Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea „Drept Penal”

Lucru individual la disciplina

”Problemele actuale de cercetare în cadrul criminologiei”

STUDIU DE CAZ

”Traficul de ființe umane”

 

Conducă tor ştiinţific:  Andrei Pîntea

dr. în drept, conferențiar universitar,

șeful catedrei de Drept Public,

Autorul: BURDUJA Mihai

Chişinău

2023
 Cuprins

Introducere.........................................................................................3-5

I. Consideraţii generale cu privire la traficul de fiinţe umane

1.1. Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane.............................................................5-7

1.2. Apariţia şi evoluţia traficului de fiinţe umane în RM.......................................................7-10

1.3. Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane...........................................................10-12

II. Reglementarea teoretico-juridică a traficului de fiinţe umane

2.1. Obiectul.............................................................................................................................12-14

2.2. Latura Obiectivă..............................................................................................................14-16

2.3. Latura Subiectivă............................................................................................................16-17

2.4. Subiectul...............................................................................................................................17

❖ Măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane.............. 17-18

❖ Concluzii...........................................................................................19

❖ Bibliografie.......................................................................................20

2
INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. După declararea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, circa 800.000 de mii de persoane, adică o treime din populaţia activă a

ţă rii, au emigrat pentru a scă pa de o situaţie economică obscură . Ca efect traficanţii se folosesc de această emigrare masivă , legală şi ilegală . Astfel conform estimă rilor oficiale se atestă peste

60.000 mii de victime ale traficului de fiinţe umane, la o populaţie de totală de 3,6 milioane de locuitori.

Prin urmare Republica Moldova se află printre primele locuri în Europa în ce priveşte numă rul de persoane traficate, ca raportare la numă rul total al populţiei, în consecinţă această

problemă reprezintă una din cele mai strigente şi mai actuale.

Moldovenii sunt acum bine informaţi în ceea ce priveşte riscurile plecă rii în stră ină tate, dar sunt gata de orice pentru a scă pa de situaţia grea din ţara lor astfel continuînd să cadă în

capcanele traficanţilor.

Republica Moldova, considerîndu-se una din cele mai să race ţă ri din Europa, aflată la graniţele Uniunii Europene, ră mîne a fi una dintre pieţele cele mai înfloritoare pentru exploatarea

sexuală , muncă forţată şi traficul de organe, arata o anchetă AFP.

Traficul de fiinţe umane a fost încriminat pentru prima dată în Republica Moldova în anul 2001, ca ră spuns la o acută problemă socială ce devenea tot mai alarmantă , urmă rind stoparea

fenomenului-cauză . Actualmente, traficul de persoane constituie una dintre cele mai grave probleme de care se loveşte Republica Moldova.

Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile pentru societatea noastră , fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi autohtoni, lipsind

studii criminologice riguroase, el fiind studiat ocazional. Nu au fost susţinute, deocamdată , teze de doctorat în problema traficului de fiinţe umane.

Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică , populaţia percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă . Această problemă

persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare la încadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.

Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuie să fie fundamentată pe rezultatele şi recomandă rile cercetă rilor ştiinţifice în domeniu. Or, în caz

contrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopă rii acestui flagel să eşueze, iar traficul de fiinţe umane să se amplifice în continuare.

Actuala legislaţie penală a Republicii Moldova reglementează instituţia traficului de fiinţe umane prin prisma unor reflecţii normative, care implică o serie de imperfecţiuni ce urmează a fi

identificate şi amplu analizate. În acest context, prezenta lucrare este o încercare de analiză ştiinţifică a acestei instituţii complexe prin prisma legii penale naţionale.

Subiectul cercetat se referă la un spectru larg de probleme privind unele reglementă ri ale legislaţiei penale naţionale în vigoare ce vizează cooperarea internaţională în materie penală şi

asistenţă juridică a Republicii Moldova în vederea realiză rii mecanismului justiţiei.

În condiţiile constituirii statului de drept, de efectuare a reformei judiciare, investigaţiile ştiinţifico-practice în acest domeniu au menirea de a propune soluţii de valoare în vederea edifică rii

ştiinţei naţionale, la care ne ală tură m prin acest studiu.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul cercetă rii constă în elaborarea bazelor teoretice ale instituţiei traficului de fiinţe umane în dreptul penal, analiza doctrinară a normelor juridice

privind traficul de fiinţe umane, precum şi elaborarea unor propuneri şi recomandă ri, ţinâ nd cont de experienţa internaţională şi naţională acumulată în acest domeniu.

Avâ nd în vedere complexitatea problemei, realizarea acestor scopuri a determinat urmă toarele obiective ale studiului:

- analiza abordă rilor doctrinare a problemei traficului de fiinţe umane în dreptul penal şi elucidarea naturii juridice a acestei instituţii;

- formularea noţiunii de trafic de fiinţe umane şi evidenţierea caracteristicilor sale de bază ;

- studierea evoluţiei istorico-juridice a traficului de fiinţe umane şi precizarea tendinţelor de dezvoltare a acestuia la etapa actuală ;

- identificarea şi caracterizarea condiţiilor de fond şi de formă ale traficului de fiinţe umane în contextul legislaţiei naţionale;

- elucidarea temeiurilor juridice de trafic de fiinţe umane a persoanelor care au să vâ rşit infracţiunea în cauză .

- delimitarea traficului de fiinţe umane de instituţiile asemă nă toare;

- determinarea locului şi rolului traficului de fiinţe umane în sistemul instituţiilor de colaborare internaţională în domeniul luptei cu criminalitatea;

- investigarea instituţiei traficului de fiinţe umane în reglementă rile legislative ale altor state;

- elaborarea unui sistem de recomandă ri pentru perfecţionarea ulterioară a legislaţiei ce vizează traficul de fiinţe umane.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării constau în faptul

că prevederile cu caracter teoretic şi aplicativ, precum şi datele statistice conţinute în teză sunt importante pentru dezvoltarea în continuare a studierii ştiinţifice a instituţiei traficului de

fiinţe umane în dreptul penal. Tematica lucră rii reprezintă un ansamblu de probleme în materie de trafic de fiinţe umane de o mare importanţă pentru sistemul judiciar al Republicii

Moldova, care se află în perioada unor reforme şi transformă ri radicale.

3
Concluziile, propunerile şi recomandă rile formulate în lucrare pot fi utilizate în procesul de modificare şi perfecţionare a cadrului legislativ, în activitatea practică a organelor şi instituţiilor

abilitate în domeniul traficului de fiinţe umane, precum şi în procesul de studii din instituţiile de învă ţă mâ nt cu profil juridic.

Structura tezei prezenta lucrare este formată din două capitole, unde:

Primul capitol cuprinde consideraţii generale despre tipul de infracţiune prevă zută la art.165 Cod Penal al Republicii Moldova, şi anume analiza abordă rilor doctrinare a problemei

traficului de fiinţe umane în dreptul penal şi elucidarea naturii juridice a acestei instituţii, formularea noţiunii de trafic de fiinţe umane şi evidenţierea caracteristicilor sale de bază , studierea

evoluţiei istorico-juridice a traficului de fiinţe umane şi precizarea tendinţelor de dezvoltare a acestuia la etapa actuală , identificarea şi caracterizarea condiţiilor de fond şi de formă ale

traficului de fiinţe umane în contextul legislaţiei naţionale;

Al doilea capitol cuprinde analiza teoretico-juridică a traficului de fiinţe umane, şi anume obiectul traficului de fiinţe umane care este unul complex (care cuprinde atît obiectul juridic

principal, obiect juridic secundar cît şi obiectul material cu mici excepţii), de asemenea este analizată latura obiectivă a traficului de fiinţe umane şi tră să turile de bază ale acesteia, precum şi

latura subiectivă care este caracterizată prin vinovă ţie sub formă de intenţie directă , motive şi scopuri. Un ultim aspect al acestui capitol este subiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane

care în principale este persoana fizică care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani.

Pe lîngă capitolele menţionate mai sunt relatate în prezenta lucrare şi mă surile de combatere a traficului de fiinţe umane, de asemenea sunt prezentate concluzii cu privire la studiul realizat.

1. Consideraţii generale cu privire la traficul de fiinţe umane

§1.1.Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane

,,Traficul de fiinţe umane este o formă modernă de sclavie într-o lume vulnerabilă’’

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu este unul aparte, specific doar ţă rii noastre, ci are un caracter internaţional şi transfrontalier, care face parte din ceea ce numim noi criminalitate

organizată .

Este necesar să menţionam că conceptul de trafic nu este unul nou, el a fost utilizat pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Aşadar, acest termen nu avea

conotaţii negative. Totuşi, că tre secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu vînzarea ilicită şi/sau neloială a mă rfurilor. Deși, la începuturi, prin tra fic se înţelegea, în mare parte,

vînzarea de droguri și arme, că tre sec. XIX această noţiune mai includea și comerţul cu fiinţe umane tratate ca bunuri și vîndute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos în

afara legii spre finele sec. XIX.

La începutul sec. XX, termenul de trafic se referea, de obicei, la „comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor și copiilor în scopul practică rii

prostituţiei. Doar spre finele anilor `90 traficul a fost asociat cu prostituţia și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor.

Odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de

persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalită ţii transnaţionale organizate

(Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul traficului au fost inserate două inovaţii.

În primul rînd, a fost adoptată o definiţie internaţională comprehensivă a traficului

de finţe umane.

În al doilea rînd, și mult mai important, definiţia oferită de Protocol este una destul de extinsă privind domeniul de aplicare și inserează munca forţată ca unul dintre scopurile tra ficului, pe

lîngă scopul exploată rii sexuale.

În timp ce Protocolul enunţă cîteva distincţii certe între traficul în scopul exploată rii sexuale și traficul în scopul exploată rii muncii și a serviciilor (precum și practicile referitoare la sclavie

sau similare sclaviei și servituţii), trebuie de ţinut cont că exploatarea sexuală nu reprezintă muncă forţată .

În general, traficul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de multe ori ilegală , peste hotare sau pe teritoriul aceluiași stat, fenomen tratat ca o activitate comercială care finisează cu

1
exploatarea prin muncă sau sexuală .

În conformitate cu art.4 al Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane: (a) Expresia “trafic de fiinţe umane” desemnează recrutarea, transportul,

transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei sau altor forme de constrâ ngere, prin ră pire, fraudă , înşelă ciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de

vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plă ţi sau avantaje pentru obţinerea consimţă mâ ntului unei persoane avâ nd autoritate asupra altei persoane, în scopul exploată rii.

Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală , munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau

2
prelevarea de organe;

1
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.8.
2
http://www.coe.int

4
Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind acţiunile împotriva tra ficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale conţine o

definiţie mai îngustă a traficului de fiinţe umane din perspectiva scopului acestuia – exploată rii sexuale. Astfel, traficul de fiinţe umane include procurarea de că tre una sau mai multe

persoane fizice sau juridice și/sau organizaţii și transportarea sau organizarea migră rii – legale sau ilegale – a persoanelor, cu sau fă ră consimţă mîntul acestora, în scopul exploată rii lor

sexuale, inter alia, prin metode coercitive, în particular prin: aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei, prin inducere în eroare, abuz de autoritate sau de poziţie de vulnerabilitate a

victimelor.

Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995 definește traficul de fiinţe umane ca fiind supunerea unei persoane puterii reale și ilegale a unor alte persoane,

prin recurgerea la violenţă , ameninţă ri sau uneltiri, prin abuz de autoritate în vederea impunerii acesteia de a practica prostituţia, traficul presupunînd și aplicarea diverselor forme de

3
exploatare sexuală , abuzul de persoane minore sau comerţul cu copii abandonaţi.

Trebuie de menţionat, că pînă în anul 2001 RM  nu a avut nici o normă penală , care să reglementeze această problemă , în legislaţia naţională a lipsit cu desă vîrşire noţiunea de “trafic de

fiinţe umane”.

Conform Codului Penal al RM art.165 Traficul de fiinţe umane reprezintă:

    (1) Recrutarea, transportarea, transferul, adă postirea sau primirea unei persoane, cu sau fă ră consimţă mîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială , prin

muncă sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activită ţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor,

să vîrşită prin: a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi să nă tatea persoanei, inclusiv prin ră pire, prin confiscare a documentelor şi

prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a că rei mă rime nu este stabilită în mod rezonabil, precum şi prin ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau

altor persoane  atît fizice, cît şi juridice; b)înşelă ciune; c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plă ţi sau beneficii pentru a obţine consimţă mîntul

unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane; 

În conformitate cu Legea privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane, nr.241-XVI din 20.10.20053, traficul de fiinţe umane reprezintă recrutarea, transportarea,

transferul, adă postirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin ră pire, fraudă , înșelă ciune, abuz de putere

sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de bene ficii de orice gen pentru a obţine consimţă mîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte

4
persoane, în scopul exploată rii acesteia.

Din punct de vedere criminologic, traficul de fiinţe umane poate fi definit ca fiind o

formă particulară de manifestare a criminalită ţii organizate care constă în comerţul cu oameni sau cu organe și ţesuturi ale lor, în scopul extragerii de profituri considerabile, speculînd o

anumită cerere și ofertă existentă în acest sens. Definiţia criminologică are un caracter natural, ea reflectă realitatea așa cum aceasta este.

Din punct de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinţe umane include: sclavia; munca forţată ; violenţa; abuzul de încredere; agresiunea fizică şi psihică a persoanei.

Din perspectiva economică , traficul de fiinţe umane presupune: interese finaniciare; reţele regionale şi internaţionale de trafic de fiinţe umane; crearea condiţiilor în care o persoană poate fi

transformată în marfă ; circulaţia ilicită  a banilor pe baza că rora se realizează  traficul; o stare de să ră cie accentuată a victimelor care se întorc în ţară mai să race decît au plecat,   unele 

chiar avînd datorii acumulate la plecarea în stră inatate.

Lipsa unei definiţii clare a infracţiunii de trafic de persoane reprezintă un obstacol ce împiedică prevenirea eficientă și urmă rirea penală , recunoașterea drepturilor omului, cercetarea

fenomenului, elaborarea și coordonarea unei politici eficiente, cooperarea internaţională în scopul combaterii acestui flagel.

5
O definiţie distinctă a traficului facilitează de asemenea cooperarea internaţională .

§1.2.Apariţia şi evoluţia traficului de fiinţe umane în RM

Traficul de fiinţe umane a că pă tat amploare în Republica Moldova începînd cu anii 1994-1995 cînd migraţia ilegală , provocată de criza economică şi recesiunea în producţie, inflaţia,

creşterea numă rului de şomeri, reducerea cheltuielilor în sfera socială a avut un impact dezastruos asupra dezvoltă rii situaţiei de migraţiune în RM, iar migraţia ilegală a devenit un fenomen

obişnuit şi tolerat, considerat uneori drept unica soluţie de lichidare a să ră ciei.

Pînă în anul 2003 sub incidenţa infracţiunii de trafic de fiinţe umane cadeau mai mult femeile şi copii, însă din acest an sau atestat şi cazuri de trafic şi de bă rbaţi, n scopuri de muncă ,

cerşetorie şi delicvenţă .

Conform unor date statistice numă rul total de cetă ţeni că rora le-a fost oferită asistenţă ca victime ale trafică rii între ianuarie 2000 şi decembrie 2004 este de 1633.

3
Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812
5
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.11;

5
În 2003 şi 2004 moldovenii au fost traficaţi în scopuri de exploatare sexuală , muncă , cerşit şi delicvenţă . În afară de aceasta, multe victime au fost traficate în scopul trafică rii în diverse

forme, inclusiv combinarea exploată rii sexuale şi muncii, muncii şi cerşitului, exploată rii sexuale şi cerşitului.

Dacă e să compară m anul 2006 cu anul 2004 şi 2005, infracţiunea de trafic de fiinţe se află în creştere dar nu prea mare, doar cu 0,4 procente. Cel mai mult victimele sunt supus exploată rii

sexuale.

Traficul de fiinţe umane continuă să ră mâ nă o problemă stringentă , în pofida adoptă rii mai multor acţiuni de contracarare. În plus, mă surile privind combaterea acestui fenomen au fost

printre obiectivele prioritare ale Procuraturii, în anul 2007.

În perioada de referinţă de către organele de drept au fost identificate 516 (2006-448 infracţiuni) infracţiuni de trafic de persoane, din care în 47 cazuri au fost traficaţi copii.

Tot mai frecvent, în studierea şi analiza fenomenului traficului de fiinţe umane este identificat un mecanism, devenit regulă , conform că ruia victimele sunt recrutate, sub pretextul angajă rii

în câ mpul muncii peste hotare. Apoi, ele, cad în plasa reţelelor criminale din ţă rile stră ine.

În astfel de circumstanţe, traficanţii, ce activează în Republica Moldova, ajung rar la etapa de exploatare a victimei, pe câ nd aceasta este oportunitatea de bază în cazul investigă rii pro-active

a genului de infracţiuni nominalizat.

Avâ nd un caracter transfrontalier, traficul de persoane este organizat şi realizat, în cele mai multe cazuri, de persoane care activează , ramificat, în două -trei şi mai multe ţă ri. Deci, şi

desfă şurarea urmă ririi penale, precum şi tragerea la ră spundere a persoanelor vinovate devine tot mai dificilă .

O tendinţă , în continuă dezvoltare, a fenomenului este exploatarea prin muncă a victimelor, care ră mîne a fi la fel de periculoasă ca şi exploatarea sexuală .

Problemele investigă rii cazurilor de trafic de fiinţe umane rezidă şi din statutul victimei (care are o poziţie specifică în cadrul procedurii penale).

De regulă , victima traficului nu acceptă colaborarea cu organele de drept, în plus, pot face declaraţii denaturate, incomplete sau contradictorii. Adesea, după depunerea declaraţiilor, victima

pleacă din nou peste hotare sau, sub influenţa traficanţilor, se ascunde de organul de urmă rire penală , îşi schimbă declaraţiile, întreprinde alte acţiuni ce complică desfă şurarea urmă ririi

penale.

Comparativ cu anii precedenţi se confirmă că acest fenomen este în descreştere, şi anume: anul 2008 – 217 infracţiuni , anul 2009 – 185, astfel evaluâ nd activitatea de combatere a traficului

de persoane prin prisma indicilor de bază ai urmă ririi penale a cazurilor din acest domeniu s-a constatat că în anul 2009 au fost înregistrate în total pe ţară 516 infracţiuni ce se referă la

categoria respectivă , dintre care: trafic de fiinţe umane – 185 (cu 14 % mai puţin

comparativ cu perioada analogică a anului trecut); trafic de copii – 21 (-32%); scoatere ilegală a copiilor din ţară 21 (+16%), proxenetism – 152 (-5,6%); organizarea migraţiei ilegale – 137

(+17%).

În rezultatul implementă rii noilor principii de activitate în domeniul combaterii traficului de persoane, se remarcă o intensificare a utiliză rii metodelor pro-active de depistare şi investigare

a unor astfel de cazuri.

În afară de acesta se constată o tendinţă de depistare a mai multor cazuri de trafic de persoane în mun. Chişină u, comparativ cu alte localită ţi. Aceasta se datorează în mare parte concentră rii

în mun. Chişină u a activită ţii sociale conomice (activitatea agenţiilor turistice şi transport, amplasarea reprezentanţelor consulare etc.).

Au fost trasate noi perspective de colaborare în domeniul identifică rii victimelor, repatrierii şi reintegră rii acestora în programe de instruire, a mai fost stabilită şi o procedură de conlucrare

cu organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale privind repatrierea victimelor.

Evaluînd activitatea de urmă rire penală a cazurilor de trafic de fiinţe umane s-a constatat, că în anul 2010 au fost înregistrate în total pe ţară - 423 infracţiuni ce se referă la categoria

respectivă , dintre care: trafic de fiinţe umane - 140

În vederea realiză rii aceluiaşi scop, în luna septembrie 2010 secţia în comun cu Institutul naţional al justiţiei şi Centrul Internaţional „La strada” au organizat 3 seminare cu tema ”Tehnici de

audiere a copilului victimă -martor a traficului de copii şi/sau exploată rii sexuale comerciale” în cadrul că rora au fost instruiţi peste 40 procurori, iar şef adjunct a secţiei a participat la

seminare în calitate de formator.

În anul 2011 au luat amploare cazurile de abuz sexual al minorilor de către cetă ţeni stră ini.

În cadrul investigaţiilor efectuate de către procurori şi colaboratorii CCTP al MAI a fost depistat un grup de cetă ţeni stră ini (din Italia, Norvegia, Grecia ş.a.) care, acţionînd de comun acord cu

cetă ţeni ai Republicii Moldova, recrutau prin înşelă ciune copii de sex masculin de diferite vîrste (de la 13 pînă la 17 ani ) cu scopul exploată rii sexuale în prostituţie şi pornografie.

Majoritatea victimelor recrutate şi exploatate sexual erau bă ieţi din familii social-vulnerabile, originari din stînga Nistrului.

Beneficiari ai serviciilor respective erau cetă ţeni ai mai multor state, cum ar fi: Germania, Suedia, SUA, Danemarca, Tailanda, Australia, ş.a.

Avînd în vedere aceste noi tendinţe ale criminalită ţii, eforturile organelor de drept urmează a fi orientate în domeniul depistă rii cazurilor de comitere a recrută rii victimelor traficului şi

pornografiei infantile prin utilizarea internetului.

6
Este în creştere şi numă rul de cazuri de trafic de fiinţe umane în scop de exploatare prin muncă în construcţii, agricultură , lucru casnic. În anul 2011 au fost înregistrate 111 cazuri de trafic

de fiinţe umane şi 24 de cazuri de trafic de copii de acest gen.

Un alt aspect, că ruia i se acordă o atenţie sporită , este traficul de fiinţe umane în scop de prelevare de organe. În ultimii ani nu au fost înregistrate plîngeri ale cetă ţenilor pe acest gen de

6
acţiuni. Pe cînd în 2011 fiind pornită urmă rirea penală pe 9 cauze, ca consecinţă 6 sentinţă de condamnare, 4 lichidate.

Prima încercare de a reglementa sub aspect juridico-penal relaţiile sociale, în sensul interzicerii traficului de fiinţe umane în legislaţia naţională , a fost întreprinsă în anul 1997, cînd

legiuitorul a operat un amendament la Codul penal (redacţia anului 1961), prin care în textul legii penale a fost introdus art.113/1 „Vînzarea și traficul de copii”.

Norma în cauză interzicea doar traficul de copii, care constituia unul dintre obiectele traficului de oameni și nu oferea o reglementare juridico-penală a acestui comportament în întregime.

În anul 1998 s-a întreprins o altă încercare de reglementare juridico-penală a traficului de fiinţe umane, deja a tuturor aspectelor, odată cu includerea art.105/2 „Proxenetismul” în Codul

penal, a că rui dispoziţie reglementa traficul de oameni ca o activitate infracţională distinctă de proxenetism. Însă , potrivit acestei norme, erau susceptibile de sancţionare penală doar actele

de traficare a persoanelor să vîrșite în scop de exploatare sexuală .

La 30.07.2001 în Codul penal a fost introdus art.113/2 „Traficul ilicit de fiinţe umane”, ceea ce a însemnat o altă etapă în reglementarea juridico-penală a relaţiilor sociale în vederea

interzicerii comerţului cu fiinţe umane și reprimă rii eventualelor manifestă ri de acest tip.

Actualul Cod penal al Republicii Moldova prevede separat infracţiunile de trafic de

7
fiinţe umane (art.165), trafic de copii (art.206), scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art.207), proxenetismul (art.220), Migraţiuni ilegale(art.362/1)

Un progres al politicii statului întru contracararea fenomenului de trafic de fiinţe umane este adoptarea Legii cu privire la cobaterea traficului de fiinţe umane nr.241-XVI din

20.10.2005.Care reglementează raporturile juridice privind: prevenirea şi combatere traficului de fiinţe umane, cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la

protecţia şi acordarea de ajutor victemelor acestui trafic, etc.

În scopul dezvoltă rii serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, prin Hotă rîrea Gvernului nr.1362 din 29.11.2006 a fost aprobat Regulamentul-cadru de

organizare şi funcţionarea centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.

Prin Hotă rîrea Guvernului nr.472 din 26 martie 2008 a fost adoptat un nou Regulament al

Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi Planul Naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pe anii 2008-2009.

La 16.05.08 Parlamentul a adoptat Legea nr.105-XVI cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal, care a fost publicată la 27.06.2008 şi va intra în vigoare peste 3

luni după publicare.

Coordonarea activită ţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorită ţilor administraţiei publice cu organizaţiile internaţionale, organizaţii

neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu reprezentanţi ai societă ţii civile se realizează de către Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.

Acţiunile de trafic de persoane au fost încriminate recent în legislaţia Republicii Moldova, de aceea poliţiştii, procurorii şi judecă torii au nevoie de instruire continuă privind investigarea

cazurilor, calificarea acţiunilor, audierea victimelor. Este necesar ca cu concursul organizaţiilor internaţionale şi cele neguvernamentale de organizat studii privind cele mai bune practici pe

8
care apoi de a le aduce la cunoştinţa persoanelor cu atribuţii în domeniu prin intermediul seminarelor, conferinţelor, altor metode de instruire.

§1.3.Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de fiinţe umane poate avea mai multe trăsături, după cum urmează:

1. Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forţată , violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei,

fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu.

2. Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), reţele regionale și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spă larea banilor care provin din

trafic și pe baza că rora se realizează activitatea de traficare).

3. Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susţin traficul sînt să ră cia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scă zut, neîncrederea în sine,

eșecurile în viaţă , migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, că tre Est, unde piaţa prosti tuţiei este mai tentantă .

4. Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sînt reduse la condiţia de „marfă ”, sînt dezumanizate treptat, fi indu-le lezate sentimentele cele mai profunde,

trauma suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.

6
www.procuratura.md , Raport anual 2004-2011
7
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.12
8
www.procuratura.md

7
5. Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fiind favorizat de procesul

general al globaliză rii și de utilizarea tehnologiilor moderne.

6. Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriașe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în conti nuare a acti vită ţilor ilicite.

Prostituţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) constituie principalul scop al traficului și modalitatea de obţinere a celor mai mari cîștiguri. De asemenea, traficul de fiinţe

umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de infracţiuni prin constrîngere, de că tre victimele traficului și prelevă rii de organe (victimele sînt bă rbaţi, femei, copii).

Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului traficului de fiiinţe umane, putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:

● Este o formă de manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă tră să turile caracteristice acestui tip de criminalitate, are o esenţă identică și se supune legilor de

existenţă proprii fenomenului din care face parte. Traficul de persoane este organizat de grupuri criminale clandestine care sînt adesea implicate și în alte tipuri de criminalitate organizată .

Structurile acestor grupuri sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii structurate la nivel internaţional.

● Este o formă de violenţă , deoarece victimele traficului sînt supuse adesea unor forme de violenţă care le afectează foarte grav.

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adiţional la Convenţia

Naţiunilor Unite împotriva criminalită ţii transnaţionale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate și

traficante, de scopul urmă rit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

Formele traficului variază în funcţie de: numă rul persoanelor implicate, tipul de traficanţi, de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează

extinderea traficului și în raport de care traficul ră mîne naţional sau se extinde peste graniţe. În traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare,

contrabandiști , complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorită ţilor administrative ale statelor implicate), dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de

turism, societă ţi de transport, firme de producţie și distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc.).

Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme:

− traficul ocazional, cînd se raportează doar la transportarea internă /internaţională a victimelor;

− traficul în bande sau grupuri mici, cînd traficanţii sînt bine organizaţi și specializaţi în traficarea cetă ţenilor în afara graniţelor, folosind aceleași rute;

− traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase și greu de combă tut.

Din perspectiva victimelor – copii traficaţi, traficul poate fi clasificat în funcţie de

natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor și care vizează:

− aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea deplasă rii ori liberei circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii

medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea victimei să -și recruteze, la rîndul ei, rudele sau prietenii);

− aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea și utilizarea de acte false, ameninţă rile cu predarea la poliţie);

− aspectul economic (împovă rarea cu datorii, neplată , reţinerea unor plă ţi nejustificate).

Cercetă ri recente au ară tat că traficul nu este atît de asociat cu alte forme de crimă organizată cum se credea. Mulţi traficanţi sînt oportuniști care profită de un prilej favorabil. Pe de altă

parte, traficul de fiinţe umane și crima organizată folosesc uneori aceleași rute și reţele, în unul din modurile de mai jos:

− traficul paralel, în care persoanele sînt traficate folosind aceleași rute și reţele ca pentru mă rfurile ilegale;

− traficul combinat, în care traficul de persoane se face în același timp cu alte forme de contrabandă (de exemplu, folosind aceleași vehicule);

− traficul de înlocuire, în care aceleași rute sînt folosite pentru traficul cu diferite mă rfuri, altele de fiecare dată ; de exemplu, reţelele crimei organizate pot folosi fostele rute ale traficanţilor

de arme pentru a introduce clandestin persoane într-o zonă de conflict după terminarea ostilită ţilor;

− traficul invers, în care aceleași rute sînt folosite pentru traficul în ambele direcţii; traficul de persoane se desfă șoară într-un sens, iar contrabanda cu droguri în celă lalt;

− comerţul cu amă nuntul combinat, în care se face trafic de mă rfuri diverse, inclusiv de oameni, droguri și arme.

Pot fi evidenţiate următoarele forme ale traficului de fiinţe umane, în dependenţă

de scopul propriu-zis al traficului iniţiat:

• traficul de fiinţe umane, în special al femeilor și copiilor, cu scop de exploatare sexuală , inclusiv: − pentru organizarea prostituţiei;

− pentru organizarea practi că rii prostituţiei în unită ţile militare sau în locurile de dislocare a forţelor armate;

− pentru organizarea turismului sexual;

− pentru servicii pornografice (în special, folosirea copiilor de ambele sexe în acest scop);

8
• traficul de fiinţe umane în scop de exploatare prin sclavie, inclusiv:

− folosirea în munci istovitoare; − folosirea în economia tenebră ; − folosirea în activită ţi de producere a produselor ilegale sau de contrabandă ; − folosirea în lucră ri casnice;

− munca copiilor (spă larea mașinilor, lucră ri agricole etc.);

• traficul de fiinţe umane, în special al copiilor și invalizilor, în activitatea de cerșetorie, cum ar fi: − folosirea copiilor; − folosirea invalizilor; − „arenda” pruncilor pentru cerșetorie;

• că să toriile în scop de exploatare (inclusiv folosirea sistemului „mirese prin poștă ”):

− pentru folosirea persoanei în muncă casnică (menajeră etc.);− pentru nașterea forţată a copiilor;

− pentru îngrijirea bolnavilor și vîrstinicilor, copiilor etc.;

• traficul de copii în scopul impunerii la maternitate surogat, pentru reproducere;

• traficul de fiinţe umane în scopul prelevă rii și transplantă rii organelor și ţesuturilor;

• traficul de copii în scopul adopţiei ilegale;

• traficul de fiinţe umane în scopul folosirii în conflicte armate;

9
• impunerea soldaţilor și deţinuţilor la muncă forţată ;

II. Reglementarea teoretico-juridică a traficului de fiinţe umane

2.1. Obiectul traficului de fiinţe umane

Luînd în consideraţie caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. Prin urmare, obiectul

juridic principal al infracţiunii prevă zute la art.165 CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei.

Prin ,,libertate fizică ” trebuie de înţeles posibilitatea persoanei de a se mişca, de a circula şi de a activa după voinţă proprie, în limitele stabilite de normele juridice.

Pe cale de consecinţă , pierderea libertă ţii fizice poate avea un careacter absolut sau relativ, însă la calificarea infracţiunii nu contează gradul lipsei de libertate, acesta poate fi luat n

consideraţie doar la individualizarea pedepsei.

Lipsa absolută de libertate-atunci cînd persoana are mebrele legate, cu că luş în gură , legată de un copac, de un stîlp sau de un alt obiect, care nu-i permite să se deplaseze mă car tîrîş.

Lipsa relativă de libertate-victima se află într-o încă pere încuiată .

Obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează relaţiile sociale cu privire la:

❖ Libertatea psihică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sană tatea persoanei sau ameninţarea

cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau a altor persoane fizice, cît şi juridice (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Integritatea corporală a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi să nă tatea persoanei (lit.a) alin.(1) art.165 CP al

RM);

❖ Libertatea fizică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune ră pirea sau servitutea (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Posesia asupra documentelor persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune confiscarea documentelor, (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Libertatea manifestării de voinţă - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune înşelă ciune (lit.b) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Probitate - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul de poziţi de vulnerabilitate a victimei (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Exercitarea corectă a funcţiei în cadrul unei autorităţi publice - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul de putere (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Exercitarea corectă a controlului asupra unei persoane aflate sub autoritatea altcuiva - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune darea sau primirea unor plă ţi sau beneficii

pentru a obţine consimţă mîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

❖ Exercitarea corectă a funcţiilor autorităţii publice, a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice - atunci cînd traficul de fiinţe umane este să vîrşit de o

persoană cu funcţie de ră spundere sau de o persoană cu funcţie demnitate publică (lit.e) alin.(2) art.165 CP al RM);

❖ Sănătatea persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, să natatea fizică sau psihică a persoanei (lit.f) alin.(2) art.165 CP al

RM); precum şi în cazul prevă zut la lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM, cînd traficul de fiinţe umane se soldează cu vă tă marea gravă a integrită ţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei.

❖ Integritatea fizică sau psihică a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune folosirea dependenţei fizice,armei (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);

❖ Inviolabilitatea şi libertatea sexuală a peroanei – cînd traficul de fiinţe umane presupune folosirea violului, (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);

❖ Viaţa persoanei – cind traficul de fiinţe umane se soldează cu decesul ori cu sinuciderea victimei, (lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM);

9
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.12-14

9
 Obiect material apre atunci cînd vă tă marea obiectului juridic secundar se face pe calea influenţă rii nemijlocite infracţionale asupra corpului victimei (pă rţile corpului

victime(organele,ţesuturile etc.) nu pot reprezenta acest obiect).

Conform alin. (4) art.165 Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de ră spundere penală pentru infracţiunile să vîrşite de ea în legă tură cu această calitate procesuală , numai dacă sunt

întrunite urmă toarele trei condiţii:

1. victima traficului de fiinţe umane a savîrşit o infracţiune sau mai multe infracţiuni;

2. aceste infracţiuni nu ar fi fost să vîrşite, dacă persoana dată nu ar fi avut calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane;

3. calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane este confirmată din punct de vedere procesual penal;

În orice caz, trebuie să se reţină faptul că , chiar dacă victima şi-a exprimat consimţă mîntul de a fi traficată , acesta este redus la zero, este anulat, nevalabil, întrucît fă ptuitorul a recurs la unul

din factorii de viciere consimţă mîntului.

2.2. Latura Obiectivă a traficului de fiinţe umane

Latura obiectivă a trficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde două acţiuni cu caracter alternativ:

o Acţiunea principala

o Acţiunea sau inacţiunea adiacentă

I.Acţiunea principală se exprimă în oricare din urmă toarele modalită ţi:

▪ Recrutarea victimei – este activitatea care întruneşte urmă toarele condiţii:

- atragerea, angajarea, nă imirea, racolarea (prinselectare) a victimei;

- ofertarea victimei sa-şi dea consimţă mîntul la realizarea asupra ei a unei tranzacţii cu caracter patrimonial (atunci cînd recrutarea victimei nu este însoţită de înşelă ciune);

- recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa iniţială , după care vor urma transportarea, transferul, adă postirea sau primirea victimei;

▪ Transportarea victimei – este deplasarea acesteia în interiorul sau în afara ţă rii, cu un vehicul sau cu ajutorul faptuitorului (caz care exlude însoţirea victimei pe jos de către

fă ptuitor);

▪ Transferul victimei – se exprimă în schimbarea persoanei care deţine controlul asupra victimei, prin înstrinarea acesteia – cu titlu permanent sau provizoriu – ca urmare a

unei tranzacţii ilegale (vă nzare – cumpă rare, schimb, donaţie, etc);

▪ Adăpostirea victimei – constă în punerea, ţinerea acesteia la adă post, prin instalarea temporară a victimei într-o locuinţă sau într-un alt amplasament avă nd aceeaşi

destinaţie;

▪ Primirea victimei – este activitatea corelativă transferului victimei, exprimată în preluarea acesteia ,,în custodie”.

II. Acţiunea sau inacţiunea adiacentă care la rîndul ei se exprimă sub urmă toarele modalită ţi:

1. Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei – acea formă a violenţei pisihice, care presupune efectuarea de

către fă ptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrîngerii.Ameninţarea trebuie să aibă

un caracter real şi imediat.

2. Aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei – cauzarea intenţionată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici

dereglarea să nă tă ţii, nici pierderea capacită ţii de muncă , ori aplicarea intenţionată a loviturilor sau să vîrşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică , dacă acestea nu au creat

pericol pentru viaţa şi să nă tatea victimei.

3. Răpire – caz în care fă ptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei.

10
4. Confiscarea documentelor – lipsirea sub orice formă a victimei de paşaport, buletinul de identitate sau documentul de că lă torie, etc.

5. Servitute – starea sau condiţia rezultînd din faptul că un debitor s-a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra

că reia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este destinată lichidă rii datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici caracterul lor definit.

6. Ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane atît fizice, cît şi juridice -

a) fă ptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii ar putea fi destă inuite;

b) aceste informaţii constituie secretul personal al victimei (ex: secretul adopţiei);

c) aceste informaţii ar putea fi destă inute familiei victimei;

10
Se are învedere documentul de călătorie în sensul alin.(6) art.2 al Legii RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.

10
d) destă inuirea informaţiilor ar pune victima într-o lumină nefavorabilă în raport cu familia ei sau cu alte persoane fizice sau juridice;

e) inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii vor fi destă inuite , reduce la minimum resursele psihice ale acesteia necesare pentru a rezista constrîngerii;

7. Înşelăciune – se referă la promisiuni de regulă . În acest sens, victima este dusă în eroare sau îi este menţinută eroarea că va presta o muncă decentă , bine plă tită , în condiţii de

legalitate;

8. Abuzul de poziţia de vulnerabilitate – situaţia specială în care se află persoana, astfel încît aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploată rii, mai ales din cauza:

a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale

b) situaţiei condiţionate de vîrtă , sarcină , boală , infirmitate, deficienţă fizică sau mintală ;

c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;

De asemenea este necesar ca fă ptuitorul să folosescă vulnerabilitatea victimei peentru a-şi uşura să vîrşirea infracţiunii.

9. Abuzul de putere – folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu de către funcţionrul public care reprezintă o autoritate publică şi care nu este o persoană cu fincţie de

ră spundere.

10. Darea sau primirea unor plaţi sau beneficii – se au învedere oricare plă ţi sau beneficii avînd rolul de recompensă ilicită (bani sau alte bunuri, servicii, avantaje sau foloase

patrimoniale). Aşadar, în situaţia primirii de plă ţi sau beneficii, ca participanţi la infracţiune în mod obligatoriu figurează :

a. autorul infracţiunii, care primeşte plă ţile sau beneficiile de la organizatorul sau instigatorul infracţiunii şi care dă o parte din acestea complicelui la infracţiune;

b. organizatorul sau instigatorul infracţiunei, care dă autorului plă ţi su beneficii;

c. complicele la infracţiune, care primeşte plă ţi sau beneficii de la autorul infracţiunii;

În situaţia în care autorul infracţiunii dă plă ţi sau beneficii, figurează numai doi prticipanţi;

1. autorul infracţiunii, care dă complicelui plă ţi sau beneficii.

2. complicele infracţiunii, care primeşte plă ţi sau beneficii de la autorul infracţiunii.

11. Aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei – violenţa care s-a soldat cu vă tă marea medie sau uşoară a integrită ţii corporale ori

care, deşi nu a cauzat aceste urmă ri, comportă la momentul aplică rii sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa şi să nă tatea persoanei.

12. Violul – este o infacţiune ce se absoarbe de traficul de fiinţe umane şi presupune raportul sexual să vîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de

imposibilitatea acesteia de a se apă ra ori de a-şi exprima voinţa.

13. Folosirea dependenţei fizice – starea fizică sau psihică datorată impactului pe care îl produc substanţele narcotice sau psihotrope asupra organismului victimei, stare

caracterizată prin modifică ri de comportament şi alte reacţii, însoţite întodeauna de necesitatea de a consuma asemenea substanţe în mod continuu sau periodic.

14. Folosirea armei

Infracţiunea de trafic de fiinţe umane este o infracţiune formală, ea se consideră consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultă ţii victimei de a se deplasa nestingherit.

Este necesar de menţionat faptul că este posibil ca la fiecare etapă a traficului de fiinţe umane să intervină un alt fă ptuitor. Atunci momentul de consumare al infracţiunii trebuie stabilit

pentru fiecare din aceşti fă ptuitori:

▪ Pentru recrutor – din momentul recrută rii victimei, dacă este prezentă una din modalită ţile acţiunii adiacente;

▪ Pentru transportator – din momentul transportă rii victimei, dacă este prezentă una din modalită ţile acţiunii adiacente;

▪ Pentru cel care realizează transferul – din momentul transferă rii victimei, dacă este prezentă una din modalită ţile acţiunii adiacente;

▪ Pentru cel care realizează adă postirea – din momentul adă postirii victimei, dacă este prezentă una din modalită ţile acţiunii adiacente;

▪ Pentru cel care realizează primirea – din momentul primirii victimei, dacă este prezentă una din modalită ţile acţiunii adiacente;

2.3. Latura Subiectivă

Latura subiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă , prin:

A. Vinovăţie sub formă de intenţie directă

B. Motive : interesul material, ră zbunare, gelozie, invidie, ură , nă zuinţă de a facilita să vîrşirea unei alte infracţiuni, nă zuinţa de a salva viaţa unei persoane apropiate, motive cu tentă sexuală ,

motive de ordin etremist, etc.;

C. Scopuri : legiuitorul nominalizează anumite scopuri speciale ale traficului de fiinţe umane:

1. Scopul acţiunii principale:

11
a) Scopul exploatării comerciale sau necomerciale – presupune aservirea sexualită ţii victimei, prin a o obliga să presteze în acord cu voinţa fă ptuitorului unele servicii cu caracter

sexual. Criteriul economic este cel care stă la baza diferenţierii exploată rii sexuale comerciale de exploatarea sexuală necomercială .

b) Exploatarea prin muncă sau servicii forţate – orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fă ră consimţă mîntul acesteia.

c) Exploatarea prin cerşetorie – fapta persoanei care apelează , în mod repetat, la mila publicului, cerînd ajutor material, indiferent dacă are sau nu capacitatea de a munci.

- cerşetoria se exprimă în apelarea la mila publicului

- apelarea la mila publicului este repetată

- apelarea la mila publicului are ca obiect un ajutor material

- nu contează dacă cel care apelezază are sau nu capacitatea de a munci

d) Scopul exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei – prin aceasta se înţelege:

- punerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stă pînire asupra acesteia;

- ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stă pînire asupra acesteia;

- determinarea unei persoane, prin utilizarea înşelă ciunii, contrîngerii, violenţei sau ameninţă rii cu violenţa, să se angajeze sau să ră mînă în raport de concubinaj sau că să torie.

e) Scopul folosirii în confilcte armate – urmează de înţeles conflicte armate intenaţionale sau interne, şi este important ca victima să fie folosită în timpul unui confilct armat, în

zona conflictului armat, şi în legă tură cu conflictul armat.

f) Folosirea victimei în activităţi criminale –

- folosirea victimei în calitate de participant (coautor, complice, etc) la infracţiune;

- folosirea victimei nevinovate (pentru că , de exemplu este iresponsabilă ) ca instrument de să vîrşire a infracţiunii.

g) Scopul de prelevare a organelor sau ţesuturilor – se înţelege recoltarea organelor sau ţesuturilor (a inimii, plă mînilor, rinichilor, ficatului, pancreasului, mă duvei osoase, etc),

indiferent de finalitatea recoltă rii.

2. Scopul acţiunii adiacente:

a. Servitutea – este realizată în scopul întoarcerii unei datorii a că rei mă rime nu este stbilită în mod rezonabil (exagerată , disproporţionată sau discriminatorie).

b. Darea sau primirea unor plăţi sau beneficii – este realizată în scopul obţinerii consimţă mîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane. Adică se are învedere

coruperea celui care deţine controlul asupra victimei, în vederea obţineii substituirii consimţă mîntului victimei (ex: tutorele, curatorul);

c. Făptuitorul acţionează cu o deosebită cruzime – pentru a asigura subordonarea persoanei.

2.4. Subiectul

Subiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane este, înainte de toate, persoana fizică responsabilă care la momentul să vîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani.

În altă privinţă , persoana juridică (cu excepţia autorită ţii publice) poate evalua în calitate de subiect al infracţiunii a traficului de fiinţe umane.

De cele mai dese ori persoanele juridice sunsusceptibile să devină subiecţi ai traficului de fiinţe umane atunci cînd sunt: companii hoteliere, companii de spectacol, agenţii de turism, societă ţi

de transport. Sex-shopuri.

Măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane

Avînd în vedere faptul că persoanele care riscă să fie traficate sunt în marea majoritate cele ce aparţin pă turii social-vulnerabile, provenind din mediul rural, ce nu dispun de o sursă

permanentă şi îndestulă toare de venituri, precum şi cele ce nu posedă studii, în majoritate avînd studii generale obligatorii, este necesar de a lua urmă toarele mă suri:de desfă şurat campanii

informaţionale privind problema traficului , atră gînd o deosebită atenţie grupului de risc, aducerea la cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin intermediul mass-media,

televiziunii, posterelor, panourilor cu conţinut antitrafic, familiarizarea populaţiei în privinţa riscului unei eventuale plecă ri peste hotarele ţă rii în urma propunerii unei oferte dubioase de

muncă , reducerea să ră ciei şi şomajului, creşterea nivelului de angajare în cîmpul muncii a populaţiei de la sate, inclusiv a femeilor, susţinerea materială a pă turilor social-vulnerabile,

diminuarea discrimină rii în drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în familii.

De asemenea sunt necesare mă suri la nivel internaţional cum ar fi: iniţierea unor mecanisme eficiente de combatere a cazurilor de trafic, modificarea legislaţiei ţă rilor în care are loc în mod

intensiv traficul de fiinţe umane în scopul combaterii acestui fenomen, întreţinerea unei colaboră ri eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele ale altor state în vederea

identifică rii cazurilor de trafic, inclusiv traficul de copii.

12
La nivel naţional este necesar:de a adopta şi promova un şir de norme în scopul combaterii traficului, precum şi implimentarea în practică a legislaţiei cu privire la trafic,de a acorda

asistenţă victimelor traficului de persoane,întreprinderea mă surilor de reintegrare în societate,reintegrarea copiilor minori în familie,acordarea ajutorului material victimelor, precum şi

încadrarea lor în cîmpul muncii,asigurarea securită ţii victimelor traficului şi martorilor ce au dat depoziţii.

Întru depă şirea neajunsurilor în organizarea asistenţei şi protecţiei victimelor traficului,

precum şi în alte domenii de contracarare a traficului de fiinţe umane din Republica Moldova,

este necesară o abordare ce ar consolida eforturile tuturor actorilor antrenaţi în combaterea

fenomenului. În acest scop, este necesar de urgentat aprobarea Strategiei Sistemului Naţional de

Referire pentru victimele traficului de fiinţe umane pentru asistenţă şi protecţie – un sistem special de colaborare între structurile de stat şi cele nestatale, participante la contracararea

traficului de fiinţe umane, bazat pe standardele comune de organizare a activită ţii în domeniul dat, acceptate la nivel internaţional.

Este necesară intensificarea cooperă rii internaţionale dintre organele de drept prin încheierea unor acorduri şi memorandumuri de colaborare, precum şi sporirea eficienţei misiunilor

diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova.

În afară de aceasta se impune stabilirea regulilor de competenţă judiciară extrateritorială pentru a permite şi a facilita urmă rirea şi condamnarea autorilor infracţiunilor în materia

traficului de persoane, indiferent de ţara în care infracţiunile au fost comise, inclusiv a cazurilor în care infracţiunile au fost comise în mai multe ţă ri;

Pentru evaluarea şi monitorizarea cazurilor de trafic cu persoane se impune urgentarea creă rii a două baze de date. Prima bază de date se va referi la victimele traficului, avînd utilitate în

contextul acţiunilor de prevenire şi protecţia şi asistenţa victimelor traficului.

Cea de-a doua bază de date – cu privire la traficanţi, va cuprinde informaţii privitoare la cei care au comis infracţiunea de trafic de persoane şi va urmă ri aceste cauze pe tot parcursul

urmă ririi penale şi examină rii judiciare.

13
CONCLUZII

Traficul de fiinţe umane a devenit în timp, aşa cum s-a ară tat, o temă importantă pe agenda politică a Republicii Moldova. În acest sens, se poate observa diversitatea instrumentelor

legislative adoptate pentru a face posibile atâ t prevenirea, câ t şi combaterea şi sancţionarea

traficului de fiinţe umane, deoarece acest fenomen reclamă din partea tuturor ţă rilor (de origine,

tranzit, destinaţie) o abordare globală şi internaţională , adoptarea unor mă suri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor.

Mă surile întreprinse în ultimii doi ani au contribuit la stabilizarea situaţiei în acest domeniu, însă dimensiunea fenomenului în cauză impune Guvernul să definească acţiuni concrete şi

modalită ţi noi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.Îndeosebi să existe o informare amplă si ca fiecare să reţină că oricine poate deveni victima acestui fenomen şi că

informaţia reprezintă un atu cu care putem lupta împotriva lui, putâ nd să evită m să că dem în «capcana morţii» pavată cu intenţii bune de că tre traficanţi.

Fă câ nd o trecere în revistă a eforturilor de combatere a traficului de fiinţe umane în ţara noastră , este de remarcat că acest fenomen reprezintă una dintre cele mai serioase provocă ri cu care

se confruntă Republica Moldova la etapa actuală , aducâ nd atingere imaginii ţă rii în exterior, procesului de integrare europeană şi dezvoltă rii armonioase a statului.

Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile pentru societatea noastră , fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi autohtoni, lipsind

studii criminologice riguroase, el fiind studiat ocazional. Nu au fost susţinute, deocamdată , teze de doctorat în problema traficului de fiinţe umane.

Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică , populaţia percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă . Această problemă

persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare la încadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.

Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuie să fie fundamentată pe rezultatele şi recomandă rile cercetă rilor ştiinţifice în domeniu. Or, în caz

contrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopă rii acestui flagel să eşueze, iar traficul de fiinţe umane să se amplifice în continuare.

14
BIBLIOGRAFIE:

⮚ Legea RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.

⮚ M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009

⮚ Legea cu privire la cobaterea traficului de fiinţe umane nr.241-XVI din 20.10.2005.

⮚ Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812

⮚ www.procuratura.md

⮚ www.procuratura.md , Raport anual 2004-2011

⮚ http://www.coe.int

⮚ Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei

⮚ Codul Penal al RM

⮚ Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995

⮚ Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării

sexuale

⮚ Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane

⮚ Drept Penal partea specială volumul I, Sergiu Brînză, Vitalie Stati Chiţinău 2011.

15