MINISTERUL EDUCAȚIEI SI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT PUBLIC

Lucru Individual
Disciplina: Drept Penal

Tema: ,,Traficul de fiinte umane. Complexitatea

problemei’’

A elaborat:

Praporșcic Carolina
studentă an.III, gr.302

Conducător științific:

Stă vila Mihai

doctor in drept, lector universitar

Chișinău 2022
Cuprins:
1. Introducere
2. Ce reprezinta traficul de fiinte umane?
3. Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în
traficul de fiinţe umane?
4. Traficul de fiinte umane-infractiune
5. Cauze
6. Concluzie
7. Bibliografie
 Introducere

Infracţiunile contra libertăţii, cinstei și demnităţii persoanei reprezintă grupul de

infracţiuni prevăzute în Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal al Republicii
Moldova, fiind fapte prejudiciabile, săvârșite cu intenţie, care vatămă – în mod
exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei.

Concepută ca valoare socială, ocrotită de legea penală, libertatea persoanei este un

atribut al acesteia, inerent din momentul nașterii. Deloc întâmplător chiar, în art. 1
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, se menţionează: “Toate fiinţele
umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu
raţiune și conștiinţă și trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul
fraternităţii”. Din această prevedere rezultă că libertatea dă posibilitate persoanei să
valorifice în practică toate însușirile, interesele și dorinţele legitime și rationale ale
sale, singura limită fiind aceea a legii, care impune respectul datorat stării de
libertate a semenilor săi. Deci, ordinea de drept, fără de care nu poate fi concepută
o societate, impune, prin normele sale, oarecare limite libertăţii, dar, în același
timp, garantează această libertate atât în interesul persoanei, cât și în interesul
societăţii.

Ca suveranitate morală și posibilitate conștientizată, libertatea persoanei

condiţionează formarea continuă în societate a relaţiilor care ridică la gradul
superior valoarea persoanei. Fără libertate persoana nu-și poate găsi afirmarea, iar
toate celelalte atribute ale ei, inclusiv viaţa și sănătatea, își pierd în mare parte
valoarea, deoarece, numai în măsura în care este liberă, persoana se poate bucura
pe deplin de viaţă și de celelalte atribute ce-i sunt inerente. Întrucât nimănui nu-I
este îngăduit să aducă atingere, în condiţii de ilegalitate, libertăţii, legea asigura
ocrotirea acestei valori sociale, inclusiv prin mijloace specifice dreptului penal.
.
1.Ce reprezinta traficul de fiinte umane?

Anual, milioane de oameni din întreaga lume devin victime ale traficului de fiinţe
umane. Majoritatea o constituie femeile, deși nu este exclus să fie traficaţi și
bărbaţii. În Republica Moldova, în ultimii ani s-au făcut pași concreţi în vederea
prevenirii, combaterii și sancţionării traficului de fiinţe umane. Astfel, a fost creat
Comitetul naţional pentru combaterea traficului de finite umane, a fost adoptat
Planul naţional de acţiuni pentru combaterea traficului de fiinţe umane. Totuși,
luând în consideraţie că cele mai vulnerabile în acest context se dovedesc a fi
persoanele de vârstă reproductivă, fiind pusă în pericol securitatea demografică a
Republicii Moldova, se impune aplicarea mijloacelor de maximă eficienţă, a celor
juridico-penale, în vederea contracarării proliferării fenomenului traficului de fiinţe
umane. Tocmai în acest scop a fost adoptat art. 165 din CP al RM. Conform legii
Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea traficului de ființe
umane prin traficul de fiinţe umane se va înțelege recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau
prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrângere, prin răpire, fraudă,
înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau
primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţământul unei
persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării
acesteia. Republica Moldova a creat un cadrul legal și instituţional de prevenire şi
combatere, iar eforturile sunt coordonate de Comitetul National Antitrafic.
Republica Moldova și-a asumat un șir de obligaţii cu privire la combaterea
traficului de ființe umane, semnând și ratificând convenţii internaţionale şi
regionale în acest sens, cum ar fi Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor (Protocolul de la
Palermo), Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe
umane și Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate. În ultimii ani, conform datelor furnizate de raportul UNODC pentru
Republica Moldova, fenomenul traficului de ființe umane a scăzut pe segmentul
traficului de ființe umane în general, dar a rămas neschimbat pe segmentul
traficului de copii. Lucrul şi experienţa OIM Moldova arată că majoritatea
victimelor din Republica Moldova sunt femei şi fete traficate în scop de exploatare
sexuală şi/sau prin muncă. Ofertele de lucru este momeala cea mai frecventă
folosită de recrutori. Multe fete şi femei cred în faptul că vor lucra în calitate de
asistenţi în magazin, menajeră sau în profesii similare, însă în schimb sunt forţate
prin constrîngere, violenţă şi ameninţări să lucreze în industria sexului. Bărbaţii şi
băieţii au fost şi ei traficaţi pentru cerşetorie forţată şi muncă forţată în domeniul
construcţiilor, agricultură, şi sectorul serviciilor. Copiii sunt de obicei traficaţi
pentru exploatare sexuală, cerşetorie forţată, furt şi alte activităţi criminale.

2. Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în traficul de fiinţe

umane?

Majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu

promisiuni de angajare. Deseori persoanele care fac propunerea sunt cunoscute
(bine) de victime, inclusiv cunoştinţele. Lucrul în străinătate este perceput ca o
modalitate de a cîştigă mai mulţi bani pentru a-şi susţine familia şi a trăi o viaţă
decentă. În baza interviurilor realizate cu victimele traficului de fiinţe umane
asistate de OIM, circa o treime din victime au suferit de violenţă (în familie)
înainte de a fi recrutaţi; situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi ei căutau o
ieşire. Este important de remarcat faptul că deşi violenţa în familie afectează
predominant femeile, bărbaţii tot suferă de violenţă şi că majoritatea victimelor
minore au fost anterior victime ale violenţei. Incidenţa înaltă a violenţei în familie
în rîndul victimelor ale traficului de fiinţe umane şi rolul acesteia în calitate de
factor de presiune a fost raportat, de asemenea, şi de alte agenţii. Unii sunt
profesionişti, care nu-şi pot găsi de lucru care să corespundă educaţiei şi
experienţei lor. Tinerii atraşi de oportunităţile de angajare din străinătate sunt
deosebit de vulnerabili şi pot cu uşurinţă cădea victime a traficului de fiinţe umane.
Suplimentar la promisiunile false de angajare, o altă metodă de recrutare constituie
propunerile false de căsătorie. Odată ce victimele sunt recrutate, aceştia apoi se
transportă, uneori prin alte ţări, în ţara de destinaţie. Deseori oamenii îşi dau
seama că au fost înşelaţi numai după ce ajung acolo. Adesea li se ridică
paşapoartele şi obiectele personale, aceştia adesea fiind monitorizaţi permanent.
Pentru a împiedica evadarea victimele sunt ţinute în prizonierat prin intermediul
violenţei, dependenţei de datorii şi ameninţărilor familiilor lor. Ei sunt forţaţi să se
implice în diverse activităţi producătoare de bani pentru traficanţii lor (exploatare
sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.). Patru din zece victime ale traficului de
fiinţe umane din Moldova sunt recrutaţi de cineva cunoscut, o cifră similară este
reprezentată de victimele recrutate de către traficanţi necunoscuţi şi unul din
douăzeci este recrutat de un prieten apropiat sau rudă. Recrutorii provin din
fiecare grupă de vîrstă şi includ, de exemplu, femei tinere care se pricep la
manipularea semenilor săi, folosindu-se de visele şi aspiraţiile lor drept arme
împotriva lor. Recrutorii de multe ori provin din acelaşi mediu social şi economic
cumplit precum şi recruţii lor, şi sunt dispuşi să pună interesele sale financiare în
faţa bunăstării altora. De asemenea, există agenţii de ocupare a forţei de muncă,
care recrutează pe cei care-şi caută de lucru pentru a-i trimite în străinătate în scop
de exploatare. Uneori victimele sunt forţate să-şi „cumpere" libertatea, recrutîndu-
i pe alţii.

3. Traficul de fiinte umane-infractiune

Luând în consideraţie caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul

traficului de fiinţe umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este și el
complex. Astfel, obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art.165 din
CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei;
obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează relaţiile sociale
cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau
inviolabilitatea sexuală, ori viaţa persoanei, ori alte valori sociale. Victimă a
infracţiunii prevăzute la art.165 din CP al RM poate fi numai persoana care la
momentul săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani. Prin aceasta,
infracţiunea dată se deosebește de traficul de copii, incriminat la art. 206 din CP al
RM. În conformitate cu alin. (4) al art. 165 din CP al RM, victima traficului de
fiinţe umane este absolvită de răspunderea penală pentru infracţiunile săvârșite de
ea în legătură cu această calitate procesuală, dacă a acceptat colaborarea cu organul
de urmărire penală în cauza dată.

Referindu-ne la modalitatea sub care se poate exprima acţiunea principală,

menţionăm următoarele:

– recrutarea este racolarea (prin selectare) a persoanelor traficate în vederea

deplasării lor către punctul de destinaţie, în care se preconizează ca acestea să fie
exploatate sexual sau exploatate prin muncă sau servicii forţate, sau exploatate în
sclavie sau în condiţii similare sclaviei, ori să fie folosite în conflicte armate sau în
activităţi criminale, ori să le fie prelevate organele sau ţesuturile pentru
transplantare;

– transportarea este deplasarea persoanelor traficate peste frontiera de stat a

Republicii Moldova sau în interiorul Republicii Moldova, în vederea folosirii lor în
scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM;

– transferul este transmiterea persoanelor traficate de la un traficant către altul, prin

vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie, cesiune în contul unei datorii, donaţie
sau alte asemenea tranzacţii ilegale, pentru ca victima să fie folosită în scopurile
prevăzute la art. 165 din CP al RM;

– adăpostirea este plasarea persoanelor traficate într-un loc ferit, pentru a

nu fi descoperite de reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe, care
ar putea anunţa autorităţile despre infracţiunea de trafic de fiinţe umane, și pentru
ca victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM;

– primirea este luarea în “custodie” a persoanelor traficate de către un traficant de

la altul, ca urmare a vânzării-cumpărării sau a altor tranzacţii ilegale, pentru ca
victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM.

Acţiunea principală, sub oricare din modalităţile specificate mai sus, este însoţită
de acţiunea adiacentă, care, la rândul ei, se poate prezenta sub oricare din
modalităţile de la lit. a)-c) din alin. (1) al art. 165 din CP al RM:

a) Prima din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin

aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori prin
ameninţarea cu aplicarea unei astfel de violenţe. În plus, legea cere ca aplicarea
unei asemenea violenţe sau ameninţări cu ea să fie săvârșită alături de confiscarea
documentelor victimei sau de deţinerea ei în stare de servitute, ori în cadrul răpirii
victimei.

Prin “violenţă nepericuloasă pentru viaţă și sănătate” trebuie de înţeles cauzarea

intenţionată a leziunilor corporale, care nu au avut drept urmare dereglarea de
scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de
muncă, fie aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârșirea altor acte de violenţă,
care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au pus în pericol viaţa sau sănătatea
victimei. Noţiunea de ameninţare a fost definită în cadrul analizei infracţiunii
prevăzute la art.155 din CP al RM. De aceea, trimitem la această definiţie în
vederea interpretării conceptului “ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase
pentru viaţă și sănătate”. Nu contează când a fost aplicată violenţa specificată sau
ameninţarea cu ea – până la confiscarea documentelor sau deţinerea în stare de
servitute, ori concomitent cu acestea. Este important ca în aceste cazuri, ca și în
cazul răpirii, violenţa nepericuloasă pentru viaţă și sănătate sau ameninţarea cu
aplicarea acesteia să urmărească facilitarea confiscării documentelor de la victima
sau să aibă scopul de a o deţine în stare de servitute ori de a o răpi.

b) Cea de-a doua din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă
prin înșelăciune. Înșelăciunea fie că se exprimă în prezentarea vădit falsă a
realităţii, fie în trecerea sub tăcere a realităţii, când are loc ascunderea faptelor și a
circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul încheierii cu bună-credinţă și în
conformitate cu legea a convenţiei de angajare a victimei să presteze o anumită
muncă, sau în cazul când victimei i se prestează servicii turistice etc. De regulă, în
contextul traficului de fiinţe umane, este vorba de înșelăciunea privitoare la
promisiuni, atunci când făptuitorul induce victima în eroare în ceea ce privește
intenţiile sale adevărate (de exemplu, îi promite că va fi angajată la o muncă
decentă și bine plătită, cu toate că în realitate nu are această intenţie).

c) Cea de-a treia din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă
alternativ prin: 1) abuz de poziţie de vulnerabilitate; 2) abuz de putere; 3) dare sau
primire a unor plăţi sau beneficii.

Prin “abuz de poziţie de vulnerabilitate” se înţelege uzarea în mod exagerat de

situaţia vulnerabilă a victimei sub aspect economic (sărăcia extremă), juridic (lipsa
de încredere în organele de drept – adeseori concrescute cu reţelele de traficanţi –,
precum și necunoașterea prevederilor legale în materie de protecţie a persoanelor
traficate), afectiv (încrederea victimei în promisiunile unei persoane apropiate care
se dovedește a fi autorul traficului de fiinţe umane sau complicele la această
infracţiune) sau de altă natură. Prin “abuz de putere” se are în vedere că persoana
cu funcţie de răspundere reprezentând autoritatea publică se folosește în mod
exagerat de atribuţiile ce i-au fost conferite de lege.

În contextul infracţiunii examinate, prin “violenţă periculoasă pentru viaţă și

sănătate” se are în vedere aplicarea intenţionată a violenţei care s-a soldat cu
vătămarea medie sau ușoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori care, deși nu
a cauzat aceste consecinţe, constituie la momentul aplicării sale, datorită metodei
de operare, un pericol real pentru viaţa și sănătatea victimei. Traficul de fiinţe
umane, însoţit de vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, trebuie calificat prin concurs, conform art. 165 și art. 151 din CP al RM.

Practica judiciară din Republica Moldova ne demonstrează că înșelăciunea este des

folosită de către traficanţi. De exemplu, A.S. a fost învinuită de către organul de
urmărire penală în faptul că, în luna iunie 2003, împreună și prin înţelegere
prealabilă cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, aflîndu-se
în s. Cocieri, r-nul Dubăsari, abuzînd de poziţia de vulnerabilitate a fostei vecine
G.E. și folosindu-se de încrederea ei, prin înșelăciune, sub pretextul angajării la
lucru în calitate de vînzătoare și obţinînd consimţămîntul acesteia, la 10 iunie
2003 au recrutat-o și transportat-o pe ultima pe cale aeriană în or. Bodrum
(Turcia) în scop de exploatare sexuală comercială. Ajunsă în Bodrum, întru
atingerea scopului de a o exploata sexual comercial, prin confi scare a
documentelor și prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu
este stabilită în mod rezonabil, a fost transmisă unei persoane (neidentificate de
către organul de urmărire penală) pe nume „Ghiulnara”, care a adăposti t-o într-
un apartament unde a fost impusă să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi.
4.Cauze

Fenomenul traficului de fiinţe umane este generat de o serie de factori care

favorizează nu doar apariţia acestui fenomen, dar și menţinerea constantă a
nivelului acestuia.

Astfel, o gamă întreagă de factori contribuie la dezvoltarea traficului de fiinţe

umane, ale cărui cauze pot fi calificate, fără îndoială, ca fiind „structurale”.
Trebuie menţionate în mod deosebit următoarele:

− inegalităţile de dezvoltare economică între ţări, care incită persoanele să își

părăsească ţara de origine și să își caute un serviciu mai bine plătit în străinătate;

− transformarea progresivă a fluxurilor migratoare: dacă în trecut femeile erau cele

care veneau pentru a se alătura împreună cu copiii capului de familie care emigrase
într-o ţară mai bogată, situaţia tinde să se modifice în zilele noastre. Acum multe
femei au devenit ele înseși capuri de familie și încearcă să emigreze pentru a-și
găsi de lucru și a le putea trimite bani copiilor și familiilor rămase în ţara de
origine; de o manieră mai generală, femeile nu mai ezită să își caute un loc de
muncă în străinătate;

− statutul femeii: statutul femeii faţă de cel al bărbatului – atît în ţara de origine, cît
și în cea de destinaţie – este un alt factor al trafi cului. În ţările de origine femeile
nu au întotdeauna aceleași posibilităţi profesionale sau economice ca bărbaţii, ele
sînt mai atinse de sărăcie, ceea ce le poate împinge la dorinţa de a emigra. În ţările
de destinaţie atitudinea unei anumite părţi a populaţiei masculine joacă și ea un rol:
prejudecăţile sexuale, uneori atinse de viziuni rasiste,creează existenţa efectivă a
unei cereri, în anumite ţări, de femei din anumiteţări, deoarece se crede că acestea
sînt „supuse”, „nesofisticate” sau „exotice”;

− situaţiile de criză și/sau conflict: orice situaţie de acest tip creează o situaţie de
non-legalitate (prăbușirea sau absenţa structurilor juridice tradiţionale), care este
deosebit de favorabilă dezvoltării tuturor tipurilor de trafic, inclusiv a traficului de
fiinţe umane. Guvernele sînt invitate să își concentreze eforturile în lupta împotriva
sărăciei și în asistenţa de dezvoltare ţinînd cont de traficul de fiinţe umane și de
consecinţele acestuia. Sărăcia este una dintre cauzele care afectează apariţia
fenomenului traficului de fiinţe umane în Republica Moldova. În condiţiile
dezvoltării economice și sociale, precum și datorită schimbărilor sociopolitice din
societate, nivelul de trai al populaţiei devine unul dintre punctele-cheie în
determinarea cauzelor unor fenomene, cum ar fi traficul de fiinţe umane. Acesta
din urmă reprezintă o afacere profitabilă pentru traficanţi și, probabil, una dintre
speranţele victimelor pentru o viaţă mai bună.
Concluzie:

Traficul de fiinţe umane a devenit în timp, aşa cum s-a arătat, o temă importantă
peagenda politică a Republicii Moldova. În acest sens, se poate observa
diversitatea instrumentelor legislative adoptate pentru a face posibile atât
prevenirea, cât şi combaterea şi sancţionareatraficului de fiinţe umane, deoarece
acest fenomen reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine,tranzit, destinaţie) o
abordare globală şi internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a
traficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor. Cu toate că la ora
actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică, populaţia percepe
în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această problemă
persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare
laîncadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.Activitatea de
prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuiesă fie
fundamentată pe rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în domeniu. Or,
în cazcontrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopării acestui flagel să
eşueze, iar traficulde fiinţe umane să se amplifice în continuare.Pericolul generat
de infracţiunea de trafic de fiinţe umane necesită o reactie promptă, rapidă și
profesionistă din partea organelor de drept atît pe plan intern, cît și internaţional.
Bibliografie:
1.Codul Penal al Republicii Moldova ( adoptat la 18.04.2002)//Monitorul official
al Republicii Moldova,nr. 128-129,2002

2.Drept penal,partea speciala Sergiu BRÂNZĂ, doctor în drept, conferențiar

universitar, șef catedră USM, Xenofon ULIANOVSCHI, doctor în drept,
conferențiar universitar, ULIM, Vitalie STATI, doctor în drept, lector superior
universitar, USM, Vladimir GROSU, doctor în drept, lector universitar, USM, Ion
ȚURCANU, magistru în drept, lector universitar, USM

3. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane nr.241/2005

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 164–167, art.812).

4. Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în

special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate (Palermo, 2000).

5.www.drept.md