Ministerul Educaţiei al Republicii M,oldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul Drept Penal

TEZĂ DE AN

„Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care
conduce mijlocul de transport”

A studentei: Gusin Natalia

anul III, (I-IV)
grupa 1405 (305)
Coordonator: Vremea Igor
Doctor în drept,
conferenţiar universitar

Chişinău, 2017
Cuprins:
Introducere..................................................................................................................................pag. 3

Capitolul I: Noţiuni generale....................................................................................................pag.8

Secţiunea 1- Evoluţia istorico-juridică a infracţiunilor în domeniul transporturilor...................pag.8
Secţiunea 2- Caracteristica generală a infracţiunilor în domeniul transporturilor.....................pag.13

Capitolul II: Analiza juridico-penală a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a

circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport...............................................................................................................pag.16
Secţiunea 1- Obiectul infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare
a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport ................... pag.16

Secţiunea 2- Latura obiectivă a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport....pag.20

Secţiunea 3- Latura subiectivă a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport.... pag.31

Secţiunea 4- Subiectul infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport..... pag.35

Secţiunea 5- Circumstanţele agravante ale infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a

circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de
transport.....................................................................................................................................pag.38

Concluzii...................................................................................................................................pag.40
Bibliografie...............................................................................................................................pag.43
 INTRODUCERE
Existenţa şi dezvoltarea permanentă a unui stat poate fi asigurată numai prin menţinerea unei
ordini şi securităţi exemplare în interiorul acestui stat.
Din vechi timpuri , legea penală apără persoana ca cea mai supremă valoare, drepturile şi
libertăţile acesteia. Prioritatea fiinţei umane faţă de alte valori impune necesitatea de a respecta
normele de convieţuire, de a manifesta atitudine grijulie faţă de instruirea şi educarea generaţiei
tinere, de a crea condiţii ce asigură securitatea şi ordinea publică în societate. Însă aceasta presupune
la rîndul său respectarea de către cetăţeni a normelor de comportare în societate, a regulilor ce
asigură securitatea şi ordinea publică. Nerespectarea lor generează disconfort în societate,
prejudiciază viaţa, sănătatea şi activitatea normală a cetăţenilor, împiedică educaţia normală a
minorilor în corespundere cu cerinţele timpului, duce la accidente cu oamenii şi alte fapte
prejudiciabile.
Viaţa de zi cu zi include o multitudine de relaţii sociale, printre care se numără şi relaţiile
sociale cu privire la securitatea în transport.
Transportul este una din cele mai importante segmente ale economiei naţionale, de nivelul său
de dezvoltare şi lucru depinde într-o mare măsură şi realizarea cu succes a strategiei economice
naţionale. Creşterea importanţei transportului duce şi la mărirea numarului de autovehicule din ţară,
ceea ce sporeşte numărul accidentelor rutiere, iar aceasta la rîndul său duce la elaborarea de noi
strategii de ameliorare a situaţiei, inclusiv şi prin intermediul prevederilor legislaţiei penale.
Prejudicii mari sunt aduse transportului prin săvîrşirea infracţiunilor din acest domeniu, numărul
cărora în ultima perioadă de timp este într-o permanentă creştere. Analizînd datele statistice
naţionale şi internaţionale putem spune că anual la nivel mondial se înregistrează cca 60 mln de
accidente rutiere, în urma cărora decedează aproximativ 1,3 mln oameni, iar zeci de milioane
persoane le sunt cauzate vătămări corporale de diferite grade de gravitate.
Conform unor surse practic fiecare al zecelea şofer pe parcursul vieţii sale este traumatizat sau
decedează în urma unui accident rutier. În statele înalt dezvoltate numărul accidentelor rutiere
sporeşte anual cu 10% în medie. Nu este de mirare faptul că moartea produsă în urma conducerii
automobilului ocupă locul trei în lume după moartea provocată de maladiile cardio-vasculare şi
oncologice. Riscul cel mai înalt de a deceda îl are anume persoana care este participant la traficul
rutier, deoarece în circulaţia rutieră şansa de a deceda este de 12 ori mai mare decît în transportul
naval, de 3 ori mai mare decît în transportul feroviar şi de 1,5 ori mai mare decît în transportul
aerian.
-3-
 În structura infracţiunilor săvîrşite din imprudenţă, infracţiunile în domeniul transporturilor
ocupă prima treaptă: persoanele condamnate pentru încălcarea regulilor regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, sau de punere în exploatare a mijloacelor de
transport cu defecte tehnice vădite, constituie 75% din numărul total de condamnări pentru
infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
Securitatea în transport reprezintă o parte integrantă a securităţii şi ordinii dintr-un stat.
Securitatea în transport se exprimă în lipsa de primejdii penru viaţa şi sănătatea oamenilor, în
siguranţa exploatării mijloacelor de transport, a căilor de comunicaţie, clădirilor, instalaţiilor şi
protecţiei mediului înconjurător. La rîndul său siguranţa traficului rutier este starea de lucruri în
traficul rutier ce reflectă gradul de protecţie a participanţilor la el împotriva accidentelor şi
consecinţelor acestora.
Dacă ar fi să privim în datele statistice prezentate anual de către MAI am putea spune că din
anul 2010 pînă în anul 2015 numărul infracţiunilor în domeniul transporturilor a cunoscut o creştere
enormă şi anume:
 în anul 2010, înregistrîndu-se 4018 astfel de infracţiuni;
 în anul 2011, înregistrîndu-se 4104 astfel de infracţiuni;
 în anul 2012, înregistrîndu-se 4782 infracţiuni;
 în anul 2013, înregistrînduse 5229 infracţiuni;
 în anul 2014, înregistrînduse 5962 infracţiuni;
 în anul 2015, înregistrînduse 5783 infracţiuni;
 în primele 3 luni ale anului 2016 s-au înregistrat 1450 infracţiuni de acest gen.
În Republica Moldova în ultima perioadă a sporit foarte mult numărul automobilelor
importate de peste hotarele ţării, se observă o tendinţă alarmantă de agravare a situaţiei pe drumurile
publice din ţară, numărul accidentelor sporind de la an la an, cu atît mai mult că la noi în ţară
obţinerea permisului de conducere este o simplă formalitate de prezentare a persoanei care este
instruită şi care achită o sumă suplimentară celei de bază sau printr-un apel telefonic se rezolvă totul
şi obţine permisul. Prin urmare nivelul de cunoaştere a Regulamentului circulaţiei rutiere de către
şoferi lasă de dorit, prin urmare conducîndu-ne de cele menţionate mai sus putem spune că aceste
fapte prejudiciabile nu trebuie subapreciate pericolul lor fiind mult mai serios decît toţi îl consideră.

-4-
 Actualitatea temei.
Actualitatea acestei teme este înaltă, deoarece capitolul din partea specială a Codului Penal
actual a fost modificat, excluzîndu-se art. 273-274 CP al RM prin legea nr. 277-XVI din 18.12.2008,
MO nr. 41-44/24.02.09, precum şi introducerea art. 2641 CP al RM prin Legea nr.16-XVI din
03.02.09, MO nr. 47-48/03.03.09.
Cu certitudine, printre problemele actuale cu care se confruntă societatea trebuie evidenţiată în
mod deosebit problema siguranţei traficului rutier şi problemele conexe acesteia. Aceste probleme
prezintă interes pentru toţi cetăţenii, fiecare putând contribui la creşterea siguranţei pe drumurile
publice. Infracţiunile legate de domeniul transporturilor reprezintă o problemă pusă atît în faţa
teoreticienilor cît şi în practică, deoarece este dificil de înţeles, de interpretat corect modelele
teoretice ale acestor infracţiuni, de aplicat în practică metode de combatere a lor. Studiul aprofundat
asupra acestui domeniu va contribui la depistarea mijloacelor de depăşire a acestor probleme,
precum şi la aplicarea mai corectă în practică a pedepselor pentru săvîrşirea acestor infracţiuni.
Noutatea ştiinţifică.
Noutatea ştiinţifică a acestei lucrări constă în analiza sub aspect istoric a evoluţiei
infracţiunilor din domeniul transporturilor, precum şi din analiza sub aspect comparativ al acestei
infracţiuni de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, prin compararea cu prevederile
legale similare din alte state.
Importanţa practică.
Importanţa practică a acestei lucrări constă în faptul că ideile şi concluziile formulate în
această teză pot fi folosite la interpretarea mai corectă a art. 264 CP al RM, ele pot înlătura unele
divergenţe apărute în procesul de aplicare a acestei norme penale în practică, clarificarea unei idei
contradictorii, studierea mai eficientă a literaturii ştiinţifice de specialitate.
Scopul: prezenta lucrare va fi folosită pentru cunoaşterea mai amănunţită a problemelor legate
de infracţiunile rutiere, la desluşirea unor contradicţii, va veni în ajutor la studierea multiaspectuală a
literaturii juridice legate de acest domeniu.

-5-
 Obiectivele lucrării: pentru atingerea scopului acestei lucrări ne- am propus următoarele
obiective:
 a descrie evoluţia istorico-juridică a infracţiunilor în domeniul transporturilor.
 caracteristica generală a infracţiunilor în domeniul transporturilor.
 cercetarea juridico-penală a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport, pentru a enumera şi analiza: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi
latura subiectivă a infracţiunii.
 formularea de concluzii şi sugestii utile pe marginea acestei componenţe.
Analiza tuturor acestor infracţiuni face posibilă înţelegerea mai aprofundată şi mai corectă a
infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, sporirea nivelului de cunoaştere a
regulilor ce asigură securitatea circulaţiei rutiere, care va duce la sporirea nivelului securităţii în
transport.
Baza metodologică: Problema răspunderii penale pentru săvîrşirea infracţiunii de încălcare a
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana
care conduce mijlocul de transport constituie obiectul de cercetare a mai multor savanţi-jurişti.
Printre cercetătorii autohtoni şi români care s-au preocupat cel mai mult de această problemă,
putem numi: Vitalie Stati, Sergiu Brînză, Alexandru Borodac, Ivan Macari, Corneliu Turuianu ş.a..
În Federaţia Rusă de această problemă s-au preocupat mai insistent aşa doctrinari ca: A.I.
Korobeev, N.I. Vetrova, I.I. Leapunova, A. I. Rarog, V. B. Malinin, I. I. Kozacenko, Z.A.
Neznamov, L.D. Gauhman, S.V. Maximov, L.L. Kruglikov, V.D. Ivanov, P.V. Ivanov, L.A.
Prohorov ş.a..
De asemenea am apelat şi la mai multe acte normative cum ar fi: Regulamentul circulaţiei
rutiere, Codul Penal al RM, Codul de procedură penală al RM, Codul contravenţional al RM,
Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării
de ebrietate şi a naturii ei ş.a..
Structura lucrării: Teza dată constă din trei capitole, fiecare capitol fiind divizat în mai
multe secţiuni. Introducerea conţine o expunere a obiectivelor, sarcinilor şi scopului, a bazei
metodologico-ştiinţifice şi o descriere structurală a prezentei lucrări.

-6-
 Concluziile finale conţin tezele esenţiale care rezultă din întreaga lucrare şi propunerile pe
care le-am elaborat în urma studiului efectuat.
În capitolul I am descris pe scurt evoluţia istorică a infracţiunilor în domeniul transporturilor şi
caracteristica generală a acestor infracţiuni. În capitolul II am efectuat analiza juridico-penlă a
infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transort şi agravantele acesteia. În ultimul
capitol am încercat să delimitez infracţiunea de la art. 264 CP al RM de alte infracţiuni similare şi să
detaliez despre incriminarea acestei infracţiuni în legislaţiile penale a altor state.
Consider că scopurile propuse la începutul studiului au fost atinse.

-7-
 Capitolul I: Noţiuni generale

Secţiunea 1- Evoluţia istorico-juridică a infracţiunilor în domeniul transporturilor

Prin transport (din lat. Transporto- a duce, a transporta, a căra) se înţelege ramura sau procesul
producţiei materiale, care efectuează transportarea călătorilor şi a încărcăturilor. Avem mai multe
tipuri de transport şi anume terestru, aerian şi naval. Din transporturile terestre fac parte
transporturile feroviar, auto, cu tracţiune animală şi prin ţevi, conducte. Transportul naval include în
sine transportul maritim şi cel fluvial, iar transportul aerian - aviaţia. În funcţie de destinaţie,
deosebim transporturi de utilizare generală şi de utilizare specială. Cele de utilizare generală servesc
în procesul de circulaţie a călătorilor şi a încărcăturilor, iar cele de utilizare specială servesc pentru
transportarea în interiorul uzinelor şi transportul personal.
Odată cu apariţia mijloacelor de transport a apărut necesitatea adoptării unor acte normative,
regulamente care să reglementeze acest domeniu pentru excluderea haosului pe viitor în domeniul
circulaţiei rutiere atît la nivel naţional cît şi la nivel internaţional.
În Republica Moldova putem menţiona că sub aspect evolutiv istoric, dezvoltarea legislaţiei
penale la general şi în domeniul transporturilor în special a fost influenţată de mai multe sisteme de
drept, aflîndu-se sub dominaţia mai multor state de-a lungul timpului. Abia după obţinerea
independenţei a fost începută edificarea unui sistem de drept propriu, democratic.
Dacă privim în istorie atunci putem spune că circulaţia pe drumuri era reglementată în
perioada modernă de acte care proveneau de la domnitori cum ar fi spre exemplu Hrisovul lui
Alexandru Ipsilante din anul 1775, acest hrisov putînd fi numit primul regulament de circulaţie
publică.
Prin intermediul acestui act se stabileau atribuţiile poliţieneşti ale “căpitanilor de menziluri”,
precum şi sancţiunile pntru vizitiii “netrebnici”.
O altă încercare de reglementare juridică a acestui domeniu a fost în anul 1859 şi anume
“Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti”
Primele acte oficiale pentru reglamentarea circulaţiei rutiere au apărut încă în sec. XIX cum ar
fi Convenţia internaţională privitoare la autovehicule, din 15 aprile 1811 semnată de mai multe ţări
europene, Convenţia internaţională pentru circulaţia autovehiculelor încheiată la Paris la 24 aprilie
1929 şi apoi în aprilie 1931 .

-8-
 La nivel regional am putea numi cu titlu de exemplu Legea pentru drumuri din Ţara
Romînească adoptată la 30 martie 1868 care prevedea mai mult norme referitoare la construcţia şi
întreţinerea drumurilor, în această lege se mai menţiona rolul destul de important al mijloacelor de
transporturi în dezvoltarea economiei naţionale prin transportul de marfuri şi persoane precum şi
faptul că răspunzătoare pentru siguranţa circulaţiei rutiere ar trebui să fie poliţia. S-a mai adoptat şi
un Regulament asupra circulaţiei pe străzi şi trotuare la 29 februarie 1886, în care erau stabilite
reguli de circulaţie şi sancţiuni pentru cei care le încalcă.
La nivel naţional putem menţiona faptul că primul cod rutier aplicabil în Basarabia a fost
Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor, adoptat la 11 octombrie 1913 în România şi care
s-a aplicat şi după Marea Unire în acest spaţiu. Acest Regulament prevedea ca obligaţii a
conducătorilor mijloacelor de transport următoarele:
 Recunoaşterea automobilului bun pentru circulaţie de către o comisie;
 Verificarea stării tehnice a autovehicolului înainte de orice plecare şi să ia
toate măsurile pentru ca maşinăria să funcţioneze conform celor prescrise în regulament;
 Acordarea de ajutor persoanelor şi obiectelor izbite de către automobil precum
şi prezentarea la cel mai apropiat oficiu de poliţie pentru a aduce la cunoştinţă accidentul;
Ca sancţiune pentru neexecutarea acestor obligaţii în Regulament se prevedea darea în
judecată a persoanei vinovate.
Legea privitoare la circulaţia autovehiculelor, din 21 august 1921 a adus unele precizări în
legătură cu condiţiile de bază ale circulaţiei autovehiculelor şi au fost sancţionate prima dată ca
infracţiuni de sine stătătoare faptele de:
 Conducere fără permis;
 Conducerea unui autovehicul care nu poartă număr de ordine, deci
neînmatriculat;
 Conducerea în stare de ebrietate;
Pînă în anul 1929, ţara noastră s-a aflat, din punct de vedere al legislaţiei rutiere, sub
imperiul a cinci legi cu structuri deosebite, reflectînd concepţii şi realităţi diferite.
Ca urmare a aderării României la Convenţia Internaţională pentru circulaţia autovehiculelor
(ratificată la 15.05.1929 conform Monitorului Oficial nr. 1040), încheiată la data de 24 aprilie 1926,
are loc, în 1929, o primă armonizare a legislaţiei rutiere române, reflectînd concepţii şi realităţi
diferite de cele internaţionale. În aşa mod apare legea nr. 213 privind circulaţia pe drumurile publice
din 22.10.1929.
 -9-
Legea nr.213 asupra circulaţiei pe drumurile publice, din 22 octombrie 1929 mai incrimina ca
infracţiuni din domeniul circulaţiei rutiere următoarele:
 art.7 Omisiunea de ajutor, cînd un conducător de vehicul de orice fel va trece
pe lîngă locul unui accident şi, solicitat fiind de către autorităţi nu va opri;
 art.8 Părăsirea locului accidentului rutier, acela care pricinuind un accident, de
pe urma căruia va fi rezultat moartea unei persoane, rănire sau pagubă materială, va fi căutat
prin fugă să se sustragă răspunderii vinei sale şi îndatoririlor de umanitate;
 art. 35 Conducerea fără permis, nimeni nu va putea conduce un automobil
dacă nu va fi posesorul unui permis nominal de conducere, eliberat de autoritatea de drept;
 art.62 Încredinţarea autovehiculului, spre conducere, unei persoane fără
permis;
La data de 10 ianuarie 1931 este publicat „Regulamentul pentru aplicarea legii circulaţiei
pe drumurile publice”, iar la data de 31 mai 1935 este promulgată „Legea pentru aderarea la
Convenţiile pentru unificarea semnalizării rutiere, la regimul fiscal pentru automobile şi la
aranjamentul dintre autorităţile vamale”.
Aceste acte au avut menirea de o armoniza legislaţia autohtonă din acea perioadă cu
prevederile internaţionale uniformizate din domeniul transporturilor. Următoarea treaptă în evoluţia
istorico-juridică a infracţiunilor în domeniul transporturilor o constituie reglementarea acestora de
Codul Penal din 1961. Acest cod era foarte asemănător cu Codul Penal al RSFSR, aceasta
practicîndu-se pe întreg terotoriul Uniunii Sovietice. El nu a adus foarte mari schimbări în sistemul
normelor penale dedicate domeniului transportului. Infracţiunile de acest tip erau prevăzute în
capitolul „Infracţiuni contra siguranţei transporturilor”. Codul dat a fost inspirat din cel rusesc din
anul 1960, unde infracţiunile în domeniul transporturilor erau prevăzute în capitolul „Înfracţiuni
contra ordinii publice, securităţii publice şi sănătăţii populaţiei”.
Iniţial erau prevăzute doar cîteva tipuri de infracţiuni şi anume legate de încălcarea regulilor
circulaţiei rutiere şi încălcarea regulilor securităţii circulaţiei şi exploatării transportului mecanic de
către lucrătorii şi persoanele care nu fac parte din personalul transporturilor. Ulterior au mai fost
introduse norme noi referitoare la conducerea în stare de ebrietate, oprirea samovolnică, fără
necessitate, a trenului.
 Deci bazîndu-se pe neajunsurile şi pe greşelile comise în Codul Penal al RSFSR din 1960 a
fost adoptat la nivel naţional Codul Penal din 1961. Acest cod incrimina următoarele fapte din
domeniul circulaţiei rutiere ca fiind infracţiuni:
- 10 -
 art. 177 “ Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoanele care conduc mijloace de transport”;
 art. 177/2 „Admiterea la conducerea mijloacelor de transport a unor persoane,
aflate în stare de ebrietate”;
 art. 177/3 “Predarea conducerii mijlocului de transport unei persoane aflate în
stare de ebrietate”;
 art. 178 “Darea în exploatare a unor mijloace de transport defectate din punct
de vedere tehnic”;
 art. 179 “Încălcarea regulilor în vigoare la transporturi”;
 art. 179/1 “Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului”;
 art. 179/3 “Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial
sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu”;
 art. 180 “Folosirea neautorizată a mijloacelor de transport, a maşinilor ori a
mecanismelor”;
 art. 182 “Răpirea mijloacelor de transport”;
 art. 182/1 “Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave
aeriene sau navale”.
După cum observăm în Codul Penal adoptat în 1961 răpirea mijloacelor de transport era
prevăzută ca infracţiune din domeniul transporturilor, pe cînd în prezent această componenţă este
prevăzut la capitolul VI din Codul Penal actual la art. 192 „Răpirea mijlocului de transport”.
Următorul act normativ care reglementa domeniul încălcărilor din domeniul transporturilor îl
reprezintă Codul Penal în vigoare, adoptat prin Legea nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, în vigoare din
12 iunie 2003, care prevede într-un capitol aparte şi anume în capitolul XII „Infracţiuni în domeniul
transporturilor”, cuprinzînd următoarele articole:
 art. 262 “Încălcarea regulilor de zbor”;
 art. 263 “Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
transportului feroviar, naval sau aerian”;
  art. 264 “Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport”;
 art. 2641 „Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe”;
- 11 -
 art. 265 „Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice
vădite”;
 art. 266 „Părăsirea locului accidentului rutier”;
 art. 267 „Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de
transport feroviar, naval sau aerian ori punerea lor în exploatare cu defecte tehnice”;
 art. 268 „Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie şi a
mijloacelor de transport”;
 art. 269 „Încălcarea regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea
circulaţiei”;
 art. 270 „Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului”;
 art. 271 „Blocarea intenţionată a arterelor de transport”;
 art. 272 “Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, naval sau aerian
sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu”;
 art. 275 “Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene,
maritime, sau fluviale”;
 art. 276 “Falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor”.
În concluzie am putea menţiona faptul că evoluţia istorico-juridică a infracţiunilor în
domeniul transporturilor în Republica Moldova a fost puternic influenţată de faptul aflării ţării
noastre în componenţa mai multor state vecine, cum ar fi România şi fosta URSS. Practic
impactul acestora s-a simţit şi la adoptarea Codului Penal actual, deoarece capitolul „Infracţiuni
în domeniul transporturilor” din Codul Penal autohton reprezintă o transpunere a capitolului
corespunzător din Codul Penal al Federaţiei Ruse.
 - 12 -
Secţiunea 2- Caracteristica generală a infracţiunilor în domeniul transporturilor
Reieşind din faptul că în Republica Moldova numărul mijloacelor de transport înmatriculate
se măreşte continuu în ultimii ani, incriminarea unor fapte ca fiind penal condamnabile este foarte
bine venită şi actuală. Incriminarea faptelor ca infracţiuni îşi găseşte explicaţia în faptul că mijlocul
de transport reprezintă un mijloc de pericol sporit şi că odată cu sporirea numarului mijloacelor de
transport se măreşte proporţional şi numărul accidentelor rutiere, de aceea prudenţa şi diligenţa
maximă a conducătorilor mijloacelor de transport se asigură într-o măsură oarecare şi printr-o astfel
de modalitate. Respectarea necondiţionată şi strictă a regulilor ce asigură securitatea funcţionării
normale a mijloacelor de transport şi exploatarea acestora este şi ea asigurată prin înserarea în legea
penală a faptelor infracţionale. Infracţiunile în domeniul transporturilor se caracterizează prin semne
obiective şi subiective comune.
Obiectul juridic generic al acestui grup de infracţiuni îl constituie relaţiile cu privire la
securitatea circulaţiei sau exploatării mijloacelor de transport: feroviar, naval, aerian, rutier.
În calitate de obiect juridic special apar: relaţiile sociale cu privire la modul stabilit de
efectuare a zborurilor, care asigură securitatea circulaţiei aeriene (art. 262 CP al RM); relaţiile
sociale cu privire la securitatea circulaţiei şi exploatării tipului concret de transport, precum şi
relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei, ori integritatea bunurilor (art. 263 CP al
RM). Unele din infracţiunile capitolului dat au şi obiect juridic special secundar cum ar fi în cazul
componenţei de la art. 264 şi 269 CP al RM, unde obiectul juridic special secundar îl reprezintă
relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunilor în domeniul transporturilor constă în încălcarea regulilor şi
cerinţelor care asigură securitatea funcţionării transportului, fapt ce s-a soldat cu anumite urmări
prejudiciabile în detrimentul unor persoane sau bunuri.
Majoritatea dispoziţiilor normelor articolelor din acest capitol sunt de blanchetă, făcînd
trimitere la norme nepenale. Infracţiunile din domeniul transporturilor pot fi comise atît prin acţiuni
cît şi prin inacţiuni. Se întîlnesc în acest capitol atît infracţiuni materiale: art. 263, art. 264, art. 2641,
art. 265, art.266, art. 267, art. 268, art. 269, art. 270 CP al RM cît şi formale: art. 262, art. 275, art.
276 CP al RM.
Mai întîlnim şi infracţiune formal-materială şi anume componenţa de la art. 272 CP al RM
„Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini
obligaţiile de serviciu”.

- 13 -
Reieşind din cele expuse mai sus putem menţiona că în cazul săvîrşirii infracţiunilor materiale,
răspunderea penală va surveni atunci cînd urmările prejudiciabile se află în legătură de cauzalitate cu
fapta prin care s-a încălcat regula şi norma concretă ce asigură funcţionarea mijlocului de transport.
Din acest considerent problema legăturii de cauzalitate urmează a fi discutată doar după stabilirea
faptului încălcării respectivelor reguli care asigură circulaţia şi exploatarea transportului, precum şi
concretizarea caracterului şi mărimii pagubei cauzate.
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei presupune neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare de către făptuitori a unei anumite reguli ce reglementează securitatea circulaţiei
tipului repectiv de transport (feroviar, naval, aerian, auto), precum şi comiterea unor acţiuni expres
interzise de aceste reguli. Urmările prejudiciabile trebuie să se afle în legătură cauzală cu încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval, aerian, auto.
În cazurile cînd urmările prejudiciabile au survenit ca rezultat al încălcării regulilor respective
de cîteva persoane, este necesar de a stabili gradul participării fiecărei persoane la cauzarea
daunelor, precum şi condiţiile de ordin tehnic, prezenţa cărora, dacă nu exclud vinovăţia persoanei,
urmează a fi considerată ca o circumstanţă ce atenuează pedeapsa penală.
Latura subiectivă se caracterizează atît prin vinovăţie intenţionată, cît şi prin imprudenţă, atît
în modalitatea sa de neglijenţă, cît şi de încredere exagerată. În cazul neglijenţei, persoana nu
prevede survenirea urmărilor prejudiciabile ale faptei sale, deşi putea şi trebuia să le prevadă. În
cazul încrederii exagerate, făptuitorul prevede posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, dar,
în mod uşuratic, consideră că ele vor fi evitate. Unele infracţiuni în domeniul transporturilor pot fi
săvîrşite din imprudenţă exprimată atît în formă de neglijenţă, cît şi în formă de încredere exagerată,
cum ar fi spre exemplu art. 267 CP al RM.
Subiect al infracţiunilor cercetate poate fi persoana fizică care la momentul comiterii
infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani în cazul comiterii faptei de la art. 262, art. 276 CP al RM. Pentru
unele componenţe de infracţiuni, legislaţia prevede ca subiect persoana fizică responsabilă, care la
momentul comiterii infracţiunii a atins vîrsta de 14 ani, cum ar fi în cazul art. 268, 270, 271, 275 CP
al RM. Totuşi pentru majoritatea infracţiunilor din domeniul transporturilor, legiuitorul prevede un
subiect special, deoarece legea, pe lîngă semnele de bază ale subiectului (vîrstă, responsabilitate),
mai impune şi o altă condiţie obligatorie.
Într-o astfel de ordine de idei, la calificarea faptei în baza art. 264 CP al RM, nu are
importanţă dacă făptuitorul dispune de permis de conducere a mijlocului de transport, dacă
încălcarea a fost comisă în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu sau în afara orelor de lucru,
- 14 -
dacă făptuitorul este proprietar al mijlocului de transport sau nu.
În calitate de subiect al infracţiunii prevăzute de art. 269 CP al RM pot fi pasagerii, pietonii
sau alţi participanţi la trafic, care sunt responsabili şi la momentul comiterii faptei au atins vîrsta de
16 ani, sau alţi participanţi la trafic: bicicliştii, căruţaşii, persoanele care mînă vitele, persoanele care
conduc motorete. Calitate specială este cerută subiectului şi în cazul comiterii faptei infracţionale
prevăzute de art. 265 CP al RM. Subiect al acestei infracţiuni este persoana cu funcţie de răspundere
sau persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.
În doctrina română s-a încercat chiar de a clasifica infracţiunile în domeniul transporturilor în
mai multe categorii, folosindu-se ca criteriu de clasificare criteriul material, cum ar fi:
 fapte care constau în conducerea în mod ilicit a autovehicolului pe drumurile
publice (conducerea unui vehicul fără permis de conducere);
 fapte care constau în ascunderea realităţii de către conducătorul auto
(sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei şi părăsirea
locului accidentului );
 fapte care constau din îndeplinirea necorespunzătoare a unor îndatoriri de
serviciu (neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de verificare tehnică a
autovehiculelor).
O altă clasificare a infracţiunilor în domeniul transporturilor care de asemenea este
vehiculată în doctrina română are următoarea structură, avînd ca criteriu de clasificare specificul
obligaţiilor legale:
 fapte care constau în crearea condiţiilor favorabile săvîrşirii unor infracţiuni
sau cel puţin a unui accident de circulaţie;
 fapte care împiedică identificarea făptuitorului şi cercetarea împrejurărilor
concrete de săvîrşire a unor infracţiuni în cadrul circulaţiei rutiere.
 Deci în concluzie am putea menţiona faptul că infracţiunile în domeniul transporturilor se
caracterizează în linii generale ca şi celelalte infracţiuni, unica particularitate o reprezintă, în cazul
săvîrşirii unor infracţiuni din acest capitol, calitatea specială a subiectului infracţiunii, acesta avînd
calitate de conducător al mijlocului de transport, calitatea de pieton sau de altă persoană
responsabilă pentru starea tehnică a autovehicolului. Aceste infracţiuni mai prejudiciază şi o
categorie aparte de relaţii sociale şi anume relaţiile sociale ce asigură securitatea circulaţiei sau
exploatarea mijloacelor de transport.
- 15 -
Capitolul II: Analiza juridico-penală a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate
a cirulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport
Secţiunea1- Obiectul infracţiunii de încălcarea regulilor de securitate a cirulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport
Pericolul de bază al acestei componenţe de infracţiune se explică prin aceea că în rezultatul
încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport decedează
persoane, de asemenea acestor persoane le sunt cauzate vătămări corporale de diferită gravitate, care
în multe cazuri este vătămare gravă.
În literatura de specialitate se menţionează că obiectul infracţiunii este valoarea socială şi
relaţiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt prejudiciate ori vătămate prin fapta
infracţională.
În teoria dreptului penal se face distincţie între mai multe categorii de obiecte ale infracţiunii,
ţinîndu-se seama de anumite probleme teoretice şi practice privind structura părţii speciale a
dreptului penal, determinarea gradului prejudiciabil al infacţiunilor şi corecta calificare a acestora.
Sunt cunoscute astfel, categoriile de obiect juridic şi obiect material, obiect juridic generic (de grup)
şi obiect juridic specific (special), obiect juridic principal şi obiect juridic secundar (adiacent).
Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor şi valorilor sociale ocrotite prin
normele dreptului penal.
Obiectul juridic generic (de grup) este constituit dintr-un grup de valori sociale de aceeaşi
natură, ocrotite prin normele dreptului penal, care pot fi lezate numai prin anumite acţiuni sau
inacţiuni. Obiectul juridic generic a servit legiuitorului drept criteriu pentru clasificarea
infracţiunilor din partea specială a Codului Penal.
 Obiectul juridic special (specific) constă în valoarea contra căreia se îndreaptă nemijlocit
acţiunea sau inacţiunea prevăzută de legea penală, valoare caracterizată prin anumite trăsături
proprii, speciale, care servesc la individualizarea unei infracţiuni din cadrul aceleiaşi grupe.
Obiectul juridic principal şi obiectul juridic secundar (adiacent) în literatura juridică de
specialitate constituie un obiect juridic complex, care este specific numai infracţiunilor complexe.
Prin obiect juridic principal se înţelege valoarea şi relaţiile sociale împotriva cărora se îndreaptă
fapta prejudiciabilă şi care sunt apărate prin incriminarea acţiunii principale din cadrul unei
infracţiuni complexe. Prin obiect juridic secundar (adiacent) se înţelege valoarea şi relaţiile sociale
corespunzătoare acesteia, împotriva cărora se îndreaptă fapta prejudiciabilă şi care sunt apărate prin
- 16 -
incriminarea acţiunii secundare sau adiacente din cadrul unei infracţiuni complexe.
Obiectul material constă în lucrul, bunul sau persoana fizică contra sau împotriva cărora s-a
îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată.
Mijlocul de transport nu mai constituie obiectul material al acestei infracţiuni, deoarece
acţiunile/inacţiunile conducătorului acestuia nu sunt îndreptate în mod direct asupra unui mijloc de
transport, expunîndu-l unui pericol ori producîndu-i vătămări.
CP al RM în art. 264 stabileşte răspunderea pentru infracţiunea de încălcare a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport.
Obiectul juridic generic al acestei infracţiuni reieşind din denumirea capitolului îl constituie
relaţiile sociale cu privire securitatea în transport, această opinie fiind împărtăşită de doctrinarul
Vitalie Stati.
Siguranţa traficului rutier, conform art. 2 al Legii privind siguranţa traficului rutier, adoptată
de Parlamentul RM la 07.06.2007 (noțiune modificată prin LP109 din 19.06.14, MO209-
216/25.07.14 art.449; în vigoare 25.01.15) , este starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul
de protecţie a participanţilor la el împotriva accidentelor şi consecinţelor acestora.
Acelaşi doctrinar autohton menţionează în Revista Naţională de Drept într-o ediţie mai veche
că obiectul juridic generic al infacţiunii date este constituit din valoarea socială fundamentală în a
cărei componenţă este inclusă, într-o formă specifică, valoarea socială individuală care constituie
obiectul juridic special al infracţiunii.
Într-o altă opinie şi anume în opinia lui Alexandru Borodac obiectul generic al acestei
componenţe îl constituie relaţiile sociale care condiţionează ocrotirea regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a transporturilor.
 Autorul român Corneliu Turuianu menţionează că obiectul juridic generic al infracţiunilor
rutiere îl constituie securitatea circulaţiei pe drumurile publice şi relaţiile sociale care se constituie în
legătură cu această valoare socială şi a căror formare, normală desfăşurare şi dezvoltare este
asigurată prin incriminarea faptelor care aduc atingere acestei valori sociale.
Se mai vehiculează opinii conform cărora obiectul juridic generic al acestei infracţiuni îl
formează totalitatea relaţiilor sociale stabilite în legătură cu activitatea normală şi asigurarea
securităţii mijloacelor de transport. Opinia autorilor ruşi referitoare la obiectul juridic generic al
acestei infracţiuni este următoarea: funcţionarea normală şi securitatea circulaţiei şi exploatării
transportului feroviar, naval, aerian, auto şi prin conducte.
- 17-
Sintagma “circulaţia rutieră” înglobează totalitatea relaţiilor sociale care apar în procesul
deplasării persoanelor sau mărfurilor pe drumuri cu ajutorul mijloacelor de transport.
Alţi autori ruşi consideră că constituie obiect juridic generic al acestei infacţiuni totalitatea
relaţiilor sociale, care asigură securitatea vieţii, sănătăţii şi proprietatea participanţilor la trafic contra
pericolului ce poate să apară în urma încălcării regulilor de circulaţie şi exploatare a mijloacelor de
transport.
Obiectul juridic special al infracţiunii date are un caracter complex şi este alcătuit din obiect
juridic principal, care-l formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier şi din
obiectul juridic secundar care-l formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei.
În Opinia lui Al. Borodac obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale care condiţionează
ocrotirea regulilor de circulaţie sau de exploatare a unei categorii concrete de transport: feroviar,
auto, naval, sau cu tracţiune animală. Obiectul juridic secundar al acestei infracţiuni îl constituie
viaţa, sănătatea sau proprietatea persoanei.
Doctrinarul Ivan Macari este de părerea că obiectul juridic special principal al acestei
infracţiuni îl constituie securitatea circulaţiei sau exploatarea mijloacelor de transport, iar ca obiect
juridic secundar apare viaţa şi sănătatea părţii vătămate precum şi interesele ei materiale.
Autorii ruşi specifică că obiectul juridic principal îl constituie securitatea circulaţiei fiecărui
gen de transport în parte, deoarece fiecărui gen de transport îi corespund regulile sale proprii de
exploatare şi de circulaţie. Obiectul juridic secundar în opinia lor îl formează viaţa şi sănătatea
persoanei, proprietatea privată sau publică precum şi mediul înconjurător. Însă opiniile care se
referă la faptul că obiectul juridic secundar îl constituie daunele materiale aduse persoanei sau
statului nu mai sunt valabile pentru componenţa de infracţiune prevăzută la art. 264 CP, deoarece
odată cu adoptarea legii pentru modificarea art. 264 CP al RM s-au exclus din conţinutul articolului
cuvintele “ori daune materiale în proporţii mari”.
Obiectul material al infacţiunii prevăzute în art. 264 CP îl constituie corpul persoanei, mijlocul
de transport nu mai poate să reprezinte obiectul material al infracţiunii, deoarece în cazul săvîrşirii
infracţiunii prevăzute de art. 264 CP el poate sa reprezinte exclusiv mijlocul de săvîrşire al acestei
infracţiuni. Ca urmare a adoptării legii sus numite mijlocul de transport, alte bunuri mobile sau
imobile reprezintă obiectul material al faptei prevăzute la art. 242 “Încălcarea regulilor de circulaţie
rutieră soldată cu deteriorarea bunurilor materiale ori cu cauzarea de leziuni corporale uşoare” din
Codul Contravenţional al RM din 24.10.2008.

- 18 -
Raţionamentul excluderii mijlocului de transport, ca fiind obiectul material al acestei
infracţiuni, îl constituie faptul că acţiunile/inacţiunile conducătorului nu sunt îndreptate în mod
direct asupra unui mijloc de transport, expunîndu-l unui pericol ori producîndu-i vătămări.
Acţiunea/inacţiunea făptuitorului este îndreptată împotriva siguranţei circulaţiei (valoarea socială,
obiect nematerial) pe care o periclitează. Autovehiculul constituie, în acest caz, mijlocul,
instrumentul care serveşte la punerea în pericol a valorii sociale menţionate şi, deci, la săvîrşirea
infracţiunii.
Un exemplu de practică judiciară care are tangenţă cu excluderea mijlocului de transport din
categoria obiectului material al infracţiunii de la art. 264 CP al RM îl constituie Decizia Colegiului
penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11.10.2005 de a aplica art. 124 din Codul cu privire la
contravenţiile administrative (similar cu art. 242 din Codul contravenţional), şi nu a art. 264 CP al
RM pentru următoarea faptă: la 12.07.2006, C.A. conducînd automobilul „Volvo XC90”, care era în
stare tehnică bună, se deplasa pe str. Uzinelor, din direcţia str. Ismail spre str. Voluntarilor, mun.
Chişinău. Deplasarea se făcea pe timp de ploaie. Ajungînd în apropierea depozitului pentru
materiale de construcţie, situate pe str. Uzinelor 9, dorind să facă manevra de întoarcere, C.A. nu a
luat măsuri de asigurare la schimbarea direcţiei de mers, astfel încît această manevră să fie în
siguranţă şi să nu creeze obstacole pentru ceilalţi participanţi la trafic, prin care fapt a încălcat
cerinţele Regulamentului circulaţiei rutiere. El nu a oprit autovehiculul pentru a nu pune în pericol
siguranţa traficului şi a comis tamponarea cu automobilul Toyota Camry, condus de C.L., care se
deplasa regulamentar pe str. Uzinelor. În rezultatul accidentului acest automobil a fost deteriorat,
mărimea prejudiciului constituind 14683,12 lei.
În concluzie am putea spune că:
  Obiectul juridic generic al infracţiunii prevăzute la art. 264 CP al RM îl
reprezintă relaţiile sociale cu privire la securitatea în transport.
 Obiectul juridic special al acestei componenţe de infracţiune are o structură
mai specifică şi este alcătuit din obiect juridic principal şi obiect juridic secundar. Obiectul
juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, iar
 obiectul juridic secundar îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la sănătatea
sau viaţa persoanei.
 Obiectul material al infracţiunii de la art. 264 CP al RM îl reprezintă corpul
persoanei.
- 19 -
Secţiunea 2- Latura obiectivă a infracţiunii de încălcarea regulilor de securitate a
cirulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul
de transport
În doctrina dreptului penal latura obiectivă a oricărei infracţiuni conţine următoarele
componente:
 Elementul material, adică acţiunea sau inacţiunea care lezează valoarea
socială ocrotită de legea penală.
 Urmarea prejudiciabilă care desemnează rezultatul faptei , care trebuie să se
producă în realitatea obiectivă.
 Legătura cauzală, care este legătura cauză-efect ce trebuie sa existe între
acţiunea sau inacţiunea incriminată de lege şi urmarea pe care aceasta o produce.
 Locul, timpul, modul şi mijloacele de săvîrşire a faptei. Aceste componente
ale laturii obiective nu sunt prevăzute în majoritatea componenţelor de infracţiune din partea
specială, aceasta presupunînd faptul că infracţiunile respective pot fi săvîrşite indiferent de
aceste condiţii.
Din punctul de vedere al doctrinarului Vitalie Stati latura obiectivă a componenţei de
infracţiune prevăzută în art.264 CP al RM poate avea numai următoarea structură:
 Fapta prejudiciabilă care constă în încălcarea, prin acţiune sau inacţiune, a
regulilor de securitate a circulaţiei rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport;
 Urmările prejudiciabile, care se exprimă , după caz în:
-Vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii(alin.(1) sau(2));
 -Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul unei persoane(alin.
(3) sau (4));
-Decesul a două sau mai multor persoane (alin.(5) sau (6));
c) Legătura cauzală;
d) Mijlocul de săvîrşire a infracţiunii.
Anterior modificărilor din CP din 2009 latura obiectivă a acestei infracţiuni avea următoarea
structură:
 Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de
transport;

- 20 -
 Survenira unor asemenea urmări prejudiciabile cum ar fi: cauzarea de daune
materiale în proporţii mari, cauzarea unei vătămări medii sau grave a integrităţii corporale
sau a sănătăţii, decesul unei sau mai multor persoane;
 Legătura de cauzalitate între încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport şi urmările prejudiciabile survenite.
În comentariul Codului Penal al RM întîlnim aceeaşi explicaţie specificată mai sus şi anume
că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) CP al RM o constituie încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, care a cauzat, din
imprudenţă, o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
După cum observăm după modificările introduce în CP al RM urmările prejudiciabile sub
forma de daune material în proporţii mari au fost excluse.
Norma din art. 264 CP al RM este o normă de blanchetă, deoarece face trimitere la alt act
juridic şi anume la Regulamentul Circulaţiei Rutiere adoptat prin Hotărîrea de Guvern nr. 357 din
13.05.2009.
Doctrinarul Ivan Macari menţionează că latura obiectivă a acestei infracţiuni se manifestă prin
aşa acţiuni ca încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă
o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii
mari (defectarea mijloacelor de transport, a încărcăturilor, a mijloacelor de semnalizare şi alte daune
materiale).
 Întru înţelegerea mai eficientă a laturii obiective a acestei infracţiuni este necesar de a defini
următoarele noţiuni :
Accident rutier- eveniment produs ca urmare a încălcării normelor de siguranţă a traficului
rutier, în care au fost implicate unul sau mai multe vehicule aflate în circulaţie pe drumul public, în
urma căruia a rezultat vătămarea sănătăţii, integrităţii corporale, decesul uneia sau a mai multor
persoane ori a fost cauzat un prejudiciu material.
Conducător- persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul, un grup organizat de
oameni, însoţeşte animale izolate, de povară, de călărie sau turme, cirezi etc., precum şi persoana
care efectuează instruirea în conducerea autovehicolului.
Autovehicul- vehicul autopropulsat, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori
efectuării de lucrări, cu excepţia ciclomotorului şi a vehiculelor pe şine. Troleibuzul este considerat
autovehicul.
- 21 -
L. Kruglikov împărtăşeşte opinia conform căreia latura obiectivă a acestei infracţiuni se
reflectă prin încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport feroviar, aerian, naval sau fluvial de către persoana care conduce mijlocul de transport sau
de către persoana care are obligaţia să supravegheze executarea regulilor special de către persoana
ca conduce mijlocul de transport.
Fapta prejudiciabilă ca element al laturii obiective a acestei infracţiuni poate consta nu numai
în încălcarea prin acţiune sau inacţiune a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport.
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei este cealaltă modalitate a acţiunii/inacţiunii
prejudiciabile.
Deci fapta prejudiciabilă se poate manifesta atît prin acţiune, cît şi prin inacţiune, avînd două
modalităţi alternative: încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei mijloacelor de transport şi
încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, argument găsit în comentariul Codului
Penal.
În aşa mod încălcarea activă a regulilor de securitate a circulaţiei trebuie considerate:
 Traversarea trecerii la nivel cu calea ferată, în cazul în care barierele se află în poziţie
coborîtă sau în curs de coborîre (alin. 2 pct 24 al RCR).
 Efectuarea semnalului sonor la o distanță mică, astfel încît îi surprinde pe cei
atenționați, determinîndu-i să efectueze manevre ce pot pune în pericol siguranța traficului
(alin. 2 pct. 33 RCR).
  Mersul cu spatele în intersecţii, la trecerile pentru pietoni, în tuneluri, pe poduri,
viaducte, rampe şi sub acestea, la trecerile la nivel cu calea ferată şi la o distanţă mai mică de
50 m de la acestea, în locurile în care vizibilitatea drumului este mai mică de 100 m, în
locurile de dislocare a staţiilor vehiculelor de rută (alin.2 pct 41 al RCR).
 Intrarea vehiculelor pe trotuare și pe pistele pentru pietoni (pct.44 RCR).
 Reducerea bruscă a vitezei şi oprirea imediat după executarea depăşirii, dacă acesta
nu este un caz exceptional (pct 51 RCR).
 Intrarea în intersecție în cazul în care circulația este blocată în direcția de mers și , ca
urmare, conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creînd obstacole vehiculelor ce se
deplasează pe drumul intersectat (pct.57 RCR).
În doctrină se mai specifică faptul ca încălcarea poate avea loc şi prin exploatarea mijlocului e
transport defectat, prin transportarea pasagerilor cu o maşină neadaptată pentru aceasta, prin
- 22 -
transportarea unui volum de încărcături ce depăşeşte cel stabilit de reguli, prin conducerea
neadecvată a mijloacelor de transport în situaţii excepţionale.
În aşa mod prin încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport înţelegem
încălcările ce pot conduce la consecinţele acestei infracţiuni, din acestea conform opiniei d-lui
Borodac A. fac parte încălcarea regulilor de transportare a călătorilor şi încărcăturilor, exploatarea
mijlocului de transport defectat din punct de vedere tehnic, cum ar fi defecţiunile sonore sau de
lumină lipsa centurilor de siguranţă.
De asemenea prin încălcare a regulilor de exploatare se înţeleg şi acţiunile de circulaţie a
mijlocului de transport supraîncărcat, sau se încalcă regulile de îmbarcare/debarcare a mărfurilor în
timpul circulaţiei mijlocului de transport.
Doctrina rusă mai atribuie la mijloacele de transport pe lîngă cel rutier şi pe cel feroviar,
naval, fluvial, aerian şi prin conducte. Într-o astfel de ordine de idei am putea exemplifica şi unele
încălcări din aceste domenii:
 Transportul feroviar: tamponarea trenurilor de pasageri sau de mărfuri, în rezultatul căreia au
decedat sau au primit leziuni corporale medii sau grave una sau mai multe personae.
 Transportul naval şi fluvial: ciocnirea navelor maritime cu sau fără scufundarea acestora.
 Transportul aerian: inacţiunea pilotului care a dus la căderea mijlocului de transport aerian şi
care a avut ca urmare decesul uneia sau mai multor persoane ori cauzarea de vătămări medii
sau grave pasagerilor sau altor participanţi la traficul aerian.
 L. Prohorov este de aceeaşi părere ca şi doctrina autohtonă în ceea ce priveşte structura laturii
obiective: încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport,
cauzarea de vătămări medii sau grave integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei şi legătura cauzală
dintre faptă şi urmări. Referitor la urmările prejudiciabile sub formă de daune materiale în proporţii
mari, aceasta reprezintă la moment o contravenţie administrativă.
Deci după cum observăm diversitatea încălcărilor active a regulilor de securitate a circulaţiei
este mare. Ca încălcări pasive a regulilor de securitate a circulaţiei putem menţiona:
 Omisiunea de a lăsa liber un spaţiu sau o distanţă faţă de vehiculul precedent, care în
caz de frînare bruscă i-ar crea posibilitatea să oprească, evitînd coliziunea (încălcarea regulii
fixate la pct. 49 RCR).
 Omisiunea depăşirii vehiculelor numai pe partea stîngă (încălcarea regulii fixate la
alin.1 pct. 52 RCR). Ca excepţie de la această regulă sînt vehiculele ai căror conducători au
- 23 -

semnalizat intenţia de a schimba direcţia spre stînga şi au început efectuarea acestei manevre,
precum şi tramvaiele care depăşesc pe partea dreaptă, dacă pentru aceasta există spaţiu
suficient.
 Omisiunea de a reveni pe banda de circulație inițială, după efectuarea depășirii pe
banda de sens opus, precum și atunci când această manevră a fost efectuată pe banda de
circulație ce același sens, dacă rămînerea vehiculului pe această bandă creează obstacole altor
vehicule care vin din spate cu o viteză mai mare (pct.52 alin.3 RCR).
 Nereducerea vitezei şi neasigurarea că nu se apropie nici un tren la apropierea de
trecerea la nivel cu calea ferată (încălcarea regulii fixate la pct. 61 RCR).
 Neluarea de măsuri adecvate care vor exclude pornirea de la sine a vehiculului sau
utilizarea lui în lipsa conducătorului, înainte de părăsirea vehiculului de către
conducător(încălcarea regulii fixate la alin. 1 pct 71 RCR).
 Omisiunea de a scoate vehiculul imediat în afara carosabilului sau de a-l deplasa cît
mai aproape de bordură și neanunțarea asistenței tehnice, în cazul în care vehicolul rămîne în
pană ( pct. 74 alin.1 RCR).
Ca o încălcare pasivă mai întîlnim în explicaţia dată de instanţa supremă rusă şi anume
interzicerea punerii în circulaţie sau conducerea mijlocului de transport de către persoana care nu
posedă asigurare de răspundere civilă.
 Conform opiniei lui A. Korobeev, în vederea evitării erorilor la stabilirea faptului de încălcare
a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport şi în vederea
evaluării corecte a acestui fapt, este necesară dispunerea unei expertize autotehnice.
Expertiza autotehnică are ca scop principal nu stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei
conducătorului mijlocului de transport, dar stabilirea circumstanţelor de facto, acţiunile întreprinse
de conducător sau de un alt participant la trafic.
Infracţiunea prevăzută în art. 264 CP al RM este o infracţiune materială. Componenţele
materiale sînt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie latura obiectivă a infracţiunii nu numai
prin intermediul acţiunii sau inacţiunii, ci şi apelînd la semnele ce caracterizează urmările
prejudiciabile ale faptei date. Cu alte cuvinte, urmările prejudiciabile, ca semn principal al
componenţelor respective, se conţin în dispoziţia normei penale.

- 24 -
Deci pentru consumarea infracţiunii prevăzute-n art. 264 CP al RM este necesar survenirea
urmărilor prejudiciabile:
 Vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fapt prevăzut în alin. (1) sau
(2) art.264 CP al RM.
 Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul persoanei, alin.(3)
sau (4) art. 264 CP al RM.
 Decesul a două sau mai multor persoane, prevăzută la alin.(5) sau (6) art. 264 CP al
RM.
Răspunderea pentru comiterea acestei infracţiuni se va aplica în dependenţă de urmarea
prejudiciabilă concretă care a survenit. În cadrul alin. (3) sau (4) este o urmare prejudiciabilă
alternativă şi constă în următoarele două modalităţi de manifestare: vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori decesul unei persoane. Calificarea faptei comise conform alin. (5) sau
(6) art. 264 CP al RM se face după numărul de victime, de asemenea după numărul de victime se
individualizează şi pedeapsa.
În cazul cînd urmările prejudiciabile, care au survenit în urma săvîrşirii infracţiunii de
încălcare a regulilor de securiate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport, nu sunt
semnificative dar sunt spre exemplu vătămarea uşoară a integrităţii corporale, daună materială sau
morală, atunci va surveni răspundere administrativă potrivit art.124 din Codul cu privire la
contravenţiile administrative.
 Atunci cînd se încalcă regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport. dar nu se produc urmările prejudiciabile specificate în art. 264 CP al RM, se aplică art.
242 Codul Contravențional al RM. În funcţie de ce reguli au fost încălcate se mai aplică şi alte
articole din Codul Contravenţional.
Însă atunci cînd survin mai multe urmări în urma aceleiaşi fapte, adică şi urmările prevăzute
de art. 264 CP al RM şi urmările prevăzute de art. 242 CContr RM se va aplica pedeapsa mai aspră,
adică din CP. Această regulă o poate ilustra următoarea speţă: P.A. a fost condamnat în conformitate
cu alin. (5) art. 264 CP al RM pentru că, la 22.10.2005, conducînd automobilul pe traseul Chişinău-
Chetrosu, a ieşit pe contrasens, astfel încălcînd prevederile pct. 2 RCR din 27.07.1999. Ca urmare,
s-a tamponat de un camion „ZIL”, condus de P.I.. În rezultatul ciocnirii, P.I. a suferit o vătămare
uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. G.A. şi P.A., pasageri în automobilul condus de
făptuitor, au suferit vătămări grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, în urma cărora ambii au
- 25 -
decedat.
În cazul încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport, încălcări care au fost comise la intervale de timp diferite şi care nu au nici o legătură una
cu alta, atunci fiecare încălcare va necesita o calificare aparte. Acest autor mai susţine poziţia că
persoana, care lăsat fără de ajutor victima care a ajuns într-o situaţie gravă în urma comiterii
accidentului rutier, va purta răspundere nu numai conform art. 264 CP al RM, dar şi conform
componenţei prevăzute la art. 266 „Părăsirea locului accidentului rutier” CP al RM.
Luînd în consideraţie faptul că făptuitorul poate săvîrşi această infracţiune numai prin
imprudenţă putem spune cu siguranţă că această infracţiune nu este susceptibilă de etape ale
activităţii infracţionale, deoarece pregătirea de infracţiune sau tentativa la infracţiune nu pot fi
săvîrşite prin imprudenţă.
Legătura cauzală dintre acţiunea sau inacţiunea infracţională şi urmările prejudiciabile
survenite în urma acţionării sau inacţionării fătuitorului reprezintă următorul semn obligatoriu al
laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 264 CP al RM. Deci se vor pedepsi conform acestui
articol din legea penală numai acele acţiuni sau inacţiuni care au dus nemijlocit la producerea
urmărilor prejudiciabile. Atunci cînd lipseşte legătura cauzală dintre fapta comisă şi urmările
prejudiciabile art. 264 CP al RM nu se aplică. Într-o altă ordine de idei, referindu-se la încălcarea
infracţională a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport,
autorii ruşi Dolko şi Laşciuc arată că se are în vedere numai o astfel de încălcare care poate antrena
producerea unor urmări prejudiciabile. Astfel cei doi au circumstanţiat implicit, legătura cauzală a
laturii obiective a acestei infracţiuni.
Legătura cauzală nu este greu de stabilit în majoritatea cazurilor, deoarece ea este evidentă,
dar prezintă dificultăţi atunci cind mai mulţi participanţi la trafic încalcă concomitent regulile de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport şi în aşa mod se produce
accidentul, sau cînd sunt unele defecte tehnice ascunse sau faptele victimei, influenţa forţelor naturii.
Punctul 4 al Regulamentului circulaţiei rutiere menţionează că orice participant la trafic care
respectă acest Regulament este în drept să conteze pe faptul că şi ceilalţi participanţi la trafic execută
cerinţele acestui act. Doctrina rusă specifică că scopul principal al specialiştilor este de a stabili, din
multitudine de factori care au influenţat producerea accidentului, factorii nemijlociţi care au jucat
rolul de bază în accident şi factorii care au fost numai nişte condiţii care în absenţa factorilor de bază
nu ar fi produs urmările prejudiciabile prevăzute în componenţa de infracţiune.

- 26 -
În unele cazuri urmările prejudiciabile pot fi în legătură cauzală cu fapta conducătorului
mijlocului de transport, însă aceasta din urmă le influenţează nesemnificativ şi într-o asemenea
situaţie aceste împrejurări cum ar fi starea necorespunzătoare a drumului cu standardele din acest
domeniu, defectele tehnice care nu au fost depistate în timpul testării tehnice a autovehiculului pot fi
luate în cosideraţie la calificarea faptei ca circumstanţe atenuante.
În doctrina rusă se menţionează că punctul de plecare în stabilirea legăturii cauzale, în cazul
unei infracţiuni rutiere, este izolarea artificială a accidentului rutier de alte interconexiuni. Acestei
operaţii trebuie să-i urmeze defalcarea, din tabloul accidentului rutier, a încălcării de către persoana
care conduce mijlocul de transport a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport, precum şi a urmărilor care au survenit în urma acelui accident.
Legătura cauzală în calificarea acestei infracţiuni trebuie privită din perspectiva conduitei
conducătorului mijlocului de transport, adică dacă persoana care conduce mijlocul de transport a
comis un accident cu urmări foarte grave, dar nu a încălcat nici un punct din RCR atunci această
faptă nu-i poate fi imputată lui, deoarece lipseşte legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmări,
conducătorul deplasîndu-se regulamentar. De asemenea trebuie de avut în vedere şi faptul că în
unele cazuri accidentul rutier poate fi provocat intenţionat de alte persoane, într-un asemenea caz
răspunderea conducătorului mijlocului de transport excluzîndu-se.
Nu trebuie considerat ca temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în
cazul în care componenţa infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport există atît în acţiunile/inacţiunile lui, cît şi în
acţiunile/inacţiunile victimei. În acest caz, se poate vorbi despre responsabilitatea reciprocă a
participanţilor la trafic.
La examinarea prezenţei sau lipsei legăturii cauzale trebuie de început cu stabilirea faptului
încălcării regulilor corespunzătoare: în ce se exprimă încălcarea, care prevederi ale Regulamentului
circulaţiei rutiere sau ale altor reglementări relevante au fost încălcate? Kurinov B.A. susţine că dacă
fapta persoanei, care conducea mijlocul de transport, nu contravine nici unei reguli de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, reiese că nu există nici legătură cauzală între
faptă şi urmările care s-au produs.
Dacă a fost totuşi o încălcare a regulilor RCR atunci trebuie de stabilit dacă această încălcare a
precedat producerea urmărilor prejudiciabile, nu a succedat-o. Mai trebuie de stabilit dacă aceste
urmări se datorează anume încălcarii regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către conducător şi nu altor circumstanţe, deoarece dacă aceste urmări
- 27 -
s-ar fi produs oricum fie cu încălcările din partea conducătorului sau fără ele, atunci cauza
acestor urmări trebuie căutată în alte circumstanţe.
Specific pentru infracţiunea prevăzută la art.264 CP al RM este faptul că legătura cauzală a
acesteia are un caracter complex, adică legătura cauzală nu reprezintă ca în cazul celorlalte
infracţiuni numai o singură verigă ca la infracţiunea de omor, viol, dar acţiunea sau inacţiunea
făptuitorului în cazul art. 264 CP al RM este una mediată de faptele altor persoane care-s implicate
într-un mod sau altul în accidentul rutier. Aici este binevenit un exemplu pentru a elucida cele spuse:
A. conducea un autobus cu elevi şi dorind să vireze la stînga nu s-a asigurat pentru această manevră.
B. conducînd un autocamion efectua în acest timp o depăşire neregulamentară şi a tamponat
autobusul cu elevi. Într-un final a fost condamnat de către instanţa superioară numai B, deoarece din
acţiunile lui A nu rezultă vreo încălcare care s-ar afla în legătură de cauzalitate cu urmările produse.
În aceste afirmaţii găsim un suport logic, deoarece conducătorul mijlocului de transport nu
are obligaţia de a prevedea încălcarea regulilor de către pietoni, el prezumînd că aceştia din urmă le
respectă şi în aşa mod el este absolvit de răspundere.
În final putem spune că legătura cauzală în cazul acestei infracţiuni este prezentă dacă:
 Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport a precedat producerea urmărilor prejudiciabile.
 Încălcarea respectivă a fost cauza producerii urmărilor prejudiciabile.
  Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport a creat un pericol real de producere a urmărilor prejudiciabile.
 Încălcarea respectivă a transformat posibilitatea producerii urmărilor prejudiciabile în
realitate.
 Un alt semn al laturii obiective a infracţiunii date îl reprezintă mijlocul de săvîrşire a
infracţiunii, care în cazul săvîrşirii infracţiunii prevăzute în art. 264 CP al RM îl reprezintă
mijlocul de transport. În acest sens este necesar a elucida înţelesul unor termeni şi anume:
Drum public – orice cale de comunicaţie terestră, inclusiv construcţiile artificiale şi
drumurile rudimentare, deschisă pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, administrată de un
organ abilitat. Pe lîngă carosabile, elemente ale drumului se consideră benzile de separare,
trotuarele, acostamentele, şanţurile şi decorurile.
Mijloc de transport- se înţelege toate tipurile de automobile, tractoare şi alte tipuri de
maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de
- 28 -
transport mecanice, definiţie prevăzută în art. 132 CP al RM.
Alte tipuri de maşini autopropulsate- mijloacele de transport care circulă în mod ocazional pe
drumurile publice, fiind destinate executării unor lucrări de construcţie, agricole, silvice sau altor
activităţi (macarale, excavatoare, combine de recoltare etc.), definiţie dată prin Hotărîrea Plenului
CSJ, nr. 20/1999.
Alte mijloace de transport mecanice- orice mecanisme puse în mişcare cu ajutorul unui motor
cu volumul de lucru nu mai mic de 50 cm3, care sunt subiecte ale regulilor de securitate a circulaţiei
sau de exploatare a mijloacelor de transport.
Se consideră mijloc de transport inclusiv motocicleta. Nu cad sub incidenţa noţiunii de
„mijloc de transport” - motoreta, mopedul, scuterul, bicicleta cu motor şi alte asemenea vehicule,
prin urmare ele nu pot constitui mijlocul de săvîrşire al infacţiunii prevăzute la art. 264 CP al RM.
În toate aceste cazuri mijlocul de transport reprezintă mijlocul de săvîrşire al infracţiunii.
În cazul cînd au survenit urmări prevăzute la art. 264 CP al RM fiind provocate de către
conducători de motorete, mopede, scutere sau alte asemenea vehicule, în urma încălcării de către
aceştia a regulilor privind menţinerea ordinii şi securităţii circulaţiei, se va aplica art. 269 CP al RM
“Încălcarea regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei”, dar nu art. 264 CP al RM.
Conform prevederilor pct. 6 al Hotărîrii Plen CSJ, nr. 20/1999 locul săvîrşirii acestei
infracţiuni nu este un semn obligatoriu al laturii obiective, deoarece pentru aplicarea răspunderi
penale în baza art. 264 CP al RM nu importă locul unde a fost săvîrşită infracţiunea. Locul săvîrşirii
ei poate fi automagistrala, strada, curtea, teritoriul unei întreprinderi, cîmpul sau alte locuri unde este
posibilă circulaţia mijloacelor de transport.
Doctrinarii ruşi şi anume Korobeev A.I. mai include în lista locurilor de săvîrşire a acestei
infracţiuni şi drumurile desfundate, pădurea, podul de gheaţă de pe un rîu sau lac ş.a., dar această
opinie este unilaterală şi nu mai este actuală deoarece în vechiul RCR din 27.07.1999 se specifică că
prevederile lui se aplică pe întreg teritoriul ţării, iar prevederile RCR din 13.05.2009 menţionează că
el cuprinde norme ce determină circulaţia vehiculelor şi pietonilor pe drumurile publice ale RM.
Profesorul rus A. Rarog este de părerea că locul săvîrşirii acestei infracţiuni este în acelaşi
timp şi mijlocul de săvîrşire a acestei infracţiuni şi anume mijlocul de transport, condus de făptuitor,
care reprezintă un mijloc de pericol sporit.
Conducătorul mijlocului de transport, vinovat de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei
sau de exploatare a mijloacelor de transport, care a părăsit persoana accidentată în pericol pentru
viaţă, fapt care i-a provocat victimei decesul sau o vătămare gravă, urmează să poarte răspundere
- 29 -
conform concursului de infracţiuni (art. 264 şi 266 CP).
În concluzie la această secţiune am putea spune că latura obiectivă a acestei infracţiuni poate
avea numai următoarea structură, în pofida existenţei mai multor opinii:
 Fapta prejudiciabilă care constă în încălcarea, prin acţiune sau inacţiune, a regulilor de
securitate a circulaţiei rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport;
 Urmările prejudiciabile, care se exprimă , după caz în:
 Vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii(alin.(1) sau(2));
 Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul unei persoane(alin.
(3) sau (4));
 Decesul a două sau mai multor persoane (alin.(5) sau (6));
 Legătura cauzală;
 Mijlocul de săvîrşire a infracţiunii.
 - 30 -
Secţiunea 3- Latura subiectivă a infracţiunii de încălcarea regulilor de securitate a
cirulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul
de transport
Latura subiectivă a acestei componenţe de infracţiune de exprimă prin vinovăţie exprimată în
intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai prin imprudenţă faţă de urmările
prejudiciabile.
Korobeev A.I. specifică că „Analiza practicii judiciare arată că regulile de securitate a
circulaţiei rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport sunt încălcate mai cu seamă
intenţionat, iar faţă de urmările prejudiciabile ale acestor încălcări făptuitorul manifestă
imprudenţă( încredere exagerată sau neglijenţă)”. În acest mod nu poate fi exclusă cu totul
posibilitatea manifestării imprudenţei faţă de fapta prejudiciabilă, în contextul infraţiunii prevăzute
la art. 264 CP al RM. Aceasta deoarece legiuitorul nu specifică în acest articol care formă a
vinovăţiei trebuie să manifeste făptuitorul în raport cu fapta prejudiciabilă, cum ar fi spre exemplu în
art.149 CP al RM „Lipsirea de viaţă din imprudenţă”, sau art.157 CP al RM “Vătămarea gravă ori
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă”.
Autorul L.Kruglikov este de părerea că în cazul săvîrşirii infracţiunii de încălcare a regulilor
de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport latura subiectivă se exprimă
prin vinovăţie sub formă imprudenţă în una din modalităţile sale încrederea exagerată sau neglijenţa
faţă de urmările prejudiciabile survenite ca urmare a săvîrşirii infracţiunii. În cazul cînd îcălcarea s-a
produs cu scopul de a pricinui persoanei vătămări corporale medii sau grave în mod intenţionat
atunci fapta urmează a fi calificată conform altui articol din CP şi anume din capitolul “infracţiuni
contra vieţii şi sănătăţii persoanei”.
În această ordine de idei ar fi necesar să explicăm următoarele noţiuni:
Vinovăţie- atitudine psihică(conştientă şi volitivă) a persoanei faţă de fapta prejudiciabilă
săvîrşită şi urmările prejudiciabile ale acesteia, ce se manifestă sub formă de intenţie sau
imprudenţă.
Intenţie- conform art.17 CP al RM se consideră că infracţiunea a fost comisă cu intenţie dacă
persoana care a săvîrşit-o îţi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a
prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor
urmări. Intenţia poate fi directă şi indirectă.

- 31 -
 Intenţia directă se caracterizează prin aceea că infractorul îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile şi doreşte
survenirea acestor urmări.
 Intenţia indirectă se caracterizează prin faptul că infractorul îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile şi admite, în
mod conştient, survenirea acestor urmări.
Imprudenţa- conform art. 18 CP al RM se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din
imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau
inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi
evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut
posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă. Imprudenţa de
asemenea cunoaşte 2 forme de manifestare: încrederea exagerată şi neglijenţa.
 Increderea exagerată se caracterizează prin faptul că persoana îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede posibilitatea survenirii urmărilor ei
prejudiciabile, dar consideră în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate.
  Neglijenţa penală constă în poziţia psihică a făptuitorului care nu îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor
prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
De aceeaşi părere este şi autorul rus N. Vetrov care menţionează că în cazul săvîrşirii
infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport, persoana care conduce mijlocul de transport manifestă sineîncredere, încălcînd regulile
date şi neglijenţă faţă de urmările prejudiciabile deoarece nu a prevăzut posibilitatea survenirii
acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă dacă manifesta prudenţa şi diligenţa necesară.
Aşa cum s-a afirmat anterior, faţă de urmările prejudiciabile făptuitorul manifestă imprudenţă,
concretizată în încredere exagerată sau în neglijenţă. Este foarte dificil de stabilit dacă făptuitorul a
manifestat sau nu imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile, problemă cu care se ciocnesc foarte
des în practică instanţele de judecată. Astfel dacă vorbim despre încrederea exagerată, cum ar fi în
cazul cînd persoana depăşeşte viteza de deplasare maximal admisibilă, cînd se intră în intersecţie la
semnalul roşu al semaforului, făptuitorul dîndu-şi seama că încalcă regulile corespunzătoare, se
bazează pe abilităţile sale sau pe finalul pozitiv pe care l-au avut asemenea manevre în trecut, sau pe
funcţionarea impecabilă a sistemului de frînare a mijlocului de transport pe care îl conduce, fie chiar
- 32 -
pe rezonabilitatea şi atenţia altor participanţi la trafic.
Dificultatea stabilirii intenţiei sau neglijenţei faţă de urmările prejudiciabile devine şi mai
mare atunci cînd accidentul rutier se produce într-un asemenea loc şi în asemenea condiţii cînd
făptuitorul nu se putea aştepta la apariţia vreunui pericol. Se întîlnesc cazuri cînd nu numai singur
făptuitorul cauzează accidentul rutier, dar doi sau mai mulţi participanţi la trafic încalcă regulile de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, sau chiar alături de fapta
prejudiciabilă a făptuitorului atestăm şi vinovăţia victimei. Atunci cînd vinovăţia conducătorului
mijlocului de transport lipseşte, răspunderea pentru producerea accidentului rutier trebuie să o poarte
ceilalţi participanţi la trafic, care se fac vinovaţi de producerea accidentului. După cum am
menţionat mai sus este imposibil ca conducătorul mijlocului de transport să prevadă
comportamentul tuturor participanţilor la trafic, el nu poate preîntîmpina accidentul care s-a produs
din vina victimei.
De aceea pentru a vedea dacă şoferul a avut sau nu posibilitatea evitării accidentului dacă
acţiona la timp şi adecvat vehiculul se supune expertizei tehnice. Pericolul, care apare şi care putea
sau nu putea fi evitat de către conducătorul mijlocului de transport, trebuie să preceadă producerea
accidentului rutier şi pentru a putea fi evitat conducătorul mijlocului de transport trebuie să-l vadă şi
doar din momentul din care l-a văzut se calculează posibilitatea evitării lui.
Pentru o înţelegere mai bună a celor spuse mai sus vom aduce următoarea situaţie practică:
M.V. a fost achitat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute la lit. b) alin. (3) art. 264 CP al RM, pe motiv
că fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Instanţa de fond şi-a motivat soluţia
prin faptul că M.V. circula cu o viteză regulamentară, dar nu a avut posibilitatea tehnică de a evita
impactul. Aceasta deoarece pietonul a apărut brusc şi la o distanţă critică în faţa automobilului
condus de M.V.. Împotriva sentinţei de achitare a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri, de condamnare, conform învinuirii formulate.
Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi, apelul a fost admis, cu casarea sentinţei,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă,
conform căreia M.V. a fost condamnat în baza lit. b) alin. (3) art. 264 CP al RM. În fapt instanţa de
apel a constatat că, la data de 30.06.2006, aproximativ la ora 17:30, M.V. se afla la volanul
automobilului său. Intrînd în zona rezidenţială din apropierea casei nr. 14 de pe str. Ştefan cel Mare
din or. Făleşti, a încălcat prevederile lit. a) pct. 46 şi ale alin. (2) pct. 94 RCR din 27.07.1999.
Manifesînd neatenţie în acea situaţie rutieră concretă, avînd posibilitatea tehnică de a evita impactul
cu pietonul minor G.V., care în acel moment a ieşit în stradă, l-a lovit. În rezultat, victima a decedat
- 33 -
pe loc. Instanţa de apel a conchis că probele administrate confirmă vinovăţia lui M.V. de încălcarea
prevederilor lit. a) pct. 46 şi ale alin. (2) pct. 94 RCR din 27.07.1999. Aceasta întrucît M.V. este
locuitor al or. Făleşti, cunoştea situaţia rutieră pe stradela unde s-a produs accidentul rutier, care este
un drum de acces atît pentru pietoni, cît şi pentru mijloacele de transport. Astfel, era obligat să
manifeste o atenţie sporită la drum, fapt neglijat de conducătorul mijlocului de transport.
Conform prevederilor RCR şi anume pct. 45 alin.(1) lit. a) la examinarea faptului dacă
conducătorul mijlocului de transport avea posibilitatea să evite accidentul rutier, pe timp de noapte,
pe sectoarele de drum neiluminate sau în condiţii de vizibiliate redusă, trebuie de văzut dacă
conducătorul mijlocului de transport nu a depăşit limita de viteză admisibilă, ţinînd seama de
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situaţiile periculoase.
Este discutabilă şi problema extremei necesităţi în cazul producerii accidentului rutier. În
cazul extremei necesităţi persoana trebuie să săvîrşească o faptă ilegală care să lezeze o valoare
socială pentru a salva o valoare socială mai mare, deci un conducător al mijlocului de transport
poate produce un accident rutier pentru a salva viaţa unei persoane sau pentru a o proteja de
producerea unor vătămări grave ale integrităţii corporale sau sănătăţii acesteia, fără a pune în
pericol viaţa sau sănătatea altor persoane.
Spre finalul acestei secţiuni am putea numi încă o dată faptul că infracţiunea prevăzută de art.
264 CP se săvîrşeşte prin intenţie sau imprudenţă faţă de încălcarea regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, iar faţă de urmările prejudiciabile ale acestei
fapte infractorul manifestă numai imprudenţă (încredere exagerată sau neglijenţă).

- 34 -
Secţiunea 4- Subiectul infracţiunii de încălcarea regulilor de securitate a cirulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport
Ultimul element al oricărei componenţe de infracţiune în general şi al componenţei prevăzute
la art. 264 CP al RM este subiectul infracţiunii.
Conform doctrinei dreptului penal subiect al infracţiunii este recunoscută persoana care a
comis o faptă prevăzută de legea penală şi care, graţie faptului că posedă toate semnele prevăzute de
lege pentru această categorie de subiect, este pasibilă de răspundere penală.
În cazul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 264 CP al RM subiect este persoana fizică
responsabilă care, la momentul săvîrşirii faptei, a atins vîrsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul
trebuie să aibă calitatea specială de persoană care conduce mijlocul de transport. Prin conducerea
mijlocului de transport, conform opiniei doctrinarului romîn Marcov G. Se subînţelege operaţiunea
tehnică prin care o persoană pune în mişcare mijlocul de transport şi îl dirijează potrivit cu scopurile
urmărite de ea. Este deplasarea mijlocului de transport, deci aflarea acestuia în mişcare, prin urmare
cît timp mijlocul de transport nu a pornit, nu poate fi vorba despre o conducere a acestuia. Autorul
mai menţionează că nu este suficient decuplarea frînei de mînă, introducerea cheii în contact sau
aşezarea pe scaunul şoferului într-un autovehicul pregătit de plecare.
Trebuie însă să se reţină existenţa unei activităţi de conducere în condiţii ilegale, atunci cînd
conducătorul a fost găsit în timp ce staţiona cu mijlocul de transport, însă din probele administrate
rezultă neîndoielnic că, înainte de a se fi oprit, el a condus mijlocul de transport în acele condiţii.
Mai constituie conducerea mijlocului de transport şi dirijarea sau manevrarea unui mijloc de
transport împins cu mîna, cu scopul de a fi pornit motorul acestuia, precum şi situaţia remorcării
unui vehicul de către alt vehicul. Persoana care se află la volanul vehiculului remorcat efectuează
activitate de conducere a mijlocului de transport.
În literatura rusă de specialitate se menţionează că persoana este recunoscută că conduce un
mijloc de transport chiar şi în cazul în care conduce pe acesta prin intermediul unui mijloc de
dirijare a mijlocului de transport la distanţă, precum şi persoana care conduce un mijloc de transport
remorcat.
Calitatea specială a subiectului acestei infracţiuni se datorează faptului că el efectuează o
activitate specifică şi anume conducerea mijlocului de transport, însă lui nu-i sunt cerute careva
abilităţi în acest domeniu, adică în conducerea mijlocului de transport, fiind suficientă doar
conducerea efectivă a mijlocului de transort nu şi o recunoaştere oficială în acest sens. Deci
persoana care conduce mijlocul de transport poate să aibă sau nu permis de conducere, poate să fie
- 35 -
sau nu proprietarul autovehiculului. Însă atunci cînd persoana conduce mijlocul de transport, dar nu
are nici permis şi conduce în stare de ebrietate, atunci se va aplica şi art. 264 CP al RM şi articole
din Codul Contravenţional, cum ar fi art. 232„Conducerea vehiculului de către o persoană care nu
are asupra sa permis de conducere ” sau art.233(1) „Conducerea vehiculului în stare de ebrietate
produsă de alcool, predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă
de alcool sau de alte substanţe” din Codul Contravenţional.
Într-o situaţie practică M.M. a fost condamnat conform alin. (2) art. 264 CP al RM, chiar dacă
nu poseda permis de conducere, nici nu avea cunoştinţe despre dispoziţiile Regulamentului
circulaţiei rutiere, nici dexteritatea necesară de a conduce în siguranţă un mijloc de transport.
Conform Hotărîrii PCSJ nr.20/1999, în cazul încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport în timpul instruirii cursanţilor, răspunderea o poartă
instructorul auto, dacă el nu a întreprins la timp măsuri pentru a preveni urmările prejudiciabile
specificate-n art. 264 CP al RM, dar nu persoana care efectuează pregătirea practică. În doctrina rusă
regăsim o excepţie de la această interpretare dată de instanţa supremă autohtonă şi anume în cazul
cînd cursantul a ignorat direct indicaţiile instructorului şi a încălcat în mod brutal regulile de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, în acest caz va purta răspundere
cursantul.
Mai putem spune în legătură cu subiectul infracţiunii şi faptul că nu se va aplica art. 264 CP al
RM în cazul încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport în cazul cînd se conduce o maşină de luptă. În acest caz persoana nu trebuie numai să fie
persoana care conduce mijlocul de transport, dar să mai aibă şi calitatea de militar. În acest caz se va
aplica răspunderea penală pentru componenţa de infracţiune prevăzută la art. 382 CP al RM
„Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor”.
În doctrina rusă este prevăzut că subiect al acestei componenţe de infracţiune este persoana
fizică, care a atins vîrsta de 16 ani şi care conduce mijlocul de transport.
Tot acest autor menţionează răspunderea conform articolului din capitolul „Infracţiuni militare
” în cazul cînd persoana care încalcă regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport conduce o maşină de luptă.
În docrina autohtonă se susţine opinia conform căreia subiect al acestei infracţiuni este
persoana fizică responsabilă, care la momentul săvîrşirii faptei a atins vîrsta de 16 ani şi conduce un
mijloc de transport, din cele indicate în art. 132 CP al RM. La calificarea faptei în baza art. 264 CP
al RM nu importă dacă făptuitorul dispune de permis de conducere a mijlocului de transport sau nu,
- 36 -
a comis încălcarea în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu sau în afara orelor de lucru, este
proprietar al mijlocului de transport sau nu.
În caz de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei rutiere şi/sau de exploatare a
mijloacelor de transport în timpul instruirii cursanţilor, răspunderea o poartă instructorul auto, dacă
el nu a întreprins la timp măsuri pentru a preveni urmările prejudiciabile menţionate în art. 264 CP
al RM, dar nu persoana ce efectuează pregătirea.
În concluzie am putea spune că subiectul infracţiunii este elementul care o face mai specifică
faţă de celelate infracţiuni. Subiectul infracţiunii de la art. 264 CP al RM pe lîngă trăsăturile
generale ale subiectului infracţiunii trebuie să mai aibă şi calitatea specială de persoană care conduce
mijlocul de transport.
 - 37 -
Secţiunea 5- Circumstanţele agravante ale infracţiunii de încălcarea regulilor de
securitate a cirulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care
conduce mijlocul de transport
Infracţiunea prevăzută la art. 264 CP al RM are ca circumstanţă agravantă săvîrşirea ei în stare
de ebrietate, care este prevăzută la alin. (2), (4) şi (6). Conform CP al RM art. 13412 alin. (1) : starea
de ebrietate reprezintă starea de dreglare psihofuncţională a organismului survenită în urma
consumului de alcool, de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Un alt act normativ care defineşte starea de ebrietate este Regulamentul privind modul de
testare alcooloscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat
prin Hotărîrea de Guvern nr. 296 din 16 aprilie 2009 şi care prevede în art. 2 definirea stării de
ebrietate:
- stare de ebrietate – stare survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe ce
provoacă ebrietate şi care are drept urmare dereglarea psiho-funcţională a organismului;
 Starea de ebrietate a persoanei care conduce mijlocul de transport trebuie stabilită nu prin
proces-verbal de constatare a stării de ebrietate sau prin depoziţiile martorilor dar prin raport de
expertiză medico-legală, deoarece conform CPP în vigoare la moment opinia exprimată de un
specialist nu poate substitui concluziile expertului expuse în raportul de expertiză medico-legală.
În conformitate cu Regulamentul indicat mai sus în art. 9 şi 10 sunt prevăzute persoanele care
sunt în drept să efectueze testarea alcooloscopică precum şi temeiurile de efectuare a acestei testări
şi anume:
 Testarea alcoolscopică se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop
(colaboratorii de poliţie, lucrătorii medicali, inspectorii „Controlului treziei” şi alţii), instruite
în modul stabilit şi cu respectarea regulilor şi normativelor sanitaro-epidemiologice în vigoare.
 Temei pentru efectuarea testării alcoolscopice serveşte suspectarea consumului de
alcool, droguri sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, precum şi prezenţa simptoamelor
acţiunii alcoolului, drogurilor şi a altor substanţe psihotrope, medicamentelor cu efecte
similare acestora: mirosul de alcool din gură, instabilitatea pozei, dereglarea mersului,
tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, limbii, comportarea neadecvată, etc.
În cazul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 264 CP al RM în stare de ebrietate instanţa de
judecată nu este competentă să decidă dacă este starea de ebrietate sau nu o circumstanţă agravantă,
deoarece în acest caz legiuitorul a decis că în toate cazurile starea de ebrietate să fie o circumstanţă
agravantă, spre deoasebire de alte componenţe de infracţiune unde legiuitorul a lăsat la latitudinea
- 38 -
instanţei de a considera dacă este sau nu starea de ebrietate o circumstanţă agravantă sau nu.
La individualizarea pedepsei însă nu trebuie luată în considerare însuşi ebrietatea, dar gradul
de ebrietate, opinie împărtăşită de doctrina rusă. În cazul individualizării pedepsei instanţa de
judecată trebuie să ţină cont atît de circumstanţele atenuante cît şi de circumstanţele agravante în
care a fost săvîrşită infracţiunea, fapt care provoacă probleme în practică în cazul săvîrşirii acestei
infracţiuni. De asemenea dacă persoana care conduce mijlocul de transport a încălcat regulile de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport în stare de ebrietate şi se
eschivează sau se împotriveşte şi refuză de la testarea alcooloscopică, de la examenul medical, în
vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul
acestui examen medical, atunci ea poate fi atrasă la răspundere penală conform art. 2641 alin.(3) şi în
aşa mod este posibil concursul dintre infracţiunea specificată la art. 264 alin. (2), (4) sau (6) şi
infracţiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) CP al RM. În opinia doctrinarului Vitalie Stati mai este
posibil şi concursul dintre infracţiunea prevăzută la art. 264 alin. (2), (4) sau (6) şi infracţiunea
prevăzută la art. 2641 alin. (1)- „Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află
în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe
narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare”, aceasta cînd infracţiunea prevăzută
la art. 264 este săvîrşită nu pur şi simplu în stare de ebrietate, dar în stare de ebrietate cu grad
avansat. Urmările prejudiciabile nu trebuie să se afle în legătură cauzală cu conducerea mijlocului de
transport în stare de ebrietate avansată, dar să se afle în legătură cauzală cu încălcarea regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, condiţia aceasta fiind obligatorie
pentru a nu se încălca principiul “non bis in idem”. Deci putem spune că dacă urmările
prejudiciabile nominalizate în art. 264 CP al RM se află în legătură cauzală cu încălcarea regulilor
de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport, concretizată în conducerea
mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat
sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte
similare, atunci răspunderea urmează a fi aplicată numai în conformitate cu art. 264 alin. (2), (4) sau
(6) CP al RM şi nu va fi necesară calificarea suplimentară în baza art. 2641 alin. (1) CP al RM.
Concluzia acestei secţiuni ar putea fi următoarea: starea de ebrietate ca circumstanţă agravantă
nu se aplică în cazul acestui articol, deoarece ea este deja prevăzută în el. De asemenea în cazul
săvîrşirii infracţiunii de la art. 264 CP al RM în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu va fi
necesară o calificare suplimentară conform art. 2641 CP al RM.

- 39 -
Concluzii şi recomandări
Orice lucrare are ca scop principal nu numai îmbogăţirea literaturii cu teorii noi, dar şi
depistarea laturii pozitive a acestei teorii pentru o aplicabilitate ulterioară în practică. Pe parcursul
întregii lucrări am făcut specificări despre cazuri practice şi am exemplificat.
Bazîndu-ne pe faptul că oricare stat are ca scop principal asigurarea securităţii în interiorul
său, toate normele care vin să asigure această securitate şi ordine de drept sînt obligatorii şi
oportune, normele referitoare la domeniul transporturilor nefiind o excepţie de la această regulă.
Legea penală vine să asigure securitatea în domeniul transporturilor printr-o listă exhaustivă
de fapte, care sunt calificate ca infracţiuni. Cunoaşterea tuturor elementelor şi semnelor constitutive
ale faptelor infracţionale constituie în esenţă asigurarea justiţiei penale şi a răspunderii persoanei
doar în limitele vinovăţiei sale.
Normativitatea penală ne face uneori trimitere la existenţa unor conţinuturi normative simple,
a căror dificultate de probare rezidă doar în determinarea semnelor subiective ale acestor acte
criminale. Puţin mai dificilă ne apare problema stabilirii semnelor conţinuturilor complexe, cînd
atentarea se manifestă prin mai multe modalităţi normative, în cadrul cărora se prejudiciază mai
multe grupuri de relaţii sociale, sunt cauzate daune în acelaşi timp mai multor valori sociale.
Din cele menţionate putem spune că una dintre aceste componenţe, prevăzute de legiuitor prin
complexitate este şi infracţiunea de încălcare a regulilor de securitatea a circulaţiei sau de exploatare
a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, prevăzută în art. 264
CP al RM. Această componenţă de rînd cu celelalte 13 componenţe vin să asigure securitatea în
domeniul transporturilor în RM.
Cu toate că unii disconsideră unele componenţe din acest capitol optînd pentru trecerea lor în
rîndul contravenţiilor administrative, faptele date posedă un pericol social destul de sporit şi
prejudiciază serios valorile sociale protejate de legea penală. Cei care pledează pentru ca unele
infracţiuni din domeniul transporturilor să treacă în domeniul contravenţional aduc ca argument
principal cum ar fi în cazul art. 2641 faptul că la noi în ţară este un număr foarte mare de persoane
condamnate în baza acestui articol, iar pentru a ridica nivelul de responsabilitate al persoanelor care
deţin permis de conducere, inclusiv şi pietonii, trebuie mărită pedeapsa, chiar dacă ţine de ordinul
contravenţiilor administrative.

- 40 -
Nu trebuie de uitat însă faptul că aproape toate încălcarile normelor din domeniul circulaţiei
rutiere se săvîrşesc prin intenţie directă, în aşa mod gradul de pericol al acestor fapte şi pericolul
social al faptuitorilor rămîne destul de înalt.
Scopul efectuării cercetărilor în cadrul acestei lucrări îl constituie în primul rînd aprofundarea
analizei complexe a infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, prin determinarea
conţinutului elementelor constitutive ale infracţiunii, precum şi prin cercetarea evoluţiei istorice a
infracţiunilor în domeniul transporturilor.
În final în urma studierii elementelor constitutive ale infracţiunii de la art. 264 CP al RM
putem formula următoarele concluzii:
1) infracţiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport are ca obiect juridic
generic relaţiile sociale cu privire la securitatea în transport;
 2) obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter complex: obiect juridic
principal, care îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier şi obiect juridic
secundar, care îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei;
3) obiectul juridic material al acestei infracţiuni îl reprezintă corpul persoanei.
4) latura obiectivă a acestei componenţe de infracţiune poate avea numai următoarea structură:
a) fapta prejudiciabilă care constă în încălcarea, prin acţiune sau inacţiune, a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport.
b) urmările prejudiciabile, care se exprimă, după caz, în:
- vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (alin. (1) sau (2));
- vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (alin. (3) sau (4));
- decesul a două sau mai multor persoane (alin. (5) sau (6));
c) legătura cauzală;
d)mijlocul de săvîrşire a infracţiunii.
5) infracţiunea analizată se consideră consumată din momentul producerii, după caz, a
vătămării mediia integrităţii corporale sau a sănătăţii, a vătămării grave a integrităţii corporale sau a
sănătăţii ori decesul unei sau mai multor persoane;
6) atunci cînd se face o analiză a acestei infracţiuni mai întîi de toate se stabileşte care anume
reguli de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate.

- 41 –
7) la calificarea faptei se ia în consideraţie gradul de gravitate a faptei, deoarece dacă nu
corespunde gradului prejudiciabil a infracţiunii, atunci se va aplica art. 242 din Codul
contravenţional.
8) în cazul în care lipseşte legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările
prejudiciabile, atunci acest fapt exclude aplicarea art. 264 CP al RM, deoarece lipseşte temeiul de
aplicare a răspunderii penale.
9) implicarea victimei în producerea accidentului rutier nu în toate cazurile duce la liberarea
de răspundere penală a conducătorului mijlocului de transport.
10) mijlocul de tansport, în cazul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 264 CP al RM,
reprezintă mijlocul de săvîrşire a infracţiunii nu obiectul material al acestei infracţiuni cum era
prevăzut anterior.
11) latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin intenţie sau imprudenţă faţă de
fapta prejudiciabilă şi numai prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile.
 12) în calitate de subiect al infracţiunii prevăzute de art. 264 CP al RM apare persoana fizică
responsabilă, care la momentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani, precum şi calitatea
specială a subiectului care trebuie să fie persoană care conduce mijlocul de transport, calitate cerută
de specificul acestei componenţe de infracţiune.
13) în cazul săvîrşirii acestei infracţiuni în stare de ebrietate nu mai este necesară referirea la
lit. J) alin. (1) art. 77 CP al RM, care prevede circumstanţele agravante.
14) atunci cînd persoana conduce mijlocul de transport, aflîndu-se în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau
de alte substanţe cu efecte similare şi încalcă regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport, provocînd urmările prejudiciabile specificate la art. 264 CP al RM, atunci
fapta nu se va califica conform art. 2641 CP al RM, dar se va califica conform alin. (2), (4) sau (6)
art. 264 CP al RM.

- 42 -
Bibliografie:
Acte normative:
 Codul Contravenţional al Republicii Moldova în vigoare din 31.05.2009
 Codul Penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002
 Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului
Circulaţiei Rutiere nr. 713 din 27.07.1999, MO nr. 83-86/747 din 05.08.1999.
 Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 07.06.2007, MO nr. 103-106, din
20.07.2007.
Manuale, monografii, Literatur ă Română şi Moldovenească:
 Vitalie Stati “Infracţiuni în care mijlocul de transport apare ca obiect material sau ca mijloc
de săvîrşire a infracţiunii” Chişinău 2010 CEP USM;
 Stela Botnaru, Alina Şavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama Drept Penal vol I partea
general ă, ediţia a III-a, editura Cartier Juridic, Chişinău 2006;
 S.Brînză, X.Ulianovschi, V.Stati, I.Ţurcanu, V.Grosu Drept penal vol II partea specială,
ediţia a II-a , editura Cartier Juridic, Chişinău 2005;
 Ivan Macari „Drept penal al RM” partea specială, Chişinău 2003, CE USM;
 Alexandru Borodac „Manual de drept penal” partea specială, Chişinău 2004, Academia
„Ştefan cel Mare” a MAI al RM;
 A. Barbăneagră, Gh. Alecu, V. Berliba, T. Carpov, V. Cuşnir, R. Cojocaru, Al.Mariţ, T.
Popovici, Gh. Ulianovschi, X. Ulianovschi, N. Ursu, V. Volcinschi, Comentariu, Cod penal
al R Moldova, Chişinău, 2009;
 C. Bulai Manual de drept penal. Partea generală, ALL Bucureşti, 1997;
 Corneliu Turuianu “Infracţiunile rutiere”, Bucureşti editura ALL BECK 2000;
 Revista Naţională de Drept: „Infracţiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei
sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de
transport, conotaţii practice şi teoretice”, Nr. 9, septembrie 2009;
 G. Marcov „Infracţiuni săvîrşite în cadrul circulaţiei rutiere, Revista romînă
de drept -1968- Nr.2- pag. 34”.

- 43 -
Literatură rusă:
 В.Д.Иванов, П.В.Иванов „Уголовное право” Часть Общая,Часть Особенная, Москва,
2001;
 Л.А. Прохоров, М. Л. Прохорова, “Уголовное право” , Москва 1999;
 Л.Л.Кругликова Уголовное право России, Часть Особенная, издательство
WoltersKluwer, 2004;
 Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова „Уголовное право” Часть Общая,Часть Особенная,
Москва, Юриспруденция, 2001;
 Л.Д.Гаухмана, С.В.Максимова „Уголовное право” ,Часть Особенная, Москва, Форум-
Инфра-М, 2003;
 А.И.Рарога Уголовное право Российской Федерации, Часть Особенная, Москва,
Юристь, 2001;
 И.Я.Козаченко, З.А.Незнамова, Г.П.Новоселов „Уголовное право” ,Часть Особенна,
Издательство НОРМА, Москва, 2001;
 В.И. Касынюк, З.Г. Корчева ,,Вопросы квалификации транспортных преступлений”,
Киев, 1988;
 А.И.Коробеев, ,,Транспортные преступления”, Санкт-Петербург: Юридический центр
Пресс, 2003;
 .В.Б. Малинин, ,,Причинная связь в уголовном праве”, Санкт-Петербург:
Юридический центр Пресс, 2000.
Link-uri:
 http://date.gov.md/ro/stats
 http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=4663&idc=168

- 44 -