UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

ANALIZA ASPECTELOR CRIMINOLOGICE ALE

TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

381.1. DREPT
Teză de licenţă

Șef Departament : ______________Brînză Sergiu, doctor hab. în drept, prof. univ.

(semnătura)

Conducător ştiinţific: _____________ Negritu Ludmila, mag. în drept, lector univ.

(semnătura)

Autorul: ______________
(semnătura)

CHIŞINĂU-2017
 CUPRINS

Lista abrevierilor..................................................................................................................3
Introducere...........................................................................................................................4-8

I Considerații conceptuale și etiologice privind traficul de ființe umane......................9-32

1.1. Noţiunea şi trăsăturile traficului de ființe umane …………………………………......9-13
1.2. Cauzele care determină apariţia şi evoluția traficului de fiinţe umane ………….…....14-24
1.3. Analiza statistico-criminologică a traficului de fiinţe umane în Republica Moldova..24-31

II Caracteristica criminologică a subiecților traficului de ființe umane......................33-50

2.1. Profilul bio-psiho-social al traficantului de ființe umane..............................................33-38
2.2. Personalitatea victimei traficului de fiinţe umane.........................................................38-44
2.3. Măsurile de reabilitare și resocializare a victimei traficului de ființe umane................44-49

III Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane...............................................51-74

3.1. Metodele de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane…………………….51-59
3.2. Rolul societăţii civile în prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane..............59-65
3.3. Instituţiile naţionale şi internaţionale implicate în prevenirea şi combaterea traficului
de fiinţe umane………………………………...………………………………………….65-74

Concluzii şi recomandări...................................................................................................75-77
Bibliografie……………………………………………………………………………......78-81

2
 LISTA ABREVIERILOR

art. – articol
CP RM – Codul penal al Republicii Moldova
sec. – secolul
TFU – Trafic de ființe umane
UE – Uniunea Europeană
CCTP – Comitetul pentru combaterea traficului de persoane
SNR – Sistem Național de Referire
ONG – Organizație Non-Guvernamentală
CSI – Comunitatea Statelor Independente
OIM – Organizația Internațională a Muncii
GAATW – Alianța Globală împotriva Traficului de Femei
ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
RM – Republica Moldova
MMPSF – Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei
TC – Trafic de copii

3
 INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa temei

Fenomenul traficului de ființe umane sau al comerţului cu oameni a apărut pentru prima
oară încă în perioada antică cunoscînd apogeul manifestării sale în epoca sclavagistă, perioada în
care vînzarea şi cumpărarea de oameni reprezenta o relaţie economică dominantă și caracteristică
epocii date.
În ultimul deceniu, fenomenul traficului de fiinţe umane reprezentînd una dintre cele mai
extinse forme de manifestare a criminalității, a devenit o problemă majoră, atât la nivel naţional
cât si internaţional, implicând un număr mare de persoane, cu profunde implicaţii de ordin social
şi economic, înregistrînd astfel proporții inacceptabile pentru socetatea noastră.
Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, demonstrând
încălcarea profundă a drepturilor fundamentale ale omului şi devenind o problemă ce se
agravează constant.
Cu regret, traficul de ființe umane nu a fost în totalitate suprimat nici în zilele noastre, în
care orientarea spre respectarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor omului reprezintă o
componentă esenţială a filozofiei sociale păstrîndu-se sub nişte forme atenuate şi deghizate.
Traficul de persoane a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai abordate subiecte pe
agendele politice, cit şi în mass-media internaţională. Astfel, nu există ţară care să nu fie afectată
de acest fenomen. Se estimează că anual până la patru milioane de persoane devin victime ale
traficului de ființe umane . Dintre acestea, majoritatea fiind constituind din femei şi copii.
Deşi fenomenul traficului de ființe umane ia amploare în întreagă lume, nu doar în
Republica Moldova, el se manifestă cu precădere în zonele în care lipsesc o legislaţie
corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficient între instituţiile de stat şi societatea civilă
pentru prevenirea și combaterea acestui flagel.
În acest context, se impune formularea unor politici coerente pentru prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane, un proces care întâmpină însă o serie de dificultăţi atît pe
plan național cît și internațional, în primul rând, din necunoaşterea dimensiunilor reale ale
fenomenului de către întreaga societate, datorată mobilităţii foarte mari, intensei circulaţii peste
frontiere a persoanelor, iar, în al doilea rând, din obscuritatea fenomenului, asigurată de
menţinerea manifestărilor sale în contextul unor activităţi aparent legale, deși realitatea denotă
altceva.

4
 Pe parcursul ultimilor ani traficul de fiinţe umane, fiind un fenomen nou, a devenit pentru
Republica Moldova o problemă naţională, un fenomen alarmant care, pe zi ce trece i-a proporţii
tot mai mari.
Republica Moldova se află printre primele locuri în Europa în ce priveşte numărul de
persoane traficate, ca raportare la numărul total al populţiei, în consecinţă această problemă
reprezintă una din cele mai strigente şi mai actuale.
Moldovenii sunt acum bine informaţi în ceea ce priveşte riscurile plecării în străinătate,
dar sunt gata de orice pentru a scăpa de situaţia grea din ţara lor astfel continuînd să cadă în
capcanele traficanţilor.
Traficul de ființe umane reprezintă o activitate criminală care se soldează cu urmări
dezastruoase nu numai pentru victime ci şi pentru întreaga societate. Prin urmare, necesitatea
studierii şi criminalizării traficului de ființe umane, este dictată de amploarea pe care a
înregistrat-o acest fenomen în ultimii ani în Republica Moldova, cunoscând profunde conotații
de ordin social dar și economic, ameninţând încălcarea drepturilor fundamentale ale omului şi
punând în pericol chiar securitatea demografică a ţării.
Drept urmare, autoritățile publice au început să manifeste mai multă receptivitate față de
aceste inițiative fiind ulterior întreprinse o serie de măsuri de ordin legislativ orientate spre
îmbunătăţirea cadrului juridic dar şi celui instituţional de prevenire şi combatere a fenomenului
traficului de fiinţe umane, dintre care menţionăm operarea de modificări în Codul penal şi
adoptarea Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea componenţei nominale a Comitetului
naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi a Planului naţional de acţiuni pentru
combaterea traficului de fiinţe umane, nr.1219 din 09.11.2001. Astfel, la 30.07.2001, în Codul
penal a fost inclus art. 113/2 „Traficul ilicit de fiinţe umane”, ceea ce a însemnat o altă etapă în
reglementarea juridico-penală a relaţiilor sociale în vederea interzicerii comerţului cu fiinţe
umane şi reprimarea ulterioară a unor eventuale acțiuni de acest tip.
Însă, adoptarea la 18.04.2002 a actualului Cod penal al Republicii Moldova , pus în
aplicare la 12.06.2003, a instituit o nouă abordare juridico-penală, la nivel naţional, a
fenomenului în cauză, în conformitate cu standardele internaţionale în materie, traficul de fiinţe
umane fiind interzis prin două norme separate: art. 165 „Traficul de fiinţe umane şi art. 206
„Traficul de copii”.
Incriminarea acestei fapte este efectul direct al angajamentului asumat de Republica
Moldova pe plan internaţional de a preveni şi combate traficul de persoane pe toate căile,
inclusiv prin intermediul mijloacelor juridico-penale. Analiza fenomenului traficului de persoane
este de o importanţă deosebită nu numai pentru Republica Moldova, dar şi pentru alte ţări.

5
Astfel, Guvernul Republicii Moldova are obligația de a asigura tuturor persoanelor protecţia
necesară în conformitate cu angajamentele sale pe plan naţional şi internaţional.
Cu toate că la ora actuală traficul de ființe umane este conştientizat de către opinia
publică, societatea percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind totalmente
înţeleasă.
În acest sens un rol determinant le revine organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi
neguvernamentale în domeniul protecţiei drepturilor omului şi prevenirii traficului de fiinţe
umane, precum şi societății civile din Republica Moldova care continuă campania de
sensibilizare a autorităţilor dar în același timp şi a opiniei publice asupra proporţiilor şi
consecinţelor acestui fenomen macabru, solicitînd cu insistenţă autorităților statale intensificarea
activităţii de prevenire şi combatere a traficului de ființe umane.
Fenomenul traficului de fiinţe umane, care cuprinde traficul de femei, dar în același
timp şi pe cel de copii, a ajuns să se plaseze în ultimul timp, în topul mai multor statistici atât
naţionale cît şi internaţionale, fapt care prejudiciază din imaginea Republicii Moldova, ca stat
independent, democratic şi suveran.
Traficul de persoane a afectat întreaga comunitate internaţională, devenind una dintre
cele mai complexe probleme, a cărei soluţionare necesită o abordare multidisciplinară şi
consolidarea eforturilor la nivel internaţional ale tuturor „actorilor”: organe de drept şi
judiciare, societate civilă, instituții statale, organizaţii internaţionale .
Însemnătatea sporită a apărării penale a libertăţii şi demnităţii persoanei,
activizarea eforturilor colectivităţii mondiale în vederea contracarării faptelor îndreptate
împotriva acestor valori sociale, creşterea rolului legii penale în procesul de prevenire şi
combatere a infracţiunilor privind traficul de ființe umane, precum şi gradul insuficient de
investigare a problemei ştiinţifice corespunzătoare în Republica Moldova, toate acestea au
condiţionat necesitatea unei analize a cauzelor ce determină apariția și evoluția fenomenului
traficului de ființe umane cît și a reglementărilor naţionale şi internaţionale existente, stabilind de
asemenea rolul societății civile, instituțiilor naționale și internaționale în ceea ce privește
prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, o analiză susţinută de recomandarea unor
soluţii de perfecţionare a reglementărilor în materie din legislaţia Republicii Moldova.
Scopul şi obiectivele tezei
Scopul tezei de faţă constă în efectuarea studiului asupra fenomenului de trafic de
fiinţe umane din punct de vedere criminologic, în dimensiunile sale calitative și cantitative, cu
particularizarea situației actuale naționale în domeniu.

6
 Scopul conturat mai sus îşi găseşte concretizarea în următoarele obiective:
 definirea și analiza trăsăturilor fenomenului de trafic de ființe umane;
 studierea și explicarea cauzelor care determină apariția și evoluția fenomenului traficului
de ființe umane;
 efectuarea analizei statistice a traficului de ființe umane în Republica Moldova ;
 cercetarea metodelor de prevenire și combatere a traficului de ființe umane;
 stabilirea contribuției societății civile, instituțiilor naționale/internaționale în prevenirea
și combaterea fenomenului de trafic de ființe umane;
 formularea recomandărillor – destinate legiuitorului din Republica Moldova de
perfecţionare a cadrului normativ privind traficul de ființe umane, recomandări care să
corespundă aspiraţiilor de sincronizare pe plan internaţional a eforturilor de
eficientizare continuă a prevenirii şi combaterii fenomenului traficului de ființe umane.
Gradul de investigaţie a temei
Această lucrare este una relevantă deoarece conţine o investigare aprofundată a traficului
de ființe umane, astfel au fost examinate reglementările existente la nivel naţional şi
internaţional şi a fost efectuată analiza aspectelor criminologice ale traficului de ființe umane. În
ceea ce priveşte literatura în domeniu putem menționa că deşi există unele articole referitoare la
traficul de ființe umane, marea majoriatate a acestora abordează latura juridico-penală a
traficului de ființe umane și nu cea criminologico-juridică, dat fiind faptul că nu sunt monografii
sau alte lucrări ştiinţifice care să analizeze aprofundat fenomenul traficului de fiinţe umane sub
aspectul criminologico-juridic. Însă totuși există realizate cercetări în domeniul respectiv atît de
doctrinari din Republica Moldova cît si Romînia, astfel Gheorghe Botnaru, Valeriu Bujor şi
Octavian Bejan în lucrarea Caracterizare criminologică şi juridico-penală a traficului de fiinţe
umane. Mihaela Vidaicu și Igor Dolea în suportul de curs Combaterea traficului de fiinţe umane
(drept material și drept procesual), analizează traficul de ființe umane din punct de vedere
juridico-penal și din punct de vedere procesual, însă aspectele criminologico-juridice ale
traficului de ființe umane nu sunt analizate atît de detaliat. Deşi această temă a mai fost abordată
considerăm că este binevenită şi necesară o analiză detaliată a traficului de ființe umane.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării
Această lucrare presupune o analiză a aspectelor criminologice ale traficului de ființe
umane, a materialelor acumulate în cadrul altor lucrări , monografii cu referinţă la traficul de
fiinţe umane în Republica Moldova, a rapoartelor statistice şi analitice ale autorităţilor,
instituțiilor naţionale şi internaţionale care au competenţe în domeniu, precum şi ale

7
organizaţiilor non-guvernamentale. De asemenea, prin această lucrare s-a încercat a stabili
contextul în care a apărut fenomenul traficului de fiinţe umane în Republica Moldova, estimarea
nivelului şi tendinţele traficului de fiinţe umane în Republica Moldova şi, tangenţial, la nivel
global , analiza cauzelor de apariție a acestui fenomen cît și a metodelor de prevenire dar și de
combatere acestuia, cît și analiza mecanismului şi aspectelor victimologice ale traficului de ființe
umane.
Nu trebuie neglijată nici recepţionarea experienţei legislative pozitive a altor state.
Aplicarea metodei comparative la studierea reglementărilor referitoare la traficul de ființe
umane: 1) evaluarea întregului potenţial al legislaţiei naţionale în materie; 2) punerea în
aplicare a celor mai bune realizări legislative din întreaga lume în ceea ce privește traficul de
ființe umane; 3) identificarea unor noi tendințe în dezvoltarea reglementărilor referitoare la
traficul de ființe umane.
La pregătirea studiului, de asemenea, au fost utilizate metode ştiinţifice particulare de
cercetare: analitică, istorică, logico-formală, deductivă, de drept comparativ.
Cuvinte-cheie: trafic de ființe umane, trafic de organe, traficant, exploatare, exploatare
sexuală, comerț cu oameni, sclavie.

8
 I. CONSIDERAȚII CONCEPTUALE ȘI ETIOLOGICE PRIVIND TRAFICUL DE
FIINȚE UMANE
1.1 Noţiunea şi trăsăturile traficului de ființe umane
Conceptul de trafic nu este unul nou, pentru prima dată fiind utilizat în secolul XVI, în
calitate de sinonim pentru comerţ. Totuși, către sec. XVII traficul a început a fi asociat cu
vînzarea ilicită și/sau neloială a mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare
parte, vînzarea de droguri și arme, către sec. XIX această noţiune mai includea și comerţul cu
fiinţe umane tratate ca bunuri și vîndute în sclavie. Termenul de trafic se referea, de obicei, la
„comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor și
copiilor în scopul practicării prostituţiei. Doar spre finele anilor `90 traficul a fost asociat cu
prostituţia și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor.
În ultimul deceniu fenomenul traficului de fiinţe umane, ca şi corupţia, evaziunea fiscală
sau fraudele financiare, reprezintă una dintre cele mai extinse forme de manifestare ale
criminalităţii, care, într-un termen record, a înregistrat proporţii inimaginabile şi inacceptabile
pentru societatea noastră, devenind o problemă majoră atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Însă odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate (Protocolul de la Palermo, 2000),1 în domeniul traficului au fost introduse două
inovaţii și anume, întîi de toate a fost adoptată o definiţie internaţională a traficului de fiinţe
umane și mult mai important, definiţia oferită de Protocol este una destul de extinsă privind
domeniul de aplicare, implicînd pe lîngă scopul exploatării sexuale și munca forțată.
Astfel, în conformitate cu art.3 al Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate (Protocolul de la Palermo, 2000), traficul de ființe umane (persoane)
reprezintă ,,recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare sau
utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de
putere, prin utilizarea unei situaţii vulnerabile, prin darea ori primirea de bani sau foloase,
pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul
exploatării. Prin exploatare se înţelege prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, munca
sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe.
Consimţământul unei victime pentru exploatarea intenţionată în sensul menţionat este
irelevant, dacă au fost folosite oricare dintre procedeele arătate mai sus.
1
Tratate internaţionale. Ediţie oficială. Vol.35. Chișinău, 2006, p. 399.

9
 Iar în conformitate cu art. 4 al Convenţiei Consiliului Europei privind măsurile contra
traficului de fiinţe umane,2 expresia „trafic de fiinţe umane” desemnează recrutarea, transportul,
transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a
altor forme de constrîngere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie
de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plăţi sau de avantaje pentru obţinerea
consimţămîntului unei persoane avînd autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea altor persoane prin prostituţie sau alte forme de
exploatare sexuală, munca ori serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea
ori prelevarea de organe.
Trebuie să menționăm faptul că au existat o serie de încercări în ceea ce privește
reglementarea sub aspect juridico-penal a relaţiilor sociale, în sensul interzicerii traficului de
fiinţe umane în legislaţia naţională a Republicii Moldova, o primă încercare a fost întreprinsă în
anul 1997, prin care în textul legii penale a fost introdus art.113/1 „Vînzarea și traficul de copii”,
însă astfel se interzicea doar traficul de copii,care nu oferea o reglementare juridico-penală a
acestui fenomen în întregime. În anul 1998 s-a întreprins o altă încercare de reglementare
juridico-penală a traficului de fiinţe umane, deja a tuturor aspectelor, odată cu includerea
art.105/2 „Proxenetismul” în Codul penal, această normă juridică reglementa traficul de oameni
ca o activitate infracţională distinctă de proxenetism fiind susceptibile de sancţionare penală doar
actele de traficare a persoanelor săvîrșite în scop de exploatare sexuală. Dar într-un final la
30.07.2001 în Codul penal al Republicii Moldova a fost introdus art.113/2 „Traficul ilicit de
fiinţe umane”, ceea ce a însemnat o altă etapă în reglementarea juridico-penală a relaţiilor sociale
în vederea interzicerii comerţului cu fiinţe umane și reprimării, sancțonării unor eventuale
acțiuni de acest tip.
Astfel, conform art.165 CP RM,3 traficul de fiinţe umane reprezintă: recrutarea,
transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără consimţămîntul
acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii
forţate, pentru cerșetorie, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte
armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor, ţesuturilor și/sau celulelor, precum și
de folosire a femeii în calitate de mamă-surogat, săvîrșită prin:
a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru
viaţa și sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor și prin servitute,

2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova , nr. 66-69/277 din 28.04.2006.
3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 72-74 din 14.04.2009.

10
în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, precum și prin
ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane atît
fizice, cît și juridice;
b) înșelăciune;
c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte
persoane.
Deci, în Codul penal al Republicii Moldova observăm o definire mai detaliată și
aprofundată a mijloacelor de constrîngere și a scopurilor exploatării decît cele prevăzute în
Protocolul pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, adiţional
Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate Protocolul de la Palermo,
2000.
În conformitate cu Legea privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane,
nr.241-XVI din 20.10.2005,4 traficul de fiinţe umane reprezintă recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei
ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau de
situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru
a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul
exploatării acesteia.
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării legislaţiei
în cauzele despre traficul de fiinţe umane și traficul de copii, 5 definește traficul de fiinţe umane
ca fiind recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane cu sau fără
consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă
sau servicii forţate, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau
în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvîrșită prin:
ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa și
sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor și prin servitute, în
scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil; înșelăciune; abuz
de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru
a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, cu

4
Legea nr. 241 din 20.10.05 privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane , M.Of. al Republicii
Moldova nr.164-167 din 09.12.2005.
5
Nr.37 din 22.11.2004 // Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova; 2005, nr. 8, p.4.

11
aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei; prin
folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea
persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei, a ameninţării cu divulgarea
informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane, precum și a altor mijloace.
Din punct de vedere criminologic, traficul de fiinţe umane poate fi definit ca fiind o
formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate care constă în comerţul cu oameni
sau cu organe și ţesuturi ale lor, în scopul extragerii de profituri considerabile, speculînd o
anumită cerere și ofertă existentă în acest sens.
Lipsa unei definiţii clare a infracţiunii de trafic de persoane reprezintă un obstacol ce
împiedică prevenirea eficientă și urmărirea penală, recunoașterea drepturilor omului, cercetarea
fenomenului, elaborarea și coordonarea unei politici eficiente, cooperarea internaţională în
scopul combaterii acestui flagel. O definiţie distinctă a traficului facilitează de asemenea
cooperarea internaţională, de exemplu: cazul în care se pune problema dacă acţiunea de trafic
săvîrșită într-o altă ţară este pasibilă de pedeapsă jus civile, potrivit legilor naţionale.6
De precizat că definiţia propusă are un caracter criminologic şi nu trebuie să fie
confundată cu cea juridico-penală. Din punct de vedere criminologic, traficul de fiinţe umane
este privit drept fenomen social, urmărindu-se surprinderea esenţei lui, în timp ce ştiinţa
dreptului penal se axează pe unele manifestările concrete ale fenomenului (fapte separate), iar
celelalte cunoştinţe el le preia de la criminologie. Definiţia criminologică are, prin urmare, un
caracter natural, ea reflectă realitatea aşa cum este şi serveşte la cunoaşterea fenomenului, iar cea
juridico-penală are un caracter formal, tehnic şi serveşte la înfăptuirea reglementării relaţiilor
sociale, represiunii penale şi a actului de justiţie. Astfel, cunoaşterea criminologică o precedă pe
cea juridică penală, oferindu-i acesteia din urmă fundamentul informaţional-conceptual necesar.
În temeiul considerentelor prezentate, putem menționa următoarele trăsături caracteristice
ale traficului de ființe umane:
 Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe
deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de
mileniu;

6
Vidaicu M., Dolea Ig. Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual). Suport de curs,
Chişinău, Ed., „Nova Imprim” SRL 2009, p. 11-12.

12
  Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), reţele
regionale și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe
baza cărora se realizează activitatea de traficare);
 Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susţin traficul
sînt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, către Est, unde piaţa prostituţiei este
mai tentantă;
 Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sînt reduse la condiţia de
„marfă”, sînt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare;
 Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul
de persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fiind favorizat de procesul general al
globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne;
 Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriașe pentru traficanţi, care
reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuare a activităţilor ilicite. Prostituţia (în
general, exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) constituie principalul scop al traficului și
modalitatea de obţinere a celor mai mari cîștiguri. De asemenea, traficul de fiinţe umane se
realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de infracţiuni prin constrîngere, de către
victimele traficului și prelevării de organe (victimele sînt bărbaţi, femei, copii).
Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului traficului de fiinţe umane, putem
evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:7
 Este o formă de manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă trăsăturile
caracteristice acestui tip de criminalitate, are o esenţă identică și se supune legilor de existenţă
proprii fenomenului din care face parte. Traficul de persoane este organizat de grupuri criminale
clandestine care sînt adesea implicate și în alte tipuri de criminalitate organizată. Structurile
acestor grupuri sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii
structurate la nivel internaţional.
 Este o formă de violenţă, deoarece victimele traficului sînt supuse adesea unor forme de
violenţă care le afectează foarte grav.

1.2 Cauzele care determină apariţia şi evoluția traficului de fiinţe umane

7
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p. 12.

13
 Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă și vertiginoasă în ultimii ani,
devenind o problemă naţională dar şi internaţională.
Fenomenul dat nu este unul episodic, dat fiind faptul că implică un număr din ce în ce
mai mare de persoane, cunoscând profunde conotaţii de ordin social şi economic, demonstrând
astfel încălcarea profundă a drepturilor fundamentale ale omului şi devenind o problemă ce se
agravează din ce în ce mai constant.
Traficul de fiinţe umane poate fi considerat o formă extremă a migraţiei ilegale care,
chiar dacă are dimensiuni reduse, este, oricum, un fenomen îngrijorător, deoarece el constituie o
încălcare serioasă a drepturilor omului, ce nu poate fi acceptată într-o societate democratică şi
civilizată. Consecinţele sunt dramatice, dacă avem în vedere obiectivele individuale de
dezvoltare pe termen lung, demnitatea persoanelor ca fiinţe umane şi imaginea lor în
comunitate.8
Deşi fenomenul ia amploare în întreagă lume, nu doar în ţara noastră, el se manifestă cu
precădere în zonele în care lipsesc o legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficient
între instituţiile guvernamentale şi societatea civilă. De aceea, un prim aspect care priveşte
traficul de persoane trebuie raportat la cauzele care i-au determinat apariţia.
Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestui fenomen au rămas practic aceiaşi,
însă datorită tendinţelor de industrializare, internaţionalizare şi globalizare au apărut şi cauze noi.
O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şi proliferarea fenomenului
traficului de fiinţe umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă gruparea acestora.
Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europei au avut drept rezultat schimbări
politice, sociale şi culturale care, la rândul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei
şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii între bărbaţi şi femei. În ultimii ani,
această tranziţie a creat situaţii de criză , răspândirea traficului fiind efectul feminizării sărăciei şi
a migraţiei pe piaţa muncii. Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale
şomajului combinată cu sărăcia motivată de remunerarea proastă a muncii şi cu ocaziile de a
emigra au determinat considerarea emigrării în ţările mai dezvoltate, ca unică soluţie.
Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea fenomenului
traficului de persoane; traficul şi corupţia se completează reciproc, prin aceea că traficul creează
multiple oportunităţi care au ca finalitate coruperea funcţionarilor publici şi crearea premiselor
de subminare a întregului efort depus de alţi factori pentru combaterea acestui fenomen.

8
Mateuţ Gheorghiță, Ştefăroiu Nicoleta, Petrescu Violeta E., Prună Raluca A., Târniceriu Radu , Luca Sofica, Gafa
Georgeta L, Dublea Aurel, Iovu Daniel, Onu Elena, Luca Cătălina, Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă.
Infracţiune, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi 2005, p. 10.

14
 Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi
reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o economie mai
dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice formă de migraţie
legală, situaţie care favorizează traficul. Internaţionalizarea grupărilor criminale, profiturile mari
obţinute în urma traficului de femei; astfel, Interpolul califică traficul ca fiind crima cu cea mai
rapidă ascensiune din lume, iar O.N.U. accentua că traficul a devenit un business global cu o
cifră de afaceri de 7 miliarde de dolari.9
Traficul de fiinţe umane nu constituie nişte manifestări criminale sporadice, ci s-a
transformat în societatea noastră, ba chiar în întreaga Europă şi alte zone de pe mapamond, într-
un veritabil fenomen social, adică are un caracter de masă şi influenţează într-o măsură
considerabilă şi nefastă procesele sociale, perturbînd bunul mers al societăţii. Acest fapt reclamă
imperios întreprinderea unor acţiuni eficace în vederea stopării fenomenului. Pentru a reuşi în
acest sens este însă indispensabil a releva cauza care îl generează şi condiţiile care îl favorizează.
Or, în lipsa cunoştinţelor menţionate, tentativele de prevenire şi contracarare a traficului de fiinţe
umane riscă să eşueze lamentabil.10
Cauza traficului de fiinţe umane constă în formarea unei oferte imense de braţe de muncă
ieftine în societatea noastră, datorită sărăciei accentuate, ca răspuns la o cererea extinsă la braţe
de muncă ieftine în ţările prospere sau cu economii în ascensiune, în special din Europa şi
Orientul apropiat, destinate muncii la negru, şi viceversa, situaţie care a fost speculată, în scopul
obţinerii pe cale criminală a unor profituri consistente, de nişte indivizi certaţi cu legea. De
subliniat că această cerere şi ofertă s-au condiţionat, în mare parte, reciproc, iar criminalii s-au
organizat în grupuri şi reţele criminale multiple şi periculoase, datorită posibilităţilor largi de a
opera nestingherit.11
Fenomenul traficului de fiinţe umane este generat de o serie de factori care favorizează
nu doar apariţia acestui fenomen, dar și menţinerea constantă a nivelului acestuia. Astfel, o gamă
întreagă de factori contribuie la dezvoltarea traficului de fiinţe umane, ale cărui cauze pot fi
calificate, fără îndoială, ca fiind „structurale”. Trebuie menţionate în mod deosebit următoarele:
 inegalităţile de dezvoltare economică între ţări, care incită persoanele să își părăsească
ţara de origine și să își caute un serviciu mai bine plătit în străinătate;

9
www.migraţie.md
10
Bujor Valeriu.„О сущности преступности”, Editura „Lyceum”, Chişinău, 1988; Bejan Octavian şi Bujor Valeriu,
Interes şi crimă, Chişinău, 2004; Bujor Valeriu, Esenţa fenomenului crimă (criminalitate), Legea şi viaţa,
nr.10/1994.
11
Traficul de persoane: Cifre, Tendinţe, Oameni, perioada 2001-2003, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

15
  transformarea progresivă a fluxurilor migratoare: dacă în trecut femeile erau cele care
veneau pentru a se alătura împreună cu copiii capului de familie care emigrase într-o ţară mai
bogată, situaţia tinde să se modifice în zilele noastre. Acum multe femei au devenit ele însă și
capul familiei și încearcă să emigreze pentru a-și găsi de lucru și a le putea trimite bani copiilor
și familiilor rămase în ţara de origine; de o manieră mai generală, femeile nu mai ezită să își
caute un loc de muncă în străinătate;
 statutul femeii: statutul femeii faţă de cel al bărbatului – atît în ţara de origine, cît și în cea
de destinaţie – este un alt factor al traficului. În ţările de origine femeile nu au întotdeauna
aceleași posibilităţi profesionale sau economice ca bărbaţii, ele sînt mai atinse de sărăcie, ceea ce
le poate împinge la dorinţa de a emigra. În ţările de destinaţie atitudinea unei anumite părţi a
populaţiei masculine joacă și ea un rol: prejudecăţile sexuale, uneori atinse de viziuni rasiste,
creează existenţa efectivă a unei cereri, în anumite ţări, de femei din anumite ţări, deoarece se
crede că acestea sînt „supuse”, „nesofisticate” sau „exotice”;
 situaţiile de criză și/sau conflict: orice situaţie de acest tip creează o situaţie de non-
legalitate (prăbușirea sau absenţa structurilor juridice tradiţionale), care este deosebit de
favorabilă dezvoltării tuturor tipurilor de trafic, inclusiv a traficului de fiinţe umane. Guvernele
sînt invitate să își concentreze eforturile în lupta împotriva sărăciei și în asistenţa de dezvoltare
ţinînd cont de traficul de fiinţe umane și de consecinţele acestuia.12
În Republica Moldova, ca în majoritatea ţărilor est-europene, tranziţia spre o societate
democratică s-a dovedit a fi un proces lung şi dureros, mai ales din punctul de vedere al
securităţii sociale. Unul dintre efectele acestei tranziţii prelungite a fost scăderea calităţii vieţii.
Numărul locurilor de muncă a scăzut dramatic, iar rata şomajului a crescut. Datele statistice arată
că cele mai afectate sunt femeile, ele fiind primele care îşi pierd locul de muncă. Pe fundalul
sărăciei, lipsei de perspective, a violenţei în familie, a apartenenţei la familii dezmembrate, multe
tinere ajung în situaţia de a accepta diferite oferte dubioase.13
Convenţional, factorii care contribuie la apariţia fenomenului traficului de fiinţe umane
pot fi divizaţi în două categorii:14
1) factori de îndemn: ţările în tranziţie, discriminare sexual, violenţa îndreptată împotriva
reprezentanţilor unui sex, șomajul și discriminarea pe piaţa muncii, factori sociali.
2) factori de ademenire: cererea de forţă de muncă ieftină sau de alte servicii exploatatoare,
realizarea avantajelor pe care le oferă viaţa în statele vestice bogate.
12
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p. 61.
13
contabilsef.md.
14
Ibidem, p.62-63.

16
 O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia fenomenului traficului de fiinţe
umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă clasificarea acestora în următoarele categorii.
Cauze macro-sociale
a) Factori socio-economici
Nivelul de trai
Problemele economice care afectează numeroase ţări furnizează un teren propice de
recrutare pentru organizaţiile criminale, constituind, totodată, și motivul pentru care aceștia
reușesc cu relativă ușurinţă să corupă funcţionarii de stat, pentru a obţine vize sau pașapoarte,
pentru a facilita traficul ori a scăpa de vigilenţa serviciilor represive. Cauzele principale care
amplifică acest fenomen sînt legate de sărăcia existentă în anumite zone ale globului, de
instabilitatea politică și conflictele din unele ţări.
Altă cauză a creșterii în intensitate a acestui gen de activitate criminală poate fi
considerată și cîștigarea unor profituri consistente de către traficanţi, cu un risc oarecum scăzut,
ceea ce reprezintă o motivaţie importantă pentru aceștia. În unele cazuri, traficanţii au
demonstrat că sînt în stare să obţină documente și vize false pentru persoanele traficate, chiar și
prin cumpărarea acestora de la unele ambasade ale statelor occidentale.
Sărăcia este una dintre cauzele care afectează apariţia fenomenului traficului de fiinţe
umane în Republica Moldova.
În condiţiile dezvoltării economice și sociale, precum și datorită schimbărilor
sociopolitice din societate, nivelul de trai al populaţiei devine unul dintre punctele-cheie în
determinarea cauzelor unor fenomene, cum ar fi traficul de fiinţe umane.
Nivelul educaţiei este un alt factor ce influenţează nivelul sărăciei. Rata sărăciei
evoluează într-o direcţie invers proporţională cu nivelul de educaţie al capului gospodăriei și sînt
puternic corelate. O gospodărie al cărui cap de familie nu are studii primare este de circa 5 ori
mai predispusă să trăiască sub pragul sărăciei decît gospodăria unui absolvent de facultate.
Analiza sărăciei după sex și locul de trai confirmă că atît femeile, cît și bărbaţii se află
la un nivel identic al sărăciei, de 30%. Situaţia se diferenţiază după mediile de reședinţă. 15
Astfel, majoritatea declaraţiilor cuprinse în studiile de caz, referitoare la motivaţia alegerii
prostituţiei ca ocupaţie, relevă faptul că motivul determinant al practicării prostituţiei în ţară, dar,
mai ales, în alte ţări, îl constituie situaţia materială foarte precară dar și a perspectivelor de
ameliorare a acestei stări pe viitor.
Șomajul

15
. Vidaicu Mihaela., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p. 63-64.

17
 Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europei au avut drept rezultat schimbări
politice, sociale și culturale care, la rîndul lor, au determinat o creștere a sărăciei și a ratei
șomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii între bărbaţi și femei. În ultimii ani,
această tranziţie a creat situaţii de criză, răspîndirea traficului de ființe umane.
Săraci şi fără posibilităţi de a găsi un loc de muncă remunerat decent oamenii şi-au
orientat, inevitabil, speranţele spre ţările prospere. 16 Acolo ei au descoperit, în schimb, o
deschidere faţă de braţele de muncă ieftine, provenite din exterior. Atraşi irezistibil de „salariile
uriaşe” în raport cu posibilităţile de acasă concetăţenii noştri au luat calea străinătăţii. Ca
răspuns la oferta concetăţenilor noştri, dar şi ai altora din statele ex-socialiste, în ţările prospere
din Europa occidentală cererea la braţe de muncă ieftine s-a extins progresiv. În acest fel, tot mai
mulţi şi mai mulţi concetăţeni de-ai noştri au plecat în căutarea unui loc de muncă în străinătate,
formînd, de-a lungul anilor, un exod masiv. Oamenii au fost nevoiţi să plece de cele mai dese ori
în alte state (cu excepţia celor din spaţiul C.S.I. şi România) pe căi ilegale şi să muncească la
negru, deoarece cadrul normativ existent nu le oferea posibilitatea să muncească legal în
străinătate.
De asemenea, putem specifica17 că o cauză a nivelului ridicat de șomaj o constituie faptul
că cele mai multe dintre victime aparţin unor familii în care unul dintre părinţi, sau chiar ambii,
sunt şomeri, confruntându-se cu mari dificultăţi materiale, sau ele însele au o situaţie familială
grea, fiind abandonate de soţi şi având în întreţinere.
În ultimii ani această tranziţie a creat situaţii de criză, răspândirea traficului fiind efectul
feminizării sărăciei şi a migraţiei pe piaţa muncii. Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin
ratele ridicate ale şomajului (pe piaţa muncii femeile sunt ultimele angajate şi primele
concediate, în acest mod fiind împinse tot mai mult către sectoarele neconvenţionale ale
economiei, trebuind să muncească „la negru” pentru a-şi câştiga existenţa, unul dintre cele mai
profitabile sectoare de pe piaţa muncii la negru fiind industria sexului), combinată cu sărăcia
motivată de remunerarea proastă a muncii şi cu ocaziile de a emigra au determinat considerarea
emigrării în ţările mai dezvoltate, ca unică soluţie.
b) Factori demografici

16
Potrivit Notei informative cu privire la totalurile Recensămîntului populaţiei din 2004, prezentată de Biroul
Naţional de Statistică al Republicii Moldova, din numărul total al persoanelor aflate peste hotare, 87,7% au plecat la
muncă sau în căutarea unui loc de muncă, www.statistica.md/recensamint/NI_migratia_pop, 31.05.2006. Totodată,
conform rezultatelor Sondajului de opinie privind gradul de informare a populaţiei din R.M. despre fenomenul
migraţiei, realizat de Centrul Internaţional „La Strada”, 80,8% dintre respondenţi au afirmat că moldovenii pleacă
peste hotare în scop de muncă, www.lastrada.md/TF/sondaj, 13.07.2006.
17
UNICEF, Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane, 2004, p. 7.

18
 În conformitate cu cercetările realizate în cadrul Strategiei Naţionale de dezvoltare
pentru anii 2008-2011, situaţia demografică în Republica Moldova are următoarele
particularităţi:
 Datele recensămîntului din anul 2004 confirmă tendinţa de scădere a populaţiei ţării,
determinată, în special, de descreșterea ratei natalităţii și migraţia populaţiei. Conform situaţiei
de la 1 ianuarie 2007, populaţia stabilă a ţării constituia 3,58 milioane locuitori. Între anii 2000-
2006, numărul populaţiei s-a redus cu 62,0 mii persoane.
 Analiza structurii pe vîrste a populaţiei denotă intensificarea procesului de îmbătrînire
demografică a societăţii. Vîrsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 33,4 ani în 2000 pînă la
35,6 ani în 2007, plasînd Republica Moldova în grupul ţărilor cu populaţie „adultă”. Scăderea
natalităţii a determinat reducerea în termeni absoluţi și relativi a populaţiei tinere.
 Diferenţieri în structura pe vîrste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial,
determinate fiind de variaţia teritorială a fenomenelor demografice și a mișcării migratorii a
populaţiei. În mediul rural, ponderea populaţiei vîrstnice este mai mare decît cea din mediul
urban de 1,4 ori.
Migraţia forţei de muncă joacă un rol aparte în evoluţia situaţiei demografice și continuă
să fie o problemă importantă pe termen mediu și lung. Migraţia externă se caracterizează prin
exodul masiv al persoanelor de vîrstă reproductivă și economic activă. Ponderea cea mai
însemnată din rîndul acestora o deţin persoanele cu vîrsta 20-29 de ani (40,3%), urmaţi de cei cu
vîrsta între 30 și 39 de ani (22,1%).18
c) Factori educaţionali
Cele mai multe dintre persoanele care sunt traficate nu şi-au încheiat ciclul obligatoriu de
educaţie. Ele nu a o calificare adecvată, nu au experienţă pe piaţa muncii şi, astfel, sunt mai
vulnerabile. Vulnerabilitatea este invers proporţională cu nivelul de educaţie. Cei mai vulnerabili
(circa 40%) sunt cele care nu au terminat liceul, având vârsta cuprinsă între 15-20 de ani. În
ultimii ani vârsta persoanelor traficate a scăzut chiar la 12, 13 ani.
În opinia lui Petru Blanda „Educaţia” – ca rezultantă a nivelului pregătirii şcolare şi
profesionale, dar şi ca nivel al educaţiei receptate şi sedimentate în plan familial şi social, este
factor de formare a responsabilităţii, înţeleasă nu neaparat în sensul asumării unei obligaţii
anume, sau ca adoptarea unei conduite conforme normelor sociale ale momentului, ci şi
capacitate de raportare lucidă, realistă, la complexul de circumstanţe ce se succed în viaţa
personală şi în care se include, decisiv, alternativele ocupaţionale” .19
18
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .67.
19
Blanda P., Traficul de femei şi copii, Ed. Pildner&Pildner, Târgovişte, 2003, p.86

19
 În acelaşi timp educaţia este corelată cu sărăcia, în sensul că la „nivel macro-economic se
remarcă o achiziţionare precară a cunoştinţelor de către copilul care provine dintr-o familie
săracă, unde educaţia nu este recunoscută ca şi valoare”. În familiile sărace, „cu surse de venit
inconstante sau insuficiente, slujba nu este percepută ca generatoare de sens social”. 20
Carenţele educaţionale pot fi considerate ca fiind cele ce precipită, de fapt, procesul
angajării în prostituţie sau proxenetism, poziţionînd subiectul în imposibilitatea altei alegeri.
Practic, gradul de instruire reprezintă cel mai important factor determinant al unei conduite care,
în final, mai ales în cazul prostituţiei, aduce celei ce o adoptă postura de victimă. El apare ca o
rezultantă a educaţiei receptate și sedimentate în familie, a pregătirii școlare și profesionale, a
percepţiei experienţelor proprii.21
d) Factori socio-culturali
Dezvoltarea fenomenului traficului de persoane, reflectă un complex de mentalităţi ale
societăţii care conduc la devalorizarea fiinţei umane în favoarea cîştigului material. Totodată este
rezultatul confuziilor, frustrărilor, inhibiţiilor (transformate apoi în exhibiţii), reprimărilor
referitoare la sexualitate, pe plan national şi mondial, ceea ce constituie terenul excelent pentru
comercializarea relaţiei umane referitoare la sexualitate. Prostituţia reprezintă de altfel, doar una
dintre faptele mozaicului de manifestări sexuale aberante, alături de homosexualitate,
transsexualitate, pornografie, corupţie sexuala, pornografie infantilă, etc. ai căror protagoniști au
grave deficienţe psiho-caracteriale.
De asemenea, traficarea prostituatelor reflectă mentalitatea de devalorizare a femeii în
raport cu bărbatul: în timp ce bărbaţii care cumpără favoruri sexuale continuă să rămînă persoane
respectabile, femeile care le vînd aceste favoruri sunt stigmatizate, iar la nivelul percepţiei
generale, chiar dacă în relaţia proxenet-prostituată aceasta din urmă este în cele mai multe cazuri
o victimă, ea este mai culpabilizată decît proxenetul care o exploatează. 22
În general, interesul natural pentru cunoaşterea sexualităţii, care apare la vârste destul de
mici, este ignorat, reprimat, ridiculizat, încărcat de sentimente de ruşine şi vinovăţie, creionându-
se astfel toate premisele pentru o exploatare a sexualităţii în condiţii de promiscuitate.
Desele atitudini ale mass-media, pentru care tematica sexuală şi, implicit, cea referitoare
la traficul de femei, constituie doar prilejul unor subiecte incitante, iar nu unul de aducere în
atenţia opiniei publice.

20
Spânu Mariana, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Ed. Tehnică, Chişinău, 1998, p.
61-62.
21
Mateuţ Gh, Petrescu Violeta Elena , Ştefăroi Nicolta – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune.
Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi. 2005, pag. 39;
22
Toader T., Drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002, pag.130.

20
 Cauze micro-sociale
a) Mediul familial
Mediul familial influenţează considerabil dezvoltarea personalităţii umane. Considerent
din care, în cazul traficului de fiinţe umane, mediul și dezvoltarea familiei de multe ori constituie
un factor dacă nu determinant, atunci destul de important. În general, este vorba de familii în
care alcoolismul, violenţa și antecedentele penale sînt o constantă, ca și lipsa afecţiunii parentale.
În plus, în multe cazuri se întîlnesc episoade traumatizante în care subiecţii au fost supuși
violului, incestului, maltratării, abuzurilor diverse, abandonului familial. De această situaţie
profită unii dintre traficanţi, care mimează faţă de victime interese de natură afectivă.
Violenţa în familie conduce la sporirea gradului de vulnerabilitate faţă de traficul de fiinţe
umane. Conform datelor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, majoritatea victimelor
traficului de fiinţe umane asistate au fost supuse violenţei în familie și, în consecinţă, erau
disponibile să se confrunte cu un grad sporit de risc pentru a evita abuzul la care erau supuse.
Deși pe parcursul anilor cadrul legislativ necesar pentru prevenirea și combaterea acestor
fenomene a fost îmbunătăţit prin adoptarea unor legi de bază cu privire la traficul de fiinţe
umane, violenţa în familie, șanse egale între bărbaţi și femei etc., pentru aplicarea eficientă a
acestor legi este nevoie de a consolida în continuare mecanismele de implementare. 23
Climatul familial din care provin persoanele traficate sau implicate în trafic îşi pun
amprenta asupra comportamentului şi orientării ocupaţionale. Este vorba, în general, de familii în
care alcoolismul, violenţa şi antecedentele penale sunt o constantă, ca şi lipsa afecţiunii
parentale. În plus, în multe cazuri se întâlnesc episoade traumatizante în care subiecţii au fost
supuşi violului, incestului, maltratării, abuzurilor diverse, abandonului familial. 24
b) Apartenenţa la diferite grupuri
Nivelul scăzut de instruire, o anumită incapacitate de adaptare conferă persoanelor
traficate o viziune deformată referitoare la propria integrare în viaţa socială. Cazul tinerelor pe
care le introduc prietenii în reţelele de prostituţie, al elevelor cu o conduită libertină faţă de
sexualitate, care fac din prostituţie o distracţie, iniţial în grupul pe care îl frecventează, ajungînd
apoi la profesionalizare, pe măsura creșterii dorinţei de cîștiguri materiale, cazurile de prostituţie
mascată de diverse ocupaţii din domeniul modelling-ului etc. demonstrează încă o dată
interdependenţa dintre apartenenţa la un anumit grup social și modul de viaţă ales, gradul de
influenţare la care poate fi supusă o persoană.

23
Vidaicu M., Dolea Ig.,Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .70.
24
Blanda P., Traficul de femei şi copii, p. 90.

21
 Femeile care se prostituează în ţara lor de origine sînt cele mai expuse riscului de a fi
traficate. Industria sexului în ţări precum Bulgaria, Moldova și România este organizată după
principii oarecum asemănătoare. Prostituţia locală este controlată aproape în întregime de
proxeneţi și se bazează pe un sistem de trafic intern. Dificultatea tragerii la răspundere a
traficanţilor se datorează faptului că sistemul de organizare a reţelelor de trafic este bine pus la
punct și sprijinit de funcţionarii locali corupţi. Atît România, cît și Republica Moldova
reprezintă, în special, ţări de origine și de tranzit pentru victimele traficului internaţional de
persoane.25
Factori endogeni, predispozanţi
a) Factori individuali
Cele mai semnificative par să fie deficienţele structurale ale personalităţii subiectelor
implicaţi în trafic: cele moral-caracteriale, labilitate psihică, alienare. Unele pot fi consecinţe ale
debutului vieţii sexuale la vîrsta adolescenţei sau ale agresării sexuale anterioare (în familie, în
grupul de cunoscuţi, la locul de munca ocazional,etc).26
În același timp, dorinţa de realizare şi independenţă – lipsa locurilor de muncă şi lipsa
unui venit fac ca femeile să depindă, financiar, de părinţi sau de soţi; astfel, ele cad în capcana
traficanţilor, care le promit venituri substanţiale care să le permită să fie independente faţă de
soţi sau părinţi. În plus, ele doresc să scape dintr-un mediu familial caracterizat de violenţă, unde
sunt abuzate sau neglijate. De asemenea, rezidenţa într-o aglomerare urbană – conform
cercetărilor, fetele care locuiesc în mediul urban sunt mai predispuse la a cădea în capcana
traficanţilor. În localităţile urbane mari, controlul social este redus. În cadrul comunităţilor mici,
există un set de sancţiuni asociate normelor comunitare tradiţionale.
Locuirea într-un mediu instituţional – fetele care au trăit în mediul instituţional cad în
capcana traficanţilor, datorită faptului că la vîrsta de 18 ani, cînd părăsesc instituţiile nu au
locuinţă şi nici un loc de muncă de unde să obţină venituri.
Vîrsta – femeile care cad cel mai repede pradă traficanţilor au vîrste cuprinse între 15 şi
25 de ani.
Expunerea la poveşti de migraţie de succes – experienţele de migraţie de succes
prezentate de mass-media sau de către cercul de cunoscuţi generează reprezentări sociale asupra
unor destinaţii văzute ca salvatoare, pentru starea în care se află victimele. 27
b) Lipsa generală de informare

25
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .70-71.
26
www.Osce.org.
27
Petrescu Claudia, Traficul de femei – o problemă a societăţii moderne , www.revistacalitatea vieţii.ro.

22
 Deşi traficul ia o amploare din ce în ce mai mare şi vizibilă, cel puţin la nivelul
autorităţilor abilitate să gestioneze situaţia, există în continuare o lipsă de informare frapantă la
nivelul întregii societăţi, referitoare la riscurile şi situaţiile traumatizante la care sunt supuse
persoanele traficate şi, în acelaşi timp, la metodele uzuale ale traficanţilor, de racolare a
victimelor. Metoda cea mai des întîlnită este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării
legale a unei ocupaţii bine plătite în străinătate, iar aceasta înca persistă, deoarece fetele recrutate
au un nivel scăzut de instruire şi nu pot percepe inadvertenţele din argumentele traficanţilor,nu
sunt în măsură să ceară informaţii suplimentare, dar şi dacă ar face acest lucru, nu ar avea de
unde să le obţină. Firmele care derulează contracte comerciale cu tinere cărora le promit plasarea
în diferite servicii în Occident nu sunt verificate sub aspectul corectitudinii informaţiilor oferite,
al realităţii unor contracte verificabile cu partenerii străini, al unor asigurări a contractelor. 28
Lipsa generală de informare poate fi remarcată prin :29
 Lipsa informaţiilor privind instituţiile implicate în procesul de migrare şi posibilităţile de
obţinere a unui loc de muncă în străinătate;
 Lipsa informaţiilor privind drepturile angajaţilor în străinătate;
 Lipsa informaţiilor privind ţara în care doresc să migreze pentru muncă (o imagine
iluzorie privind viaţa în ţările vestice).
Se face remarcat faptul că lipsa informaţiilor – informaţia reprezentând puterea, la ora
actuală – privind modalităţile legale de a munci într-o altă ţară (vârsta minimă legală, actele
necesare, pregătirea profesională) îi face vulnerabili în faţa unor promisiuni de slujbe foarte bine
plătite şi care nu necesită o pregătire specializată.30
Situaţia este de aşa natură că foarte mulţi oameni disperaţi din cauza sărăciei şi lipsei de
posibilităţi de a-şi cîştiga în ţară mijloace de trai sunt nevoiţi să plece la muncă în străinătate. Ei
însă nu au o cunoaştere corespunzătoare a pericolelor de a deveni victime în încercările de a
ajunge la muncă în statele prospere.
Este adevărat că datorită eforturilor întreprinse, în ultimii ani, de organizaţiile
neguvernamentale şi organismele internaţionale populaţia a fost întrucîtva informată în această
privinţă. Totuşi, e nevoie a persevera în această direcţie, deoarece există segmente importante ale
populaţiei rămase insuficient informate, dar care constituie potenţiale victime ale traficului de
fiinţe umane. De remarcat că mulţi cetăţeni, deşi au aflat despre existenţa comerţului cu oameni,

28
www.Osce.org.
29
Salvaţi Copiii, Raport privind traficul de copii, România, martie 2004, p. 36.
30
Vidaicu M., Ig., Dolea, Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .71.

23
nu au sesizat pericolul care planează realmente asupra lor, iar cei care l-au sesizat, totuşi, nu
cunosc cum concret să evite a cădea victimă.
Pe lângă factorii de natură emoţională există şi o serie de factori de natură psihologică, ce
se constituie la nivel individual în predispoziţii pentru o astfel de orientare ocupaţională:
− deficienţe structurale ale personalităţii persoanelor implicate în trafic: labilitate psihică,
alienarea, orientarea antisocială;
− consecinţele debutului vieţii sexuale din perioada adolescenţei, precum şi ale agresării
sexuale anterioare, fie în mediul familial, în grupul de prieteni sau la locurile de muncă
ocazionale;
− disponibilitatea de a exercita ocupaţii aparent interesante, ce permit o serie de avantaje:
venituri substanţiale, întâlniri cu „personalităţi”, posibilităţi de călătorie şi afirmare în alt context
social.31
Putem spune că sărăcia, şomajul, discriminarea pe piaţa muncii, violenţa domestică şi
abuzul le determină pe femei şi tinere, în general, la naşterea unei dorinţe de „evadare către o
lume mai bună,” astfel încît ofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate cu uşurinţă, astfel
în scopul înlăturării cauzelor traficului de ființe umane considerăm necesar de a spori eforturile
statului cît și a societății civile pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.

1.3 Analiza statistico-criminologică a traficului de fiinţe umane în Republica

Moldova
Trebuie să menționăm faptul că, scopul și obiectivul analizei statistico-criminologice a
fenomenului traficului de ființe umane în Republica Moldova, este de a facilita luarea deciziilor
la nivel înalt, privind combaterea traficului de fiinţe umane (TFU). Aceasta include o analiză a
amenințărilor traficului de ființe umane pentru Republica Moldova, a vulnerabilităților care pot fi
exploatate şi a eventualelor prejudicii care pot fi cauzate țării.
Astfel, în baza acestei analize, se vor face estimări ale situațiilor pe viitor, se vor trage
concluzii şi se vor propune recomandări pentru implementarea strategiilor anti-trafic şi
îmbunătățirea mecanismului național pentru prevenirea şi combaterea traficului de ființe umane.
Pe segmentul pedepsirii traficanților, pe parcursul a 3 ani au fost înregistrate 515 cauze penale
privind TFU, dintre care 90 de cauze penale se referă la TC. Eforturile organelor de drept au fost

31
Sondajul de opinie privind gradul de informare a populaţiei din R.M. despre fenomenul migraţiei, realizat de
Centrul Internaţional „La Strada”, www.lastrada.md/TF/sondaj, 13.07.2006; Traseul unor femei disperate: din satele
basarabeane, direct în bordelurile turceşti, Ordine şi lege, 2002, nr. 21-22, p. 8; Traficul de fiinţe umane prosperă în
sărăcie şi indiferenţă, Flux săptămînal, nr. 36 (367) din 20.09.2002; Они не навидят мужчин, Аргументы и
факты, nr. 29 (1134) din 18.07.2002.

24
considerabile și în efectuarea investigaţiilor financiare paralele, sechestrării bunurilor utilizate la
săvârşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni în vederea confiscării ulterioare în
beneficiulstatului.
În 2015, au fost înregistrate în total 189 cauze penale pe trafic de persoane (151 - pe
art.165 CP „Traficul de ființe umane” şi 38 – pe art. 206 CP „Traficul de copii”).
Menționăm că numărul crimelor de traficului de ființe umane înregistrate în 2015 se află
într-o ușoară creștere față de perioada analogică a anului precedent (aproximativ 8 %). Astfel, în
2014 au fost înregistrate în total 175 cauze penale pe trafic (151 – pe art. 165 CP şi 24 – art.206
CP). Acest fapt nu poate fi interpretat drept o ascensiune a fenomenului traficului de ființe
umane per ansamblu, or creșterea numărului cauzelor penale se datorează mai degrabă
consolidării eforturilor principalilor actori antitrafic în sensul depistării şi investigării pro active
a infracțiunilor de trafic de ființe umane.32
În anul 2015 au fost identificate 309 victime traficului de ființe umane, din care 242 -
sunt adulți şi 67-minori.
Din numărul total victime adulte:
− 153 persoane sunt de gen feminin sau 63% din numărul total al victimelor traficului
adulţi.
− 89 persoane sau 37% de gen masculin.
− Din numărul total de victime minore sunt 56 – fete sau 82% şi 11 – băieți sau 18% din
numărul total.
Persoanele traficate (adulți şi copii) au fost supuse exploatării în diferite forme:
 138 persoane (50%) –exploatării sexuale;
 135 persoane (43%) –exploatării prin muncă sau servicii forțate;
 28 persoane (4%) – exploatării în cerșit;
 6 persoane (2%) – exploatării în scop de prelevare de organe, țesuturi sau celule;
 2 persoane (1%) – exploatării în scopul antrenării în activități criminale;
49,2% din victime înregistrate în anul 2015 au fost traficate în același an, ceilalți au fost
recrutați şi exploatați în anii precedenți (2004-2014). Careva schimbări majore în anul 2015 în
raport cu 2014 în partea ce ţine de coraportul victimelor identificate nu se atestă. 33
Conform datelor statistice prezentate de către CCTP în anul 2016 au fost identificate 197
victime ale TFU (adulte).
32
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane , Chișinău 2016, p. 12.
33
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p.13.

25
 După criteriul gen al victimelor identificate – 95 sunt femei şi 102 sunt bărbaţi. În
comparaţie cu anul precedent ponderea victimelor femei descrește semnificativ.
Pe parcursul celor 3 ani, în cadrul SNR au fost asistate 335 de victime ale TFU și
repatriate 202 persoane. În această perioadă, instanțele de judecată au pronunțat sentințe în 98 de
cauze penale de TFU și TC, în privința a 145 de inculpați.34
Urmează a fi remarcat faptul menținerii tendinţei caracterului organizat manifestat prin
numărul mare a Grupărilor Criminale Organizate (GCO) identificate în 2015, deşi în comparație
cu 2014, puțin în scădere. Astfel în 2015 au fost identificate şi documentate 13 Grupări
Criminale Organizate (comparativ cu 17 GCO stabilite în 2014), specializate în comiterea
infracțiunilor de trafic de ființe umane, trafic de copii, proxenetism şi organizarea migrației
ilegale, dintre care: 4 CGO – specializate în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane şi
trafic de copii, în scop de exploatare sexuală comercială şi/sau prostituție, 3 GCO – specializate
în comiterea infracțiunii de proxenetism, 6 GCO – specializate în comiterea infracțiunii de
organizarea migrației ilegale.
În cadrul acestor 13 Grupări Criminale Organizate au fost identificați 41 suspecți
(20 reținuți şi arestați), 18 victime a TFU, 17 prostituate şi 27 migranţi.
Republica Moldova rămâne a fi o țară de origine a TFU - 69 % din cazurile de TFU
înregistrate în 2015 (art.165 şi art.206 CP RM) au fost cazuri de trafic transfrontalier/extern şi 31
% - de trafic intern/pe teritoriul țării (anul precedent fiind 85 % din cazurile înregistrate, trafic
extern).
Cazuri în care Republica Moldova apare ca țară de destinație pentru traficul de ființe
umane a cetățenilor străini, au fost documentate şi anterior în anul 2013 şi respectiv 2014. Făcînd
referință la cazurile menționate constatăm deja o tendință a apariției cazurilor de trafic spre
Republica Moldova, ca fiind țară de destinație.
În ce privește țările de destinație, în 2015 constatăm că dimensiunea geografică a
infracțiunii de trafic este variată, totodată principalele țări de destinație ale traficului extern
continuă să fie Federația Rusă, Turcia, „Republica Turcă Cipru de Nord” (în continuare - Cipru
de Nord), Emiratele Arabe Unite, Italia, Germania, Grecia şi alte țări.
Similar anului precedent 2015, în 2016 predomină traficul extern cu 89% (175 victime) față
de traficul intern înregistrat de 11% (22 victime). Totodată, se atestă o descreştere cu 16% a
numărului de victime exploatate în exteriorul ţării, față de cel din anul precedent.

34
Raportul naţional cu privire la implementarea Planului național de prevenire și combatere a traficului de ființe
umane pentru perioada anilor 2014-2016 și realizările în domeniu pentru anul 2016, Comitetul Naţional pentru
Combaterea Traficului de Fiinţe Umane, p. 7-11.

26
 Din perspectiva ţărilor de destinaţie, în 2016 imaginea de ansamblu a fenomenului de
trafic în Republica Moldova a suferit careva modificări, ce se datorează în mare parte apariţiei
unor noi ţări de destinaţie. Principalele ţări de destinaţie (din punctul de vedere al numărului de
victime) continuă să fie Federaţia Rusă, Turcia, regiunea Ciprul de Nord. Ţările noi de destinaţie
înregistrate în anul 2016 comparativ cu anul 2015, se referă la: Israel, Azerbaidjan, Austria.
Datele disponibile din acest 2015 arată, că Federația Rusă îşi păstrează statutul de
principală țară de destinație pentru victimele traficului de fiinţe umane din Republica Moldova –
121 persoane traficate (inclusiv 2 minori) au suferit pe teritoriul acestei țări, preponderent de pe
urma exploatării prin muncă -89 pers. (inclusiv un minor), exploatării în cerșit – 24 pers.
(inclusiv un minor) şi exploatării sexuale - 8 persoane. Trebuie de remarcat faptul, că numărul
victimelor exploatate în Federația Rusă în scop de cerșit şi sexual este în descreștere, pe cînd
numărul victimelor identificate exploatate prin muncă este în creștere, în raport cu anul 2014. Per
total, atestîndu-se o mică descreștere a victimelor traficului de fiinţe umane exploatate în
Federația Rusă, tendința păstrîndu-se din anii precedenți. Descreșterea se bazează mai mult pe
reducerea considerabilă a numărului de victime exploatate prin cerșit şi sexual (42 pers în 2014
vs 24 per. în 2015 şi respectiv 17 pers. în 2014 vs 8 pers. în 2015). Pe de altă parte, traficul de
fiinţe umane în scop de exploatare prin muncă a atestat o creștere în direcția respectivă (68 pers.
în 2014 vs 89 pers. în 2015).35
Turcia, EAU şi Ciprul de Nord rămân a fi principale ţări de destinație, pentru exploatarea
sexuală, păstrîndu-şi aceiași pondere ca şi în 2014. Totodată îşi confirmă poziția de țări de
destinații şi unele state din UE (cum ar fi Italia, Grecia, Germania), în special pentru traficul de
fiinţe umane în scop de exploatare sexuală. Este important de remarcat faptul, că Ciprul de Nord
a fost unica destinație în care a fost documentat un caz de trafic de fiinţe umane în scop de
prelevare de celule, cu 6 victime identificate.
Reieșind din analiza datelor statistice pe anul 2015 evidențiem următoarele aspecte ale
fenomenului traficului de ordin general :
1. Marea majoritate a cauzelor de traficului de fiinţe umane înregistrate reprezintă cauzele
de trafic transfrontalier/extern, în rezultatul cărora au suferit victime adulte (141 cauze sau 75%
din numărul total al cauzelor);
2. 5 scopuri de exploatare victimelor traficului de fiinţe umane (3 clasice și 2 relativ noi):
exploatarea sexuală; exploatarea prin munca; exploatarea în cerșit; exploatarea în scopul
prelevării de organe, țesuturi sau celule; exploatarea în scopul antrenării în activități criminale.

35
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015’’, Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 13-15.

27
 3. 5 direcții /zone geografice principale de destinație a TFU pentru Republica Moldova (3
clasice și 2 absolut noi):
a) Statele CSI (Federația Rusă şi Ucraina);
b) Uniunea Europeană (Grecia, Italia, Polonia, Germania, Franța, România, Spania etc.);
c) Orientului Apropiat (Turcia, Emiratele Arabe Unite, Georgia) şi Cipru de Nord, care în
mod condiționat pot fi referit la Zona Orientului Apropiat, întrucât ruta traficului spre Cipru de
Nord trece prin Turcia;
d) Orientul Îndepărtat (Japonia, China, Thailanda și Cambogia);
e) Africa (Benin și Libia).
Traficul de fiinţe umane transfrontalier în scopul exploatării sexuale la fel ca şi în 2014
rămîne a fi cea mai răspândită formă de acest gen din Republica Moldova – 66 cauze penale au
fost inițiate pe acest segment (54 % din cauzele penale inițiate peart.165 CP) şi 74 victime au
suferit de traffic de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale (35% din numărul total de victime
înregistrate pe art.165 CP).
Comparativ cu perioada anului 2014 se atestă o descreștere semnificativă atît din punct de
vedere a victimelor identificate, cînd şi din perspectiva numerelor cauzelor penale identificate. 36
În ceea ce privește destinațiile traficului de ființe umane, se confirmă ipoteza conform
căreia acest tip de exploatare este cel mai răspândit şi divers - el fiind prezent în toate cele 5 zone
de destinație traficului de fiinţe umane identificate şi respectiv cuprinde cel mai mare număr de
țări.
La fel ca și în anul precedent, predominantă în acest sens este zona Orientului Apropiat
spre care se referă 35 victime (47% din numărul total de victime traficate în acest scop), însă de
menționat este, că această zonă în anul curent, cuprinde 3 țări devenite deja destinații clasice,
precum: Turcia (17pers.), EAU (12pers.), Ciprul de Nord (6pers.).Spre deosebire de anul 2014
din rîndul țărilor de destinație, pentru acest tip de trafic a dispărut Libanul.
Zona UE, menține ferm poziția ocupată în anul precedent, cu 26 victime identificate în
anul curent, în comparație cu 24 victime identificate în 2014 și doar 5 victime identificate în
2013. Țările precum Italia (9 victime), Grecia (6 victime), Germania (4 victime), România (2
victime) își confirmă pozițiile de destinații clasice pentru zona UE. Totodată nu pot fi neglijate și
destinațiile noi apărute, cum ar fi Franța cu 4 victime identificate și Belgia cu o victimă a
traficului de fiinţe umane identificată în scopul exploatării sexuale.

36
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p.15-18.

28
 Acest fapt vine să confirme ipotezele (prognozele) menționate în Raportul CCTP pe anul
2014 privind popularizarea zonei UE ca destinațiea traficului de ființe umane, în contextul
liberalizării regimului de vize.
Zona statelor CSI de asemenea este o destinație importantă pentru exploatarea sexuală - 8
victime (în 2014 fiind identificate 17 victime) au fost înregistrate în această zonă, la care se
rezumă, la fel ca și în anul precedent, un singur stat- Federația Rusă. Este important de menționat
faptul, că se menține tendința de descreștere a victimelor exploatate sexual pe teritoriul
Federației Ruse. Respectiv, această zonă pierde considerabil din pondere înregistrînd cca. 11%
din numărul total de victime traficate în acest scop (în comparație cu 18% în 2014 și 39 % în
2013). În același timp, Federația Rusă se menține pe pozițiile de top a țărilor de destinație pentru
victimele din Republica Moldova, traficate în alte scopuri.
Zona Orientului Îndepărtat este o destinație absolut nouă pentru victimele exploatate
sexual. Astfel, fiind identificate 2 victime, fiind exploatate una în Cambogia și una în Thailanda.
Africa, la fel este o destinație nouă pentru victimele exploatate sexual, în anul de referință
fiind identificate 3 victime (2 exploatate în Benin și una în Libia).37
Traficul în scop de exploatare prin muncă şi servicii forțate (în continuare - exploatare
prin muncă) reprezintă un domeniu specific al fenomenului traficului de fiinţe umane în
Republica Moldova, care a evoluat considerabil în ultimii ani. Ca amploare traficul de fiinţe
umane în scopul exploatării prin muncă își menține tendința de apropiere spre indicii celui în
scop de exploatare sexuală. Din totalul cauzelor penale pe traficul de fiinţe umane din anul 2015,
traficul în scop de exploatare prin muncă reprezintă cca 37 % din cauzele penale inițiate pe
art.165 CP (45 cazuri), însă are o pondere mult mai mare la capitolul victime – în acest scop
fiind identificate 104 de persoane traficate sau cca. 50 % din numărul total de victime
înregistrate pe art. 165 CP.38
Din punctul de vedere al destinațiilor, în perioada de referință traficul de ființe umane în
scop de exploatare prin muncă a suferit unele schimbări comparativ cu anul precedent. Chiar
dacă numărul victimelor identificate în acest sens şi ponderea lor în numărul total al victimelor s-
a păstrat la același nivel, atît lista țărilor de destinație cît și zonele de destinație s-au diversificat.
Zona statelor CSI rămîne a fi predominantă pentru acest tip de exploatare, ba chiar mai
mult, numărul victimelor identificate fiind considerabil în creștere, cu 91 de victime identificate
în acest sens în comparație cu 69 victime în 2014. Federația Rusă rămâne a fi principala țară de

37
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 29.
38
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de personae, p. 29.

29
destinație (cu un decalaj uriaș fată de celelalte destinații) pentru trafic de fiinţe umane în scop de
exploatare prin muncă, cu o pondere de 84,6 % (88 victime) din totalul victimelor exploatate în
acest scop în afara RM.
Zona UE are o tendință ușoară de creștere, astfel fiind identificate 10 victime traficate
spre această destinație (în 2014 – 7 victime). Ascensiunea poate fi explicată prin posibilitățile
legale sporite de circulație şi călătorie obținute în urma liberalizării regimului de vize, astfel fiind
minimalizate riscurile şi costurile de transportare.
Orientul Apropiat, în anul de referință, este reprezentat prin regiunea autoproclamată a
Abhaziei, care oficial este în componența Georgiei. Astfel, fiind identificată o victimă a TFU
exploatată prin muncă în zona geografică a Orientului Apropiat.
Orientul Îndepărtat, care este destinație nouă pentru victimele traficului de fiinţe umane,
este reprezentată prin China, țară care a fost destinația a 2 victime exploatate prin muncă.
În perioada de referință, domeniile de exploatare au devenit mai diverse în dependență de
zonele de destinaţie identificate în acest scop. Astfel zona UE a devenit mai mult o regulă decît o
excepție, zona statelor CSI nu mai este unica zonă. Exploatarea prin muncă în zona statelor CSI
se efectuează preponderent în aşa domenii ca agricultură, construcții, menaj .
În comparație cu anul 2014, pentru zona CSI, situația din punctul de vedere al domeniului
de exploatare prin muncă, a suferit unele schimbări. Agricultura ne mai fiind deja un domeniu
preponderent. Astfel, în domeniul agriculturii au fost exploatate cca 40% din victimele
exploatate prin muncă. Domeniul agriculturii este unicul domeniu în care femeile sunt exploatate
în egală măsură cu bărbaţii. Domeniul construcțiilor, în anul 2015 a obținut o cotă egală cu cel al
agriculturii, în acest sens atestîndu-se tot cca 40%, fiind practic totalmente dominat de bărbați,
Totodată, alte 18 persoane sau 20% victimelor exploatate prin muncă au fost supuse exploatării
în diferite magazine, în condiții casnice, etc.
Zona UE devenind deja mai mult o regulă decît excepție, cu 10 victime identificate
exploatate în domenii precum: servicii hoteliere şi agricultură. În cazul unei victime nu a fost
posibilă de stabilit cu exactitate domeniile/sferele în care acestea au fost supuse exploatării. 39
În 2015, la fel ca şi în anul precedent, au fost inițiate 11 cauze penale pe trafic cu scop de
exploatare în cerșit pe art.165 CP, ce constituie 9% din totatul cauzelor penale inițiate şi au fost
identificate 24 de victime ceea ce constituie cca 11,5 % din numărul total de victime înregistrate
pe art.165 CP.Traficul cu scop de exploatare în cerșit rămîne a fi răspîndit numai în zona statelor
CSI. Principala țară de destinație pentru victimele TFU exploatate în cerșit a fost Federația Rusă

39
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, p. 30-36 .

30
cu o pondere de cca 96 % din totalul victimelor supuse acestei forme de exploatare. Ucraina îşi
reconfirmă statutul de destinație pentru acest tip de trafic şi spre deosebire de anul 2014
înregistrează o descensiune cu o singură victimă identificată în perioada de referință (4 victime
identificate în anul 2014).
Exploatarea în cazul TFU în scop de exploatare prin cerșit se rezumă la impunerea
victimelor să cerșească în locuri publice aglomerate (străzi principale, treceri subterane, metrou,
gări, etc.). Pentru acest tip de exploatare este specific faptul că victimele sunt în continuă
mișcare, schimbînd des localităţile /orașele.
În 2015 au fost înregistrate 56 infracțiuni de trafic intern, în rezultatul cărora 97 victime
(33 adulți şi 64 copii) au fost supuse exploatării în interiorul Republicii Moldova.
Reieșind din datele disponibile şi prin comparație cu anul precedent, putem constata că
traficul de ființe umane în interiorul țării nu a suferit schimbări radicală, deși numărul victimelor
a crescut vertiginos. Principalul scop al traficului intern rămîne a fi exploatarea sexuală cu 16
victime identificate (9 victime în 2014) în acest sens, urmat de exploatarea prin muncă cu 13
victime identificate, exploatarea prin cerșit cu 3 victime identificate şi o victimă identificată
exploatată în scop de antrenare în activități criminale.
Astfel, exploatarea prin muncă, revine la cifrele înregistrate în anul 2013, 12 victime
identificate.
Urmează a fi menționat faptul, că este pentru al doilea an consecutiv, cînd sunt
identificate victime exploatate în scop de antrenare în activități criminale pe teritoriul Republicii
Moldova, acest fenomen este alarmant.40
În concluzie, traficul de ființe umane reprezintă o formă particulară de manifestare a
criminalității organizate care constă anume în realizarea comerțului de oameni, de organe sau de
țesuturi ale acestora, cu scopul obținerii de profituri considerabile și avantajoase.
Fenomenul traficului de ființe umane cunoaște la ora actuală o creștere din ce în ce mai
constantă, devenind o problemă socială cu consecințe notorii pe plan național și internațional,
dat fiind faptul că influențează într-un mod considerabil întreaga societate.
Astfel, pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen, este indispensaabil de a analiza
cauzele ce-l favorizează.
Putem concluziona faptul că, cauzele ce determină apariția și evoluția traficului de ființe
umane sunt nivelul scăzut de trai, șomajul, nivelul scăzut de educație și lipsa de informare,
discriminarea, violența domestică și abuzul etc..

40
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, p. 36-43.

31
Analizând datele statistice din domeniu, observăm o mărire a numărului infracțiunilor și cauzelor
penale privind traficul de ființe umane din perioada anului 2015-2016 față de perioada anului
2014. Se observă de asemenea o ascensiune a numărului de victime ale traficului de ființe
umane, mai exact a victimelor de gen feminin, în același timp constatăm o tendință a apariției
Republicii Moldova ca țară de destinație.
Putem menționa faptul că fenomenul traficului de ființe umane a suferit modificări
esențiale în ceea ce privește apariția unor noi zone de destinație cît și a unor tipuri de
exploatoare. Astfel, pe lîngă cele 3 zone de destinație bine cunoscute ale traficului de ființe
umane pentru Republica Moldova și anume :zona statelor CSI, a Orientului Apropiat și zona
UE, se confirmă apariția unor 2 zone noi și anume: Orientul Îndepărtat și Africa. În același timp,
am putut constata o ascensiune a numărului de victime anume în zona UE, această zonă obținînd
o amploare nouă, devenind astfel o adevărată provocare pentru organele de drept.
Trebuie să mai accentuăm ideea că Republica Moldova sub influența factorilor externi,
pe lîngă poziția sa clasică de țară de origine a victimelor traficului de ființe umane devine treptat
țară de tranziție pentru cetățenii altor state.
Astfel, putem conchide că impactul social al acestui fenomen este unul considerabil
rezultînd din daunele de ordin moral, fizic și material, mai exact asupra libertății, cinstei și
demnității pe care le aduce persoanei, victimă a traficului de ființe umane.

II. CARACTERISTICA CRIMINOLOGICĂ A SUBIECȚILOR TRAFICULUI DE

FIINȚE UMANE
2.1 Profilul bio-psiho-social al traficantului de ființe umane
Nimeni nu se oferă să fie victimă a exploatării, fie că este vorba de exploatare în scopuri
sexuale, muncă sau pentru activităţi ilegale. Cu toate acestea, în funcţie de modul în care
percepem situaţia în care ne aflăm, tindem să acordăm încredere persoanelor care oferă soluţii
problemelor noastre. Caracteristicile prezentate mai jos schiţează personalitatea și profilul
recrutorului/traficantului de fiinţe umane:41
 vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani – majoritatea recrutorilor/traficanţilor au vârstele
menţionate, deşi există cazuri de traficanţi cu vârste mai mici sau mai mari. Potrivit stadiilor de
dezvoltare propuse de psihologul american Erick H. Erikson, acest grup de vârstă se
caracterizează prin dezvoltarea capacităţii de a întreţine relaţii intime ca urmare a formării
identităţii personale din stadiul anterior (12-18 ani). Această etapă de vârstă se caracterizează din
41
www.antitrafic.ro

32
punct de vedere psiho-social prin orientarea vocaţională şi structurarea carierei. În cazul
recrutorilor , experienţele de viaţă, valorile socio-culturale accesibile au determinat orientarea
spre activităţi cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative şi a suportului necesar
unei bune dezvoltări a identităţii personale.
 aspect fizic îngrijit – statisticile arată că traficul de persoane reprezintă una dintre cele
mai „profitabile” infracţiuni după traficul de arme şi droguri. Pe de altă parte, poveştile de succes
presupun reflectarea „realizărilor” prin vestimentaţie şi accesorii nu neaparat conservatoare, ci
mai degrabă conforme cu valorile socio-culturale ce promovează gusturi pentru produsele „de
marcă”. Toate acestea devin vizibile sub forma unui aspect fizic îngrijit ce promovează, alături
de ceilalţi factori, imaginea succesului promis.
 nivel de educaţie mediu – recrutarea şi traficarea persoanelor presupun abilităţi de
comunicare şi de persuasiune achiziţionate într-o formă de educaţie formală peste nivel minim.
Majoritatea recrutorilor sunt absolvenţi de licee sau şcoli profesionale, deşi acest criteriu nu este
unul general valabil; în multe cazuri experienţa de viaţă şi, implicit, experienţa în cadrul reţelelor
de crimă organizată au contribuit substanţial la „educarea” abilităţilor necesare.
 istoric de abuz în familie – cercetările psihologice confirmă teoria conform căreia
abuzatorul a fost, la rândul său, victimă. Dintre caracteristicile abuzatorului se pot enumera:
manifestările violente dintre părinţi, victimă a abuzurilor fizice şi/sau emoţionale în familie în
perioada copilăriei, stimă de sine scăzută, minimalizarea propriilor responsabilităţi, nevoia de a
impune şi de a controla persoanele cu care intră în contact.
 inteligenţa emoţională – termenul a fost introdus de Daniel Goleman în 1995; inteligenţa
emoţională însă a fost subiectul multor cercetări din domeniul psihologiei cunoscând mai multe
definiţii, de la „abilitatea de a procesa informaţii cu caracter emoţional ce includ în mod special
percepţia, asimilarea, înţelegerea şi managementul emoţiilor” (Mayer şi Cobb, 2000), la
caracteristicile sugerate de psihologul David Caruso în 2004: „identificarea cu acurateţe a
emoţiilor, folosirea emoţiilor, în procesul cognitiv; înţelegerea cauzelor diferitelor tipuri de
emoţii; acceptarea emoţiilor cu scopul dobândirii semnificaţiilor sentimentelor noastre” până la
„capacitatea mentală înnăscută ce ne oferă sensibilitatea emoţională şi potenţialul pentru
învăţarea abilităţilor de management al emoţiilor cu scopul maximizării şanselor de supravieţuire
ca specie (Steve Hein, 2005). În contextul fenomenului traficului de persoane, inteligenţa
emoţională reprezintă o caracteristică întâlnită în mod special în cazul recrutorilor care folosesc
tehnici de manipulare mai subtile, sugerând abilitatea unei persoane de a empatiza cu ceilalţi

33
pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celor din urmă, prin aceasta asigurându-şi atingerea
scopului final: recrutarea.
 face parte dintr-o reţea de traficanţi – definiţia traficului de persoane conform
Protocolului de la Palermo, 2000 face referire la un proces complex care necesită construirea
unor relaţii care să faciliteze parcurgerea tuturor etapelor de la recrutare, transportare, vânzare,
adăpostire până la exploatarea propriu-zisă. Cu toate acestea, în special, în ţara de destinaţie,
recrutorul poate acţiona de unul singur, folosindu-se de relaţii ce nu ţin neaparat de o structură
organizată.
 manifestă un comportament violent – acest tip de comportament este întâlnit în special în
cazul traficanţilor care se folosesc de agresiunile verbale şi fizice ca metodă de control, dar şi ca
metodă coercitivă (reală sau „anticipată”) în scopul obţinerii obedienţei privind interdicţiile
impuse şi comportamentele aşteptate (ex. interdicţia de a vorbi despre anumite subiecte cu
clienţii sau acceptarea tuturor clienţilor ).
 este foarte bine organizat – deşi în faza de recrutare poate da impresia că acceptă dreptul
persoanei de a se răzgândi, adaptându-se la situaţie, în realitate traficantul urmează un plan
prestabilit, cu date şi rute exacte, evenimentele neprevăzute fiind de cele mai multe ori anticipate
sau combătute prin folosirea unor tehnici de manipulare (ex. dacă persoana doreşte să amâne
data plecării i se spune „acum ori niciodată”).42
Trebuie să mai specificăm faptul că, nu este exclus faptul că traficanţii să fie şi recrutori
în acelaşi timp, dar din mărturiile victimelor se vede că acest lucru se întîmplă mult mai rar,
pentru că este complicat să realizezi toate etapele traficului de unul singur.
Conform raportului „Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane
analiza stării şi dinamicii infracționale pentru anul 2015”, a Centrului pentru combaterea
traficului de personae în cazul TFU în scop de exploatare sexuală, la fel ca și în anul precedent,
deși cu o pondere mai mică, din punct de vederea genului traficanților/recutorilor, predomină
femeile cu cca 54% (68 persoane) şi 46% (57 pers.) constituie bărbați.
Acest lucru poate fi explicat prin faptul, că probabil femeile-recrutori inspiră victimelor
mai multă încredere. Femeile – traficanți mai des se ocupă nemijlocit de recrutare, organizarea
transportării victimelor, cazarea lor şi respectiv întră mai mult în contact direct cu
victimele/potențialele victime.
Ca şi în perioada precedentă, vârsta medie a traficanților femei este evident mai mică
decît cea a bărbaților recrutori. Astfel cca 68 % din traficanții de gen feminin sunt tinere cu

42
www.antitrafic.ro

34
vârste cuprinse între 18 – 30 ani, 28 % - sunt cu vârste mai mari de 30 de ani şi în cazul a 4 % -
nu se cunoaște / nu au fost definitiv identificate în cadrul urmăririlor penale.
În cazul traficanților bărbați 43 % au vârste cuprinse între 18-30 ani, 52 % - cu vârste de
peste 30 ani şi restul 5 % - nu se cunoaște /nu au fost definitiv identificate în cadrul urmăririlor
penale.
Datele procesate în perioada de referință vin să susțină ipoteza înaintată în anul precedent
privind interdependența între rolul traficanților şi genul lor. Respectiv, partea feminină este mai
mult implicată în activități de identificare a potențialelor victime, recrutarea lor şi efectuarea
aranjamentelor ce ţin de documentație şi transportare. Pentru bărbaţi sunt caracteristice
preponderent activități ce ţin de transportarea nemijlocită la locul de destinație, cazarea lor,
exploatarea şi constrângerea victimelor. Totodată, este de menționat că printre traficanții de gen
feminin, destul de frecvent se regăsesc foste victime ale TFU, care din anumite considerente se
implică în această activitate criminală. Această implicare a victimelor este una mai mult impusă,
acestea fiind fie manipulate psihologic, fie chiar impuse, astfel încît au normalizat această
situație, iar decizia lor este de fapt o formă de supraviețuire.43
În procesul investigării cazurilor de TFU cu scop de exploatare prin muncă, au fost
stabiliți 62 de infractori / recrutori, în care cei de gen masculin domină clar cu o pondere de 77%
(48 persoane) şi respectiv doar 23 % (13 persoane) pentru recrutorii de gen feminin. Ca şi în
2014 este vorba în mare parte despre foști migrați de muncă, cu experiență în domeniu, care au
hotărât să obțină avantaje financiare de pe urma angajării neoficiale în străinătate a
concetățenilor săi.
Este necesar de menționat că în procesul investigării cazurilor de TFU cu scop de
exploatare în cerșit, au fost stabiliți şi identificați 30 de infractori / recrutori din care 11 persoane
de gen feminin şi 19 persoane de gen masculin.44
Din numărul total de 27 deţinuţi condamnaţi pentru trafic de fiinţe umane şi/ sau trafic de
copii, în anul 2015, care îşi ispăşesc pedeapsa în sistemul penitenciar - 55,5% sunt femei şi
44,5% bărbaţi.
De asemenea, trebuie să menționăm faptul că din numărul total de deţinuţi, 92,6 % sunt
cetăţeni ai Republicii Moldova, 7,4 % (2 deţinuţi) sunt de altă naţionalitate. Analizînd nivelul de
educaţie al deţinuţilor, evidenţiem că 67 % au absolvit studii medii şi de specialitate, 11 % (3
deţinuţi) posedă studii superioare, 11 % au studii primare, iar despre alte 11% nu sunt
înregistrate careva date. Cu privire la starea civilă remarcăm că 48% dintre deţinuţi sunt
43
Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii
infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane , p. 20-22.
44
Ibidem, p.32, 37.

35
necăsătoriţi, 33,2% sunt căsătoriţi, 7,4% sunt divorţaţi, 4% (1 deţinut) sunt văduvi, iar 7,4% se
atribuie la altă formă de stare civilă.
66,6 % dintre deţinuţi au fost condamnaţi la pedeapsa cu închisoare pe un termen cuprins
între 5-12 ani, 15% pe un termen cuprins între 13-15 ani şi 11 % pe un termen mai mare de 15
ani, iar despre 7,4% nu sunt înregistrate date.45
În același timp este de menționat gradul activ de implicare în trafic a clanurilor de romi,
pentru care este specific implicarea mai multor membri ai familiei şi perioadele lungi de
exploatare a victimelor. Astfel, din recrutorii identificați o pondere de cca 87% (26 persoane) o
dețin cetățenii de etnie romă.
Datele prezentate conturează următorul profil al traficantului:
 printre deţinuţi, numărul de femei îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor cu 11% (15 persoane).
 majoritatea deţinuţilor sunt cetăţeni ai Republicii Moldova;
 posedă în mare parte studii medii de specialitate;
 majoritatea sunt necăsătoriţi, deşi acest procentaj depăşeşte numai cu 14,8% (4
persoane) pe cei căsătoriţi;
 printre deţinuţi nu se numără oficiali;
 nici un deţinut nu a achitat despăgubiri victimelor.46
Traficantul de persoane are o imagine publică destul de idilică – bărbat educat, îngrijit,
care este șarmant, necăsătorit, între 25 și 35 de ani- dar imaginea aceasta nu este întotdeauna
regăsită în realitate.
Din evaluarea unui număr de 664 de suspecți s-a determinat că 78,1% sunt bărbați iar
majoritatea femeilor care au activități ilicite de această natură se ocupă doar de recrutarea
victimelor care sunt în mod exclusive de sex feminine. În ceea ce privește vârsta traficanții sunt
de obicei mai bătrâni decât victimele dar intervalul 25-35 de ani nu este relevant, cei evaluați
având între 15 și 42 de ani.
Criterii precum statutul marital, existența copiilor, studiile, aspectul exterior nu au indicat
elemente comune pentru profilul traficantului, aceștia putând să fie în relații stabile, să aibă un
loc de muncă licit, de obicei constatându-se că nivelul de educație este fie similar cu al
victimelor fie mai crescut.

45
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane , Chișinău 2016, p. 12.
46
Raport„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii infracționale
pentru anul 2015”, p. 12- 37.

36
 Deși nu este o constantă mulți dintre traficanții care se ocupă de recrutarea victimelor au
aceeași naționalitate cu acestea, vorbesc aceeași limbă și fac parte dintr-un mediu social, cultural
și etnic care permite apropierea de victime și crearea unui sentiment de siguranță.
Deși nu este evaluat în mod frecvent profilul psihologic al traficantului de persoane, un
studiu al autorităților canadiene a indicat faptul că subiecții din grupul țintă – condamnați pentru
trafic de persoane – au avut scoruri mai mari decât ceilalți subiecți – condamnați pentru alte
tipuri de infracțiuni – în ceea ce privește răspunsul emotional superficial, lipsa de empatie,
gradul de manipulare și incapacitatea de a accepta responsabilitatea pentru acțiunile lor. De
asemenea, s-a determinat că aceștia prefer infracțiunile în care dețin controlul asupra victimei și
că nu au remușcări și nu se simt responsabili pentru răul pe care acțiunile lor l-a produs.
În ceea ce privește tipologiile de traficanți, desi nu este o enumerare exhaustivă, se pot
identifica trei tipare mari: traficul de persoane în interesul traficantului – muncă forțată în
beneficiul direct al acestuia, traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă și traficul de
persoane în scopul exploatării sexuale.47
Traficanții care urmăresc exploatarea persoanei în gospodăria proprie – sclavie casnică –
sunt de obicei cupluri căsătorite care se ocupă de trafic internațional de mica intensitate, de
obicei de subzistență – obținerea unei bone sau a unei menajere, au copii mici, sunt de aceeași
naționalitate cu victima, rezidenți în altă țară cu un grad mai mare de dezvoltare economică.
Aceștia iau legătura direct cu familia victimei promițând de cele mai multe ori că o vor ajuta pe
aceasta să meargă la studii sau să obțină un loc de muncă în țara lor de rezidență. Specific pentru
acest gen de trafic este persistența în timp a activității infracționale sclavia casnică putând să fie
menținută pe o perioadă de 10-20 de ani, victima fiind de obicei menținută în cadru închis, fără
acces la educație, cerc de prieteni sau comunicare liberă.
Exploatarea prin muncă este un tipar des întâlnit în cazul traficului de persoane, putând să
fie de mică amploare sau la nivelul crimei organizate, de multe ori cu un pronunțat caracter etnic.
Traficanții sunt preponderant adulți, cu contacte în țările de unde provin victimele dar nu au alte
caracteristici care să se evidențieze specific în acest tip de trafic de persoane: educația, statutul
social, starea civilă, nivelul veniturilor sau sexul nu sunt relevante pentru determinarea profilului
traficantului care urmărește exploatarea prin muncă. Pentru recrutarea victimelor folosesc
deseori industrii conexe, uneori legale, precum agenții de publicitate, firme de recrutare, iar
modul de atragere a victimelor este reprezentat de promisiunea unui loc de muncă bine plătit. 48

47
www.violentadomestica.adevarul.ro
48
www.violentadomestica.adevarul. ro

37
 Deci, putem constata faptul că, traficantul poate fi bărbat sau femeie, de orice vârstă şi
orice statut social. Poate să fie un necunoscut, dar, la fel de bine, poate să aparţină comunităţii
din care face parte şi victima. E un om carismatic, cu o mare putere de convingere şi foarte atent
la nevoile persoanei vizate: ştie ce place sau nu viitoarei victime, se adaptează nevoilor ei, iar
propunerile pe care le face sunt atrăgătoare şi perfect potrivite cu dorinţele sau nevoile victimei,
deşi, niciodată, clare şi detaliate.
Traficantul de asemenea, este persoana care se va oferi să rezolve toate problemele
administrative ale plecării viitoarei victime, dar, în acelaşi timp, poate să ameninţe, să
intimideze, să manipuleze, pentru că tinde spre deținerea de control asupra situaţiei, asupra altor
persoane.

2.2 Personalitatea victimei traficului de fiinţe umane

Traficul de fiinţe umane continuă să rămînă pentru Republica Moldova o problemă
complexă, a cărei soluţionare nu trebuie amînată. Gravitatea situaţiei indică faptul că,
actualmente, Republica Moldova rămîne o ţară de origine a traficului de fiinţe umane. De
asemenea, deși într-o măsură mai mică, Republica Moldova este o ţară de tranzit al victimelor
traficului de fiinţe umane din ţările ex-sovietice către statele europene. Sînt înregistrate cazuri de
trafic în scopul prelevării de organe și ţesuturi. În majoritatea cazurilor, victime ale traficului
devin persoane private, iar victime ale traficului în scopul exploatării prin cerșit devin minorii și
mamele cu copii. Majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane este reprezentată de populaţia
pauperizată de la sate, cel mai frecvent – de tinerii fără profesie și fără loc de muncă, inclusiv de
persoanele victime ale violenţei în familie. În Republica Moldova se constată și fenomenul
traficului intern: locuitorii din mediul rural sînt supuși traficului în orașele mari.49
Pentru a înţelege mai bine mecanismul traficului de fiinţe umane și pentru a caracteriza
personalitate, profilul psihologic și social al victimei traficului de ființe umane este necesar a
releva trăsăturile caracteristice ale victimelor sub mai multe aspecte, cum ar fi vîrsta, sexul,
starea socială, ocupaţia, starea materială , familială, mediul în care a habitat, studiile și profesia,
motivele acceptării ofertelor criminale, statele de destinaţie sau scopurile exploatării, dat fiind
faptul că cunoaşterea acestor elemente este inerentă pentru proiectarea activităţii de prevenire şi
contracarare a traficului de fiinţe umane.
Victimele traficului de fiinţe umane sunt: persoanele supuse la violenţă, abuzuri de
autoritate sau ameninţări ce au stat la baza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, sau

49
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .75.

38
persoanele ce au fost înşelate de traficanţi şi au crezut că au un contract de muncă atrăgător, fără
legătură cu comerţul sexual, sau persoanele care sunt conştiente de adevăratele intenţii ale
traficanţilor şi care au consimţit anterior la această exploatare datorită situaţiei lor vulnerabile
(psihică, socială, familiară economică, afectivă).
Traficul de persoane are un impact deosebit de grav pentru victime, consecinţe de care
nu se ţine cont de acestea în timpul urmării penale împotriva traficanţilor. Victimele care doresc
să coopereze prin furnizarea de informaţii, ca martori, trebuie ajutate, încurajate şi asistate
permanent.
De cele mai dese ori victime ale traficului de fiinţe umane în scopul exploatării devin
tinere femei, în vîrstă de pînă la 25 ani, provenind din familii sărace rurale, cu un nivel scăzut de
studii, fără o profesie și fără loc de muncă. Un indiciu indirect este și statutul juridic al
prezumatei victime în ţara de destinaţie sau de tranzit. De regulă, de cele mai dese ori victime
ale traficului devin migranţii ilegali. Chiar dacă ei au venit în ţară în condiţii legale, ulterior ei
ajung de obicei să rămînă ilegal, încălcînd regimul de ședere în ţara respectivă. Un indiciu
important este, de asemenea, experienţa violenţei prin care a trecut nu o singură dată pe parcursul

39
vieţii. Cercetările demonstrează că multe din persoanele traficate au fost supuse violenţei cu mult
înainte de a fi nimerit în situaţie de trafic.50
Conform GAATW persoană traficată este "o persoană recrutată, transportată,
cumpărată, vândută, transferată, primită sau cazată în modul descris în definiţia traficului de
persoane, inclusiv copii, indiferent dacă copilul a consimţit sau nu".51
Declaraţia privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei pentru
victimele infracţiunilor şi ale abuzului de putere" cuprinde un catalog de principii de bază,
referitoare la accesul victimelor la justiţie, la un tratament echitabil, la despăgubiri, compensaţii
şi asistenţă. Această declaraţie a fost adoptată prin consens în Adunarea Generală ONU din
1985, reflectând intenţia colectivă a comunităţii internaţionale de a restabili echilibrul dintre
drepturile fundamentale ale bănuiţilor şi infractorilor pe de-o parte, şi drepturile şi interesele
victimelor pe de altă parte.
Declaraţia defineşte victimele ca fiind:
"Persoane care au suferit, fie individual, fie colectiv, pagube, inclusiv vătămări psihice
sau mentale, traume emoţionale, pierderi materiale sau încălcări substanţiale ale drepturilor lor
fundamentale, prin acte sau omisiuni prevăzute de legile penale în vigoare în statele membre,
inclusiv de legile penale împotriva abuzului de putere.52
În conformitate cu Raportul explicativ al Recomandării nr.R (2000) 11, adoptate de
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 19 mai 2000, victime ale traficului sînt
considerate:
 persoanele care au fost supuse la violenţă, abuzuri de autoritate sau la ameninţări ce au
determinat intrarea lor în acest proces, care a dus la exploatarea lor sexuală sau exploatarea a
survenit pe parcursul acestuia;
 acele persoane care au fost înșelate de organizatori/traficanţi și care au crezut că au un
contract de muncă atrăgător fără nici o legătură cu comerţul sexual, sau pur și simplu un loc de
muncă obișnuit;
 acele persoane care sînt conștiente de adevăratele intenţii ale organizatorilor/ traficanţilor
și care au consimţit anterior la această exploatare sexuală datorită situaţiei vulnerabile în care se
aflau.

50
Tomozei Tudor., Traficul de femei : fenomen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 35
51
Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale pentru tratarea
persoanele traficate; ianuarie 1999.
52
Declaraţia ONU privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei pentru victimele
infracţiunilor şi ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 40/34 din 20 noiembrie
1985.

40
 În general, victima are o dorinţă intensă de independenţă, în special financiară, ceea ce,
împreună cu lipsa de perspective, îi alimentează dorinţa de a-şi căuta un loc de muncă în
străinătate, unde crede că se poate realiza mai uşor. Crede în poveştile de succes pe care le-a
auzit de la (şi despre) persoane care au reuşit în străinătate şi este gata să-şi asume riscurile pe
care le implică o eventuală decizie de plecare peste hotare. Multe dintre victimele traficului în
scopul exploatării sexuale cad pradă unor oferte aparent onorabile, şi nu unor promisiuni
transparente care ar putea fi asociate cu industria sexului. Victimele provin sau sunt recrutate din
oraşe mari şi medii. E foarte probabil să fi suferit deja abuzuri. Victima comunică mai puţin cu
familia (părinţii) şi are un sentiment scăzut de apartenenţă socială. Grupul ei de prieteni
valorizează în principal banii. Legăturile ei cu Biserica sunt slabe.
Situaţia materială precară constituie motivul principal al practicării prostituţiei (83% din
cazuri), fie perceput ca nivel de subzistenţă, fie raportat la un anumit nivel de aspiraţii dincolo de
care subiectul se consideră marginalizat în societate.
Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la nivel global, în sensul că, marea majoritate a victimelor
vine din ţări caracterizate de greutăţi economice, unde predomină sărăcia şi lipsa posibilităţilor.
Această stare de fapt este accentuată şi de existenţa situaţiilor conflictuale sau a instabilităţii
politico-economice din astfel de ţări.
Situaţia economică precară pe care acestea o invocă este determinată atât de conjunctura
economică defavorabilă la nivelul întregii ţări, cât şi de gradul redus de pregătire şcolară şi
profesională. Şi tot datorită lipsei studiilor cele mai multe dintre victime nu au nici o profesie.
Nivelul ridicat al şomajului, corelat cu lipsa de atractivitate pentru munca în sectorul particular
conduc aproape inevitabil aceste tinere către practicarea prostituţiei în scopul asigurării
subzistenţei; de cele mai multe ori, alternativa ar constitui-o comiterea altor infracţiuni mai
riscante.
Majoritatea victimelor provin din regiuni sărace ale ţării, relaţia dintre sărăcia acestor zone
şi fenomenul de trafic fiind pusă în evidenţă prin: reducerea locurilor de muncă, reducerea
posibilităţilor tinerilor de a deveni independenţi material, în raport cu familia, reducerea şanselor
de întemeiere a unei familii în zona respectivă, manifestarea redusă a mecanismelor de control
comunitar. 53
Lipsa sprijinului familiei, în condiţiile unei lipse de alternative la nivelul comunităţii,
contribuie la perceperea ofertei recrutorilor ca singura şansă de succes, în unele cazuri, victimele

53
Declaraţia ONU privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei pentru victimele
infracţiunilor şi ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 40/34 din 20 noiembrie
1985.

41
sunt conştiente de riscurile pe care le presupune o astfel de ofertă, dar le neagă, neavând alte
alternative. 54
Trebuie, de asemenea, să avem în vedere şi existenţa anumitor incidente traumatizante din
copilăria sau adolescenţa persoanei, care au marcat deciziile pe care le-a luat ulterior în legătură
cu propriul statut, multe dintre victime provenind din familii cu probleme (violenţă domestică,
alcoolism, abuzuri sexuale, antecedente penale, chiar modele în practicarea prostituţiei).
O altă trăsătură a profilului psihologic al victimei este reprezentată de atitudinea libertină şi
superficială faţă de viaţă, unele dintre autoarele acestei infracţiuni mărturisind că au facut-o din
plăcere. În acest caz, un rol esenţial 1-a avut anturajul tinerelor, mai ales având în vedere lipsa de
experienţă şi maturitate, ca şi capacitatea redusă de reprezentare a tuturor consecinţelor ce
decurg din comportamentul lor.Victimele traficului sunt persoane credule, idealiste, uşor de
păcălit, uşor de indus în eroare.
Identificarea victimelor traficului este un prim pas ce facilitează accesul acestor persoane
la asistenţă, contribuie la stabilirea relaţiilor de încredere cu personalul asistent și, respectiv, la
reabilitarea lor cu succes.
Conform datelor statistice prezentate de către CCTP în anul 2016 au fost identificate 197
victime ale TFU (adulte), iar în anul 2015 au fost identificate 242 victime ale TFU, ceea ce
reprezintă un număr practic similar cu cel din anul precedent (238 victime identificate în 2014).
După criteriul de gen al victimelor identificate – 95 sunt femei şi 102 sunt bărbaţi. În
comparaţie cu anul precedent ponderea victimelor femei descrește semnificativ (în 2015 au fost
înregistrate 152 femei și 89 bărbați).55
Conform Raportului de activitate al Centrului pentru combaterea traficului de persoane, în
mare parte, profilul victimelor identificate, care au fost supuse exploatării sexuale a rămas
neschimbat în raport cu anii precedenți. Astfel, absolut toate victimele sunt de gen feminin
(100%). Potrivit datelor analizate majoritatea victimelor sexual exploatate sunt femei tinere în
vîrsta între 18-30 ani (cca 82%), cca 13 % - au vîrste cuprinse între 31 – 40 ani, iar în cazul a 5%
din victime nu a fost posibil de stabilit vârsta exactă.

54
Alexandrescu Gabriela, Păunescu Georgeta, Munteanu Daniela, Nicolâescu Daniela, Niţulescu Iulia, Şerban
Diana, Matei Petre, Barbu Bogdan, Dumitrescu Mircea, Nicolaescu Victor. Ghid de bune practici pentru asistarea
copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, publicată de Organizaţia Salvaţi Copiii România în
cadrul Proiectului „Save the children Child Trafficking Regional Response for South East Europe, Bucureşti, Martie
2004, p. 5.
55
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane , p. 17.

42
 Exploatarea prin muncă de rînd cu exploatarea în scopul antrenării în activități criminale
sunt domeniile în care preponderent victime devin bărbații. Astfel, victimele de gen masculin
domină clar cu o pondere de cca 62,5% (65 pers.– bărbați) şi respectiv 37,5 % (39 pers. – femei).
Majoritatea victimelor, supuse exploatării prin muncă provin din mediul rural, cu o
situație materială precară şi fără un loc de muncă permanent. Vîrsta victimelor nu joacă un rol
determinant în selectarea acestora în scop de ulterioară exploatare, important e să fie apt de
lucru.
Astfel, la fel ca şi în anul precedent, se observă că o diferență între cotele dintre victimele
cu vîrstele cuprinse între 18 – 30 ani şi 31 – 50 ani, practic nu există, în sumă acestea alcătuind
cca 84%. Victimele cu vîrste de peste 50 ani constituie 12 %, iar în cazul a 4 % din victime nu a
fost posibil de stabilit cu exactitate vîrsta acestora.
Din totalul victimelor TFU supuse exploatării în cerșit, victimele de gen feminin au o
pondere de cca 60 % în raport cu 40 % pentru victimele de gen masculin. Ca şi anul precedent
gradul persoanelor cu handicap fizic este unul mic, majoritatea fiind persoane fizic sănătoase. La
fel ca şi în anii precedenți, analiza arată că, victimele traficate în scop de exploatare prin cerșit,
au o vîrstă medie relativ tînără, astfel încît peste 65 % din acestea au vîrste de pînă la 30 ani.
Victime ce au vîrste de peste 50 de ani nu au fost stabilite.56
De asemenea,analizînd nivelul educaţiei, observăm că 6% din victime sunt fără studii,
urmate de 9 % din victime care au studii primare, 28 % din victime au absolvit studii medii şi de
specialitate şi 52% din victime au studii gimnaziale, 5% din victime au alte studii. Totodată,
menţionăm că nici o victimă nu are studii superioare.
− 75% din victime (58) provin din mediul rural, în timp ce 25% din victime (19) provin din
mediul urban.
− 61% din numărul de victime sunt necăsătorite, 21% din victime sunt căsătorite, în timp
ce 10% din victime sunt divorţate, 5% se află în concubinaj, iar 3% din victime sunt văduve.
− Conform datelor colectate (formular Victims Form MMPSF) în cazul a 96% din victime
ale TFU, motivul emigrării a fost sărăcia.
− 67% dintre victime, acestea au avut statut ilegal în ţara de destinaţie.57
Un caz particular îl constituie bărbaţii care de asemenea pot deveni victime ale traficului
de ființe umane. Bărbații devin victime ale traficului de ființe umane în scop de executare de
muncii forţate în industrie, construcţii, alimentaţie, hotelieră, în scop de cerşetorie şi

56
Raport„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi dinamicii infracționale
pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane , p.19-36.
57
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 18.

43
transplantare de organe, dar şi prin utilizarea lor în scopuri criminale, contrabandă, pentru
recrutări (în special băieţii) pentru operaţiuni paramilitare, dar și în scopul exploatării sexuale, în
special minorii.
Deci, putem menționa faptul că cele mai multe dintre victimele traficului de ființe umane
au fost femei, iar cu referire la tipul de exploatare, majoritatea victimelor adulte exploatate prin
muncă au fost bărbaţi, în timp ce toate victimele exploatate sexual au fost femei, victimele au
vârsta cuprinsă între 18-25 ani marea majoritate provenind din mediul rural ce au avut doar studii
gimnaziale și un statut ilegal în ţara de destinaţie.

2.3 Măsurile de reabilitare și resocializare ale victimei traficului de ființe

umane
Supravieţuitorii traficului de fiinţe umane au drepturi garantate de legislaţia Republicii
Moldova și convenţiile internaţionale. Este important ca ei să fie informaţi de personalul asistent
privind drepturile lor înainte de a propune asistenţa posibilă de reabilitare și reintegrare.58
Unul din angajamentele Guvernului Republicii Moldova este eficientizarea sistemului de
asistenţă şi protecţie socială a victimelor TFU, punând accent pe sporirea accesului şi prestarea
serviciilor calitative pentru victime. Ca rezultat la activitatea 1.2.4. din PN 2014-2016 a fost
aprobată Hotărârea Guvernului nr. 898 din 30 decembrie 2015 privind aprobarea
Regulamentului-cadru şi standardele minime de calitate ale Serviciul de asistenţă şi protecţie a
victimelor TFU.
Noul document asigură un cadru normativ pentru accesul şi prestarea unor servicii sociale
calitative prin prisma respectării drepturilor beneficiarilor. De asemenea, documentul vine să
ajusteze cadrul normativ naţional în domeniu, eficientizând sistemul de asistenţă şi protecţie
socială a victimelor TFU, cu scopul respectării şi restabilirii drepturilor victimelor TFU.
Conform statisticilor MMPSF în anul 2015, în cadrul SNR au fost asistate 132 victime
TFU, dintre care 61 femei, 46 bărbaţi, 16 fete şi 9 băieţi. De asemenea, în anul 2015 au fost
repatriate în total 65 persoane - 16 victime ale TFU, 13 migranţi aflaţi în dificultate şi 36 copii.59
Procesul de asistenţă și/sau reabilitare a victimei poate porni în ţara de destinaţie.
Acest ajutor, ca regulă, reprezintă oferirea unui loc sigur (azil, centru temporar de
plasament etc.) îndată după ce a fost salvată/ recuperată din locul exploatării. Se mai acordă:
58
Rusu Viorelia, Revenco Ana, Misail-Nichitin Daniella, Asistenţa socială victimelor traficului de persoane, în
special femei, Îndrumar practic pentru asistenţi sociali și psihologi, Centrul Internaţional pentru Protecţia și
Promovarea Drepturilor Femeii “La Strada”, Ediţia a II-a,Chișinău 2005.
59
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 20.

44
asistenţă medicală urgentă, asistenţă juridică, asistenţă în documentare și perfectarea actelor de
identitate necesare repatrierii, asistenţă materială, consiliere psihologică primară etc.
Ajutorarea victimelor traficului într-o ţară străină poate avea loc atunci cînd există un
mecanism bine stabilit de referinţă la nivel internaţional, care prezintă un conglomerat de
specialiști și organizaţii competente în rezolvarea unei sarcini concrete cum ar fi, de exemplu,
salvarea din reţeaua criminală (prin intermediul structurilor din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne din ţara de destinaţie), eliberarea titlului de călătorie (ambasadele și consulatele
Republicii Moldova în ţara de destinaţie), oferirea adăpostului (organizaţii neguvernamentale sau
religioa-se), acordarea asistenţei medicale și consiliere psihologică (organizaţii
neguvernamenetale specializate) etc.
Contactul permanent cu partenerii din ţara de destinaţie ne permite să monitorizăm
problemele curente ale victimei, să intervenim la timp și în măsura posibilităţilor, să planificăm
și să întreprindem acţiuni pentru reabilitarea și reintegrarea cu succes a victimei îndată după
reîntoarcerea ei în ţara.60
Sistemul de asistenţă socială, prin serviciile şi activităţile sale specializate protejează,
ajută indivizii şi grupurile aflate temporar în dificultate să facă faţă momentelor de criză, care pot
să apară pentru o anumită perioadă de timp, persoane care nu au posibilitatea de a realiza, prin
mijloace şi eforturi proprii, un mod normal de trai decent de viaţă.
Victimele traficului de persoane reprezintă o categorie socială cu risc ridicat de
excluziune socială. De cele mai multe ori, gravitatea situaţiei victimei este accentuată de lipsa
serviciilor sociale, de slaba colaborare interinstituţională, precum şi de prejudecăţile cărora
trebuie să le facă faţă.61
Trebuie să precizăm faptul că asistenţa socială în procesul de reabilitare și integrare în
ţara natală, în general, este orientată spre: acordarea tutelei sociale (însoţirea socială) victimei în
vederea protecţiei statutului ei; ajutorarea și patronarea socială a copiilor și persoanelor în etate
din familiile vulnerabile ale victimelor.
Scopul acestui tip de asistenţă este constituit de reintegrarea socială a victimei şi
reducerea posibilităţilor ca aceasta să fie retraficată. Pe durata asistenţei se face medierea
relaţiilor cu familia, facilitarea relaţiilor cu autorităţile locale, integrarea/ reintegrarea într-o

60
Rusu Viorelia, Revenco Ana, Misail-Nichitin Daniella., ,,Asistenţa socială victimelor traficului de persoane, în
special femei.
61
Iliev Cristina, Art.șt.,,Traficul de ființe umane și asistența victimelor’’, Probleme actuale privind combaterea
traficului de femei (Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 2-3 iunie 2011), p.186.

45
formă de învăţământ, dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă, integrarea/ reintegrarea
profesională.62
Având în vedere că circa 60% din şomerii înregistraţi au absolvit un nivel minim de
educaţie (studii gimnaziale sau liceale) şi nu au o profesie /meserie, ceea ce îi face mai
vulnerabili pe piaţa muncii, dar şi se expun riscurilor de migraţie ilegală, structurile teritoriale ale
ANOFM prestează servicii de formare profesională.
Pe parcursul anului 2016 au absolvit cursurile de formare profesională 2 victime ale TFU.
În rezultatul absolvirii unui curs gratuit de formare profesională 1 victimă a TFU a fost plasată în
câmpul muncii. În anul 2015 au absolvit cursuri gratuite de formare profesională 2979 şomeri,
din care cca 70% sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 16-29 ani. Cei mai mulţi şomeri au optat
pentru cursuri de bucătar, frizer, operator la calculatoare, contabil etc. De bursă au beneficiat
2782 şomeri în anul de referinţă. După absolvirea cursurilor de formare profesională s-a reuşit
plasarea în câmpul muncii pentru 77% dintre şomeri.
Pentru a reduce gradul de vulnerabilitate a potenţialelor victime faţă de fenomenul TFU şi
având în vedere că 75% din victimele TFU provin din mediul rural, ANOFM, prin programele
sale de reintegrare profesională şi angajare au implicat în lucrări publice remunerate 1773 de
şomeri, din care 590 femei. Principalul scop al acestui program este ocuparea temporară a forţei
de muncă din rândul şomerilor, în special din zonele rurale, unde sunt mai puţine oferte de
muncă disponibile. Şomerii antrenaţi la lucrări publice beneficiază de o indemnizaţie lunară
egală cu 30 la sută din salariu mediu pe economie pentru anul precedent (pentru a. 2015
indemnizaţia lunară a constituit 1251,6 lei).
O verigă importantă în procesul de reintegrare profesională este şi Centrul de Orientare şi
Reintegrare Profesională (CORP) care pe parcursul a cel puţin 10 ani, a contribuit la reintegrarea
în societate şi re/integrarea în câmpul muncii a 210 de victime ale TFU.
Ca şi rezultat menţionăm că, 70 % din toate victimele instruite au fost ajutate să-şi
găsească un loc de muncă, dar nu toate ramîn să muncească, unele victime pleacă din cauza
salariilor mici în ţară. Îmbucurător este faptul că unele victime care au plecat peste hotare s-au
angajat acolo, graţie profesiei obţinute în cadrul SNR. Sunt cazuri reuşite de angajare peste
hotare, de obicei în Federaţia Rusă, unde femeile au fost promovate pe scara ierarhică, devenind
astfel bucătari-şefi sau cofetari, altele lucrează individual în calitate de frizeri, manichiuriste,
cosmetologi. Oricum, 60% din toate 255 victime TFU sunt angajate, înţelegând că profesia pe
care au îmbrăţişat-o le aduce nu numai siguranţă financiara dar şi satisfacţie profesională.

62
Rusu Viorelia, Revenco Ana, Misail-Nichitin Daniella., ,,Asistenţa socială victimelor traficului de persoane, în
special femei.

46
 Dacă este să facem o analiză cu privire la raportul dintre numărul victimelor asistate în
cadrul SNR versus numărul victimelor care au beneficiat de programe de reintegrare
profesională, putem afirma că din numărul din totalul de 1063 victime TFU, 210 victime au
beneficiat de servicii de reintegrare profesională, ceea ce reprezintă 20% din beneficiarii SNR. 63
Sistemul Naţional de Referire (SNR) este mecanismul central în lupta împotriva traficului
de fiinţe umane; este un sistem de cooperare între actorii guvernamentali şi neguvernamentali.
Toate părţile interesate majore implicate în combaterea traficului de fiinţe umane în Moldova
participă la SNR, iar Guvernul deţine proprietatea deplină asupra sistemului. SNR este menit să
faciliteze accesul la serviciile de protecţie prin crearea şi folosirea procedurilor de referire.
Strategia şi Planul de Acţiuni SNR au intrat în vigoare pe 10 februarie 2009, devenind un
document obligatoriu după aprobarea acestuia de către Parlament.64
Scopul Sistemul Naţional de Referire (SNR) lansat în anul 2006 în Republica Moldova de
către Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale cu suportul donatorilor externi, în special prin
intermediul OIM, şi a organizaţiilor neguvernamentale, a fost asigurarea protecţiei drepturilor
omului, victimelor şi potenţialelor victime ale TFU, executarea obligaţiilor internaţionale
asumate de Republica Moldova în domeniul prevenirii şi combaterii TFU, precum şi aplicarea
Legii cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane. 65
Conform art.16 din ,, Legea cu privire la prevenirea și combaterea traficului de fiinţe
umane’’, reabilitarea socială a victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează pentru
reintegrarea lor într-un mod de viaţă normal, incluzînd acordarea de asistenţă juridică şi
materială, reabilitarea psihologică, medicală şi profesională, angajarea în cîmpul muncii şi
acordarea de spaţiu pentru trai.
În conformitate cu art. 17 din legea menționată, asistența și protecția victimelor traficului
de ființe umane este acordată de către Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de
fiinţe umane, instituţii specializate care oferă condiţii civilizate de cazare şi de igienă personală,
hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum şi
asistenţă pentru contactarea rudelor.
De asemenea, potrivit art. 20 din Legea cu privire la prevenirea și combaterea traficului
de fiinţe umane, sunt prevăzute următoarele măsuri de protecție și asistență victimelor traficului
de ființe umane:

63
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p 18-.21.
64
antitrafic.gov.md.
65
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 21.

47
 a) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru recuperare fizică,
psihologică şi socială, prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale.
b) Persoana prezumată a fi victimă a traficului de fiinţe umane se consideră vulnerabilă,
beneficiind de pachetul minim de asistenţă socială şi medicală asigurat de
instituţiile Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Persoanele constatate drept victime ale acestui trafic sînt asigurate cu asistenţă gratuită în
instituţiile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii.
c) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi asistenţă din partea
autorităţilor administraţiei publice, Comitetului naţional, comisiilor teritoriale de combatere a
traficului de fiinţe umane, în limitele competenţelor acestora şi în conformitate cu prezenta lege
şi cu alte acte normative.
d) Organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu sînt în drept să acorde victimelor
traficului de fiinţe umane protecţie şi asistenţă, inclusiv să apere interesele lor în cadrul
procesului penal sau civil.
În anul 2015 au absolvit cursuri gratuite de formare profesională 2979 şomeri, din care
cca 70% sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 16-29 ani. Cei mai mulţi şomeri au optat pentru
cursuri de bucătar, frizer, operator la calculatoare, contabil etc.
De bursă au beneficiat 2782 şomeri în anul de referinţă. După absolvirea cursurilor de
formare profesională s-a reuşit plasarea în câmpul muncii pentru 77% dintre şomeri.
O verigă importantă în procesul de reintegrare profesională este şi Centrul de Orientare şi
Reintegrare Profesională (CORP) care pe parcursul a cel puţin 10 ani, a contribuit la reintegrarea
în societate şi re/integrarea în câmpul muncii a 210 de victime ale TFU.
Ca şi rezultat menţionăm că, 70 % din toate victimele instruite au fost ajutate să-şi
găsească un loc de muncă, dar nu toate ramîn să muncească, unele victime pleacă din cauza
salariilor mici în ţară. Îmbucurător este faptul că unele victime care au plecat peste hotare s-au
angajat acolo, graţie profesiei obţinute în cadrul SNR. Sunt cazuri reuşite de angajare peste
hotare, de obicei în Federaţia Rusă, unde femeile au fost promovate pe scara ierarhică, devenind
astfel bucătari-şefi sau cofetari, altele lucrează individual în calitate de frizeri, manichiuriste,
cosmetologi. Oricum, 60% din toate 255 victime TFU sunt angajate, înţelegând că profesia pe
care au îmbrăţişat-o le aduce nu numai siguranţă financiara dar şi satisfacţie profesională.
Dacă este să facem o analiză cu privire la raportul dintre numărul victimelor asistate în
cadrul SNR versus numărul victimelor care au beneficiat de programe de reintegrare

48
profesională, putem afirma că din numărul din totalul de 1063 victime TFU, 210 victime au
beneficiat de servicii de reintegrare profesională, ceea ce reprezintă 20% din beneficiarii SNR. 66
Trebuie să specificăm faptul că, măsurile de reabilitare şi reintegrare sunt procese
importante de restabilire, care por dura luni sau chiar ani întregi.
În Republica Moldova, OIM este una dintre organizaţii care asistă victimele traficului de
fiinţe umane. Centrul de asistenţă şi protecţie (CAP) este gestionat de către Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei, în parteneriat cu OIM Moldova. Centrul asigură măsurile de
reabilitare în faza iniţială a crizei după identificare. Măsurile includ susţinere socială, consiliere
psihologică, asistenţă medicală şi juridică.
Cu suportul Misiunii OIM în Moldova au fost prestate servicii de suport, orientare şi
formare profesională pentru 7 victime ale TFU în scopul susţinerii procesului de reabilitare şi
reintegrare socială a acestora.67
Fiind singura instituţie de acest gen din Republica Moldova, Centrul oferă servicii de
asistenţă într-un mediu sigur şi prietenos. Pe durata plasării în Centru, se elaborează un plan de
reintegrare, care poate include diverse tipuri de măsuri: consiliere şi suport psihologic, asistenţă
medicală, abilitare socio-economică, dezvoltare profesională, educaţie formală şi informală, şi
aşa mai departe.68
Centrele urmează să ofere sprijin în demersurile de reabilitare psihosocială a persoanelor
traficate urmând să pună la dispoziţia rezidenţilor servicii care să amelioreze consecinţele
traficului şi ale exploatării sexuale, respectând identitatea, integritatea şi demnitatea individuală
concomitent cu o asistenţă pluridisciplinară care să contracareze marginalizarea şi stigmatizarea
socială. Prin asistenţa primită, situaţia victimelor se ameliorează atât din punct de vedere fizic,
cât şi psihologic, aşa încât ele se pot întoarce la o viaţă normală şi pot face planuri de viitor. 69
În concluzie, putem preciza faptul că în ceea ce ține de profilul bio-psiho-social al
traficantului de ființe umane, acesta este o persoană carismatică, cu o mare putere de convingere
şi foarte atent la nevoile persoanei vizate: ştie ce place sau nu viitoarei victime, se adaptează
nevoilor ei, iar propunerile pe care le face sunt atrăgătoare şi perfect potrivite cu dorinţele sau
nevoile victimei, deşi, niciodată, clare şi detaliate. O persoană care tinde să dețină mereu
controlul total asupra situației, asupra victimelor etc..
66
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane , Chișinău 2016, p. 22.
67
Raportul naţional cu privire la implementarea Planului național de prevenire și combatere a traficului de ființe
umane pentru perioada anilor 2014-2016 și realizările în domeniu pentru anul 2016, Comitetul Naţional pentru
Combaterea Traficului de Fiinţe Umane, p. 13.
68
antitrafic.gov.md.
69
Probleme actuale privind combaterea traficului de femei (Materialele conferinței științifico-practice internaționale,
2-3 iunie 2011), Cristina Iliev, Art.șt.,,Traficul de ființe umane și asistența victimelor’’, p. 188.

49
 Iar în ceea ce privește personalitatea victimei traficului de ființe umane, constatăm faptul
că multe dintre persoanele traficate sunt vitime ale unui unui mediu social în care există o formă
de violență domestică – fizică, verbală sau emoțională, provin din familii dezorganizate, nu din
familii destrămate sau monoparentale, ci din familii în care nu au primit atenție și afecțiune iar
recrutarea victimei este făcută de o persoană apropiată, fie de un membru de familie fie de
partenerul de viață. În aceste cazuri victimele au o relație afectivă strânsă cu traficantul, dezvoltă
o formă de dependență emoțională și implicarea lor în activitatea ilicită este determinată de
instabilitatea emoțională și nevoia de afecțiune, de o relație apropiată, deci preluînd forma unui
șantaj emoțional constant.
Astfel, unul din angajamentele statului este de a întreprinde măsuri de protecție,
reabilitare și reintegrare a victimelor traficului de ființe umane. În acest sens, Republica Moldova
prin intermediul instituțiilor de stat abilitate în acest sens cît și prin intermediul centrelor de
asistență și protecție, de reintegrare profesională încearcă să le asigure victimelor traficului de
ființe umane o siguranță fizică, psihologică și materială viitoare.

50
 III. PREVENIREA ŞI COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
3.1 Metodele de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane
Prevenirea criminalităţii înseamnă protejarea oamenilor, a societăţii şi a statului împotriva
crimelor. Rădăcinile istorice ale acestui tip de practică socială se trag din adâncurile secolelor:
odată cu apariţia primelor interdicţii cu caracter juridico-penal au început să funcţioneze şi
anumite mecanisme, atât de combatere, cât şi de prevenire.
Totodată, nu putem nega că prevenirea criminalităţii este un proces complicat, cu multe
aspecte, care posedă anumite criterii ale integrităţii. Cercetarea complexă a acestui proces are o
importanţă deosebită pentru evidenţierea elementelor lui constitutive, a clasificărilor, a evaluării
integrative, adică a tot ceea ce este specific unei analize de sistem. 70
Criminologia, cum este şi firesc, leagă conceptul de prevenire de obiectul său de cercetare
– studierea cauzelor criminalităţii, prevenirii etc., oferindu-i aici o accepţiune mult mai largă,
care nu se limitează la scopul şi funcţiile preventive ale legii penale, ci are în vedere ansamblul
factorilor care le determină şi al condiţiilor care favorizează săvârşirea actului criminal, precum
şi reacţia socială faţă de acesta. Nu întâmplător, prevenirea constituie unul dintre scopurile
prioritare ale criminologiei ca ştiinţă, unul dintre elementele principale prin care aceasta este
definită.71
Traficul de fiinţe umane a devenit actualmente un fenomen universal ca o consecinţă a
crizelor social-economice mondiale, ceea ce a dus la internaţionalizarea lui sub aspectul negativ.
În prezent, traficul de fiinţe umane a cuprins întreaga lume şi are loc transferul din regiunile
defavorizate către cele prospere.
Aceste fapte, contrar bunelor moravuri, au devenit un virus global ce trebuie combătut la
nivel universal, regional şi naţional, iar împotriva lui se cere a lupta cu toate forţele legale, la
scară planetară. În prezent, aceste acte ilicite sunt cele mai răspândite în statele sărace, adică în
zonele est-europene şi plasate către zonele vest-europene ale continentului euroasiatic.
Fenomenul traficului de fiinţe umane s-a dezvoltat intens, în ultimii ani, afectând zona balcanică

70
Криминология. Под редакцией Орехова В.В. Санкт-Петербург, 1992, p. 94.
71
Brezeanu O., Prevenirea criminalităţii la început de mileniu, Bucureşti, 2001, p. 17.

51
în special, Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Muntenegru, Rusia,
Ucraina, Belarus, inclusiv România şi Republica Moldova. 72
Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane constituie componentele
indispensabile ale procesului de stopare a fenomenului în cauză, care necesită a fi realizate cu
fermitate şi în permanenţă, înglobate într-un sistem. Numai măsurile de prevenire a unui
fenomen criminal nu contribuie eficient la reducerea nivelului acestuia, dacă nu sunt susţinute de
măsuri ferme de contracarare şi, viceversa. Această afirmaţie este valabilă, mai ales, în cazul
tipurilor de criminalitate care iau proporţii. Or, în ultimii ani traficul de fiinţe umane s-a
escaladat vertiginos, înregistrînt cote alarmante şi constituie la ora actuală un pericol real pentru
societatea noastră.
Prevenirea traficului de fiinţe umane cuprinde o serie de acţiuni şi modele de ar
determina diminuarea numărului de persoane ce sunt influenţate de traficanţi, prin informarea
acestora şi oferirea posibilităţii de a apela după ajutor în orice moment.
În funcţie de caracterul determinării sociale a criminalităţii, măsurile de influenţă
preventivă se divizează în două mari categorii: generale şi speciale.73
De asemenea, metodele de prevenţie a infracţionalităţii mai sunt denumite și tehnici de
prevenţie primară și tehnici de prevenţie secundară.
Prevenirea generală este un proces multifazic complex, format din elemente
interdependente. Astfel, dezvoltarea pozitivă a societăţii, perfecţionarea instituţiilor economice,
politice, sociale etc. ar contribui activ la prevenirea generală a criminalităţii. În acelaşi timp,
scopul prevenirii criminalităţii nu este orientat direct spre îmbunătăţirea situaţiei economice, dar
aceasta influenţează un şir de manifestări negative, ca sărăcia, şomajul, vagabondajul, cerşetoria
ş.a. – adică manifestările cu o vocaţie criminogenă binecunoscută. 74
Altfel spus, prevenția generală sau primară este îndreptată spre adresarea motivelor ce
stau la baza acestei infracţiuni la scară largă.
Spre deosebire de prevenirea generală, cea specială se efectuează cu un scop bine
determinat în interesele prevenirii criminalităţii, adică măsurile speciale sunt chemate să
soluţioneze problemele de înlăturare, neutralizare, minimizare a factorilor criminogeni;
însănătoşirea microclimei sociale, îndreptarea comportamentului persoanelor care pot comite
infracţiuni etc. Aşa sunt, de exemplu, operaţiunile de prevenire efectuate de organele afacerilor

72
Mămăligă, „Instrumentele juridice internaţionale-mijloc de combatere a traficului cu fiinţe umane”, în Legea şi
viaţa, nr.11, 2005, p.22.
73
Larii Iu., Criminologie, vol. I, Ministerul Afacerilor Interne, Academia „Ştefan cel Mare”, Chişinău, 2004, p. 108.
74
Ciobanu I., Criminologie, vol. III., Ed. ,Cartdidact’’, Chişinău, 2006, p. 131.

52
interne sau supravegherea administrativă a unor anumite categorii de persoane eliberate din
locurile de detenţie etc.
Deci, prevenţia specială sau secundară urmărește identificarea grupurilor specifice cu
riscul de a deveni fie infractori, fie victime ale anumitor categorii de infracţiuni.
Din cele menţionate mai sus reiese că, după conţinut, măsurile preventive pot fi de natură
economică, politică, socială, organizatorică, cultural-educativă, de drept etc.
Asigurarea pieţei cu mărfuri de larg consum, creşterea nivelului veniturilor populaţiei
sunt măsuri economice de prevenire a criminalităţii.
Drept exemplu de măsuri politice de prevenire a criminalităţii pot servi stabilizarea
situaţiei politice în stat sau în unele regiuni ale acestuia, consolidarea puterii şi încrederii în
aceasta din partea populaţiei.
La măsurile sociale se referă, spre exemplu, protecţia intereselor păturilor vulnerabile ale
populaţiei, crearea condiţiilor necesare de trai pentru refugiaţi, emigranţi, şomeri.
În calitate de măsuri organizatorice poate fi menţionată planificarea activităţii sau
coordonarea acţiunilor subiecţilor implicaţi în activitatea de prevenire a criminalităţii.
Măsurile cultural-educative includ promovarea în societate a ideilor binelui şi adevărului,
a legilor moralităţii înalte, eliminarea fenomenelor de degradare, contracararea eficientă a aşa-
numitei culturi de masă – propagarea egocentrismului, violenţei, cruzimii, desfrâului sexual etc.
Măsurile juridice de prevenire a criminalităţii, în funcţie de conţinut, se divizează în
măsuri care:
a. contribuie la neutralizarea condiţiilor ce favorizează săvârşirea infracţiunilor concrete
(cum ar fi normele diferitor ramuri legislative care limitează capacitatea de acţiune a alcoolicilor;
care lipsesc de drepturile părinteşti; care reglementează ordinea de procurare şi deţinere a
armamentului etc.);
b. stimulează activitatea ce împiedică sau curmă comiterea infracţiunilor (normele juridico-
penale referitoare la refuzul de a duce până la capăt infracţiunea, legitima apărare, reţinerea
infractorului);
c. reglementează procesul prevenirii criminalităţii.75
Este necesar să menţionăm că lista măsurilor de prevenire a criminalităţii nu are un
caracter exhaustiv, existînd posibilitatea de a fi încă completată.
Pe de o parte, drept formă distinctă de contracarare a infracţionalităţii în general, şi a
traficului de fiinţe umane în special reprezintă colaborarea interstatală contractuală şi

75
Larii Iu., Criminologie.., p. 109.

53
instituţională, adică este vorba de prevenirea şi combaterea infracţiunilor în privinţa cărora sunt
încheiate documente cu caracter internaţional.
Astfel, Republica Moldova a încheiat un şir de acorduri de colaborare interstatale în
domeniul combaterii criminalităţii şi a aderat la mai multe convenţii internaţionale printre care şi
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate cu Protocolul ei
adiţional privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al
femeilor şi copiilor.
Protocolul de la Palermo pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de
76
persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,
prevede ambele forme și constituie o premieră în includerea măsurilor de prevenţie a traficului
de fiinţe umane. Astfel, conform art.9.:
1. Statele Părţi stabilesc politici, programe și alte măsuri de ansamblu pentru:prevenirea și
combaterea traficului de persoane și protecţia victimelor traficului de persoane, în special a
femeilor și copiilor, împotriva unei noi acţiuni ale cărei victime ar putea fi.
2. Statele Părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare
și campanii prin mass-media, în același rînd iniţiative sociale și economice, în scopul prevenirii
și combaterii traficului de persoane.
3. Politicile, programele și alte măsuri includ, după cum este necesar, o cooperare cu
organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente și cu alte elemente ale societăţii
civile.
4. Statele Părţi i-au sau consolidează, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale,
măsurile pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile și copiii, vulnerabile
în faţa traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea și inegalitatea șanselor.
5. Statele Părţi adoptă sau întăresc, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale,
măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural pentru a
descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special al femeilor
şi al copiilor, care are ca scop traficul.
Acest articol face referire la așa metode, cum sînt campaniile de sensibilizare a
publicului, programele de dezvoltare menite să consolideze capacităţile organelor de drept. Cele
mai frecvente sînt programele de sensibilizare a publicului privitor la riscurile traficului. O astfel
de abordare poate fi eficientă dacă este făcută într-un mod informativ, fără atitudini de
superioritate și discriminare.

76
Protocolul de la Palermo, 2000) // Tratate internaţionale. Ediţie oficială. Vol.35. – Chișinău, 2006, p.399.

54
 Campaniile de informare au scopul de a oferi date exacte persoanelor care doresc să
imigreze, oferindu-le posibilitatea de a lua decizii informate și înţelepte. Îmbunătăţirea metodelor
de diseminare a informaţiei referitoare la migraţia ilegală poate contribui la prevenirea traficului.
În organizarea de campanii de promovare, pentru a avea certitudinea faptului că intenţia
va lua amploare și va cîștiga teren, se cere implicarea principalelor mijloace media. Astfel,
impactul campaniei va fi cel scontat, iar mesajele transmise vor fi recepţionate de un număr mai
mare de oameni.
Lipsa de informaţie adecvată este principala premisă a migraţiei ilegale și, prin urmare, a
traficului de fiinţe umane. Prima misiune pe care a avut-o Centrul pentru Prevenirea Traficului
de Femei, imediat de la lansarea acestuia în anul 2001, a fost desfășurarea campaniilor de
prevenire și de distribuire a informaţie. Prevenţia terţiară cuprinde toate eforturile de a pune
capăt comportamentului criminal sau de a preveni repetarea altei infracţiuni, inclusiv a
revictimizării victimelor. Ca exemple de metode de prevenţie terţiară ar putea servi:
Politica de sancţionare – incriminările din Codul penal
În același timp, este important ca victimele să fie tratate în mod consecvent cu respect și
compasiune și să nu fie condamnate pentru încălcări minore ale unor norme legale. O măsură
care vine să completeze, și nicidecum să înlocuiască penalizarea și condamnarea, sînt
programele de instruire, concepute să reflecte răul infractorilor făcut victimelor, să îi motiveze
să-și accepte responsabilitatea și să-și schimbe atitudinea și comportamentul.
Protecţia victimelor
În cadrul structurii complexe a unei strategii antitrafic cuprinzătoare, prima prioritate
este protecţia persoanelor aflate în pericol. Nu numai organele de poliţie, ci și alţi actori, dar în
special sistemul judecătoresc, trebuie să ţină seama de chestiunea siguranţei atunci cînd
acţionează în contextul măsurilor antitrafic. De exemplu, atunci cînd un inculpat este eliberat,
trebuie cîntărit faptul dacă acesta reprezintă un pericol pentru siguranţa altor persoane. În acest
caz, înainte de a elibera inculpatul, este imperativă informarea poliţiei sau a organizaţiei de
sprijin al victimelor, la care victima a găsit adăpost.
Dezarmarea organizaţiilor criminale
Orice fel de instrument folosit de organizaţiile criminale pentru a-și atinge scopurile
trebuie confiscat, indiferent dacă infractorii sînt sau nu condamnaţi (de ex., conturi în bancă, case
și oficii, materiale promoţionale folosite pentru recrutare, mijloace de transport, aparate de
telecomunicaţii etc.) .77

77
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .85.

55
 Metodele de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane în Republica Moldova
sunt realizate de un şir de organe de drept. Prin urmare, Legea Republicii Moldova privind
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în art.8 prevede faptul că coordonarea
activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorităţilor
administraţiei publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alte
instituţii şi cu reprezentanţi ai societăţii civile se realizează de către Comitetul naţional pentru
combaterea traficului de fiinţe umane, iar în art.11 stabileşte rolul și atribuțiile pe care le are
Ministerul Afacerilor Interne, prin subdiviziunile lui centrale şi teritoriale în ceea ce privește
trafiicul de ființe umane, mai exact desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de
fiinţe umane prin intermediul profilaxiei, prevenirii, depistării şi curmării infracţiunilor legate de
traficul de fiinţe umane, în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectuînd urmărirea penală în
cauzele penale de trafic şi de alte acţiuni legate de acestea, asigurînd de asemenea protecție și
asitență victimelor traficului de ființe umane.
În conformitate cu Planul naţional de prevenire și combatere a traficului de fiinţe
umane pe anii 2014-2016 ,78 urmează a fi întreprinse următoarele acţiuni şi măsuri de prevenire a
traficului de fiinţe umane:
 Creşterea sensibilizării publicului larg privind traficul de fiinţe umane, tendinţele noi ale
fenomenului respectiv şi a fenomenelor conexe;
 Informarea opiniei publice cu privire la pericolul şi consecinţele fenomenului traficului
de fiinţe umane şi a fenomenelor conexe (exploatarea imigranţilor, exploatarea sexuală
comercială a copiilor, violenţa în familie etc.);
 Promovarea activităţilor de sensibilizare privind fenomenul traficului de fiinţe umane
pentru cetăţenii Republicii Moldova aflaţi peste hotarele ţării;
 Reducerea vulnerabilităţii şi diminuării factorilor care influenţeză fenomenul traficului de
fiinţe umane – violenţa în familie, discriminarea femeilor, încălcarea drepturilor copiilor şi a
altor grupuri social vulnerabile etc .;
 Creşterea gradului de informare a potenţialelor victime/grupului de risc privind migraţia
sigură, pericolele asociate traficului de fiinţe umane şi fenomenelor conexe;
 Organizarea sesiunilor de informare a copiilor, tinerilor şi părinţilor cu tematica traficului
de fiinţe umane, exploatarea muncii copilului şi violenţei în familie prin activităţi curriculare şi
extracurriculare în instituţiile de învăţămînt;

78
Hotărîre nr.484 din 26.06.2014 cu privire la aprobarea Planului naţional de prevenire şi combatere a traficului de
fiinţe umane pentru anii 2014 – 2016.

56
  Sporirea abilităţilor profesionale şi antreprenoriale, în special în rîndul tinerilor şi
femeilor;
 Dezvoltarea serviciilor socio- medicale pentru potenţialele victime/grupul de risc;
 Descurajarea agenţilor economici privați în crearea condiţiilor care generează traficul de
fiinţe umane, exploatarea prin munca, traficul de organe cît şi responsabilizarea agenţilor
economici in aplicarea prevederilor legale în activitatea lor.79
Pornind de la cele menţionate, propunem următoarele măsuri speciale îndreptate spre
prevenirea traficului de fiinţe umane, şi anume:
− utilizarea largă a mijloacelor de informare în masă; informarea populaţiei, în special a
fetelor şi tinerelor femei prin intermediul publicaţiilor de presă, emisiunior TV şi radio asupra
problemei traficului de femei;
− efectuarea cercetărilor (statistice, sociologice, juridice, medicale, psihologice,
pedagogice) privitoare la cauzele, procesul şi consecinţele fenomenului traficului de femei;
− informarea populaţiei despre rezultatele activităţii organelor de drept în combaterea
traficului de fiinţe umane, în vederea creşterii încrederii populaţiei în buna activitate a
respectivelor organe;
− stimularea persoanelor care acordă ajutor în combaterea traficului de fiinţe umane şi altor
infracţiuni asemănătoare;
− dotarea organelor de drept cu mijloace tehnice speciale şi armament de ultima generaţie;
− reacţionarea imediată a organelor competente la comunicările persoanelor legate de
traficul de fiinţe umane, inclusiv la cele anonime;
− efectuarea unor măsuri investigativ - operative speciale, îndreptate spre obţinerea de
informaţii despre pregătirea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane;
− perfecţionarea bazei normative din domeniul combaterii traficului de fiinţe umane;
− monitorizarea îndeplinirii legislaţiei în vigoare;
− perfecţionarea profesională continuă a angajaţilor organelor competente în vederea
sporirii experienţei în investigarea judiciară a traficului de fiinţe umane;
− desfăşurarea seminarelor, conferinţelor ştiinţifico-practice, trainingurilor pe problemele
traficului de femei, în scopul elaborării unor recomandări practice pentru angajaţii organelor de
drept;
− organizarea şi desfăşurarea sesiunilor de informare a copiilor, tinerilor, părinţilor şi
angajaţilor din instituţiile şcolare şi universitare la problematica traficului de fiinţe umane;

79
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane , p. 6.

57
 − deschiderea unor noi linii fierbinţi în scopul explicării unor momente ce ţin de pericolul
traficului de femei, precum şi de modalităţile legale de plecarea la muncă crearea unor noi locuri
de muncă ocupate de femei;
− dezvoltarea sistemului informaţional al peţii forţei de muncă;
− reducerea vulnerabilităţii faţă de trafic prin orientarea, instruirea profesională şi plasarea
în câmpul muncii a persoanelor din grupurile „marginalizate”, a potenţialelor victime, precum şi
a victimelor traficului de femei;
− supravegherea riguroasă a activităţii agenţiilor de turism, agenţiilor de angajare în câmpul
muncii peste hotare, agenţiilor de modă, agenţiilor matrimoniale, a cluburilor de dans ;
− introducerea în şcoli a programelor de educaţie sexuală, o atenţie deosebită acordându-se
egalităţii între femei şi bărbaţi, respectării drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane,
protejării drepturilor copilului şi ale părinţilor săi, ale tutorilor sau ale altor persoane legal
responsabile de copil;
− includerea în programele de educaţie şcolară a informaţiilor privind atât riscurile la care
copiii sau tinerii pot fi supuşi (exploatarea, abuzul sexual, traficul de persoane), cât şi mijloacele
de apărare; difuzarea acestor informaţii tinerilor care nu mai sunt integraţi în sistemul şcolar,
părinţilor;
− oferirea unei educaţii băieţilor şi fetelor care să evite stereotipurile sexuale; profesorii şi
educatorii să includă în procesul de educaţie dimensiunea egalităţii între sexe ;
− organizarea unor instruiri specifice destinate personalului social, medical, didactic,
diplomatic, consular, juridic, vamal pentru ca acesta să poată realiza identificarea cazurilor de
trafic de persoane în scopul exploatării sexuale şi să poată întreprinde măsurile necesare etc. 80
Un alt aspect important pentru prevenirea fenomenului traficului de fiinţe umane este
prevenirea unor astfel de cazuri prin activităţi de monitorizare, campanii de conştientizare,
educaţie şi instruire. De asemenea este necesară şi asigurarea transparenţei în activitatea
organelor de drept, prin elucidarea eforturilor întreprinse de către acestea în vederea combaterii
oricărei manifestări a traficului de persoane.
Un indicator pentru reducerea fenomenului traficului de ființe umane îl constituie
implicarea activă şi „educarea” publicului (larg) asupra promovării migraţiei sigure, locurilor de
muncă legale, a serviciilor de protecţie şi asistenţă care pot fi accesate în ţară şi străinătate. 81
Însă totuşi un rol predominant în procesul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe
umane îi revine şi cooperării internaţionale, deoarece în lipsa unei colaborări juridice durabile a
80
Vidaicu M., Dolea Ig., Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material și drept procesual), p .84.
81
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane , p. 7.

58
organelor de drept naţionale cu organele de resort ale altor state nu pot fi înregistrate succese
semnificative în contracararea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane.
Astfel, o contribuţie substanţială constituind faptul că Republica Moldova a ratificat deja
Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a
femeilor şi copiilor, adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate, Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de
fiinţe umane, şi a încheiat o serie de acorduri de colaborare cu alte state în domeniul prevenirii şi
combaterii traficului de fiinţe umane, în temeiul cărora se realizează cooperarea
interguvernamentală antitrafic.
Însă se impune dezvoltarea şi consolidarea acestei cooperări internaţionale, prin
încheierea unor noi acorduri de colaborare cu alte state, un schimb mai activ de informaţii, în
același timp o executare mai operativă şi calitativă a comisiilor rogatorii, realizarea operaţiunilor
comune de anihilare a manifestărilor de trafic cît și cooperarea eficientă dintre organele de drept
şi sectorul ONG-urilor, care oferă victimelor servicii de asistenţă.

3.2 Rolul societăţii civile în prevenirea și combaterea traficului de fiinţe

umane
Dupa ani de ignorare a problemei TFU, în ultimii doi ani, în Moldova s-a realizat un
volum mare de lucru, în special în domeniul conştientizării populaţiei. Totuşi e necesar de
adăugat că aceste activităţi au fost iniţiate de către organizaţiile internaţionale, finanţate de
instituţii străine şi implementate de către ONG-uri fără nici un sprijin din partea guvernului.
ONG-urile au devenit parteneri majori ai organizaţiilor internationale, jucând un rol important în
combaterea TFU. Astfel, multe ONG-uri locale s-au angajat într-un şir de activităţi de divers
gen: publicare, inclusiv de carte, reviste, broşuri şi buletine informative, campanii media,
documentare despre TFU.
Analiza continuă demonstrează că traficul de persoane este un fenomen în care grupările
criminale îşi perfecţionează permanent modus operandi drept răspuns la eforturile antitrafic.
Astăzi, elementele tradiţionale suferă mari schimbări, înregistrându-se tendinţe noi atât privind
categoriile de persoane vulnerabile, cât şi scopurile de exploatare, modalităţile de manipulare şi
control.82

82
www.cathaesisline.ro

59
 Pentru a putea face faţă noilor provocări se impune intensificarea colaborării
internaţionale, sincronizarea acţiunilor şi intervenţiilor, armonizarea metodelor de abordare a
cazurilor de trafic etc.
Din păcate, la ora actuală, atât comunitatea internaţională, cât şi populaţia Republicii
Moldova nu pot miza doar pe forţa legii şi a organelor de drept în soluţionarea problemei în
cauză.
Pentru a stopa traficul de fiinţe umane este necesară implicarea societăţii civile prin
intermediul organizaţiilor neguvernamentale.
Reuşita procesului de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane depinde de
elaborarea şi implementarea strategiilor de activitate a ONG-urilor.
Unele dintre ele ar putea fi: 83
a) contribuirea la perfecţionarea legislaţiei naţionale, şi anume: elaborarea şi adoptarea Legii
cu privire la prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane, precum şi ratificarea mai multor
documente internaţionale referitoare la drepturile omului;
b) monitorizarea îndeplinirii legislaţiei în vigoare;
c) efectuarea cercetărilor (statistice, sociologice, juridice etc.);
d) informarea populaţiei, în special a tinerilor;
e) consolidarea ONG-urilor în numele prevenirii traficului de fiinţe umane şi protecţiei
drepturilor omului etc.
Activitatea ONG - urilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional preia anumite
forme şi activităţi necesare prevenirii traficului de fiinţe umane, printre acestea am putea
menţiona:84
 Activităţi instructiv – educaţionale: seminare, traininguri, mese rotunde, conferinţe
naţionale/ internaţionale etc.
 Activităţi practice: recalificarea şi perfecţionarea profesională a femeilorcrearea centrelor
de reabilitare, crearea reţelei telefoanelor fierbinţi, recalificarea şi perfecţionarea profesională a
femeilor, crearea centrelor de reabilitare, crearea reţelei telefoanelor fierbinţi etc..
Organizaţiile nonprofit cu caracter internaţional şi naţional, în scopul prevenirii traficului
cu fiinţe umane, pun accent pe informarea populaţiei, stabilirea unui dialog constructiv între
ONG-uri şi organe de stat, precum şi punerea la curent şi influenţarea mass-media asupra
traficului de persoane etc..
83
Organizaţia de Femei din Moldova „Iniţiativa Civică”, Traficul de femei: fenomen şi crimă, Chişinău
2007. p.7-8
84
Martîniuc Irina, „Rolul ONG în prevenirea traficului de femei în Republica Moldova”, în Traficul de femei:
fenomen şi crimă, Chişinău, 2001. p.10.

60
 Rolul ONG-urilor este destul de important atunci când este vorba de informarea unor
anumite grupuri de oameni sau chiar a întregii societăţi despre anumite fenomene ce afectează
comunitatea.
Aceste scopuri sunt realizate de ONG-uri prin campanii de informare dar şi de
conştientizare a publicului, colaborarea cu instituțiile de stat, materializându-se această
colaborare prin implementarea unor programe sau activităţi de utilitate publică.
Primii care s-au inclus în contracararea fenomenului traficului de fiinţe umane au fost
structurile, instituțiile internationale şi ONG-urile. În acest context activitatea lor presupune
activităţi de prevenire prin informarea grupurilor de risc, a grupurilor profesionale şi a publicului
larg, acordarea protecției și asistenţei necesare victimelor traficului de ființe umane, stabilirea şi
menţinerea relaţiilor cu organizaţiile internaţionale, precum şi acordarea de ajutor la reintegrarea
persoanelor traficate în societate.
În această ordine de idei, în Republica Moldova se ocupă de realizarea acţiunilor propuse
mai sus Centrul Internaţional pentru protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”,
care are ca scop informarea populaţiei despre existenţa fenomenului dat şi combaterea acestuia.
Centrul Internaţional ,,La Strada”85 face parte din reţeaua internaţională a organizaţiilor
neguvernamentale antitrafic „La Strada”, ce include 9 ţări, atât de destinaţie, cât şi de origine a
traficului de fiinţe umane din Europa Centrală şi de Est (Olanda, Polonia, Cehia, Belarus, Bosnia
şi Herţegovina, Bulgaria, Macedonia, Moldova, Ucraina), preocupate de prevenirea fenomenului
şi protecţia drepturilor victimelor acestui flagel.
Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeilor „La Strada” 86 a
fost fondat în februarie 2001, propunându-şi drept scop promovarea şi protecţia drepturilor
civile, economice, sociale, culturale şi libertăţii femeii, promovarea principiului de egalitate a
şanselor pentru femei şi bărbaţi întru consolidarea valorilor şi statutului femeii, sprijinul în toate
mediile profesionale, sociale şi familiale al acţiunilor ce ţin de studierea şi acordarea legislaţiei
Republicii Moldova cu principiile ce protejează drepturile femeii, precum şi aplicarea de facto a
lor.
De asemenea, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii
“La Strada” (Moldova), gestionează o Linie telefonică naţională interurbană (Linia Fierbinte),
gratuită şi oferă consiliere persoanelor traficate, precum şi informaţii populaţiei privind riscului
migraţiei ilegale şi a pericolelor generate de traficul cu fiinţe umane. Centrul realizează, de
asemenea, campanii de prevenire şi conştientizare a publicului privind TFU, programe de

85
www.lastrada.com
86
www.lastrada.md

61
instruire pentru diferite grupuri profesionale, sesiuni de instruire vocaţională şi umanitară,
cercetări şi expertize legale pentru Guvern, facilitează accesul persoanelor traficate la asistenţă,
inclusiv salvarea din locurile de exploatare şi repatrierea acestora.
O direcţie importantă a activităţii ONG–ului „La Strada” este şi organizarea de
traininguri şi seminare pentru grupurile profesionale. Prestând servicii de training şi consultanţă,
principala preocupare a Centrului International ,,La Strada” este consolidarea capacităţilor
profesionale ale specialiştilor care interacţionează cu categoriile vulnerabile faţă de traficul de
persoane.
Astfel, ONG-ul ,,La Strada” întreprinde măsuri privind:
 armonizarea intereselor publice în urmărirea în justiţie a criminalilor cu interesele
individuale ale persoanelor traficate;
 decriminalizarea victimelor traficului de persoane, excluderea deportării acestora din
ţările de destinaţie fără aplicarea măsurilor pentru identificarea acestora şi asigurarea accesului la
asistenţă şi sprijin în reabilitare;
 elaborarea standardelor unice europene privind tratamentul persoanelor traficate
(perioada de reflecţie, permis temporar de reşedinţă, altele).87
O activitate deosebită în prevenirea fenomenului trafic de fiinţe umane o exercită
Winrock International, mai ales în ceea ce priveşte repatrierea victimelor.
„Noi Perspective pentru Femei”, implementat de „Winrock International” şi finanţat de
către USAID, abordează unele aspecte ale strategiei integrate a USAID pentru a răspunde
traficului de persoane cum ar fi prevenirea traficului de fiinţe uma-ne şi acordarea de asistenţă
victimelor.
Proiectul, în special, va dezvolta capacităţile ONG-urilor moldoveneşti de a implementa
activităţi ce ţin de traficul de fiinţe umane prin intermediul următoarelor obiective:
1) lărgirea spectrului de servicii de susţinere şi asistenţă oferite de către ONG-urile din
Moldova femeilor aflate în situaţii de risc şi victimelor reîntoarse;
2) extinderea serviciilor de informare a populaţiei şi îmbunătăţirea accesului la informaţie
pentru femeii şi fete în situaţii de risc din localităţile rurale defavorizate;
3) întărirea meniul de combatere a traficului de fiinţe umane în Moldova;
4) dezvoltarea capacităţilor de angajare în câmpul muncii în ţară şi crearea propriei afaceri
la femei tinere din localităţi rurale;

87
www.lastrada.md

62
 5) ridicarea nivelului de sensibilizare a opiniei publice în problema traficului de fiinţe
umane. Activităţile sunt adresate fetelor şi femeilor de vârsta 16-25 ani, gru-pul care este supus
cel mai mult riscului traficului.88
De menţionat este şi activitatea Asociaţiei Femeilor de Carieră Juridică, asociaţie care a
implementat, în ultimul timp, proiectul centrul pentru prevenirea traficului de femei. Acest
proiect şi-a propus realizarea următoarelor obiective:89
1. acordarea de consultaţii juridice gratuite;
2. facilitarea anchetelor şi supravegherii poliţieneşti a instituţiilor în care victimele sunt
exploatate şi prevederea închiderii acestora, daca este necesar;
3. campanii mass-media, elaborarea materialelor în domeniu, promovarea conferinţelor de
presă, meselor rotunde, seminare;
4. facilitarea accesului la justiţie al victimelor traficului, inclusiv al victimelor minore etc.
Asociaţia Femeilor de Carieră Juridică administrează Centrul de Prevenire a Traficului de
Femei. Acest proiect a fost lansat în februarie 2001, fiind finanţat de către Guvernul SUA. Iniţial,
Centrul şi-a îndreptat acţiunile spre crearea unei strategii clare pentru o campanie mass-media.
Pe lângă aceasta, publică şi distribuie lunar un buletin informativ, o revistă trimestrială şi broşuri.
Centrul desfăşoară seminare, în special pentru tineri, şi distribuie materiale în şcolile din ţară
pentru informarea elevilor.90
Este de menţionat şi activitatea Organizaţiei de Femei „Iniţiativa civică” care a fost primul
proiect consacrat problemei traficului de fiinţe umane, fondat în luna mai 1999. Desfăşurarea
programului a constatat lipsa de informaţii referitoare la fenomenul traficului dat în rândurile
tineretului, pregătirea insuficientă a pedagogilor şi părinţilor pentru activităţi de prevenire a
fenomenului, necesitatea de a efectua un schimb de experienţă şi informaţii cu cea a organelor
nonguvernamentale din alte ţări.
Organizaţia de Femei „Iniţiativa civică” şi-a propus următoarele obiective:
 punerea la curent şi informarea asupra traficului de femei prin intermediul mass-media;
 informarea populaţiei şi anume a fetelor tinere asupra problemei traficului de femei;
 stabilirea unui dialog constructiv între organele non-guvernamentale şi organele de stat;
 protecţia drepturilor femeilor.

88
www.winrock.org
89
, Raport de activitate (iunie 2006 – decembrie 2008), Centrul de Prevenire a Traficului de Femei, Chişinău, 2008,
p. 4.
90
Traficul de copii în scopul exploatării sexuale. Raportul Centrului pentru prevenirea traficului de femei, 2003, p.
14.

63
 Prevenirea traficului de fiinţe umane poate fi asigurată doar în cazul în care în acest
proces se va încadra întreaga societate, când fiecare cetăţean va conştientiza faptul că traficul de
persoane reprezintă un obstacol în calea creării atât în Republica Moldova, cât şi în comunitatea
internaţională a unei societăţi democratice şi non-violente.
Rolul pe care îl pot juca mass-media în lupta contra comunităţii, în general, şi în lupta
contra criminalităţii organizate, în particular, reprezintă un aspect important al problemei. 91
Pe parcursul anilor, se evidenţiază tot mai mult colaborarea ONG-urilor cu mass-media.
Această colaborare trebuie să contribuie la conştientizarea atât a ziariştilor, cât şi a opiniei
publice în domeniul de referinţă. ONG-urile pot fi iniţiatoare a mai multor acţiuni, cum ar fi: 92
1. difuzarea informaţiilor necesare;
2. lansarea campaniilor de presă pentru excluderea materialelor pornografice;
3. realizarea emisiunilor tv şi radio despre traficul de fiinţe umane;
4. crearea unui sistem interactiv etc.
În acest sens, este sigur că mass-media joacă un rol determinant în prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate internaţionale, în general, şi a traficului de fiinţe umane, în
particular.
Eforturile mass-mediei de a atrage atenţia statelor şi instituţiilor responsabile în
prevenirea şi combaterea traficului de persoane au fost susţinute masiv de comunitatea
internaţională, de activitatea antitrafic a numeroaselor reprezentanţe internaţionale în Republica
Moldova şi în întreaga lume, precum: Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM),
Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE), Guvernele SUA, al Olandei,
Elveţiei, Norvegiei, Suediei, Uniunea Europeana s.a..
Atât OIM, cât şi alte ONG-uri locale care au implementat proiecte de prevenire a
traficului de fiinţe umane au reuşit să construiască şi să menţină relaţii de presă colaborarea cu o
serie de agenţii de presă din republică: BASSA-press, Moldpress, Infotag, DECA-press. În baza
sondajelor OIM, s-a constatat faptul că televiziunea este cea mai populară sursă de informare din
Moldova.
Centrul de Prevenire a Traficului de Femei, precum şi OIM au lărgit reflectarea temei
traficului de fiinţe umane prin intermediul radioului. Au fost lansate mai multe programe
antitrafic.
O serie de articole de proporţii despre traficul de fiinţe umane au fost publicate în presa
din Moldova. Fluxul de materiale apărute în perioada 2001-2009 a trezit parcă interesul societăţii

91
Les médias comme instrument de lutte contre la criminaliteé organisée, www.ec.europa.eu.
92
Ibidem, p.10.

64
pentru acest fenomen dacă nu nou în general, atunci nou pentru majoritatea populaţiei din
Moldova.93
Astfel, cel mai important scop al ONG-urilor specializate este de a preveni, combate şi
incrimina fenomenul traficului de fiinţe umane în colaborare cu diferite structure naționale și
internaționale. Însă, traficul de fiinţe umane nu ține doar de comptența organelor de drept, a
ONG, ci şi a întregii societăți.
Deci, putem vorbi despre un aport considerabil al ONG-urilor naţionale şi internaţionale,
precum şi al mass-mediei în prevenirea şi combaterea acestui fenomen.

3.3 Instituţiile naţionale şi internaţionale implicate în prevenirea şi

combaterea traficului de fiinţe umane
Fenomenul traficului de persoane este una din cele mai acute probleme din Europa, o
crimă ce subminează stabilitatea în regiune, cu particularităţi transfrontaliere şi conotaţii de ordin
social şi economic, demonstrînd încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului,
principiilor de bază ale statului de drept şi ale democraţiei, afectînd sănătatea morală şi fizică a
populaţiei.
Începînd cu anii’ 90 traficul de persoane a intrat în atenţia organelor de drept, cînd
problemele economice şi sociale, generate de economia în tranziţie, au impus populaţia să caute
posibilităţi de muncă în afara ţării, în următorii 10 ani acest fenomen a luat amploare în toate
ţările din spaţiul ex-sovietic, inclusiv şi în Moldova.94
Deoarece traficul de ființe umane a devenit un pericol iminent pentru securitatea
națională a Moldovei, dar și a comunității internaționale, în ultimii ani agențiile de stat și ONG
locale au fost nevoite să găsească un șir de răspunsuri la acest fenomen care se mai află înca în
continuă dezvoltare.
Combaterea lui eficientă a fost împiedicată de lipsa bazei legislative corespunzătoare, de
aceea iniţial în Codul penal al Republicii Moldova au fost introduse articole care prevedeau
răspunderea penală pentru traficul de persoane.
La 12 iunie 2003 a intrat în vigoare noul Cod penal, unde combaterii acestui flagel îi sunt
consacrate: în articolul 165 - Traficul de fiinţe umane.
Necesitatea combaterii eficiente a fenomenului traficului de persoane, a fost pe deplin
conştientizat de către conducerea ţării, fiind iniţiate o serie de reacţii naţionale anti-trafic:

93
Doru Ciocanu, „Traficul de fiinţe umane reflectat în presa din Moldova”, în Ghidul jurnaliştilor care scriu despre
traficul de fiinţe umane, Centrul Internaţional de Jurnalism, p. 4, 7.
94
www.mai.gov.md

65
instituirea prin Hotărîrea Guvernului nr.1219 din 09.09.2001 a Comitetului Naţional pentru
combaterea traficului de fiinţe umane şi aprobarea prin Hotărîrea Guvernului nr.903 din 25
august 2005 a Planului Naţional de Acţiuni privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane. 95
Una din acțiunile luate în acest sens în regiune a fost crearea unui grup specializat de
acțiune pentru soluționarea problemei traficului de femei. Grupul de acțiune este parte
componentă a Pactului de Stabilitate, în care și Moldova este membru, și care are ca scop
întărirea cooperării regionale de combatere a traficului de ființe umane din Sud Estul Europei
dintre diferiți participanți. Ca răspuns la obligațiile asumate în cadrul Pactului de Stabilitate,
Guvernul Republicii Moldova a aprobat, în octombrie 2001, crearea Comitetului National pentru
Combaterea Traficului de Persoane la nivel de vice-miniștri, coordonator al Comitetului fiind
ales vice-prim ministrul. Grupul include persoanele de conducere ale ministerelor și
departamentelor (la nivel prim - ministerial).96
Comitetul National pentru Combaterea Traficului de Ființe Umane și cele 3 subgrupe ale
sale include urmatoarele agenții: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Procuratura
Generală, Departamentul Poliției de Frontieră, Centrul pentru Combaterea Traficului de
Persoane, Ministerul Tehnologiei Informaționale și Comunicațiilor; Ministerul Muncii , Proteției
Sociale și Familiei, Ministerul Sănătății, Ministerul Tineretului și Sportului, Serviciul Informații
și Securitate, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene etc..
Planul Național prevede acțiuni inițiate de diferite ministere și instituții guvernamentale
în cooperare cu organizații străine și ONG-uri, în domeniile:
 Cercetare și evaluare;
 Conștientizarea societății;
 Prevenirea condițiilor economice și sociale ce facilitează traficul;
 Asistarea victimelor;
 Reîntoarcerea și reintegrarea victimelor;
 Reforma judiciară;
 Aplicativitatea legilor;
 Cooperarea și coordonarea internațională.
La 6 septembrie 2005 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul SUA a fost semnat
Amendamentul III la Scrisoarea de acord, conform căruia, Republicii Moldova i-a fost oferită
asistenţă suplimentară pentru un şir de proiecte printre care crearea şi organizarea activităţii
95
www.mai.gov.md
96
Costache Jana, Catana Tatiana, Chirița Oleg, Traficul de copii in scopul exploatarii sexuale in Republica
Moldova, Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei Chisinau, 2003, pag. 21-23;

66
Centrului pentru combaterea traficului de persoane (C.C.T.P.) în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne. Planul în cauză prevede îndeplinirea acţiunilor concrete privind combaterea traficului de
fiinţe umane de către toate structurile de stat interesate, accentul fiind pus pe cooperarea cu
organizaţiile internaţionale şi cele nonguvernamentale, societatea civilă, ajustarea legislaţiei
naţionale la cea internaţională.
Conştientizînd faptul, că acest viciu social cu caracter transnaţional nu numai că
societatea, dar şi lezează grav drepturile omului, s-a impus consolidarea de cooperare între toate
ţările membre, în special ale Consiliului European, întru asigurarea securităţii şi stabilităţii în
regiune, protejarea intereselor statului şi a cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi după hotarele ei.
În acest sens, una din priorităţile Ministerului Afacerilor Interne fiind realizarea Planului
de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană în care sînt prevăzute activităţi concrete în
domeniul combaterii criminalităţii şi în special a traficului de persoane şi migraţiunii ilegale.
O atenţie deosebită în acest context, a fost acordată ajustării cadrului legislativ la
standardele internaţionale, ţinînd cont de prevederile Planului nominalizat. 97
Astfel, prin Legea nr. 67-XVI din 30.03.2006 a fost ratificată Convenţia Consiliului
Europei privind lupta contra traficului de fiinţe umane, 98 semnată de către Republica Moldova la
06.05.2005 în Varşovia, în conformitate cu prevederile căreia a fost ajustată legislaţia Republicii
Moldova la standardele internaţionale prin prisma respectării drepturilor omului şi acordării
asistenţei victimelor traficului şi totodată atragerea la răspundere a infractorilor care până la acel
moment profitau de lacunele existente în legislaţie.
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat un număr de acte normative naţionale privind
combaterea TFU:
Deci, în scopul eficientizării activităţii organelor de drept în domeniul combaterii
traficului de persoane la 20.10.2005 a fost adoptată - Legea nr.241-XVI „Cu privire la
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane "- prin care se reglementeaza raporturile
juridice privind:
 cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la protecţia şi
acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
 prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

97
Costache Jana, Catana Tatiana, Chirița Oleg, Traficul de copii in scopul exploatarii sexuale in Republica
Moldova, pag. 21-23;
98
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 66-69/277 din 28.04.2006.

67
  colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile neguvernamentale şi cu
alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane;
 cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în
domeniu.
 prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
 cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la protecţia şi
acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
 colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile neguvernamentale şi cu
alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane;
 cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în
domeniu.
 prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
 cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la protecţia şi
acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
 colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile neguvernamentale şi cu
alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane;
 cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în
domeniu.
Ţinînd cont de recomandările Consiliului Europei privind crearea unor subdiviziuni
specializate de poliţie a fost creat Centrul pentru combaterea traficului de persoane cu statut de
organ operativ de investigaţie şi de urmărire penală, integrînd activitatea specialiştilor din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Serviciului Grăniceri, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi
Procuraturii Generale. Accentul forte a fost pus pe conlucrarea eficientă şi operativă în acest
domeniu, iar sarcina primordială a Centrului este de a investiga, reţine şi urmări penal persoanele
şi organizaţiile implicate în traficul de persoane în Republica Moldova şi în regiune.
Astfel, conform art.8 din ,, Legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de
fiinţe umane’’99, coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de
cooperare a autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii

99
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 164-167/812 din 09.12.2005.

68
neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu reprezentanţi ai societăţii civile se realizează de către
Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.
În același timp, în conforrmitate cu art.8 , al .4 al legii mai sus menționate , Comitetul
naţional are următoarele atribuţii:
1. prezintă Guvernului propuneri privind bazele politicii de stat în domeniul prevenirii şi
combaterii traficului de fiinţe umane şi recomandări orientate spre perfecţionarea activităţii de
depistare şi lichidare a cauzelor şi condiţiilor care contribuie la apariţia traficului de fiinţe
umane şi la activităţile de trafic de fiinţe umane;
2. controlează realizarea Planului naţional şi executarea legislaţiei de prevenire şi combatere
a traficului de fiinţe umane de către organizaţiile şi instituţiile de stat, prezintă Guvernului
informaţie despre modul de realizare a Planului naţional;
3. colectează şi analizează informaţii despre dimensiunile, starea şi tendinţele traficului de
fiinţe umane la nivel naţional;
4. înaintează propuneri de perfecţionare a legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului
de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor acestui trafic;
5. organizează campanii de informare a populaţiei despre problemele traficului de fiinţe
umane şi pericolul social al acestui fenomen;
6. coordonează activitatea comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe
umane şi a instituţiilor specializate privitor la realizarea Planului naţional şi la îndeplinirea
acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
7. evaluează şi monitorizează periodic procesul de realizare a Planului naţional,
informează Guvernul şi societatea civilă despre rezultatele obţinute.
atribuţii:
De asemenea, trebuie să specificăm faptul că conform prevederilor art.10 al legii
menționate, în conformitate cu atribuţiile ce le revin:100
1. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene,
Serviciul de Informaţii şi Securitate întocmesc lista ţărilor care reprezintă un risc sporit din
punctul de vedere al traficului de fiinţe umane, listă care se aduce la cunoştinţă organelor
interesate;
2. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate,
Ministerul Afacerilor Interne întreprind acţiunile necesare pentru interzicerea accesului pe
teritoriul Republicii Moldova al străinilor dacă dispun de informaţii veridice că aceştia sînt
traficanţi de fiinţe umane;
100
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 164-167/812 din 09.12.2005.

69
 3. Ministerul Afacerilor Interne întreprinde acţiuni de prevenire şi combatere a traficului de
fiinţe umane prin prevenirea, depistarea şi curmarea tentativelor de trecere a frontierei de stat de
către traficanţii de fiinţe umane, precum şi de trecere a frontierei de stat de către victimele
traficului de fiinţe umane cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
Rolul specialiştilor MAEIE, rămîne a fi deosebit de important în prevenirea fenomenului,
dar şi asistenţa acordată cetăţenilor noştri peste hotarele ţării. Putem observa că urmare a
instruirilor care au loc anual pentru reprezentanţii misiunilor diplomatice, numărul victimelor
identificate şi asistate de către oficiile consulare se află în uşoară creştere. Respectiv, dacă în
anul 2014, au fost identificate şi asistate 9 victime ale traficului de ființe umane, în anul 2015 au
fost identificate şi asistate 12 victime ale TFU.101
În același timp, trebuie să specificăm că unele atribuții în prevenirea și combaterea
traficului de ființe umane îl au și Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei; Ministerul
Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul Economiei, Ministerul Justiției, și anume prin
desfășurarea de activități de informare, instruire, orientare și formare profesională, de protecție și
asistență a victimelor traficului de ființe umane.
Autorităţile administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a
traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice locale şi comisiile teritoriale pentru
combaterea traficului de fiinţe umane organizează sistematic campanii informaţionale de
sensibilizare a populaţiei, realizează şi difuzează, colaborînd activ cu mass-media, materiale
publicitare privind riscurile la care pot fi expuse potenţialele victime ale traficului de fiinţe
umane.
Un rol determinant în ceea ce privește prevenirea și combaterea fenomenului de trafic de
ființe umane îl are Ministerul Afacerilor Interne care prin subdiviziunile lui centrale şi teritoriale
care în conformitate cu art.11 al legii menționate îndeplinește următoarele atribuții:
 desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin
intermediul profilaxiei, prevenirii, depistării şi curmării infracţiunilor legate de traficul de fiinţe
umane, în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectuînd urmărirea penală în cauzele penale de
trafic şi de alte acţiuni legate de acestea;
 asigură, la cerere, protecţia fizică a victimei traficului de fiinţe umane pe perioada
procesului penal, îi acordă altă protecţie şi asistenţă conform prezentei legi, altor acte
normative în domeniu.

101
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de personae, Chișinău 2016, p.7.

70
  Ministerul Afacerilor Interne, prin organele sale specializate în prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane, desfăşoară activităţi operative de investigaţie, de urmărire penală, de
cooperare internaţională, de identificare şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, de
analiză şi informaţie, stimulează crearea unor centre zonale de prevenire şi combatere a traficului
de fiinţe umane.
 Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul unor alte ministere şi departamente, elaborează,
administrează şi actualizează baza de date privind fenomenul traficului de fiinţe umane, cu
respectarea confidenţialităţii datelor personale ale victimelor acestui trafic.
 Ministerul Afacerilor Interne, în comun cu Procuratura Generală, efectuează studii în
vederea depistării şi înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează traficul de fiinţe umane şi
publică semestrial în mass-media informaţii statistice şi rapoarte de analiză privind prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor lui.
 Procuratura Generală, în limitele competenţei, desfăşoară activităţi de prevenire şi
combatere a traficului de fiinţe umane în conformitate cu legislaţia în vigoare, coordonează,
conduce şi exercită urmărirea penală în cauze legate de acest trafic, reprezintă învinuirea, în
numele statului, în instanţă de judecată, supraveghează respectarea drepturilor omului, inclusiv
ale victimelor traficului, întreprinde alte măsuri necesare în domeniu. În cadrul Procuraturii
Generale, se creează o subdiviziune specializată în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane.
 Serviciul de Informaţii şi Securitate şi organele lui teritoriale desfăşoară activităţi de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin intermediul depistării legăturilor
organizaţiilor internaţionale şi ale grupurilor criminale organizate cu traficanţii de fiinţe umane,
prin alte activităţi desfăşurate în limitele competenţei sale.102
Astfel, pe parcursul anului 2015 de către Procuratura Generală au fost mediatizate peste
87 subiecte cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de ființe umane. Conform datelor
Procuraturii Generale pe parcursul anului 2015 au fost înregistrate 189 de cazuri de TFU (151 -
art. 165 şi 38 – art. 206 C.P.) în creştere cu 14 cazuri comparativ cu anul 2014. Specialiştii
afirmă faptul că numărul în creştere a cazurilor identificate se datorează în special capacităţilor
consolidate a reprezentanţilor organelor de drept de a aplica instrumente pro-active de
identificare.103

102
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 164-167/812 din 09.12.2005.
103
Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru anul 2015”,
Centrul pentru combaterea traficului de persoane, p. 7.

71
 Traficul de persoane constituie un fenomen subteran cu dimensiuni globale, o încălcare
gravă a drepturilor omului, a demnităţii şi a libertăţii acestuia, un fenomen social cu consecinţe
negative pentru întreaga societate, existent în aproape toate statele lumii, indiferent de gradul
lor de dezvoltare.
Statele lumii au fost preocupate de-a lungul timpului să găsească cele mai eficiente
măsuri de politică penală pentru combaterea şi prevenirea traficului de persoane, fiind
elaborate, în acest sens, o serie de documente cu caracter internaţional, de către Organizaţia
Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană şi Consiliul Europei, prin care s-a instituit un cadru juridic
internaţional de incriminare a infracţiunii de trafic de persoane.
Dimensiunile fenomenului şi imperativul de a combate pe toate căile traficul de fiinţe
umane a impulsionat, de asemenea, astfel de organisme internaţionale ca Interpolul, Organizatiei
Naţiunilor Unite (ONU), Consiliului Europei, Organizaţia Mondială a Muncii (OMM),
Organizaţia Internaţională a Migraţiei (OIM) şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (OSCE) să întreprindă acţiuni, iar numeroase structuri neguvernamentale acordă asistenţă
victimelor.
Primele documente cu caracter internaţional ce au fost adoptate în materia traficului de
persoane prin care s-au implementat măsuri de politică penală şi de prevenţie, ce au fost
regăsite ulterior în legislaţiile naţionale ale statelor ce le-au ratificat, au fost Acordul
internaţional pentru suprimarea traficului de femei şi copii, Convenţia, pentru suprimarea
traficului de femei şi copii, Convenţia internaţională pentru suprimarea traficului de femei care

au atins vârsta majoratului şi Convenţia privind suprimarea traficului de persoane şi

exploatarea prin prostituţie.
Principalul instrument internaţional de luptă împotriva traficului de persoane, care
consideră traficul de persoane drept o infracţiune de criminalitate organizată prin care se
încalcă în mod grav drepturile omului, îl constituie Convenţia Naţiunilor Unite împotriva

criminalităţii transnaţionale organizate şi Protocolul adiţional privind prevenirea,

reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor (Protocolul
de la Palermo 2000), precum şi Protocolul internaţional împotriva traficului ilegal de migranţi
pe calea terestră, a aerului şi pe mare.104 De altfel, în însăşi preambulul protocolului se
precizează că asocierea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate cu un instrument internaţional care urmăreşte prevenirea, reprimarea şi pedepsirea
traficului de persoane, în special al femeilor şi a copiilor, va ajuta la prevenirea şi combaterea
104
Cochinţu Ionița, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina., art .șt ,,Cooperarea
internațională privind traficul de persoane’’.

72
acestui tip de criminalitate.
În Europa au mai fost adoptate documente extrem de importante în materia traficului de

persoane precum: Convenţia Europeană cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ,

Convenţia europeană privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

Convenţia Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului şi Convenţia
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane.
Trebuie să mai precizăm că în afară de actele enumerate, au mai fost adoptate
următoarele recomandări ale Comitetului de Miniştri către statele Consiliului Europei:
Recomandarea nr. R (91) privind exploatarea sexuală, pornografia, prostituţia, precum şi traficul
de copii şi de tineri adulţi; Recomandarea nr. R (2000) 11 privind lupta împotriva traficului de
fiinţe umane în scopul exploatării sexuale; Recomandarea 1.325 (1997) privind traficul de femei
şi prostituţia forţată în statele membre ale Consiliului Europei; Recomandarea 1.450 (2000)
privind violenţa împotriva femeilor în Europa etc..
În cadrul Uniunii Europene, începând cu anul 1990 au fost adoptate o serie de directive
care au avut ca obiect prevenirea traficului de persoane prin luarea unor măsuri în ceea ce
priveşte revizuirea legislaţiei penale la nivel european, cooperarea poliţienească şi judiciară în
vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a traficanţilor precum şi acordarea de
asistenţă şi protecţie victimelor traficului de persoane.
Astfel, au fost adoptate următoarele directive : Decizia-cadru a Consiliului Uniunii
Europene din 19 iulie 2002 privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane; Decizia-cadru a
Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul
procedurilor penale etc..
Prin adoptarea la nivelul Uniunii Europene a Tratatului de la Amsterdam, s-a urmărit
crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie la nivelul Uniunii, considerându-se că
infracţiunea de trafic de persoane este un delict care trebuie combătut cu precădere de către
statele membre ale Uniunii. Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să aplice în mod activ
politici penale care să conducă la intensificarea incriminării traficului de persoane şi să includă
în legislaţie mecanisme adecvate de protecţie a potenţialelor victime la nivel naţional, regional,
european şi pe plan internaţional.105
De asemenea, trebuie să menționăm că într-o serie de documente importante ale ONU s-a
făcut referire la interzicerea traficului de ființe umane. Putem enumera, în acest sens: Declarația

105
Cochinţu Ionița, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina., art .șt.,,Cooperarea
internațională privind traficul de persoane’’.

73
Universală a Drepturilor Omului (1948); Pactul cu privire la drepturile civile și politice (1966);
Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966).106
Ratificarea acestor documente internaţionale au avut menirea de a crea instrumente
juridice internaţionale la nivel global care să se concentreze îndeosebi pe drepturile
fundamentale ale victimelor traficului şi pe stabilirea unui mecanism specific de monitorizare,
precum şi pe adoptarea unor măsuri comune de prevenţie şi de combatere prin politici penale
viabile a acestui flagel aflat în continuă creştere.107
Prin urmare, această colaborare a instituțiilor internaționale în domeniu a impus luarea
unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, pentru protecţia şi
promovarea drepturilor victimelor, precum şi unele măsuri legislative pentru incriminarea
traficului de fiinţe umane şi pentru asigurarea efectuării de anchete şi urmăriri penale eficiente,
măsuri privind frontiera, securitatea şi controlul documentelor.
Putem concluziona că pe parcursul ultimilor ani problema traficului de fiinţe umane a
devenit o problemă naţională. Traficul în cauză afectează toată societatea, demonstrează
nerespectarea drepturilor omului, violenţa contra persoanei, reprezentând o modalitate de
realizare a unui bussines de succes.
Un factor hotărâtor în implementarea măsurilor anti-trafic este cooperarea eficientă dintre
organele de drept şi sectorul ONG-urilor, care oferă victimelor servicii de asistenţă. Astfel, cel
mai important scop al ONG-urilor specializate este de a preveni, combate şi incrimina fenomenul
traficului de fiinţe umane în colaborare cu diferite structure naționale și internaționale. Traficul
de fiinţe umane nu ține doar de comptența organelor de drept, ci şi a întregii societăți civile.
Este demonstrat faptul că lipsa de colaborare dintre ONG-uri şi poliţie fie agravează şi
mai mult situaţia, fie stopează procesul de combatere a traficului de fiinţe umane.
Traficul de persoane este o infracţiune cu consecinţe negative atât pentru victimele sale
dar şi pentru societate în ansamblul său, fapt care solicită o preocupare constantă din partea
autorităţilor şi a instituţiilor publice naționale și internaționale, a organizaţiilor neguvernamentale
şi a reprezentanţilor societăţii civile, în vederea diminuării traficului de persoane, impunându- se
intensificarea cooperării internaţionale în domeniu.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
106
Bârsan C., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi și libertăți, ed. All
Beck, București, 2007, p. 139;
107
Cochinţu Ionița, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina., art . ,,Cooperarea
internațională privind traficul de persoane’’.

74
 Traficul de ființe umane constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii
organizate care constă în comerţul cu persoane, cu organe sau ţesuturi ale lor, în scopul extragerii
de profituri considerabile, existînd în acest sens cerere și ofertă.
Astfel, traficul de ființe umane îşi are cauza în existenţa unei cereri sociale, iar traficanţii
sunt intermediari la această cerere şi ofertă. Totodată, fenomenul în cauză se caracterizează, în
general, prin forme transnaţionale şi transfrontaliere de operare. Prin urmare, necesită a fi
aplicate strategii, metode şi procedee de stopare, combatere corespunzătoare.
Traficul de fiinţe umane este la ora actuală o problemă conştientizată de opinia publică.
Problema constă însă în faptul că populaţia percepe superficial acest fenomen. În acest sens, este
necesar a continua activitatea de informare, dar cu schimbarea strategiilor de prezentare a
mesajelor oferite populaţiei.
Chiar dacă se întreprinde un complex de măsuri antitrafic şi, respectiv, sunt înregistrate
anumite succese în combaterea fenomenului, traficul de fiinţe umane se numără în continuare
printre tipurile de criminalitate cele mai amplificate din societatea noastră.
Aşadar, traficul de fiinţe umane este o încălcare gravă a drepturilor omului declarate în
Convenţiile Internaţionale, ţara noastră fiind şi ea grav atinsă de fenomenul dat. Din păcate, cele
mai afectate în acest impact sunt femeile – mai ales femeile tinere, care constituie o categorie
vulnerabilă în faşa crizei economice. Problema constă în faptul că traficul de fiinţe umane nu ţine
cont de vârstă, gen sau hotare, căci acest fenomen afectează nu doar ţările dezvoltate dar şi ţările
care sunt în curs de dezvoltare.
Vorbind despre cauzele răspândirii traficul de fiinţe umane, aş menţiona, în primul rând,
că aceasta este un fenomen social, deci este generat de nişte condiţii sociale concrete. Iar
condiţiile sociale actualmente existente în R.Moldova, sunt consecinţe ale unui şir de evenimente
şi factori obiectivi.
Printre cauzele apariției traficului de ființe umane putem enumera sărăcia, exodul uriaș al
populației peste hotarele țării cu scopul căutării unui loc de muncă, nivelul scăzut de educație,
violența și abuzul domestic, factori care geerează dorința de evadare a oamenilor către o lume
mai bună.
De asemenea, este regretabil să constatăm faptul că Republica Moldova sub influența
factorilor externi, pe lîngă poziția sa clasică de țară de origine a victimelor traficului de ființe
umane devine treptat țară de tranziție pentru cetățenii din ţările orientului mijlociu sau ale altor
regiuni antrenate în conflicte armate.
De aceea numai prin eforturi comune pot fi depășite pericolele acestui flagel
internațional.

75
 Un rol în ceea ce privește prevenirea și combaterea acestui fenomen, este determinată de
cooperarea eficientă dintre instituțiile naționale/internaționale, organizațiile neguvernamentale,
societatea civilă și organele de drept, care contribuie la protecția și asistența victimelor traficului
de ființe umane.
Traficul de ființe umane a devenit în timp, o temă importantă pe agenda politică a
Republicii Moldova, astfel în acest sens se pot observa o diversitate de acte legislative adoptate
pentru a putea face posibilă prevenirea, combaterea și sanționarea traficului de ființe umane, cît
și întreprinderea de măsuri de pedepsire a traficanților și de protecție și asistență a victimelor.
Însă, făcînd o trecere în revistă a tuturor eforturilor întreprinse de către instituțiile de stat
și organele de drept, constatăm faptul că acest fenomen reprezintă la ora actuală o problemă
destul de importantă cu care se confruntă Republica Moldova.
Prin urmare,impactul social al acestui fenomen criminal este interpretat prin prisma
daunei și prejudiciului de ordin moral, fizic și material adus persoanei victimei traficului de ființe
umane. Deși gradul și nivelul acestui prejudiciu este dificil de evaluat, se prezumă totuși un
impact de ordin major asupra libertății, cinstei și demnității persoanei. Totodată dauna poate fi
interpretată și prin prisma prejudiciului imaginei Republicii Moldova la nivel internațional.
Traficul de ființe umane reprezintă o violare a drepturilor omului ,o atingere adusă
demnității cît și integrității ființei umane ceea ce a condus la realizarea unei colaborări pe plan
internațional în ceea ce privește prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuiesă
fie fundamentată pe rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în domeniu. Or, în
cazcontrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar
traficulde fiinţe umane să se amplifice în continuare.
Ca urmare a celor menţionate mai sus, venim cu următoarele recomandări pentru
prevenirea și contracararea fenomenului traficului de ființe umane, și anume:
 Studierea practicii internaţionale în domeniul traficului de ființe umane cu scopul
racordării legislaţiei naţionale la standardele europene şi internaţionale, pentru perfecționarea
cadrului legal național cu privire la prevenirea și combaterea traficului de ființe umane cît și
pentru mobilizarea eforturilor instituțiilor regionale şi internaţionale în identificarea,
interacţiunea cît şi intervenirea la timp în cazul unor pericole potenţiale sau iminente. ;
 Îmbunătățirea mecanismelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de ființe
umane cum ar fi: plasamentul în regim de urgenţă, servicii specializate, s.a.;

76
  Continuarea cooperării dintre organele de aplicare a legii şi partenerii sociali (ONG-uri)
pe direcţia asistenţei şi protecţiei victimei TFU;
 Dezvoltarea și promovarea campaniilor de informare şi sensibilizare la nivel naţional în
domeniul traficului de fiinţe umane în rîndul potenţialelor victime;
 Perfecționarea profesională continuă a angajaților organelor de drept și de securitate prin
organizarea şi participarea cu regularitate la şedintele operative pentru schimb de informații,
experienţe, provocări şi lectii învăţate dintre ofiţeri/agenţii specializate în traficul de ființe umane
din ţările de interes comun, prin intermediul şi cu suportul organizaţiilor poliţieneşti
internaţionale ca: Interpol, Europol et..De asemenea, dotarea organelor de drept cu mijloace
tehnice speciale de ultimă generație;
 Reducerea vulnerabilității față de traficul de ființe umane prin orientarea, instruirea
profesională cît și plasarea în cîmpul muncii a persoanelor care fac parte din grupuri
marginalizate de societate, a potențialelor victime etc..
 Utilizarea largă a mijloacelor de informare în masă; informarea populaţiei, în special a
fetelor şi tinerelor femei prin intermediul publicaţiilor de presă, emisiunior TV şi radio asupra
problemei traficului de femei;
 Promovarea campaniilor de informare a societății, a potențialelor victime, a grupurilor de
risc privind migrația legală și sigură;
 Efectuarea de cercetări statistice, sociologice, medicale, juridice cu privire la cauzele,
la întregul fenomen și consecințele acestuia pentru societate.

BIBLIOGRAFIE

77
 Acte normative
1. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 128-129/1012 din 13.09.2002.
2. Declaraţia ONU privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiţiei pentru
victimele infracţiunilor şi ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală ONU prin
Rezoluţia 40/34 din 20 noiembrie 1985.
3. Protocolul pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al
femeilor şi copiilor, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
(Protocolul de la Palermo, 2000) adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, Ratificat prin
Legea nr.17-XV din 17.02.2005, Publicat în Tratate internaţionale. Ediţie oficială. Vol.35. –
Chișinău, 2006.
4. Legea Nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane ,
publicat la 09.12.2005 în Monitorul Oficial Nr. 164-167.

Jurisprudenţă
5. HOTĂRÎRE Nr. 484 din 26.06.2014 cu privire la aprobarea Planului naţional de prevenire şi
combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2014 – 2016.
6. Hotărirea Parlamentului privind aprobarea Strategiei Sistemului Naţional de Referire pentru
protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane şi a Planului
de acţiuni privind implementarea Strategiei Sistemului Naţional de Referire pentru protecţia şi
asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe anii 2009-2011 nr.
257-XVI din 05.12.2008, Publicat la 10.02.2009 în Monitorul Oficial Nr. 27-29.
7. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica
aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii, nr. 37 din
22.11.2004, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, nr. 8, 2005.

Surse teoretice
8. Alexandrescu Gabriela, Păunescu Georgeta, Munteanu Daniela, Nicolâescu Daniela, Niţulescu
Iulia, Şerban Diana, Matei Petre, Barbu Bogdan, Dumitrescu Mircea, Nicolaescu Victor. Ghid
de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale,
publicată de Organizaţia Salvaţi Copiii România în cadrul Proiectului „Save the children Child
Trafficking Regional Response for South East Europe, Bucureşti, Martie 2004.

78
9. Bârsan C., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi și
libertăți, ed. All Beck, București, 2007.
10. Blanda, P., Traficul de femei şi copii, Ed. Pildner&Pildner, Târgovişte, 2003.
11. Brezeanu O., Prevenirea criminalităţii la început de mileniu, Bucureşti, 2001.
12. Chiriţa Valentin, art.şt:,, Măsuri special-criminologice de prevenire a traficului de femei’’.
13. Ciobanu I., Criminologie, vol. III., Ed. ,Cartdidact’’, Chişinău, 2006.
14. Cochinţu Ioniţa, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina., art.
șt . ,,Cooperarea internațională privind traficul de persoane’’.
15. Costache Jana, Catana Tatiana, Chiriță Oleg - Traficul de copii în scopul exploatarii sexuale in
Republica Moldova, Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei, Chișinău, 2003.
16. Cristina Iliev, art.șt.,,Traficul de ființe umane și asistența victimelor’’, Probleme actuale privind
combaterea traficului de femei (Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 2-3
iunie 2011), Chișinău.
17. Doru Ciocanu, „Traficul de fiinţe umane reflectat în presa din Moldova”, în Ghidul jurnaliştilor
care scriu despre traficul de fiinţe umane, Centrul Internaţional de Jurnalism.
18. Криминология. Под редакцией Орехова В.В. Санкт-Петербург, 1992.
19. Larii Iu., Criminologie, vol. I ; Ministerul Afacerilor Interne, Academia „Ştefan cel Mare”,
Chişinău, 2004.
20. Mateuţ Gheorghiță, Ştefăroiu Nicoleta, Petrescu Violeta E., Prună Raluca A., Târniceriu Radu ,
Luca Sofica, Gafa Georgeta L, Dublea Aurel, Iovu Daniel, Onu Elena, Luca Cătălina, Traficul
de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Asociaţia Alternativei Sociale, Iaşi 2005.
21. Martîniuc Irina, art.șt. „Rolul ONG în prevenirea traficului de femei în Republica Moldova” în
Traficul de femei: fenomen şi crimă, Probleme actuale privind combaterea traficului de femei
(Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 2-3 iunie 2011), Chișinău, 2011.
22. Mămăligă I., „Instrumentele juridice internaţionale-mijloc de combatere a traficului cu fiinţe
umane”, în Legea şi viaţa, nr.11, 2005.
23. Spânu Mariana, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Ed. Tehnică,
Chişinău, 1998.
24. Toader, Drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002.
25. Tomozei TudorTraficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001.
26. Ungureanu Georgeta, Cudriţescu Gianina, Lixandru Cristina, Voicu Camelia, Femeia
contemporană – între deziderat şi realitate, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2004.

79
27. Valeriu Bujor .„О сущности преступности”, Editura „Lyceum”, Chişinău, 1988; Octavian
Bejan şi Valeriu Bujor, Interes şi crimă, Chişinău, 2004; Valeriu Bujor, Esenţa fenomenului
crimă (criminalitate), Legea şi viaţa, nr.10/1994.
28. Vidaicu Mihaela., Dolea Igor. Combaterea traficului de fiinţe umane (drept material şi drept
procesual). Chişinău, Ed., „Nova Imprim” SRL, 2009.
29. Viorelia Rusu, Ana Revenco, Daniella Misail-Nichitin, Asistenţa socială victimelor traficului de
persoane, în special femei, Îndrumar practic pentru asistenţi sociali și psihologi, Centrul
Internaţional pentru Protecţia și Promovarea Drepturilor Femeii “La Strada”, Ediţia a II-
a,Chișinău 2005.
30. Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale
pentru tratarea persoanele traficate; ianuarie 1999.
31. Centrul de Prevenire a Traficului de Femei, Raport de activitate (iunie 2006 – decembrie 2008),
Chişinău, 2008.
32. Organizaţia de Femei din Moldova „Iniţiativa Civică”, Traficul de femei: fenomen şi crimă,
Chişinău 2007.
33. Raportul național„Monitorizarea situației în domeniu traficului de ființe umane - analiza stării şi
dinamicii infracționale pentru anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane ,
Chișinău 2016.
34. Raportul național„ Asupra politicii de prevenire și combatere a traficului de ființe umane pentru
anul 2015”, Centrul pentru combaterea traficului de persoane , Chișinău 2016.
35. Raportul naţional cu privire la implementarea Planului național de prevenire și combatere a
traficului de ființe umane pentru perioada anilor 2014-2016 și realizările în domeniu pentru anul
2016, Comitetul Naţional pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane.
36. Raport de activitate (iunie 2006 – decembrie 2008), Centrul de Prevenire a Traficului de Femei,
Chişinău, 2008.
37. Raportul Centrului pentru prevenirea traficului de femei, Traficul de copii în scopul exploatării
sexual, 2003.
38. UNICEF, Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane, 2004.
39. Salvaţi Copiii, Raport privind traficul de copii, România, martie 2004.
40. Traficul de copii în scopul exploatării sexuale. Raportul Centrului pentru prevenirea traficului de
femei, 2003.
41. Traficul de persoane: Cifre, Tendinţe, Oameni, perioada 2001-2003, Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie.

80
42. Tratate internaţionale. Ediţie oficială. Vol.35. Chișinău, 2006.
Resurse internet
43. Les médias comme instrument de lutte contre la criminaliteé organisée,
www.ec.europa.eu/anti_fraud/ olafoafcn/laudati_fr.2010.
44. www.cathaesisline.ro/fundatia-catharsis/files/TRAFICUL 2009, Problema traficului de persoane.
45. www.lastrada.md/TF/sondaj
46. www.migraţie.md
47. www.mai.gov.md.
48. antitrafic.gov.md
49. www.antitrafic.ro/materiale-informative/profilul-recrutorului --a93.html
50. www. Osce.org/ moldova Traficul de fiinţe umane. Ambasadorul William Hill, Şeful Misiunii
OSCE în Moldova, Chişinău, 17 noembrie 2003.
51. Petrescu Claudia, Traficul de femei–o problemă a societăţii moderne, www.revistacalitatea
vieţii.ro/2005/cv-3-4-05/4.pdf.
52. www.winrock.org.
53. violențadomestica.adevarul.ro/victimele-traficului-de-persoane-sunt-deja-victime-ale-unui-
mediu-in-care-exista-violența-domestica.
54. www.contabilsef.md, Moldova va fi afectată de criza economică mondială, prognozează experţii.

81