinut deoarece la calcularea vitezei se va aplica coeficientul de aderenta, la
limita inferioara a valorii sale. Daca autovehiculele implicate in accident sunt echipate cu instala-tie
de franare prevazuta cu sistem antiblocare, urmele de franare au un aspect mai putin intens in prima
parte, capatind apoi o forma identica cu urmele lasate de rotile blocate.

Pe spatiile de franare mari, urmele nu au aspectul unor linii duble continue pe toata lungimea, ei se
repeta de doua sau mai multe ori in functie de numarul de actionari ale pedalei de frana pana la
blocare , pe distanta parcursa cu rotile blocate coeficientul de aderenta atingand valoarea minima.
Uneori, urmele de franare pastreaza deformat desenul pneului, acesta fiind alungit pe directia de
rulare si mai clar catre margini .Daca accidentul s-a produs in curba, pe un drum cu aderenta sca-zuta,
iar autovehiculul nu avea instalatia de franare reglata uniform pe toate rotile, franarea brusca explica
deraparea acestuia.

In acest caz, urmele de derapare trebuie analizate in raport cu urmele de franare initiale, iar daca
acestea nu exista ori s-a creat o pauza intre ele, vor fi apreciate in funcfie de ecartamentul si
ampatamentul autovehiculului, pentru a se stabili inceputul si .sfarsitul fiecarei urme. Urmele de
demarare lasate de pneuri la pornirea de pe loc, cu acceleratii foarte mari furnizeaza date privitoare
la pozitia initiata a autovehiculului la pornire. Astfel de urme sunt, in general, scurte circa 1—2 m ,
mai pronuntate pe prima portiune si mai estompate catre final. Din cele expuse rezulta importanta ce
trebuie acordata urmelor de pneuri gasite la fata locului, masurarii acestora cu cea mai mare exactitate
si fixarii lor, atat in procesul-verbal, cat si in schita locului faptei si fotografiile judiciare executate cu
aceasta ocazie. Avand in vedere ca lunghimea urmei de franare reprezinta un element de baza in
calcularea vitezei cu care a circulat autovehiculul inainte de accident, de felul cum sunt respectate
cerintele mentionate depinde stabilirea mecanismului producerii accidentului, a cauzelor acestuia si,
pe aceasta baza, vinovatia persoanelor implicate in evenimentul rutier.

c) Urme provenite din desprinderea unor parti componente ale autovehiculelor ori lasate de
obiectele cazute din acestea.

In momentum impactului sau franarii violente pe partea carosabila ori pe lateralele drumului
public pot ramane atat resturi de incarcatura si ambalaje transportate de autovehiculul implicat in
accident, cat si resturi din garniturile sau racordurile de cauciuc, ornamente ori accesorii oglinda
retrovizoare, antena radio, masca si emblema de la radiator etc. Aceste urme pot furniza date privind
directia de mers, locul producerii impactului, viteza de deplasare a autovehiculului s.a.

Mai mult, asa cum se va vedea, ele contribuie substantial la identificarea autovehiculului implicat
in accident cand acesta a parasit locul faptei si a faptuitorului.

d) Urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule

. Urmele de ulei, vaselina, benzina etc. apar fie datorita avariilor produse in momentul coliziunii la
instalatile de racire, ungere sau franare, fie ca rezultat al unei defectiuni anterioare impactului.
Examinand cu atentie aceste urme, organele de urmarire penala pot trage concluzii referitbare la
directia de deplasare a autovehiculului, integritatea instalatiei de franare daca franele sunt actionate
hidraulic , locul producerii impactului s:a. Urmele de ulei provenite de la instalatia de ungere se
pastreaza un timp mai indelungat pe suprafata partii carosabile. Uneori, la locul accidentului, lichidele
se pot prezenta si sub forma de seurgeri, dand posibilitatea sa se precizeze locul unde s-a oprit au-
tovehiculul dupa impact si sa se reconstituie parcursul acestuia.

Urmele de lichide, ramase pe diferite suporturi, inclusiv pe corpul victimei sub forma de scurgeri,
pete, stropi pot contribui la identificarea autovehiculului cu care a fost produs accidentul.

e) Urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferitele parti ale autovehiculelor implicate in
accident sau intre autovehicule si alte obiecte.

Urmele din aceasta eategorie ar putea fi clasificate astfel:

— urme provenite de la faruri, lanterne de pozitie si semnalizare, geamuri, parbrize;

— urme de vopsea;
— urme de sol, etc.
La fata locului pot fi descoperite fragmente de sticla rezultate din spargerea farurilor, lanternelor,
geamurilor si parbrizelor. Aceste urme pot fi gasite pe partea carosabila, in blocurile optice ale
autovehiculului, pe corpul sau garderoba victimei. Valorificate prin constatari tehnico-stiintifice sau
expertize, prin reconstitairea intregului dupa partile componente, pot contribui la identificarea
autovehiculului implicat in accident. Aceeasi valoare de identificare o prezinta si fragmentele de
vopsea desprinse de pe autovehiculele implicate in evenimentul rutier.

Datorita impactului cu un pieton, autovehicul sau obiect fix, din infrastructura autovehiculului
angajat in accident de regula, imbacsita cu noroi cad pe partea carosabila urme de sol. Compararea
compozitiei chimice a acestor urme cu probe de sol prelevate de pe autovehiculul despre care exista
indicii ca a fost angajat in accident si a parasit locul faptei, chiar daca nu ofera o concluzie certa, este
de natura sa demonstreze ca autovehiculul respectiv are legatura cu accidentul. Datele obtinute in
acest mod, colaborate cu alte probe si mijloace materiale de proba duc la identificarea autovehiculului
cu care s-a produs accidentul si de aici, la identificarea faptuitorului. Pe langa aeestea, urmele res-
pective ofera indicii valoroase referitoare la directia de mers, locul impactului si chiar viteza de
deplasare a autovehiculului. In momentul impactului se produce, in majoritatea cazurilor, si
dagradarea unor parti ale autovehiculelor ori a unor obiecte din locul accidentului sau a partii
carosabile. Fara a intra in detalii, . amintim ca in situatia in care coliziunea se produce sub un unghi
mic, pe suprafata caroseriei nu apar urme de deformare, ci numai de frecare. La coliziunile sub
unghiuri mari, urmele de deformare si frecare ofera date ce permit sa se faca aprecieri privind
miscarea autovehiculelor.

O alta situate, intilnita frecvent in activitatea organelor judiciare, este aceea cand, dupa coliziune,
autovehiculul se rastoarna, efectuand miscari complexe de retire si translare. Reconstituirea traseului
parcurs de autovehicul se poate face numai in baza urmelor de deformare si de frecare dintre
caroserie si suprafata drumului. Urmele de infundare sunt produse de obicei, de bara de protectie a
autovehiculului .

f) Alte categorii de urme biologice, textile digito-palmare, urme de sol etc.

La fata locului se intalnesc numeroase urme de natura biologica sange, par, tesut organic etc. Prezenta
acestora la locul faptei determina natura urmelor care trebuie cautate cu ocazia examinarii
autovehiculului care a produs accidentul ori despre care se presupune ca a fost implicat in evenimentul
rutier. Daca victima a fost lovita de aripa sau alte parti ale autovehiculului aflat in viteza este posibil
ca in locul impactului sa fie descoperite mici fragmente de tesaturi aderate de partea carosabila in
urma de franare sau pe parole laterale ale autovehiculului. Cand autovehiculul cu care s-a produs
accidentul a fost abandonat la locul faptei trebuie sa fie cautate, relevate, fixate si ridicate urme
digitale sau palmare de pe suporturile care pastreaza astfel de urme: portiere si manerele righelate ale
acestora , geamuri , pabrize, bort , maneta schimbatorului de viteze s.a. Totodata, in interiorul
autovehicolelor trebuie cautate urme biologice, inscrisuri etc.
Prin valorificarea acestor urme se ajunge la identificarea persoanei care s-a aflat la volan in momentul
impactului. Avind in vedere ca forma leziunilor descoperite pe corpul victimei corespunde reliefului
exterior al autovehiculului, cu ocazia cercetarii la fata locului se impune examinarea detaliata a tuturor
partilor acestuia bara de protectie, numarul de inmateiculare, carligele de remorcare, rotile din fata,
radiatorul, farurile, capota, parbrizul si stergatoarele de parbriz, caroseria, partile din spate si
infrastructura.

De pe infrastructura autovehiculului trebuie recoltate probe de sol, pentru a fi comparate ca cele

descoperite pe partea carosabila, ridicate din zona unde s-a produs accidentul. Cu ocazia examinarii
aspectului exterior al autovehiculului trebuie sa se insiste pe stabilirea amplasarii, inaltimii,
 dimensiunilor, formelor, adancimii si culorii, precum si celorlalte caracteristici exterioare ale ur-
melor de infundare si de frecare. Aceeasi atentie trebuie acordata resturilor din echipamentul rupt sau
spart.

Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in accident

Aceasta activitate se efectueaza, de regula, cu ocazia cercetarii la fata locului, de catre specialisti
din cadrul formatiunilor de circulatie ori de catre ingineri, tehnicieni auto sau cadre didactice din
invatamantul tehnic de specialitate. Ea vizeaza stabilirea urmatoarelor aspecte:

— starea tehnica a sistemelor de franare, directie si iluminare semnalizare;

— starea sistemului de inchidere-desehidere a usilor;
— pozitia aculai de kilometraj, a manetei schimbatorului de viteze si a stergatoarelor de parbriz;
— temperatura apei din radiator, precum si cea din baia de ulei;
— presiunea in pneuri s.a.
Cu aceasta ocazie trebuie sa se verifice pneurile, insistand asupra formei canalelor, profilului
exterior — longitudinale, simple cu crestaturi inguste sau in forma complicata, cu proeminente
dispuse ca pas variabil, universal , urmelor de strapungere, vulcanizare etc., ecartamentului si
ampatamentulni. De asemenea, vor fi evidentiate avariile suferite de autovehicul in urma
accidentului. Toate constatarile facute cu privire la starea tehnica a autovehiculelor vor fi consemnate
intrun proces-verbal separat, care se anexeaza la procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Important deosebita pe care o prezinta verificarea starii tehnice a autovehicululului rezida in aceea ca
datele obtinute cu acest prijej, corelate cu starea si caracteristicile drumului public, conditiile
atmosferice si de vizibilitate, intensitatea traficralui rutier si celelalte date oferite de examinarea
locului faptei vor asigura obiectivitatea concluziilor expertizei tehnice auto, ce se va dispone ulterior
in cauza.

Fixarea rezultatelor in urma cercetarii la fata locului

Rezultatul cercetarii la fata locului se fixeaza prin :procesul-verbal , schita locului faptei ,
fotografiile judiciare si inregistrarile video.

Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului care constituie principalul mijloc de
fixare trebuie sa rezulte urmatoarele:

- anul,luna, ziuasi locul intocmirii.

- Component echipei de cercetare , cu specificarea gradului ,numelui, prenumelui, si organul
de U.P. din care provine membrii acestora.
- Numele ,prenumele , calitatea si unitatea din care provin ceilalti participant .
- Temei de fapt al efectuarii la fata locului.
- Modul de sesizare si continutul pe scurt al acestuia.
- Mentiune referitor la martorii asistenti.
- Amplasarea locului faptei.
- Masurile luate pentru paza si conservarea urmelor si mijloacelor materile de proba ,inaintea
sosirii echipei de cercetare.
- Modificarile facute in cimpul in fractiunii, cine lea facut cu ce scop.
- Pozitia in care a fost gasita victima si autovehicolul implicat in accident.
- Rezultatul examinarii victimee si masurile luate pentru acordarea ingrigirilor medicale.
 - Mentiuni despre masurile luate pentru asigurarea autovehicolului angajat in accident si dupa
caz pentru conducerea faptuitorului in vederea recoltarii probelor biologice si examenul
clinic , necesar stabilirii alcoolismului.
- Mentiune despre fotografiile judiciae effectuate si depre inticmirea schitei locului
accidentului.
- Observatiile martorilor asistenti, obectiile faptuitorului.

Examinarea autovehicolului desore care se presupune ca a fost angajat in accident.

In practica organelor de U.P. se intilnesc fregvent situatii cind autorul faptei a parasit locul
accidintului , impreuna cu autovehiculul implicat in evenimentul rutier.Analizind si interpretind
urmele descoperite la fata locului , prin activitati multiple se ajunge la stabilirea unui autovehicul
sau grup de autovehicule despre care exista suspiciuni ca ar avea legatara cu accidental produs.
Deci, in astfel de cazuri, problema principala este aceea de a stabili autovehiculul cu care a fost
produs accidentul si, numai dupa rezolvarea.acesteia, de a identifica persbana ce se afla la volan in
momentul impactului. Trebuie precizat ca este vorba tot de o examinare din punct de vedere
criminalistic, efectuata la o data ulterioara cercetarii locului unde s-a produs accidentul de circulatie.
Se reoomanda ca aceasta activitate sa fie desfasurata de catre specialistul criminalist care a
participat la cercetarea locului accidentului.

In cadrul acestei examinari trebuie avute in vedere toate categoriile de urme ce au fost descoperite
la locul accidentului, acestea urmind a fi interpretate in corelare cu cele descoperite pe autovehiculul
banuit. Astfel, pe partile proeminente ale acestuia trebuie cautate urmele de contact zgarieturi,
infundaturi urme de frecare, accesorii ori parti din echipament rupte sau lipsa , urme de proiectare
materiale plastice, fragmente de sticla, pelicule de vopsea s.a. , urme biologice, textile etc. Trebuie sa
se urmareasea daca la autovehiculul respectiv au fost inlocuite echipamehtele sau accesoriile distruse
sau avariate in urma accidentului. De aceea examinarea va fi extinsa asupra ramelor farurilor si
lacasurilor lanternelor de pozitie semnalizare, in scopul evidentierii microurmelor. Aceasta activitate
incepe de la bara de protectie din fata, continuandu-se cu numarul de inmatriculare, radiatorul,
parbrizul si stergatoarele de parbriz, caroseria, carligele de remorcare, partile din spate si
infrastructura autovehiculului insistand pe evidentierea eventualelor urme pe partile proeminente ale
diferentialelor, cutiei de viteza, franelor, osiilor, partilor inferioare ale motorului etc. Daca
autovehiculul in cauza a fost revopsit partial sau total , intrucat exista posibilitatea evidentierii sub
stratul de vopsea aplicat a stratului vechi, se vor ridica probe din stratul vechi, precizandu-se culoarea,
portiunile chituite s.a. Avind in vedere ca dupa producerea accidentului faptuitorii spala
autovehiculele este putin probabil ca pe partile laterale sa mai poata fi descoperite urme de natura
biologica sange, par, tesut organic ori fibre textile. Totosi existenta lor nu trebuie exclusa, indeosebi
pe tamburi si jentile rotilor. Oricum, astfel de urme trebuie cautate pe infrastrustura autovehiculului,
mai ales cand accidental s-a produs prin caloarea victimei. In caroserie sau remorca se vor cauta
resturi de incarcatura, ambalaje s.a., de aceeasi natura cu cele descoperite la locul accidentului.

Examinarea autovehiculului trebuie sa fie urmata de cercetarea zonelor invecinate locului unde a
fost descoperit, in vederea identificarii echipamentelor, accesoriilor, pieselor etc, rupte, sparte
inlaturate sau inlocuite. Prin examinarea urmelor descoperite ca aceasta ocazie si compararea lor cu
cele gasite la locul unde s-a produs accidentul se poate stabili cu certitudine daca autovehiculul in
cauza a fost sau nu implicat in evenimentul rutier.
 Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate

Factorul uman conducatori auto, pietoni, biciclisti etc. constituie elemental principal in
producerea evenimentelor rutiere nu numai din punct de vedere procentual, ci si ca importanta
absoluta. Aceasta se explica prin faptul ca, in ultima analiza, aspectele rutiere si cele tehnice sunt
implicate in accidental de crculatie numai in stricta concordanta cu cei aflati la volan, pe de o parte,
si victimele impactului pietoni, biciclisti, pasageri etc, pe de alta parte. Astfel spus, elemental uman
in sistemul de trafic rutier este mai variabil si mai imprevizibil decat factorii vehicul si drum.

Identificarea si ascultarea martorilor unui accident de circulatie capata, in acest context, valente
aparte. Importanta deosebita a acestei activitati este data si de faptul ca, de multe. ori, imprejurarile
producerii accidentului, autovehiculul implicat si chiar mecanismul producerii impactului nu se pot
stabili decat pe baza celor percepute in total san in parte de persoanele aflate ocazional in locul
producerii evenimentului rutier. Pe linga faptul ca perceperea este involuntara, de regula, martorii
oculari iun cunostinta de accident in urma zgomotului produs de impact ori ca urmare a strigatului
victimei. Din acest considerent, marea majorftate a martorilor iau cunostinta numai de urmarile acci-
dentului, fiind in masura sa relateze uneori, mergand pana la detalia actiunile ori inactinnile
conducatorului auto si ale victimei, dupa accident, tipul, marca si eventual numarul de inmatriculare
al autovehiculului, numarul de persoane care se aflau in mijlocul de transport, directia in care s-a
deplasat s.a. Cu prilejul ascultarii martorilor oculari, trebuie sa se insiste asupra tuturor detaliilor, a
imprejurarilor in care acestia au perceput anumite episoade ale faptei, posibilitatile reale pe care le-
au avut de a percepe cele relatate. Este deosebit de important sa se stabileasca ce au perceput
intradevar martorii din imprejurarile producerii accidentului si care este partea lor de „contributie" la
declaratiile pe care le fac. Organele de urmarire penala trebuie sa manifeste multa circumspectie fata
de dec- laratiile acestor martori, tinand cont de factorii obiectivi si subiectivi ce pot influenza
marturia: defectum ale analizatorilor perceptivi, starea fizica si psihica in momentul perceperii,
nivelul de pregatire si de culture generala, experienta de viata, capacitatea de a aprecia corect
distantele si intervalele de timp, conditiile meteorologice si de vizibilitate, distanta la care se afla de
locul impactului s.a. Sub aspectul tratat, astfel de probleme se pun in cazul martorilor. de buna
credinta, animati de dorinta de a declara adevarul si de a ajuta organele de urmarire penala. De aici,
se desprinde ideea de a stabili, chiar cu ocazia primei ascultari, martorii de rea-credinta si de a
determina cauzele declaratiilor mincinoase, interesul acestora dedenatura adevarul.

Poate mai mult decat in cazul altor infractiuni, in cazul uciderii sau vatamarii corporale din culpa
ca urmare a accidentelor de circulate, ascultarea acestei categorii de martori trebuie sa se faca chiar
cu ocazia cercetarii la fafa locului sau imediat dupa aceasta. Procedand in acest mod se evite
posibilitatea sugestionarii ori autosugestionarii martorilor, „prelucrarii" de catre acestia a celor
percepute sau a coruperii lor de catre persoanele interesate. Practica judiciara ofera cazuri in care,
pentru a si retrage plangerea in cazul vatamarii corporale simple partea vatamata a conditionat
aceasta de plata unei sume considerabile, atragand de partea sa si pe unii martori oculari. Alteori, din
aceleasi considerente de ordin material, martorii s-au aliat cu faptuitorul, incercand sa demonstreze
lipsa de vinovatie a acestuia. Neascultarea martorilor imediat dupa producerea accidentului cand, sub
impresia celor petrecute si percepute, ar fi relatat adevarul a dus in final la obtinerea unor declaratii
de genul: „Nu-mi aminteso exact." „Este posibil…" „S-ar putea sa se fi intamplat asa ". Evident,
astfel de declaratii nu au valoare pentru cauza, in schimb, au implicatii directe in stabilirea vinovatiei
persoanelor angajate in accident. Atunci cind situafia impune, inregistrarea declaratiilor martorilor pe
banda magnetica, cu ocazia cercetarii la fata locului, se constituie intr-un ajutor pretios pentru
organele de urmarire penala. Atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate au evidentiat
avantajele inregistrarii declaratiilor pe banda magnetic.

— exactitatea consemnarilor;
— operativitatea cu care se face consemnarea , inregistrarea cu economie de timp, ce poate fi
folosit la efectuarea altor activitati urgente impuse de cercetarea la fata locului: primele in-
vestigatii, luarea masurilor de urmarire si prindere a faptuitorului s.a.;
— constituie un element de comparatie in cazul unor redactari ulterioare.
Referitor la partea vatamata, declaratiile acesteia pot pune in lupina diferite elemente de fapt, de
natura a servi ca probe in cauza: persoana faptuitorului, modul de comitere si imprejurarile savarsirii
infractiunii, urmarile produse s.a.

Ascultarea victimei accidentului. trebuie sa fie directionata pentru lamurirea urmatoarelor

probleme:

—- calitatea pe care a avut-o in traficul rutier calator, pieton, biciclist etc.;

— locul unde se afla sau locul pe unde a transversat, s-a angajat in transversare in pas normal sau
in fuga;

— actiunile pe care le-a intreprins pentru evitarea impactului;

— autovehiculul care a accidentat-o tip, marca, culoare, numar de inmatriculare;

— actiunile ori inactiunile conducatorului auto atat inainte, cat si dupa accident
— directia in care s-a deplasat pentru a parasi locul faptei;

— starea sanatatii dupa accident si actele medico-legale care o atesta;

— daca se constituie parte civila in proces si cuantumul despagubirilor solicitate.

In obtinerea unor informatii pretioase pentru cauza, ascultarea urgenta, sumara daca este posibil
chiar la fata locului , cu inregistrarea declaratiei pe banda magnetica, este deosebita mai ales cand
exista pericolul ca persoanele vatamate sa inceteze din viata.

Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica.

Atunci cand exista suspiciuni cu privire la faptul ca autorul accidentului era sub influenta
alcoolului in momentul impactului se impune conducerea acestuia, de urgenta pentru recoltarea
probelor biologice si examenul clinic, in vederea stabilirii alcoolemiei. Expertiza starii de intoxicatie
alcoolica reprezinta unica modalitate de a dovedi ca faptuitorul a condus autovehiculul avand o
imbibatie alcooiica peste limita legala si are ca obiect urmatoarele probleme:

— daca faptuitorul a consumat bauturi alcoolice;

— cantitatea de alcool ingerata si timpul scurs de la ingerare pana in momentul producerii
accidentului;
— gradul de alcoolemie;
— existenta manifestarilor specifice starii de ebrietate s.a.

In activitatea organelor de urmarire penala se intalnesc frecvent situatii cand se pune problema
interpretarii masurii in care starea de influenta alcoolica este cauza principala a producerii
evenimentului cercetat. Intrucat in marea majoritate a cazurilor se solicita aprecierea alcoolemiei pe
baza de calcul, in raport cu cantitatea de bautura ingerata, trebuie retinut faptul ca absorbtia
alcoolului este influentata de diversi factori.

— concentratia in alcool a bauturii;

— timpul de ingerare;
— prezenta sau absenta alimentelor in stomac;
— factorul individual sexul, varsta, natura bauturilor alcoolice,starea de stres s.a.

Aceste date trebuie avute in vedere cu prilejul ascultarii faptuitorului la fata locului sau
imediat dupa aceasta si a martorilor.
Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului autoimplicat in accident, luarea
masurilor pentru asigurarea fluehtei traficului rutier si conservarea asigurarea
autovehiculului angajat in evenimentul rutier.

Atunci cand autorul faptei a parasit locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie
trebuie sa fie intreprinse masuri pentru identificarea, urmarirea si prinderea acestuia. In acest scop, un
rol deosebit il au rezultatele cercetarii la fata locului, datele furnizate de martorii oculari si de
personele vatamate. Cum pentru a se ajunge la autorul faptei este necesara identificarea
autovehiculului cu care a fost produs accidentul, trebuie sa se procedeze la verificarea tuturor
autovehiculelor banuite, indiferent de proprietarii acestora. In prima urgenta, verificarea va fi
efectuata asupra autovehiculelor din zona unde s-a produs accidentul, continuand apoi cu zonele
limitrofe, situate pe directia in care a disparut.

In toate cazurile, dupa cercetarea la fata locului, trebuie sa se ia masurile necesare pentru
inlaturarea urmarilor impactului. Odata cu scoaterea in afara partii carosabile a autovehiculului,
artera de circulatie va fi redata traficului rutier, in conditii de maxima siguranta refacerea
parapetelor, montarea indicatoarelor rutiere, inlaturarea tuturor obstacolelor, repararea podurilor etc. ,
antrenand la aceasta activitatea factorii responsabili.Totodata, organele de urmarire penala au
obligatia sa ia masuri pentru conservarea si asigurarea autovehiculului implicat in accident. Daca este
posibil, autovehiculul va fi condus la sediul organului de politie si sigilat, intocmindu-se despre
aceasta un proces-verbal. Autovehiculul mai poate fi lasat in custodia unei persoane, dupa regulile
cunoscute.

Oricare ar fi modalitatea pentru care se opteaza, masura se impune din urmatoarele considerente:
— inlatura posibilitatea ca persoanele interesate sa recurga la inlocuirea unor piese, subansamble etc.,
pentru a invoca ulterior cazul fortuit;

- ofera garantia obiectivitatii concluziilor expertizei tehnice auto ce se va dispune ulterior in

cauza;
— previne eventuale sustrageri din autovehicul, cu toate consecintele ce decurg dintr-o atare situatie.

4.Activitatile ulterioare ce se intreprind de organelle de urmarire penala.

1.Planificarea cercetarilor;
2.Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor te.hnico-stiintifice sau expertizelor
criminalistice;
3.Ascultarea martorlor;
4.Ascultarea invinuifilor sau inculpa'tilor;'
 5.Dispunerea expertizei tehnice auto;
6.Reconstituirea.

1. Planificarea cercetarilor

In cazul uciderii din culpa si vatamarii corporale din culpa, lamurirea tuturor problemelor, si
desfasurarea activitatilor specifice in vederea administrarii problelor nu pot fi asigurate decat printr-o
planificare judicioasa.
Analizând rezultatele obţinute cu prilejul cercetării la faţa locului, a examinării autovehiculului
despre care se presupune că a fost angajat în accident, a interpretării, urmelor descoperite si a
celorlalte măsuri întreprinse, organele de urmărire penală elaborează versiuni cu privire la diversele
împrejurări ale cauzei, în situaţia în care autorul faptei a rămas la faţa locului, aria versiunilor este
mult mai restrânsă, limitându-se, de cele mai multe ori, la cele privitoare la mecanismul producerii
şi la cauza accidentului. Cu totul altfel se pune problema în cazul când făptuitorul a părăsit locul
accidentului, abandonând autovehiculul şi, mai ales atunci când atât conducătorul auto, cât şi
autovehiculul implicat au părăsit locul faptei, în această ultimă situaţie se impune elaborarea unor
versiuni diverse, prioritare fiind cele referitoare la autorul infracţiunii şi autovehiculul angajat în
evenimentul rutier. Astfel, pot fi elaborate versiuni de genul:

— autor, al faptei ar putea fi un conducător auto care domiciliază ori îşi are reşedinţa în zona
producerii accidentului sau riverană acestei;
— autor al accidentului ar putea fi o persoană conducător auto care, lucrează la una din unităţile
situate pe artera de circulaţie respectivă ori împrejurimi;
—autor al infracţiunii ar putea fi o persoană ce domiciliază, lucrează sau se află în tranzit spre
localităţile, limitrof e, situate pe direcţia de deplasare a autovehiculului;
— autovehiculul implicat în accident a fost furat din locul de parcare ş.a.

Alte versiuni ce pot fi elaborate se referă la:

— forma de vinovăţie culpa exclusivă a conducătorului auto, culpa exclusivă a victimei sau
culpă comună; .
— împrejurările mecanismul şi cauzele producerii accidentului
— starea şi comportamentul participanţilor la traficul rutier etc.
Planificarea cercetării şi materializarea acesteia într-un document de planificare plan de
cercetare penală sau fişă de cercetare asigură jalonarea activităţilor într-o ordine cronologică si
neomiterea niciunui aspect ce are legătură cu cauza".

2. Dispunerea constatării medico-legale

şi a constatărilor tehnico-ştiinţifice
sau expertizelor criminalistice
Principalul criteriu pentru delimitarea vătămării corporale din culpă, în forma simplă de cea în
forma agravată este timpul de îngrijire medicale necesare pentru vindecare. Aşadar, în aprecierea
gravităţii spcial- juridice a acestei fapte antisociale, principalele criterii sunt de ordin me
dical. Constratarea medico-legale este chemată să răspundă la următoarele probleme:
 — existenţa leziunilor pe corpul victimei;.
— natura leziunilor produse şi mecanismul "de formare a acestpraj

— data producerii leziunilor;

— numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare;
— dacă în urma vătămărilor produse s-a cauzat persoanei o infirmitate permanentă, pierderea
unui simţ sau organ ori a funcţiilor acestuia etc.
Dacă în urma accidentului a survenit moartea vreunei persoane, constatarea medico-legală va
lămuri: natura şi cauza morţii, mecanismul de producere a acesteia şi data instalării.

Genurile de constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize criminalistice care pot fi dispuse în cazul
cercetării acestor infracţiuni diferă de la cauză la cauză, în raport cu natura urmelor şi mijloacelor
materiale de probă descoperite cu ocazia cercetării locului accidentului ori a examinării auto -
vehiculului bănuit că a fost angajat în impact. Printre constatările tehnico- ştiinţifice sau expertizele
mai frecvent întâlnite menţionăm:

a) constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza traseologică;

b) constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza chimică;
c) constatarea tehnico-ştiinţifieă sau expertiza biocriminalistică;
d) constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică.

a) Constatarea tehnişo-ştiinţifică sau expertiza traseologică

Acest gen de constatare sau expertiză poate rezolva următoarele probleme:

— care este mecanismul de formare a urmei;

— tipul autovehiculului care a creat urina;
— ampatamentul şi ecartamentul autovehiculului;
—direcţia de deplasare a mijlocului de transport;
—tipul autovehiculului de la care provin fragmentele de sticlă de far, parbriz, geam etc.,
şi peliculele de vopsea descoperite la faţa locului;
—dacă urmele au fost sau nu create de autovehiculul pus la dis poziţie, ca model de
comparat.

b) Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza chimică

Prin analizele complexe de laborator se poate stabili compoziţia chimică a urmelor de far,
parbriz, vopsea, sol, lubrifianţi etc., ridicate de la faţa locului. Totodată, specialistul trebuie să
stabilească dacă urmele menţionate au sau nu aceeaşi compoziţie chimică cu urmele de aceeaşi na -
tură descoperite pe autovehiculul despne care se presupune că a fost implicat în accident.

Acest gen de constatare sau expertiză realizează doar o identificare de gen. Prin urmare,
concluziile acesteia nu constituie probe certe care dovedească vinovăţia, ci doar indicii ce trebuie
coroborate cu celelalte probe şi mijloace de probă administrate în cauză. Pe de altă parte, în
cadrul analizelor de laborator urmele examinate se distrug. Din motivele arătate rezultatul la care
se ajunge şi iminenţa distrugerii urmelor, în procesul examinării la acest gen :de constatare
tehnico-ştiinţifică sau expertiză trebuie să se apeleze numai în cazuri excepţionale, respectiv
atunci când urmele descoperite fa faţa locului sunt improprii constatării tehnico-ştiinţifice sau
expertizei traseologice.

c) Constatarea tebnico-ştiinţifică sau expertiza biocriminalisticâ

Constatările tehnico-ştiinţifice sau expertizele de acest gen au ca obiect examinarea urmelor de

sânge şi histologice descoperite în infrastructura sau pe părţile laterale ale autovehiculului implicat
sau bănuit că a fost implicat în accident, a firelor de păr etc., specialiştii fiind solicitaţi să răspundă
la întrebări de genul:

-dacă urmele sunt sau nu de sânge;

-dacă sângele este de natură umană sau animală;
-grupa sanguină a sângelui analizat.

Prin examinarea firului de păr se poate caracteriza acest gen da urmă materia din punct de
vedere morfologic culoare, lungime grosime, forma şi aspectul canalului medular, forma cuticulei,
culoarea pigrhenţilor din zona corticală, aspectul capătului liber , al sexului per soanei de la care
provine şi al stabilirii grupei sanguine.

d) Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică

In situaţia în care autovehiculul implicat în accident a fost abandonat la faţa locului sau în alte
locuri ori a fost identificat ulterior, urmele papilare prezintă importanţă în procesul de identificare
a făptuitorilor.

3. Ascultarea martorilor

In cercetarea uciderii şi vătămării corporale din culpă, săvârşite ca urmare a accidentelor de

circulaţie, ascultarea martorilor reprezintă activitatea cu o pondere deosebită.. In afara martorilor
oculari, martorii mai pot fi identificaţi din rândul următoarelor categorii de persoane:

- călători, pietoni, biciclişti, conducători de autovehicule neangajate în accident care se

deplasau pe aceeaşi arteră de circulaţie şi au observat acţiunile conducătorului auto implicat
în accident, înainte de producerea evenimentului;
-angajaţii autobazelor, garajelor sau altor unităţi publice sau private unde lucrează
conducătorii auto vinovaţi de producerea accidentului ori unde au fost reparate
autovehiculele;
-persoane ce pot furniza date în îegătmră cu starea conducătorilor
auto înainte de accident — oboseală, influenţa alcoolului etp.

Cu ajutorul acestor martori se pot lămuri o serie de probleme, cum ar f i:

- traseul parcurs de făptuitor la data producerii accidentului —• di

recţia de deplasare, rnodul în care conducea autovehiculul, regu
lile de circulaţie încălcate ş.a.;
-comportarea făptuitorului după producerea accidentului;
-activităţile desfăşurate de autorul faptei în vederea ştergerii urmelor infracţiunii;
-modul în care cel în cauză a motivat avariile suferite de autovehiculul pe care îl conducea;
;
- împrejurările în care făptuitorul a consumat băuturi alcoolice înainte de accident sortimentul,
călitatea, persoanele în compania cărora a consumat alcool, starea în care se afla înainte de ur-
carea la volan ş.a. „alibiurile" pe care a încercat să şi le creeze pentru a scăpa de răspundere
penală etc.;
- starea si comportamentul victimelor accidentului.
Din nou, subliniem importanţa care trebuie acordată factorilor obiectivi şi subiectivi ce "pot
influenţa declaraţiile martorilor. Deseori, se cere martorilor să aprecieze viteza de deplasare a
autovehiculului în momentele premergătoare accidentului, distanţa la care a fost proiectată vic-
tima etc. îndeosebi, aprecierile cu privire la viteză si distanţe trebuie privite cu foarte mare
rezerva. Afirmaţiile de genul „viteză excesivă" 'sau „mare" ori „viteză de bolid" sunt, în marea
majoritate a cazurilor exagerate chiar prezumând buna-credinţă a celui ascultat, în astfel de
situaţii este necesar să se ceară martorului să. precizeze criteriile pe care le-a avut în vedere la
aprecierea vitezei şi distanţelor.

O condiţie importantă pentru obţinerea unor depoziţii utile cauzei sub aspectul exactităţii şi
detalierii celor relatate : este ca ascultarea tuturor martorilor să se iacă de către un singur lucrător.
Acesta trebuie să cunoască bine situaţia de la faţa locului, celelalte probatorii administrate,
să fie în măsură să aprecieze exactitatea şi sinceritatea relatărilor, să in tervină cu întrebări utile,
pentru lămurirea problemelor solicitate martorilor.

4. Ascultarea învinuiţilor sau inculpaţilor

Alături de împrejurările de fapt în care s-a produs accidentul stabilite pe baza constatărilor
făcute cu ocazia cercetării la faţa locului, ascultării martorilor, persoanelor vătămate ş.a.
ascultarea învinuiţilor sau inculpaţilor poate contribui decisiv la lămurirea completă a meca-
nismului şi cauzelor producerii accidentului, a răspunderii pentru produ cerea acestuia. Problemele
pe care trebuie să le lămurească ascultarea diferă de la cauză la cauză. Ascultarea învinuiţilor sau
inculpaţilor trebuie să se efectueze cât mai urgent posibil, succesul fiind condiţionat de probele
administrate până în acel moment, de măsura în care acestea reuşesc să formeze,un tablou
complet al celor petrecute, de pregătirea care se face în vederea desfăşurării acestei activităţi.

Indiferent de condiţiile şi împrejurările în care s-a produs accidentul, planul de ascultare

trebuie să vizeze lămurirea următoarelor probleme:

— împrejurările concrete în care s-a produs accidentul;

— cauzele care au generat producerea acestuia;
— momentul în care victima s-a angajat în traversare şi când a observat-o, în condiţiile date
de vizibilitate;

— viteza cu care a circulat pe porţiunea respectivă de drum;

— motivul pentru care nu s-a conformat semnificaţiei indicatoarelor rutiere ce impuneau
restricţii de viteză în zonă ori rularea ca o viteză până la limita evitării oricărui pericol;
--- starea fizică în momentul conducerii autovehiculului şi producerii accidentului obosit,
bolnav, sub influenţa băuturilor alcoolice;

— motivele care 1-au determinat să conducă autovehiculul într-o astfel de stare;

— persoanele în 'compania cărora a consumat băuturi alcoolice locul, cantitate, sortimentul şi
ora ingerării alcoolului, alimentele consumate;
 — activităţile pe care le-a întreprins pentru, evitarea accidentului prin manevrarea
autovehiculului;
— acţiunile ori inacţiunile ulterioare producerii accidentului;
— motivele care 1-au determinat să părăsească locul faptei fără în cuviinţarea organelor de
poliţie şi să abandoneze autovehiculul implicat în accident;

— activităţile pe care le-a întreprins în vederea ştergerii urmelor infracţiunii; :

— persoanele care mai cunosc despre fapta săvârşită şi împrejurările în care au luat cunoştinţă
despre aceasta ş.a. ,

5. Dispunerea expertizei tehnice auto

Acest gen de expertiză prezintă o importanţă cu (totul aparte, cu ajutorul ei putându-se elucida
problemele referitoare la mecanismul producerii accidentului, în general, sau unele aspecte ale
acestuia, în special.

Categoriile de probleme puse în faţa expertizei tehnice auto pot fi grupatfe astfel:

a) probleme privind starea itehnică a autovehiculului; .

b) probleme referitoare la împrejurările în care s-a produs accidentul;
c) probleme legate de comportamentul participanţilor la trafic, implicaţi în evenimentul rutier;
d) probleme referitoare la evaluarea pagubelor.

a) Probleme privind starea tehnică a, autovehiculului

Sub acest aspect expertul tehnic auto este solicitat să elucideze urmă
toarele:
— existenţa sau inexistenţa defecţiunilor tehnice şi, în caz afirmativ, natura acestora;

— data apariţiei defecţiunilor tehnice constatate;

— cauzele datorită cărora au apărut defecţiunile tehnice constatate;
— legătura de cauzalitate dintîe defecţiunile tehnice pe care le prezintă autovehiculul implicat
în accident şi urmările produse; posibilitatea prevederii din timp a acestor defecţiuni de
către persoanele care răspund de starea tehnică a autovehicululu dacă defecţiunile puteau fi
depistate prin simpla exploatare a autovehiculului ori numai prin demontarea pieselor,
mecanismelor sau subansamblelor;

b) Probleme referitoare la împrejurările în care s-a produs accidentul

Pentru a lămuri aceste probleme, expertul tehnic auto va fi solici tat să dea răspuns la
următoarele:

—viteza cu care a circulat autovehiculul anterior frânării raportată la caracteristicile şi

starea drumului public, precum şi la condiţiile meteorologice şi de vizibilitate;
—viteza autovehiculului în momentul impactului;
—timpul necesar intrării în funcţiune a frânelor;
—timpul de reacţie necesar pentru perceperea pericolului de accident, în situaţia daltă;
 —cauzele tehnice care au determinat răsturnarea autovehiculului pe partea carosabilă cu o
anumită înclinare, umiditate şi unghi de viraj şi viteza cu care trebuia să circule peritru
a evita deraparea sau răsturnarea etc.

Probele pe baza cărora se poate determina viteza unui autovehicul sunt: lungimea urmei de
frânare, distanţa de rulare liberă, distanţa de rulare cu frâna de motor, energia cinetică
consumată pentru deplasarea sau deformarea maselor intrate în coliziune, distanţa de proiectare
a unor obiecte provenite de la autovehicul şi spaţiul de împrăştiere a fragmentelor rezultate din
spargerea parbrizului, precum şi diagramatahograf. Literatura de specialitate evidenţiază mai
multe formule de calculare "a vitezei iniţiale după urmele de frânare. Potrivit unor opinii, această
activitate este atributul exclusiv al expertului tehnic auto şi, prin urmare, cunoaşterea formulelor de
calcul nu sunt necesare organelor de urmărire, penală ce instrumentează cauza. Nu împărtăşim
acest punct de vedere din următoarele considerente:.

—dispunând expertiza tehnică auto, organul de urmărire penală trebuie să aibă, cel
puţin, cunoştinţe generale în domeniu, pentru a fi în măsură să stabilească tematica
necesară elucidării tuturor împrejurărilor legate de producerea accidentului şi sa pună
la dispoziţia expertului toate elementele pentru efectuarea lucrării;
—după primirea raportului de expertiză, trebuie să interpreteze şi să evalueze expertiza
la justa ei valoare, în coroborare cu toate celelalte probe administrate.

La argumentele de mai sus s-ar mai putea adăuga şi acela că, încă din faza cercetării la faţa
locului, organul de urmărire penală are posibilitatea să calculeze, chiar aproximativ viteza-
autovehiculului înainte de impact.

Este de remarcat faptul că pentru stabilirea cu exactitate a avariilor este necesar,să se determine
gradul de uzură al autovehiculului în momentul producerii accidentului, valoarea devizului de
reparaţii cuprinzând preţul pieselor şi materialelor, precum şi manopera calculat potrivit
normativelor în vigoare.In stabilirea tematicii expertizei tehnice auto, prin maniera de formulare a
întrebărilor, organul de urmărire penală trebuie să ţină seama de faptul că expertul nu poate să
răspundă decât la problemele "de strictă specialitate. Formularea unor întrebări de genul „Ce reguli
de circulaţie au fost încălcate de către ...", „Dacă victima a traversat reglementar strada" ori „Cine
se face vinovat de producerea accidentului...", denotă fie necunoaşterea, fie greşita înţelegere a
rolului şi limitelor expertizei tehnice auto, având drept consecinţă depăşirea competenţei
expertului si formularea unor concluzii necorespunzătoare.

6. Reconstituire

Rolul şi locul reconstituirii în cazul uciderii sau vătămării corporale din culpă, săvârşite ca
urmare a nerespectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice pot fi definite în mod
corespunzător numai în condiţiile unei corecte reprezentări a scopului acesteia. Atât literatura de
specialitate, cât şi practica judiciară admit că scopul reconstituirii în cercetarea unor astfel de cauze
îl reprezintă verificarea şi ilustrarea probelor administrate în cursul cercetării, şi mai puţin acela al
administrării de noi probe în cauză. De regulă, atunci când se recurge la reconstituire nu se
urmăreşte verificarea şi precizarea unor aspecte privitoare la mecanismul producerii accidentului ori
la posibilităţile evitării acestuia, în condiţiile date, ci la stabilirea posibilităţii perceperii unor
împrejurări legate de evenimentul rutier cercetat. Este şi firesc să fie aşa, atâta vreme cât pro-
blemele legate de mecanismul producerii accidentului, viteza autovehiculului înainte si în timpul
impactului ş.a., pot şi este indicat să fie lămurite prin expertiza tehnică auto. Aşadar, ponderea
principală o deţin reconstituirile efectuate pentru stabilirea posibilităţii de observare, percepere,
memorare sau reproducere a unui fapt sau fenomen. Cum accidentele de circulaţie sunt
evenimente cu desfăşurare rapidă, posibilitatea perceperii şi fixării în memorie este mai redusă.
Asemenea reconstituiri oferă posibilitatea verificării declaraţiilor martorilor şi părţii vătămate.
Alteori, se poate recurge la reconstituire pentru a evidenţia traseul parcurs de făptuitor după
săvârşirea faptei, locul unde a abandonat autovehiculul ori unde s-a oprit pentru a
şterge urmele infracţiunii.

Concluzionând, trebuie reţinut că este interzis să se efectueze reconstituirea dacă prin

reproducerile ce se urmăresc se poate pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
participanţilor la acesta activitate, în nici un caz, nu pot fi reproduse fapte şi împrejurări de
genul:

— derapărilor;
— frânărilor dure, extreme;
— răsturnărilor;
— circulaţiei cu viteză mare, pe timp de noapte, ceaţă, pe un drum acoperit cu mâzgă, polei
etc.;
— circulaţiei pe timp de noapte, cu viteză mare şi fără sistem de iluminare semnalizare;
— coliziunii dintre două sau mai multe autovehicule ori catastrofe
lor rutiere;
---circulaţiei pe un pod neconsolidat sau pe un teren accidentat, pentru a verifica
rezistenţa autovehiculului ori îndemânarea conducătorului auto ş.a.