Slide nr.

2
Art.2 din Lege nr.241 din 20.10.2005 privind prevenirea și combaterea traficului de ființe
umane prevede că ”Trafic de ființe umane” - recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea
sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte
mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de
vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine
consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul
exploatării acesteia.
Slide nr.3
Biroul Internaţional al Muncii, structura specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
afirmă într-un raport dat publicităţii că, la nivel mondial, „în orice moment, numărul minim
estimat de persoane exploatate prin muncă forţată ca rezultat al traficului este de 2.45 milioane”.
La rândul său, UNICEF estimează că „la nivel global, aproximativ 1.2 milioane copii
sunt traficaţi în fiecare an, atât în ţările lor, cât şi în afara graniţelor acestora”. Astfel, conform
Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) „doar din Europa
Centrală şi din noile state independente au fost traficaţi aproximativ 175.000 femei şi copii în
special către alte state OSCE”.
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) sugerează că în Europa,
„aproximativ 300.000 femei ar fi afectate în fiecare an”.
Slide nr.4
De asemenea acest fenomen prezintă riscuri strategice deoarece, odată ce traficul
organizat cu fiinţe umane pătrunde într-un stat, el se va dezvolta rapid şi va implica următoarele
riscuri strategice pentru stabilitatea şi viitorul acelui stat:
Slide nr.5
a. Destabilizarea pieţelor existente ale forţelor de muncă, în sensul că victimele traficate
sunt retrase sau introduse din respectiv pe piaţa ilegală a forţelor de muncă şi sexuale
existând posibilitatea de a se ajunge la aşa numitele „războaie pe gazon” violente în
momentul în care traficanţii se vor confrunta cu elementele criminale locale în vederea
controlului asupra acestor forme lucrative de exploatare umană.
b. Creşterea şi diversificarea crimei organizate, în sensul că infracţiunea de trafic
organizat nu are loc într-o izolare ermetică, sigilată. Odată formate, reţelele de trafic se
vor diversifica rapid şi vor crea afiliaţii cu beneficii reciproce cu organizaţiile de crimă
organizată ce operează în alte sfere, precum terorismul şi traficul cu droguri şi arme.
c. Destabilizarea economică prin amploarea infracţiunii de spălare de bani, deoarece,
profitul financiar al prostituţiei organizate va duce repede la forme sofisticate de spălare
de bani pe plan intern şi extern, care pot atrage destabilizarea economică.
d. Destabilizarea demografică. Traficul cu fiinţe umane la scară mare poate destabiliza
populaţia la nivel micro şi macro-demografic, atât în ceea ce priveşte numărul victimelor
ce sunt traficate în afara ţării de origine, cât şi în ceea ce priveşte numărul anumitor
grupuri etnice sau naţionale ce sunt traficate pe o piaţă specifică sau într-un anumit
domeniu din ţara de destinaţie.
e. Creşterea corupţiei în sectorul public. Infracţiunea de trafic şi corupţia ar fi putut fi
destinate una pentru cealaltă. Natura multi-stratificată a infracţiunii creează numeroase
oportunităţi pentru coruperea persoanelor oficiale din diferite instituţii, iar aprovizionarea
zilnică şi mereu pregătită cu bani furnizează mijloacele de subminare a întregului efort de
aplicare a legii în vederea combaterii traficului. Într-adevăr, aceasta este capacitatea
 acestui cancer reprezentat de corupţie, putând spune că infracţiunea de trafic şi relaţia sa
cu practicile corupte ameninţă capacitatea sistemului justiţiei penale şi încrederea
societăţii civile în el.
f. Destabilizarea investiţiei economice interne. Această ameninţare ar putea apărea prin
cumularea unuia sau mai multor dintre celelalte riscuri strategice. De exemplu : acolo
unde prezenţa infracţiunii de trafic organizat a condus la activităţi endemice de spălare de
bani şi la corupţie în sectorul public scade încrederea în structura economică de bază,
acest lucru având un impact negativ asupra strategiilor investiţionale ale companiilor
străine.
Slide nr.6
Principalele rute ale traficului de persoane
La nivelul Poliţiei de Frontieră şi din modul de acţiune al proxeneţilor care au acţionat la
frontierele României se desprind următoarele rute principale ale traficului de persoane:
a) Republica Moldova / Ucraina – România – Serbia – Grecia/Italia Fetele sunt recrutate
din Republica Moldova, Ucraina şi din România şi sunt plasate pe „piaţa” din Balcani –
Iugoslavia, Grecia sau Italia .
b) Republica Moldova/Ucraina – România – Serbia – Bosnia - Albania Fetele sunt
recrutate din Republica Moldova, Ucraina şi din România şi sunt plasate pe „piaţa” din Balcani –
Bosnia, Herţegovina, Iugoslavia, Albania.
c)Republica Moldova / Ucraina – România – Turcia – Cipru
Fetele sunt recrutate din Republica Moldova – sunt aduse în România, unde fie sunt
scoase pe „piaţa românească” fie că, în cele mai frecvente cazuri, sunt duse în Turcia sau Cipru.
Tinerele racolate provin atât din România cât şi din Republica Moldova şi Ucraina. Din
aceste ţări vecine intră legal în ţara noastră, ulterior, încercând trecerea ilegală a frontierei, media
de vârstă fiind între 18 şi 30 de ani.
În cele mai frecvente cazuri, pentru a înşela poliţiştii de frontieră în ceea ce priveşte
scopul călătoriei unor astfel de persoane, proxeneţii le transportă individual sau în grupuri foarte
mici, de 3 – 4 persoane, considerând că astfel nu trezesc suspiciuni.
Slide nr.7
În conformitate cu Protocol privind prevenirea, reprimarea și combaterea traficului de
persoane, în special a femeilor și copiilor, statele ar trebui să își consolideze regimul de control
la frontiera de stat, în punctele de trecere a frontierei de stat, să monitorizeze vehiculele pentru a
preveni utilizarea lor ilegală măsurile necesare pentru a asigura securitatea și fiabilitatea
documentelor de intrare/ieșire.
Cooperarea între agențiile de aplicare a legii, inclusiv schimbul de informații
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate impune
statelor părți să coopereze strâns între ele pentru a îmbunătăți eficacitatea măsurilor de aplicare a
legii pentru combaterea traficului de persoane. În acest sens, ar trebui luate măsuri la nivel
național pentru a stabili și/sau consolida canalele de comunicare între autoritățile competente ale
acestora, precum și pentru a facilita schimbul fiabil și rapid de informații între acestea.
Protocolul privind traficul de persoane prevede că statele părți ar trebui să coopereze între
ele pentru a putea determina:
 (a) persoane care traversează sau încearcă să treacă o frontieră internațională sunt fără
documente de intrare /ieșire sau cu astfel de documente aparținând altor persoane traficanți sau
victime ale unui astfel de trafic;
(b) tipurile de documente de intrare/ieșire utilizate sau încercate să fie utilizate de aceste
persoane pentru a trece frontiera de stat în scopul traficului de persoane;
(c) mijloacele și metodele utilizate de grupurile infracționale organizate în scopul
traficului de persoane, inclusiv recrutarea și transportul victimelor, rutele și legăturile dintre
persoanele și grupurile implicate în acest trafic, precum și legăturile din cadrul acestor grupuri și
posibilele măsuri de identificare a acestora.
Slide nr.8
Ce măsuri trebuie de întreprins în vederea combaterii traficului de ființe umane?
– De desfăşurat campanii informaţionale privind problema traficului, atrăgând o
deosebită atenţie grupului de risc; (рисунок номер 1)
– Aducerea la cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin intermediul mass-
media, televiziunii, posterelor, panourilor cu conţinut antitrafic; (рисунок номер 2)
– Familiarizarea populaţiei în privinţa riscului unei eventuale plecări peste hotarele ţării
în urma propunerii unei oferte duioase de muncă, sau a unei cereri false de cerere în căsătorie;
(рисунок номер 3)
– Reducerea sărăciei şi şomajului; (рисунок номер 4)
– Creşterea nivelului de angajare în câmpul muncii a populaţiei de la sate, inclusiv a
femeilor; (рисунок номер 5)
– Susţinerea materială a paturilor social-vulnerabile; (рисунок номер 6)
– Diminuarea discriminării în drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în
familii. (рисунок номер 7)
Slide nr.9
În ţările ce ocupă un loc de frunte ca fiind cele mai frecvente pieţi de ,,desfacere” a mărfii
vii din Moldova (рисунок номер 1) (Turcia (рисунок номер 2), Rusia (рисунок номер 3),
Emiratele Arabe Unite(рисунок номер 4)), este necesar de a întreprinde următoarele măsuri de
combatere şi prevenire a acestor crime:
– Iniţierea unor mecanisme eficiente de combatere a cazurilor de trafic;
– Modificarea legislaţiei ţărilor respective în scopul combaterii acestui fenomen;
– Întreţinerea unei colaborări eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele ale
altor state în vederea identificării cazurilor de trafic, inclusiv traficul de copii.