Traficul de persoane

Student:Morar Lorena
Anul: II
Grupa:3
Profesor: Conf. Univ. Dr. Carmen Domocoș

1
Cuprins:
RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ ŞI CONCEPTUL ACTUAL AL TRAFICULUI DE FIINŢE
UMANE...........................................................................................................................................3
Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile - Traficul de persoane - Art. 210...........................4
Analiza elementelor constitutive privind infracţiunea de trafic de persoane...................................4
Raportul privind traficul de persoane (2022)...................................................................................9
Concluzie.........................................................................................................................................9
Bibliografie....................................................................................................................................10

2
 RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ ŞI CONCEPTUL ACTUAL AL TRAFICULUI
DE FIINŢE UMANE

Conceptul de trafic nu este unul nou şi a fost pentru prima dată utilizat în secolul XVI, în calitate
de sinonim pentru comerţ. Astfel, acest termen nu avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul
XVII, trafi cul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deşi la
începuturi, prin trafi c se înţelegea, în mare parte, vânzarea de droguri şi arme, către secolul XIX
această noţiune mai includea şi comerţul cu fi inţe umane tratate ca bunuri şi vândute în sclavie.
Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre fi nele secolului XIX. La
începutul secolului XX, termenul de trafi c, de cele mai multe ori, se referea la „comerţul de
sclavi albi”, care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor şi copiilor în
scopul prostituţiei. Doar spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituţia şi
exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor. O dată cu adoptarea Protocolului privind Prevenirea,
Combaterea şi Sancţionarea Trafi cului de persoane, în special de femei şi copii (2000), adiţional
la Convenţia ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere (în continuare Protocolul cu
privire la Trafi c), au fost inserate două inovaţii în domeniul trafi cului.
În primul rând, a fost elaborată o definiţie internaţională comprehensivă a traficului de
fiinţe umane.
În al doilea rând, şi mult mai important, definiţia oferită de Protocol este una destul de
extinsă ca domeniu de aplicare şi inserează munca forţată ca unul dintre scopurile traficului, pe
lângă scopul exploatării sexuale. În timp ce Protocolul enunţă câteva distincţii certe între trafi cul
în scopul exploatării sexuale şi trafi cul în scopul exploatării muncii şi a serviciilor (precum şi
practicile referitoare la sclavie sau similare sclaviei şi servituţii), trebuie de ţinut cont de faptul că
exploatarea sexuală nu reprezintă muncă forţată. Într-adevăr, ILO a ţinut cont de conceptul de
prostituţie forţată şi exploatare sexuală în Convenţia 29 cu privire la munca forţată.
În general, trafi cul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de multe ori ilegală,
peste hotare sau pe teritoriul aceluiaşi stat, fenomen tratat ca o activitate comercială care fi
nisează cu exploatarea prin muncă sau sexuală. O problemă difi cilă ce se referă la protecţia

3
victimelor traficului ţine de consimţământul victimei trafi cate. Chiar dacă victima şi-a dat iniţial
consimţământul, acest fapt nu înseamnă că dreptul învinuitului de a se apăra este restricţionat şi
la prezumţia nevinovăţiei. Protocolul cu privire la Trafi c nu trebuie interpretat ca lăsând dovada
probelor pe seama victimei. În general, consimţământul unei victime adulte nu este relevant
atunci când au fost aplicate orice măsuri de constrângere stabilite de Protocol. Circulaţia
persoanelor în scopul muncii forţate şi a prestării serviciilor, de obicei, implică un agent sau un
recrutor, un transportator şi, în fi nal, un angajator, care va benefi cia de un anumit profi t de pe
urma exploatării persoanei traficate. În unele cazuri, una şi aceeaşi persoană îndeplineşte aceeaşi
funcţie. Datorită posibilităţilor de călătorie şi tehnologiilor informaţionale, precum şi a cererii
crescânde pentru muncă ieftină din statele industrializate, a restricţiilor la obţinerea vizei, căile
legale de emigrare s-au diminuat considerabil. De cele mai multe ori, agenţiile private de
recrutare, intermediarii şi angajatorii transformă această situaţie într-un avantaj personal şi
ademenesc potenţialii migranţi în condiţii de exploatare.
Pentru victimele traficului, plecarea peste hotare se prezintă deja ca una riscantă, locul
de muncă din ţara de destinaţie fi ind nereglementat şi realizându-se în condiţii mizere,
degradante şi periculoase. Deşi în anumite state dezvoltate există o cerere persistentă de forţă de
muncă şi braţe de muncă care doresc să accepte munci prost remunerate şi în condiţii de
nesiguranţă, deseori cu caracter sezonier, resortisanţii acestora refuză să accepte aceste categorii
de munci. Acest fapt creează o situaţie în care victimele trafi cului nu concurează cu cetăţenii
statului de destinaţie în ceea ce priveşte posturile de muncă, astfel creând un surplus de oferte
care, de asemenea, contribuie la înrăutăţirea condiţiilor de muncă1.

Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile - Traficul de persoane - Art. 210.

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de
vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Analiza elementelor constitutive privind infracţiunea de trafic de

persoane
1
Acest articol a fost accesta pe site-ul
chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/
@ed_norm/@declaration/documents/instructionalmaterial/wcms_088507.pdf, data 27.06.2023, ora 12:01

4
Există o serie de factori care favorizează traficul de persoane. Aceştia pot fi grupaţi pe diferite
niveluri, după cum urmează:
a) La nivel macro-
social: sărăcia, dezorganizarea socială, şomajul, dezvoltarea migraţiei internaţionale pentru
muncă, sistemul lacunar de depistare şi control a traficului de persoane, politici sociale
ineficiente (alocarea bugetară insuficientă pentru programele privind excluziunea socială şi
combaterea traficului de persoane, lipsa serviciilor de asistenţă socială comunitară de prevenţie,
lipsa de oportunităţi pentru tinerii care părăsesc sistemul de asistenţă socială, lipsa /insuficienţa
unor programe educaţionale relevante).
b) La nivel comunitar: poziţionarea geografică a comunităţii în apropierea frontierelor, existenţa
în comunitate a unor cazuri precedente de muncă în străinătate, care sunt cunoscute ca poveşti de
succes, lipsa oportunităţilor de muncă, mentalitatea greşită (indivizii nu sunt conştienţi de faptul
că în orice moment pot fi chiar ei cei care se află în pericol).
c) La nivel familial: dezorganizarea socială a familiei, relaţiile conflictuale, alte disfuncţii,
comportamentele deviante: alcoolismul, violenţa domestică, lipsa de informare, lipsa de acces la
serviciile şi programele de asistenţă socială disponibile.
d) La nivel individual: capitalul uman scăzut, situarea în grupe de risc: apartenenţă sexuală
(victimele de sex feminin predomină în situaţia statistică a victimelor identificate şi asistate) şi
vârstă (cele mai multe victime au vârste cuprinse între 18-25 ani, conform situaţiei victimelor
asistate la nivelul Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane), discrepanţa dintre
nivelul aşteptărilor şi resursele individului pentru atingerea acestora prin mijloace legitime, lipsa
de informare.
Modalitățile de traficare diferă de la o speță la alta, însă, privind în ansamblu fenomenul, putem
contura în linii mari modul în care traficanții acționează, precum și etapele parcurse până la
exploatarea efectivă a persoanelor. De asemenea, pe baza anumitor trasaturi frecvent întalnite,
putem realiza și un profil al traficanților sau al victmelor.

Pilonul principal pe care se bazează definirea infracțiunii de trafic de persoane este termenul de
„exploatare”. În art. 183 Cod Penal termenul este definit astfel:
„Prin exploatarea unei persoane se înţelege:
A) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
B) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
C) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi
difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

5
D) obligarea la practicarea cerşetoriei;
E) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.”

Împreună cu elementul circumstanțial și în strânsă legătură cu acesta, elementul subiectiv este cel
care imprimă caracterul specific al infracțiunii de trafic de persoane. Vinovația cerută este sub
forma intenției în modalitatea directă. Fapta este comisă în scopul ‚”exploatării’’ unei persoane.
În art. 210 din Codul Penal, traficul este definit ca:
’’ (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârşită:
A) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
B) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită de
vulnerabilitate a acelei persoane;
C) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane;
Se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.’

În ceea ce privește acordul persoanei vătămate, s-a evidențiat în legislația actuală, conform art.
210 alin. (3), respectiv art. 211 alin. (3) Cod Penal, că nu înlãturã rãspunderea penalã a
fãptuitorului consimțãmântul persoanei ce este victimã a traficului. Chiar dacã traficantul obține
consimțãmântul victimei (de exemplu, aceasta este de acord sã se prostitueze, sã cerșeascã, sã
lucreze în strãinãtate etc.), legiuitorul sancționeazã fapta sa, în situația în care sunt întrunite
elementele constitutive ale unei infracțiuni privind traficul de persoane. Prin urmare, în astfel de
situații s-a instituit o prezumție legalã cã un asemenea consimțãmânt este întotdeauna viciat.

A) Supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

Prin exploatarea persoanei se aduce atingere libertății fizice și morale, scopul calificând intenția
prin acțiunea făptuitorului care acceptă și urmărește restrângerea și punerea în pericol a libertății
persoanei.
La art. 182, literele a) și b) Cod Penal, ni se aduce în vedere termenul de ’’exploatare prin
muncă’’, muncă forțată sau îndeplinirea de servicii prin constrângere, fiind interzisă prin
numeroase acte legislative.

6
Articolul 42 alin (1) din Constituția României prevede că ’’Munca forțată este interzisă[3]’’,
urmând la alin. (2) să fie enumerate situațiile exceptate de la această prevedere.
În doctrină, munca forțată a fost definită ca acea muncă impusă prin constrângerea unei
persoane, în alte cazuri decât cele admise de dispozițiile legale, în timp ce prin muncă obligatorie
se înțelege munca impusă în mod abuziv, ca o obligație, unei persoane, deși aceasta nu face parte
din îndatoririle sale și nici nu îi poate fi pretinsă în baza unei dispoziții legale.

Codul Muncii definește și el munca forțată ca fiind munca sau serviciul impus unei persoane prin
amenințare sau pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.
B) Ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
La nivel international a intrat în vigoare încă din anul 1953 Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale ce a fost ratificată în România prin Legea nr. 30/1994, care în
art. 4 interzice munca forțată și sclavia, enumerând și cazurile în care nu se condideră muncă
obligatorie.
Art. 1 din Convenția privind sclavia, semnată la Geneva în 1926 o definește ca fiind ’’statutul sau
condiția unei persoane asupra căreia este exrcitată oricare putere sau toate puterile atașate
dreptului de proprietate’’. De asemenea, Codul Penal încriminează în art. 209 fapta de sclavie,
prin punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi.
C) Obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi
difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
O altă modalitate de exploatare a persoanelor se realizează prin obligarea la practicarea
prostituție prin constrângerea unei persoane la întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane
sau obligarea la manifestări pornografice în vederea producerii sau difuzarii de materiale
pornografice în scopul obținerii de foloase patrimoniale sau de altă natură pentru sine sau pentru
altul. În acest caz, infracțiunea de trafic de persoane prevazută la art. 210 Cod Penal va intra în
concurs real cu infracțiunea de proxenetism prevptzută de art. 213 Cod Penal
Prin practicarea prostituției se înțelege, așa cum este prevazut de art. 231 alin (4) Cod Penal,
întreținerea de acte sexuale cu diverse persoane (…) ’’, în timp ce obligarea la practicarea
prostituției presupune silirea, constrângerea fizică sau psihică a unei persoane. În acest ultim caz,
nu se cere ca actul de constrângere să îndeplinească condițiile cerute de art. 24 sau art 25 Cod
Penal.În practica judiciară s-a decis că recrutarea, transportarea, transferul, primirea sau cazarea
unei persoane, prin înșelaciune, cu promisiunea de a o duce în strainatate pentru a munci în
condțtii avantajoase, scopul fiind practicarea prostituției, constituie infracțiunea de trafic de
persoane.
Libertatea de exprimarea este unul din drepturile fundamentale consacrate de Constituția
României la art. 30 alin (1)-(6), iar în alin (7) prevede că sunt interzise, printre altele,
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. În acest sens, a fost adoptată Legea 196/2003

7
privind prevenirea și combaterea pornografiei ce definește pornografia ca fiind ’’acte cu caracter
obscen, precum și materiale ce reproduc sau difuzează asemenea acte’’, iar prin materiale cu
caracter obscen se înțelege ’’obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate,
embleme, publicații, filme, înregistrări video sau audio, spoturi publicitare, programe și aplicații
informatice, piese muzicale, precum și orice forme de exprimare care reprezintă explicit sau
sugerează o activitate sexuală.
În legislația noastră a fost incriminată infracțiunea de pornografie infantilă prevazută de art. 374
Cod Penal, care presupune exploatarea unui minor în vederea producerii, deținerii, procurării,
stocării, expunerii, promovării, distribuirii, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de
materiale pornografice cu minori.
D) Obligarea la practicarea cerşetoriei;
Obligarea la practicarea cerșetoriei înseamnă a determina în mod exclusiv prin constrângere un
minor sau o persoană să apeleze în mod repetat la mila publicului în vederea obținerii de foloase.
Nu se cere ca această constrângere să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a înlătura
imputabilitatea faptei, ci este necesar numai ca persoana constrânsă să practice într-adevăr
cerșetoria sau să continue practicarea cerșetoriei.
În timp ce în vechea reglementare cerșetoria era incriminată, precum în cazul prostituției, o
dată cu noua reglementare este incriminata numai exploatarea persoanelor în vederea cerșetoriei,
repectiv la art. 214 Exploatarea cerșetoriei și art. 215 Folosirea unui minor în scopul cerșetoriei.
În privința minorului exploatat în vederea practicării cerșetoriei, consider că se datorează
faptului că traficanții profită de prevederile legale, respectiv de art. 27 Cod Penal Nu este
imputabilă fapta prevăzuta de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia
nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal’’ și preferă să folosească minorii pentru
comiterea furturilor sau a altor fapte penale.
E) Prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal
Traficarea persoanelor în vederea prelevării de organe, țesuturi sau celule de origine umană, în
mod ilegal, cel puțin sub unele din formele pe care le comportă, nu ar putea exista în lipsa unei
cereri venite din partea unor alte persoane, chiar dacă acestea nu contribuie în niciun mod la
punerea și menținerea în stare de exploatare a victimelor. Spre exemplu, insuficiența organelor
transplantabile în mod legal, în comparație cu o cerere mare a acestora, face să existe un decalaj,
a cărui acoperire se încearcă inclusiv prin traficul de persoane în vederea prelevării lor.
Această formă de exploatare de persoane presupune ca traficantul să își dirijeze acțiunile în
scopul atragerii victimelor prin diferite promisiuni urmând să se ajungă la obligarea acestora în
vederea consimțământului pentru donarea de organe. În urma exploatării organelor, acestea sunt
prevelate și tranzacționate în schimbul unor bani sau foloase.2

Raportul privind traficul de persoane (2022)

2
Acest articol a fost publicat pe site-ul https://www.juridice.ro/639447/exploatarea-unei-persoane-in-perspectiva-
traficului-de-persoane.html, data 27.06.2023, ora 13:03

8
Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime în vederea eliminării
traficului de ființe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens. Guvernul a făcut, per
total, eforturi suplimentare, comparativ cu perioada anterioară de raportare, având în vedere
impactul pandemiei COVID-19 asupra capacității sale de a lupta împotriva traficului de
persoane; prin urmare, România a fost promovată la Nivelul 2. Aceste eforturi au inclus
anchetarea mai multor cazuri de trafic de persoane, dispunerea urmăririi penale și condamnarea
unui număr mai mare de traficanți și implementarea unui program pilot care autorizează
finanțarea, la nivel local, a unui ONG care oferă servicii pentru victime. În plus, au intrat în
vigoare amendamentele aduse Codului Penal, prin care se elimină prescripția pentru infracțiunile
legate de trafic de persoane și care acordă, astfel, timp suplimentar autorităților pentru a trimite
în judecată autorii acestor tipuri de infracțiuni. Mai mult, guvernul a adoptat o ordonanță de
urgență și un plan de măsuri axate pe îmbunătățirea capacității de a veni în sprijinul minorilor
vulnerabili și al persoanelor care fac parte din alte categorii de risc și de a ancheta diferitele
infracțiuni comise împotriva minorilor, inclusiv traficul de persoane. Guvernul a mai adoptat
proceduri pentru identificarea victimelor în rândul solicitanților de azil și al migranților și pentru
referirea respectivelor victime către entitățile care le pot acorda asistență. Mai mult, Guvernul a
adus amendamente legii muncii privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate,
astfel încât să includă o definiție mai largă a termenilor „lucrători temporari”, „lucrători
sezonieri” și „drepturile lucrătorilor”, reguli suplimentare de respectat de către agențiile de
recrutare și amenzi mai mari pentru nerespectarea legislației în domeniul muncii. Cu toate
acestea, guvernul nu a îndeplinit standardele minime în câteva domenii esențiale. Presupusa
complicitate la infracțiuni de trafic de persoane a persistat, mai ales în cazul funcționarilor
publici care exploatau minori aflați în centre de plasament de stat. Mulți dintre traficanții
condamnați au primit sentințe cu suspendare sau sentințe care nu îndeplineau pedeapsa minimă
stipulată în legea română, fapt care a slăbit descurajarea fenomenului, nu a reflectat adecvat
natura infracțiunii și a zădărnicit eforturile mai ample de combatere a traficului de persoane.
Autoritățile au identificat mai puține victime ale traficului de persoane și nu au verificat indiciile
traficului de persoane sau nu au identificat victime în rândul categoriilor vulnerabile, precum
solicitanții de azil, migranții, lucrătorii sexuali sau copiii din instituții de stat. Mai mult, guvernul
nu a finanțat suficient ONG-urile care oferă serviciile de asistență și protecție, lăsând majoritatea
victimelor fără servicii, riscând să fie traficate din nou.3
În cocluzie, traficul de persoane este o problemă complexă care necesită o abordare
multidisciplinară și coordonată la nivel internațional. Este important să se ia măsuri pentru a
preveni traficul de persoane, pentru a proteja victimele și pentru a pedepsi traficanții. Aceste
măsuri ar trebui să includă o mai bună coordonare între agențiile guvernamentale, o educație mai
bună a populației cu privire la această problemă, sprijinirea organizațiilor care ajută victimele și
creșterea pedepselor pentru traficanți. De asemenea, este important să se abordeze cauzele
profunde ale traficului de persoane, cum ar fi sărăcia, lipsa de educație și instabilitatea politică.

3
Acest articol a fost accesat pe site-ul https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2022/,
data:27.06.2023, ora 13:56.

9
Bibliografie:
1. chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.ilo.org/wcmsp5/
groups/public/@ed_norm/@declaration/documents/instructionalmaterial/
wcms_088507.pdf,
2. Acest articol a fost publicat pe site-ul https://www.juridice.ro/639447/exploatarea-unei-
persoane-in-perspectiva-traficului-de-persoane.html,
3. https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2022/.

10