PROTECȚIA VICTIMELOR TRAFICULUI

DE PERSOANE

Profesor coordonator: Grupa 101,

Prof. univ. dr. Ștefan Deaconu Anul I, Învățământ cu frecvență

București
2022
 Cuprins

Rezumat ................................................................................................................ IV
Argumentum .......................................................................................................... V
Introducere ........................................................................................................... VI

Capitolul I. Istoric .................................................................................................. 9

Capitolul II. Statistici ........................................................................................... 12
Capitolul III. Cauzele apariției ........................................................................... 15
Capitolul IV. Victimele ......................................................................................... 18
Secțiunea 1. Cine? ...................................................................................... 18
Secțiunea a 2-a. Cum? ................................................................................ 19
Secțiunea a 3-a. Abuzuri ............................................................................. 20
Secțiunea a 4-a. Studii de caz ..................................................................... 21
Capitolul V. Impact .............................................................................................. 23
Secțiunea 1. Impactul asupra victimelor .................................................... 23
Secțiunea a 2-a. Impactul asupra societății ................................................ 24
Capitolul VI. Legi în vigoare ............................................................................... 26
Capitolul VII. Analiză comparativă cu alte state .............................................. 32
Secțiunea 1. Măsuri pe care ar trebui să le ia România .............................. 36
Capitolul VIII. Metode de combatere și prevenire ........................................... 40

Conceptul de documentare juridică – realizarea planului, documentare,

structura și realizarea lucrării ...................................................................... XLIV
Pregătirea prezentării – cadrul prezentării, organizarea și structura
prezentării ...................................................................................................... XLVII
Opiniile membrilor echipei cu privire la acest proiect ............................. XLVIII
Propuneri ................................................................................................................ L
Comisii ................................................................................................................. LII
Audit ................................................................................................................... LIII
Bibliografie .......................................................................................................... LV

II
 Listă de abrevieri

alin. alineatul
A.N.I.T.P Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
art. articolul
cf. confer (a se vedea)
DIICOT Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism
engl. limba engleză
etc. et cetera (și celelalte)
nr. numărul
lit. litera
ONG organizație neguvernamentală
ONU Organizația Națiunilor Unite
pct. punctul
SUA Statele Unite ale Americii
UE Uniunea Europeană
UNICEF Fondul Națiunilor Unite pentru Copii
(engl. United Nations Children's Fund)
UNODC Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate
(engl. United Nations Office on Drugs and Crime)
U.S. Statele Unite ale Americii (engl. United States)

Listă de abrevieri ale reglementărilor frecvent citate

C. pen. Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 510 din 24 iulie 2009
T.V.P.A. Actul de protecție a victimelor traficului de persoane (engl.
Trafficking Victims Protection Act of 2000)
Legea nr. 678/2001 Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane, emisă de Parlament și publicată în
Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001
Directiva 2011/36/UE Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a
Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

III
 Rezumat

În prezenta lucrare sunt analizate și prezentate aspectele teoretice și practice ale

infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de Legea nr. 678/2001,
infracțiune care, din punctul nostru de vedere, reprezintă cea mai brutală formă de încălcare a
libertății și integrității fizice a ființei umane agresate.
Această lucrare prezintă sumar definiția infracțiunii de trafic de persoane, analizând
impactul, atât pe plan fizic, psihic, cât și moral, pe care această infracțiune îl are asupra
victimei, dar și asupra societății, fiind prezentate totodată aspecte din care rezultă faptul că
traficul de persoane este principala infracțiune din sfera infracțiunilor contra libertății și
integrității personale.
Se prezintă caracterizarea și conținutul infracțiunii de trafic de persoane. Astfel, dintre
toate infracțiunile contra libertății și integrității persoanei, traficul de persoane este
caracterizat ca fiind o infracțiune în care valoarea socială lezată este libertatea unei persoane,
reprezentând comportamentul cel mai dăunător din sfera acestor infracțiuni.
Capitolul II, „Statistici” prezintă, în prima parte, situația statistică a infracțiunii ce face
obiectul lucrării noastre, ocazie cu care aflăm că, potrivit unei analize întocmite în anul 2020,
autoritățile române au deschis 552 de noi cazuri de trafic de persoane (498 de cazuri de trafic
de persoane pentru exploatare sexuală și 54 pentru muncă forțată). Câștigurile ilicite provenite
din traficul de persoane s-au ridicat la aproximativ 30 milioane de Euro.
De asemenea, sunt expuse modurile de reglementare ale infracțiunii de trafic de
persoane, fiind analizat totodată modul în care infracțiunea este prevăzută și pedepsită în
codurile penale ale mai multor state. Capitolul VI, „Legi în vigoare” expune formele și
pedepsirea tentativei, modalitățile normative agravante ale infracțiunii traficului de persoane,
sancțiunea prevăzută pentru această infracțiune, care în formă simplă este pedepsită cu
închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi și între 5 și 12 ani pentru
infracțiuni care implică minori.
Astfel, prin abordarea acestei teme, am încercat să scoatem cât mai mult în evidență
faptul că infracțiunea de trafic de persoane reprezintă una din cele mai grave infracțiuni
comise împotriva individului, întrucât poate avea efecte pe termen lung asupra victimei, cu
urmări individuale și sociale periculoase (Capitolul V, „Impact”). De aceea, fiecare persoană
trebuie să aibă în vedere faptul că libertatea individuală reprezintă un drept garantat și nu ar
trebui încălcat de nimeni, iar, atunci când acest lucru se întâmplă, cel sau cei care încalcă
legea nu ar trebui lăsați nepedepsiți.

IV
 Argumentum

Asigurarea înfăptuirii legalității în statul democratic, în care demnitatea, drepturile și

libertățile fundamentale, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și
sunt garantate de Constituție, este condiționată printre altele de înțelegerea și aplicarea corectă
a normelor legale în spiritul și litera lor.
Pentru a se putea realiza o reală ocrotire a valorilor sociale specifice actualului sistem
politic, este necesar ca legislația în vigoare să le reglementeze, motiv pentru care legiuitorul a
pus accent pe elaborarea unor acte normative care să guverneze relațiile instituite în țara
noastră.
Motivația alegerii acestei teme a fost determinată de faptul că traficul de persoane este
unul dintre actele de violență cu o mare gravitate socială. Pericolul social al acestei
infracțiunii apare cu mult mai accentuat cu cât nepedepsirea unei fapte de o asemenea
gravitate pune în pericol pentru viitor libertatea sexuală, integritatea fizică, sănătatea sau chiar
viața unui număr mare de indivizi.
Traficul de persoane constituie una dintre cele mai brutale atingeri atât în plan fizic,
psihic, cât și în plan moral, pe care o persoană le poate îndura, fără a avea vreo importanță
sexul sau vârsta acesteia. Semnifică o gravă cotropire a integrității fizice a ființei umane
agresate, dar și o încălcare a libertății individuale de a dispune de ea însăși, de propriul său
corp, o încălcare neacceptată a libertății persoanei. Infracțiunea este mult mai gravă când
victima acestui abuz este un copil sau un adolescent, consecințele incidentului afectând
definitoriu fenomenul de formare a personalității acesteia. Acest fapt nu duce la ideea că ar fi
mai puțin traumatizant pentru un adult, însă acesta posedă mai multe resorturi care îi pot
îngădui să treacă peste acest moment marcant din viața sa.
În acest sens, prezenta lucrare, după cum și titlul o indică, urmărește să analizeze
conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, sancțiunile aplicate de legiuitor în
cazul săvârșirii acestei fapte, precum și abordarea modului în care a decurs evoluția noțiunii,
felul în care a fost privită această realitate și să pună în relief urmările ce au avut loc în urma
modificărilor și completărilor infracțiunii de-a lungul timpului.

V
 Introducere

Traficul de persoane este definit ca „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau

primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză,
efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,
prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere, profitând de starea de vulnerabilitate, prin
oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane
care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării”1.
Traficul de persoane este o industrie de milioane de dolari, ocupând locul trei mondial
ca profitabilitate. Pe primele locuri se află traficul de droguri și arme.
În Europa, majoritatea victimelor traficului de persoane sunt exploatate sexual.
Numărul total al victimelor este probabil mult mai mare, dar majoritatea nu admit acest lucru
în mod oficial.
În 2012, la noi în țară, au fost înregistrate 1.041 de victime. Majoritatea victimelor
sunt femei, iar o foarte mare parte din acestea sunt chiar minore, uneori chiar copii sub vârsta
de 14 ani.

Există patru tipuri principale de trafic de persoane:

1. Traficul de copii
În multe cazuri, aceștia sunt forțați spre prostituție sau pornografie infantilă, sunt recrutați,
transportați în scopul exploatării. De asemenea, copiii pot fi folosiți și în practici similare
sclaviei sau pentru trafic de organe.
2. Exploatare sexuală
Aproximativ 4,5 milioane de oameni sunt supuși forțat în industria sexuală. Pentru majoritatea
dintre ei, evadarea este atât dificilă, cât și periculoasă.
3. Traficul de forță de muncă
Mulți oameni ajung să muncească într-un mod sau pentru un scop pe care nu și l-au dorit,
fiind amenințați cu diverse pedepse sau pretinzându-se că au o datorie imensă de plătit.
4. Trafic de organe
În majoritatea cazurilor, acest fenomen ia amploare pe piața neagră digitală, denumită și
Black Market sau Deep Web.

România, alături, mai ales de țările din fostul bloc sovietic, a pierdut milioane de
oameni în detrimentul unei vieți mai bune, în vestul Europei. Din păcate, acest proces nu a
fost lipsit de daune. Pentru zeci de mii de români, visul că vor avea o viață mai frumoasă i-a
făcut vulnerabili în fața traficului de persoane.
Mulți au cumpărat promisiuni false despre o viață mai bună și lipsită de griji. Mulți au
fost recrutați în domenii precum: construcții, agricultură, HoReCa2, îngrijirea bătrânilor.
Victimelor le-a fost prezentată o poveste frumoasă, care a reușit să îi convingă atât pe ei, cât și
pe familiile lor. Odată ajunși la destinație, speranțele se lovesc de realitate. Sunt forțați să
realizeze diferite activități împotriva voinței lor. Se creează o datorie fictivă față de cel care
i-a adus acolo, care nu va putea fi plătită niciodată.
Cauzele principale pentru această situație în care oamenii sunt puși variază: de la
sărăcie până la lipsa de educație, de la corupție până la discriminarea grupurilor etnice sau
religioase.
1 cf. Directiva 2011/36/UE
2 Hoteluri, Restaurante, Cafenele

VI
 Una dintre problemele majore întâmpinate și care împiedică victimele să își facă
publică povestea sau să meargă în judecată este consimțământul. La început, majoritatea
acceptă ce urmează să li se întâmple. Uneori aceștia semnează chiar și diverse tipuri de
contracte, mai mult sau mai puțin reale, pe care nu le citesc cu atenție.
Însă ceea ce este important de știut este că, odată aplicate diverse forme de
constrângere sau manipulare, consimțământul victimei nu mai înseamnă același lucru,
conform Protocolului privind Prevenirea, Combaterea și Sancționarea Traficului de persoane,
în special de femei și copii (2000), adițional la Convenția ONU împotriva crimei organizate
transfrontaliere (în continuare Protocolul cu privire la Trafic).
Deși la începutul secolului al XVI-lea termenul ,,trafic” făcea referire mai mult la un
schimb, troc sau comerț, un secol mai târziu, acesta prinde conotații diferite. ,,Trafic” începe
să semnifice un comerț ilegal, o activitate ilicită, în general vânzare de droguri. Din secolul al
XIX-lea deja putem discuta de trafic de persoane, mai exact de sclavi. Spre finalul anilor ‘90,
în aceasta sferă au intrat prostituția și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor.

Traficul diferă, în funcție de regiune, victime, ocupația acestora, vârsta, ariile de origine și
destinație:
• Pentru industria sexuală și pentru exploatarea muncii în gospodărie, femeile și copiii
sunt traficați atât în interiorul țării, cât și peste hotare, în America Centrală și de Sud,
Africa Centrală și de Vest;
• Pentru industria confecțiilor, pentru cerșit stradal și pentru agricultură, oameni de toate
vârstele sunt exploatați în Asia de Sud. Lista poate continua, din păcate.

Metode de recrutare a potențialelor victime:

• Traficanții le promit victimelor slujbe foarte bine remunerate. Uneori se recurge la
violență și metode de constrângere. Totuși, de obicei, în această etapă, există o
oarecare înțelegere între traficant și victimă, aceasta fiind de acord să plece;
• Femeile care lucrează în industria sexuală a țării prezintă un risc sporit de a fi traficate.
Proxeneții sunt, adesea, membri ai rețelelor criminale;
• Migranții primesc pașapoarte, buletine false, vize și contracte de muncă.

Din păcate, între momentul plecării unei victime din țară și momentul întoarcerii
acesteia, trec luni sau chiar ani. Nu ei iau decizia în privința locației unde ajung, ci traficanții.

Cuvinte cheie:
• Recrutare. Această noțiune desemnează anunțarea locurilor de muncă, investigarea
victimei ce devine candidat, și, mai apoi, angajarea acestuia.
• Angajator de muncitori străini. O persoană fizică sau juridică se prezintă în țară,
pretinde că sediul companiei sale se află în străinătate și are câteva posturi libere.

Recrutorii pot fi divizați în două categorii:

1. Intermediari. Aceștia sunt, de obicei, persoane care operează individual, dar pot fi și în
legătură cu o rețea de traficanți. În cel mai periculos caz, acești intermediari fac parte
din cercul apropiat al viitoarei victime: unchi, mătuși, iubita/iubitul, persoane
respectabile din comunitate, vecini.
2. Agenții. Agențiile private de recrutare pot opera sub diverse forme. Cel mai des
întâlnim:
• Agenții private pentru ocuparea forței de muncă;

VII
 • Agenții de turism;
• Agenții de modă;
• Agenții matrimoniale.

Deși acest lucru este destul de rar întâlnit, recrutorul acționează și singur. Însă, de cele
mai multe ori, are parte de mult ajutor. Această organizație este, de regulă, formată din:
• O persoană care se ocupă cu falsificarea actelor;
• Cineva din cercul apropiat al victimei;
• Oficiali corupți;
• Forțe de ordine corupte;
• Un șir de persoane implicate în transportarea victimei;
• Alți ,,angajați” fictivi care îi garantează victimei siguranță și îi povestesc în ce fel li s-a
schimbat lor viața;
• O femeie sau un bărbat, în mediul rural, care semnalizează existența persoanelor
vulnerabile în aria lor.

VIII
 Capitolul I.
Istoric

Istoria traficului de persoane este, din toate punctele de vedere, lungă și complexă.
Pentru un timp îndelungat, traficul de persoane a fost un fapt legal, reglementat și comun. În
secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au făcut primele demersuri pentru sancționarea traficului de
persoane și, în ciuda faptului că în ziua de astăzi traficul nu este legal în niciun stat, acesta
încă se desfășoară neîncetat.
Potrivit Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă, traficul de persoane este
actul de a aduna, muta, primi sau păstra ființe umane prin amenințare, forță, constrângere sau
înșelăciune, în scopuri de exploatare. Aceasta include „exploatarea prostituției sau a altor
forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavie sau practici similare sclaviei,
servitute sau prelevarea de organe”. Această definiție a intrat în vigoare abia din anul 2000.
Dacă orice persoană, indiferent de sex și de vârstă, este adusă undeva împotriva
voinței sale sau fără informații complete despre situația respectivă, este considerat deja trafic
de persoane. În plus, dacă o persoană este constrânsă de un superior sau de către cineva care
are putere asupra ei, se consideră tot trafic de persoane.
De asemenea, în timp ce comerțul sexual este cea mai cunoscută formă de trafic de
persoane, protocolul actual se extinde chiar și la migrația ilegală a forței de muncă. Această
definiție s-a dezvoltat de-a lungul istoriei traficului de persoane.
Nu există un profil anume al victimelor. Oricine poate fi o victimă a traficului de
persoane, indiferent de rasă, etnie, religie, vârstă sau sex. Însă, ca în majoritatea cazurilor de
exploatare și abuz, victimele sunt alese din rândul persoanelor ce provin din comunități
defavorizate și vulnerabile.

Comerțul cu sclavi africani

Urmând definiția de mai sus, prima formă de trafic de persoane la nivel mondial a
început cu comerțul cu sclavi africani.
Deoarece continentul american și cel european au fost implicate drept cumpărători, iar
diferitele grupuri africane erau atât obiecte de comerț, cât și intermediari, acesta este primul
flux internațional cunoscut drept trafic de persoane.
Cu toate acestea, înainte de prima lege împotriva sclaviei implementată de către
britanici în 1807, acest comerț era atât legal, cât și tolerat de guvern. Statele Unite au urmat
exemplul în 1820, interzicând sclavia cu peste 40 de ani înainte de Războiul Civil American.
La acea vreme, nu existau organizații internaționale care să poată lua astfel de decizii
obligatorii pentru mai multe națiuni simultan.

Sclavia albă
După încetarea comerțului cu sclavi africani, a ieșit la iveală „sclavia albă”. O definiție
generală a sclaviei albe ar fi „procurarea prin folosirea forței, înșelăciunii sau drogurilor a
unei femei sau a unei fete albe împotriva voinței ei pentru prostituție”. Comerțul cu sclavi
africani a reprezentat un punct de plecare potrivit pentru cazul împotriva sclaviei albilor.
Pe măsură ce sclavia albă a câștigat atenția, guvernele au început să coopereze pentru a
o combate. În 1899, și, mai apoi, în 1902, la Paris au fost organizate conferințe internaționale
împotriva sclaviei albe. În 1904, a fost semnat Acordul Internațional pentru Reprimarea

9
Traficului de Sclavi Albi, primul acord internațional privind traficul de ființe umane. Scopul
principal a fost asigurarea repatrierii victimelor. Incriminarea sclaviei albe nu a avut loc până
la semnarea Convenției Internaționale pentru Reprimarea Comerțului cu Sclavi Albi din 1910.

Primul Război Mondial și traficul de femei și copii

Criza Primului Război Mondial a atras atenția, prin eforturile împotriva sclaviei albe,
pe măsură ce s-a desfășurat Războiul și reconstrucția Europei. Totuși, în timpul Primului
Război Mondial, a apărut prima organizație internațională a națiunilor: Liga Națiunilor.
Atunci a fost prima dată când s-au putut face acorduri în cadrul unei organizații stabilite, cu
mai multă presiune pentru a se conforma.
Mandatele date diferitelor Puteri Aliate asupra națiunilor din Africa și Orientul
Mijlociu au atras atenția asupra traficului internațional de femei, nu doar de femei albe, și, în
plus, asupra copiilor și bărbaților. În 1921, la o conferință internațională a Societății
Națiunilor, 33 de țări au semnat Convenția Internațională pentru suprimarea traficului de
femei și copii. În acest moment, traficul de persoane acoperea numai traficul în scopuri de
exploatare sexuală și prostituție.

Națiunile Unite
După cel de-al Doilea Război Mondial, statele membre ale Națiunilor Unite au adoptat
Convenția Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării
prostituției altora în 1949, în același an cu documentul privind drepturile omului. Este primul
acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind traficul de persoane. Cu
toate acestea, doar 66 de națiuni au ratificat-o până acum.
În următorii 51 de ani, alte forme de exploatare, cum ar fi recoltarea de organe și
traficul de muncă, au crescut în amploare. În cele din urmă, în 2000, Națiunile Unite au
adoptat Protocolul Națiunilor Unite pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special de femei și copii. A fost primul acord care a recunoscut sclavia modernă,
precum și posibilitatea ca bărbații să fie victime ale traficului de persoane. Definiția a fost
extinsă și la recoltarea de organe, sclavie și migrația prin muncă forțată.

Traficul modern de persoane

Traficul de ființe umane a devenit atât de problematic, din punctul de vedere al
răspândirii geografice și al volumului, încât Națiunile Unite l-au incriminat în conformitate cu
protocoalele Crimei Organizate Transnaționale în anul 2000. Cu toate acestea, istoria
traficului de persoane arată cât timp a durat până când diferitele sale forme au fost
recunoscute. În acest moment, există cel puțin 510 fluxuri de trafic cunoscute în întreaga
lume.
Este destul de dificil să desființezi rețelele de trafic de ființe umane pentru că, în ciuda
gamei de națiuni implicate, 15% nu au avut condamnări din 2010 până în 2012, 26% au avut
mai puțin de 10 condamnări pe an, în timp ce același procent – mai puțin de o treime – a avut
de la 10 până la 50 de condamnări pe an.

Organizații împotriva traficului de persoane

Un mare ajutor pentru guvernele din întreaga lume îl reprezintă organizațiile
neguvernamentale (ONG-uri) locale și internaționale, care asistă în mod activ guvernele în
combaterea traficului de persoane. Unele dintre ele au fost create exclusiv pentru a lupta

10
împotriva traficului de persoane, cum ar fi Called to Rescue, Polaris și Anti-Slavery
International. Alte ONG-uri participă și cooperează împotriva traficului de persoane, cum ar fi
Salvați Copiii, ChildHope, Women’s Rights Worldwide și Amnesty International.
Printre organizațiile destinate să ajute în lupta împotriva traficului de persoane se mai
numără și Maiti Nepal, care își propune să prevină traficul de persoane prin reabilitarea și
reintegrarea victimelor. Această organizație este implicată într-un număr mare de activități,
precum găsirea unui loc de muncă pentru victime, dar și crearea unor tabere în mediul rural,
unde victimele se află în număr mai mare.
Lupta împotriva traficului de persoane poate fi susținută prin donații către ONG-uri,
voluntariat pentru a lucra cu ONG-urile locale și raportarea suspiciunilor de rețele de trafic de
persoane. În plus, toți cetățenii pot fi conștienți și informați împotriva schemelor de trafic de
ființe umane, demonstrând un caracter preventiv prin călătorii responsabile, autoapărare și
prudență în orice moment de recrutare sau încheiere de înțelegeri.

Măsuri de precauție
În luna februarie a anului 2000, Statele Unite au susținut un discurs referitor la traficul
internațional de femei și copii, unde au propus următoarele recomandări:
1. Să se definească termenul de trafic de persoane, în așa fel încât să înglobeze toate
formele de trafic de persoane existente, pentru ca acestea să poată fi sancționate
corespunzător.
2. Să fie impuse sancțiuni dure participanților în traficul de persoane, proporționale cu
gravitatea faptelor lor;
3. Victimele traficului să fie scutite de orice sancțiune ce ar fi fost, în mod normal,
aplicată, precum cele privind imigrarea ilegală;
4. Asigurarea unor modalități de remediere a victimelor, cum ar fi despăgubirea acestora
pentru drepturile încălcate;
5. Luarea unor puternice măsuri de precauție cu scopul de a asigura starea fizică a
persoanelor traficate;
6. Protejarea drepturilor femeilor și rezolvarea inegalității în ceea ce privește statutul și
lipsa oportunităților, toate fiind lucruri care duc la vulnerabilitatea acestora.

11
 Capitolul II.
Statistici

Deși numerele și statisticile privind traficul de persoane sunt estimative, neputând fi

descoperit sau raportat fiecare caz al acestei infracțiuni, acestea sunt totuși alarmante datorită
creșterii lor, dar și faptului că reprezintă un minim, doar ceea ce ne este cunoscut.
Traficul de persoane este o infracțiune rentabilă pentru infractori, implicând în același
timp un cost uriaș pentru societate.
Profitul global estimat din traficul de persoane până în anul 2020 este estimat la 29,4
miliarde de euro. Costul total anual al traficului de persoane în UE, incluzând serviciile
suplimentare în domeniul asigurării respectării legii, al sănătății și al protecției sociale,
pierderile economice, pierderea calității vieții și coordonarea activităților de combatere a
traficului de persoane, este de 2,7 miliarde de euro. Aceste profituri și costuri au apărut în
urma unei intensificări a activităților infracționale, în timpul pandemiei COVID-19 infractorii
profitând de vulnerabilitatea persoanelor.
În raportul Statelor Unite ale Americii din anul 2021 privind traficul de persoane au
fost identificate 90.354 de victime ale traficului de persoane în toată lumea. Deși acest număr
este cu aproape 20 000 mai mic decât cel din anul precedent, fenomenul traficului de persoane
s-a intensificat semnificativ în ultimul deceniu. Acest lucru se poate observa conform
estimărilor cuprinse în raporturile anuale, regăsite în următorul tabel:

Anul efectuării Nr. victimelor

raportului identificate
2012 46.570
2013 44.758
2014 44.462
2015 77.823
2016 68.453
2017 96.960
2018 85.613
2019 118.932
2020 109.216
2021 90.354

Astăzi, în jur de 27,6 milioane de oameni din întreaga lume există fără să aibă
libertatea de a alege modul de a trăi sau de a munci, conform studiului realizat de Organizația
Internațională a Muncii.
Asociația UNODC a realizat un raport bazat pe date adunate din peste 150 de state
care oferă prima evaluare globală a scopului traficului de persoane.
Astfel, s-a constatat faptul că cea mai comună formă a traficului de persoane este
exploatarea sexuală, victimele acesteia reprezentând 79% din total. Victimele predominante

12
exploatării sexuale sunt femei și fete. Surprinzător, în 30% din țările în care a fost efectuat
studiul, majoritatea traficanților sunt femei.
A doua cea mai întâlnită formă a traficului de persoane este munca forțată, victimele ei
reprezentând 18%, deși această estimare este denaturată, deoarece munca forțată este mai rar
detectată și raportată decât exploatarea sexuală.
În întreaga lume, aproape 20% din toate victimele traficului de persoane sunt copii, iar
în unele părți din Africa și regiunea Mekong, copiii sunt majoritari (până la 100%).
Exploatarea sexuală este cea mai des întâlnită în America, în Europa Centrală și de
Sud-Est și estul Asiei. În Asia Centrală, în sudul Asiei și Africa predomină traficul de
persoane pentru muncă forțată.
În Raportul Global despre Trafic de Persoane, UNODC a înregistrat victime de 137
naționalități diferite detectate în 142 de țări, între 2012 și 2016. Aproximativ jumătate din
fenomenele de trafic de persoane au loc în aceeași regiune din care au fost luate victimele, iar
42% în aceeași țară. O excepție este Asia Centrală, unde cele mai multe victime sunt din sudul
sau estul Asiei. Victime ale traficului de persoane din Asia au fost identificate în 64 de țări,
alcătuind cel mai răspândit geografic grup din lume.
Statele lumii au fost ierarhizate pe trei trepte, ultima fiind alcătuită din cele în care
fenomenul traficului de persoane este cel mai frecvent, se află în creștere și nu sunt luate
destule măsuri pentru încetarea acestuia. Astfel, cele mai cunoscute state de gradul al treilea
sunt Afganistan, Belarus, China, Cuba, Iran, Coreea de Nord, Rusia, Siria, Venezuela și
Vietnam.
Statele care ocupă prima treaptă, datorită luptei împotriva traficului de persoane și
combaterii acestuia sunt Argentina, Australia, Austria, Belgia, Canada, Estonia, Finlanda,
Franța, Germania, Marea Britanie, Spania, Statele Unite ale Americii și Suedia.
În 2021, autoritățile române au deschis 628 de dosare noi de trafic de persoane (571 de
cazuri pentru exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată și 22 nespecificate), cu 552 mai
multe comparativ cu 2020. Autoritățile au urmărit penal 522 de suspecți de trafic de persoane
(506 cazuri pentru exploatare sexuală, 6 pentru muncă forțată și 10 nespecificate), în creștere
semnificativă față de 2020, de la 234. Instanțele au condamnat 162 de traficanți (127 pentru
exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată), în creștere comparativ cu 2020, de la 142.
Majoritatea condamnărilor pentru trafic de persoane au variat între pedepse cu închisoarea de
la 3 ani la 12 ani. Cu toate acestea, 39 de traficanți condamnați (24%) au primit pedepse cu
închisoarea mai mici de trei ani, care nu respectă pedeapsa minimă prevăzută în art. 210 și
211, iar 30 de traficanți condamnați (19%) au primit pedepse cu suspendare.
În 2021, autoritățile au identificat 488 de victime (378 ale traficului de persoane în
scop de exploatare sexuală, 42 ale traficului de persoane în scop de exploatare prin muncă
forțată și 68 de victime ale unor infracțiuni legate de trafic de persoane neîncadrate într-o
anumită categorie), în scădere față de 596, în 2020. Dintre cele 488 de victime, 171 au fost
copii (comparativ cu 255 în 2020).

Pentru a urmări modificările traficului de persoane în România, trebuie sa consultăm

statistici din trecut, precum cele din 2015. În anul 2015 au fost identificate 880 de victime ale
traficului de persoane, exploatate prin diverse forme atât intern, cât și în afara țării. Tiparele
infracționale și profilul socio-demografic rămân neschimbate față de anii anteriori:
1. pondere crescută a victimelor de gen feminin;
2. cele mai multe victime exploatate sexual;
3. destinație principală – traficul intern;
4. cea mai vulnerabilă categoria de vârstă la trafic: 18-40 de ani.

13
 Creșterea cu 103 victime de gen masculin schimbă raportul pe gen în totalul victimelor
traficului identificate față de anul anterior. Astfel, 66% dintre victimele din acest an au fost
femei, spre deosebire de 74% în anul anterior. Numărul minorilor de gen masculin este cu
mult mai mare, de la 10 victime în 2014, la 40 în acest an. În categoria victimelor minore
(fete) se observă o ușoară scădere atât în cifre absolute, de la 280 în 2014 la 276 în 2015, cât
și ca valoare ponderată din total, de la aprox 37% în 2014, la aprox 31% în 2015.

Nivelul de educație în rândul victimelor este același cu cel înregistrat în anii anteriori.
Cele mai multe victime au finalizate studiile gimnaziale la momentul intrării în trafic.
Profilul victimelor în funcție de vârstă nu aduce schimbări față de anul anterior.
Vulnerabilitatea ridicată a minorilor este între vârstele de 14 și 17 ani și a adulților (femei și
bărbați) între 18-40 de ani.
Anul 2015 nu aduce o schimbare în perspectiva relaționării sociale a victimelor cu
recrutorii/traficanții. Și în acest an victimele sunt ofertate cu locuri de muncă de către
persoane din cercul de prieteni/cunoștințe, transferând astfel încrederea și siguranța în oferta
primită. Procentul victimelor recrutate de astfel de persoane este de 56,4% din totalul
victimelor identificate (pondere ușor mai ridicată față de anul trecut).
Cele mai multe victime au fost exploatate sexual, inclusiv prin obligarea la
reprezentări pornografice. În cifre absolute, numărul victimelor exploatate sexual este cu
numai 23 mai mare, iar în termeni ponderați din total, exploatarea sexuală în rândul victimelor
este în acest an de 56,6%, spre deosebire de 60% din total, în 2014.

14
 Capitolul III.
Cauzele apariției

Prezentarea cauzelor fenomenului de trafic uman, cunoscut generic ca ,,human

trafficking”, ne poate ajuta să înțelegem într-o oarecare măsură această practică și să
dezvoltăm modalități mai eficiente de combatere a acesteia, însă, în niciun caz nu o justifică.
Traficul de persoane este a treia cea mai mare industrie de crime din lume, după
traficul de droguri și cel de arme, și are cea mai rapidă rată de creștere a activității criminale
transnaționale.
Cauzele care duc la traficul de persoane sunt variate și, de cele mai multe ori, diferă de
la o țară la alta, fiind influențate de factori sociali, economici sau culturali. Majoritatea acestor
factori se mulează pe lacunele din societatea în care aceștia se dezvoltă, particularizându-se
astfel și creând, implicit, niște sisteme individuale și proprii. Sunt vizate grupurile minoritare
ale societăților, fiind categorisite ca fiind mai vulnerabile și implicit mai accesibile pentru
agresori.
Lucrul care dictează un caz de trafic de persoane este scopul final pe care traficanții îl
au în minte și vom lămuri acest lucru în cele ce urmează.
În funcție de destinația și uzul pe care agresorii îl vizualizează pentru victime, aceștia
vor căuta oameni din medii diferite, cu disponibilități diferite și caracteristici diferite. Cele
două mari categorii care domină industria traficului de persoane sunt traficul în scopuri de
muncă și traficul pentru uzul sexual.
În cazul traficului în scopuri de muncă, victimele sunt mințite, agresate, amenințate
sau manipulate spre a lucra în condiții inumane, ilegale, sau în orice fel inacceptabile. Pentru
a realiza ,,selecția” acestor oameni sunt vizate anumite caracteristici, predispoziții și condiții
de viață.
Primul factor de acest fel care este urmărit este dorința victimelor de a migra, lucru pe
care agresorii îl exploatează pentru a prelua controlul inițial, într-o manieră civilizată, doar
pentru ca ulterior aceasta să fie înlocuită cu măsuri coercitive, odată ce victimele sunt mutate
în altă regiune, stat sau țară, care s-ar putea nici măcar să nu coincidă cu destinația inițială pe
care acestea o plănuiseră.
Deseori, recrutarea se face într-o altă țară, oamenii fiind momiți cu condiții de muncă
promițătoare. Există situații în care lucrătorii semnează contracte de muncă în necunoștință de
cauză, fără a cunoaște limba în care acestea sunt redactate, și descoperă că locul lor de muncă
nu este un loc de muncă real.
De asemenea, multe companii care își vizează exclusiv interesul propriu funcționează
după un sistem prin care subcontractanții îi exploatează pe muncitorii traficați, în timp ce
angajatorii, vinovații principali, susțin că nu au cunoștință despre abuzuri pentru a fi exonerați
de orice fel de răspundere.
Motivele pentru care migrația este o cauză des întâlnită în lansarea fenomenului de
trafic de persoane sunt condițiile nefavorabile din mediile în care victimele trăiesc, care
facilitează dorința acestora de a se muta. În majoritatea cazurilor, aceste persoane provin din
medii sărace, în care se practică opresiunea, lipsa de drepturi umane, lipsa de oportunități
sociale și economice, în care există riscuri și pericole din conflictele și instabilitatea ce
domină mediul în care aceștia trăiesc. Lucrul care îmbracă acest întreg context este lipsa
acestora de acces la informații. Așadar, ei se încred orbește în ceea ce li se prezintă într-o
manieră, bineînțeles, frumoasă, și astfel se nasc situațiile neplăcute prin care ulterior sunt
obligați sa treacă.

15
 Cel de-al doilea fel de trafic de persoane este cel în scopul uzului sexual. În acest caz,
traficanții caută grupuri și mai vulnerabile, grupuri minoritare sau care nu au acces la ajutor
sau la verificarea informațiilor. Din păcate, grupurile țintă vizate în aceste cazuri sunt femeile
și copiii, întrucât aceștia prezintă cea mai mare vulnerabilitate.
În unele state, practicile sociale sau culturale contribuie, de asemenea, la traficul de
persoane. De exemplu, devalorizarea femeilor și fetelor în unele societăți le face semnificativ
mai vulnerabile procesului de trafic uman. Prin natura lor fiziologică, acestea sunt mai fragile
decât sexul masculin, iar dezumanizarea sau privarea de valori le face cu atât mai mult
predispuse traficului uman.
Factorii de risc semnificativi care atrag atenția și facilitează procesul pentru traficanți,
creând vulnerabilitate, sunt migrări recente sau relocări, uz de substanțe, probleme
psihologice, copii care se află în sistem și tineri fără adăpost. De cele mai multe ori, traficanții
identifică și iau avantajul din vulnerabilitățile victimelor lor pentru a crea dependență.
În cazul acestui trafic de persoane, femeile sunt principalele vizate, având și cel mai
mare procent de racolare. Se profită de natura lor fragilă și de posibilitățile de extindere și
prestare care vin ulterior procesului de racolare.
Corelată oarecum cu aceste probleme este și problema expunerii excesive în mediul
online. În ultimii ani, mediul online s-a dezvoltat spre a fi un loc virtual în care fiecare cere
ajutorul pe care îl necesită, în funcție de problemele cu care se confruntă. Pentru emigranți și
grupuri minoritare în general, această practică creează vulnerabilitate. Aceștia se expun vizibil
în ochii traficanților și a agresorilor, dau dovadă de neștiință prin sfaturile și ajutorul pe care îl
solicită, astfel creând un mediu propice pentru traficanți să îi vizeze, punându-și totodată,
într-un mod involuntar, ținta pe spate.
Problema granițelor slabe, corupția oficialilor guvernamentali, puterea grupurilor
organizate sau a rețelelor organizate și capacitatea limitată, împreună cu lipsa de comunicare
pentru a asigura granițe mai sigure, aproape că invită criminalii să desfășoare astfel de
activități.
O altă cauză principală în amploarea pe care fenomenul de trafic de persoane a luat-o
este procesul de sancționare. Traficul de persoane, în special pentru exploatarea prin muncă,
este o infracțiune, iar procesele penale se concentrează, în principal, pe pedepsirea făptașilor.
Cu toate acestea, eficiența cu care aceste cazuri sunt gestionate este tragică. Cazurile pot fi
referate poliției, în prezența unor dovezi bine susținute care să reprezinte temeiul întregului
proces. De cele mai multe ori, cazurile nu ajung în fața instanțelor, sau instanțele sunt foarte
reticente în a le prelua, și chiar mai mult decât atât, pedepsele sunt, în majoritatea cazurilor,
dezamăgitoare și nu au ca scop obținerea de compensații pentru victime.
În acest caz, singurul lucru care se creează este un mediu favorabil pentru traficanți,
frica de lege și de sancțiuni fiind mai mult sau mai puțin nulă. Această nulitate a legii și a
consecințelor pe care agresorii o resimt afectează, în primul rând, victimele, care, pe lângă
faptul că sunt într-o ipostază vulnerabilă, resimt reticența instanțelor în a gestiona astfel de
cazuri și, în așa fel, nu au la cine să apeleze de cele mai multe ori, nici măcar în urma unui
eveniment traumatic de acest fel.
Din păcate, există foarte puține structuri de sprijin specializate pentru grupurile de
persoane traficate. În câteva state, câteva organizații nonguvernamentale au înființat centre de
primire la care se poate apela în caz de dificultăți. Chiar și așa, resursele acestor centre sunt,
adesea, prea limitate pentru a le permite să asigure un sprijin real pentru toți cei care au
nevoie. Prin urmare, multe dintre persoanele traficate rămân fără niciun fel de asistență.

16
 Cea mai bună metodă de prevenție și, implicit, cea mai recurentă cauză, este lipsa de
cunoștințe a posibilelor victime. Traficanții operează după un anumit protocol, folosind o serie
de strategii care au un caracter repetitiv, iar lipsa prezentării acestora măcar grupurilor
minoritare dezvoltă un cadru favorabil agresorilor și unul vulnerabil victimelor.
Instabilitatea psihologică prin care ultimele generații trec este un alt factor de risc și
implicit o cauză a lejerității și orizonturilor la care acest fenomen se desfășoară.
Traficanții folosesc în multe dintre cazuri manipularea emoțională și psihologică și
șantajul emoțional pentru a constrânge victimele să cedeze în fața presiunilor și ofertelor
tentante. Aceștia analizează vulnerabilitățile victimelor și le promit oportunități care le-ar
satisface insecuritățile și lipsurile din viață, însă sunt promisiuni goale, care se dovedesc a fi
doar strategii de constrângere și manipulare.

17
 Capitolul IV.
Victimele

Secțiunea 1. Cine?
Prin victime înțelegem orice persoană fizică despre care există informații aferente unei
lezări, atât în materie fizică, cât și psihică, a integrității, a drepturilor fundamentale, a libertății
și a intereselor individuale prin acțiuni sau inacțiuni care încalcă legislația penală în substanța
prevenirii și combaterii traficului de persoane.
Un mare procent al victimelor aflate în procesul de trafic de persoane prezintă o
afinitate față de traficanți (o afinitate accentuată de relațiile interumane dintre aceștia),
constituind un aspect neglijat de gândirea colectivă a majorității populației.
La nivel global, una din 5 victime ale traficului de persoane este copil, exploatat în
scopuri de cerșetorie forțată, pornografie infantilă, fiind preferați pentru muncă forțată.
Totodată, tinerii se află printre cele mai vulnerabile categorii incluse în aceasta faptă
lipsită de echitate, deoarece vârsta este un factor important pentru traficanți. Vârsta medie
urmărită de traficanți este cea cuprinsă între 13 și 16 ani, deoarece aceasta este o perioadă de
tranziție în viața tinerilor datorată schimbărilor emoționale și fizice care corespund pubertății.
Traficanții caută tineri nesiguri, cu stimă scăzută de sine, apropiindu-se de aceștia în locuri
publice, precum mall-uri, evenimente sportive, școli etc. Rețelele sociale, de asemenea, sunt
utilizate pe scară largă pentru a atrage tinerii în situații de trafic de persoane.
Legislația împotriva traficului de persoane din întreaga lume se concentrează pe
traficul în scop sexual al femeilor și al copiilor, însă și bărbații pot constitui victime pe
considerente ale muncii forțate și cerșetoriei forțate.
Perspectiva victimologică este suverană în procesul identificării victimelor și în
evaluarea consecințelor și prejudiciului creat, astfel încât vulnerabilitatea, factorii și
indicatorii care au dus la intrarea persoanei în procesul traficului de persoane sunt
componente esențiale în identificarea persoanelor prejudiciate.
Mecanismul Național de Identificare și Referire a victimelor traficului de persoane
identifică imediat victimele pentru a garanta accesul unor anumite servicii de protecție și
asistență specializată privind traume și leziuni suferite de victime în timpul desfășurării
acțiunii ilicite de trafic de persoane (spre exemplu, vătămările corporale grave etc.).

În România, situațiile de trafic de persoane se pot caracteriza, în mod general, astfel:

• Trafic intern – presupune ca victima acestei încălcări a drepturilor fundamentale să
aibă cetățenie română și să fie traficată în interiorul granițelor României;
• Traficul internațional – prezintă situația în care victima este de naționalitate română și
este traficată într-un alt stat;

România reprezentând spațiul de destinație a victimelor aflate în ipostaza unei astfel

de activități ilicite și imorale (cetățeni europeni și cetățeni din țări terțe).

18
 Secțiunea a 2-a. Cum?

Stratificarea socială este o condiție/premisă a traficului de persoane, cei aflați în poziții

defavorizate sau cei cu antecedente de traumă sau dependențe sunt caracterizați prin
vulnerabilitatea devenirii unei victime a traficului de persoane.
De asemenea, discriminarea și inechitățile actuale și istorice pot fi cauzele acestei
vulnerabilități. Vulnerabilitatea este elementul-cheie în constrângerea victimelor spre a
executa materializarea voinței traficantului, o slăbiciune ce este exploatată în traficul de
persoane.

Unele dintre cauzele ce duc la vulnerabilitatea victimei sunt următoarele:

Instabilitate politică
Spre exemplu, războiul, tulburările civile, conflictele politice, violența, ilegalitatea și
dezastrele naturale creează condiții de instabilitate în care se instaurează tendința de isterie ce
limitează opțiunile de supraviețuire sau de câștigare a existenței, formându-se astfel un cadru
instabil de viețuire. Copiii pot fi separați de familiile lor, ceea ce facilitează abordarea
acestora, impactul emoțional puternic conferind o falsă încredere și o dorință de alinare.
Această instabilitate politică consacră totodată o dispoziție spre o migrație forțată în
căutarea unui loc mai prolific, însă, în majoritatea cazurilor, inadaptabilitatea duce la o
segregare voluntară, aceștia ajungând fără adăpost sau în așezări temporare, posibil nedoriți
de comunitatea gazdă; fără rețeaua socială familială, cadrul neprielnic constituie un avantaj al
traficanților, date fiind circumstanțele disperate.

Poziție materială
Traficanții vizează în mod specific comunitățile sărace și marginalizate pentru a oferi
indivizilor vulnerabili oportunități false de a-și îmbunătăți situația. Acest context vizează un
risc mult mai mare pentru că victimele, dorind o stabilitate financiară, apelează la traficanți
crezând că aceștia vor reprezenta un spațiu al salvării aferent obstaculării materiale, fiind
tentați să accepte orice ofertă obscură.

Sănătatea mintală
Persoanele alienate mintal pot întâmpina anumite dificultăți, și anume: izolarea,
capacitatea restrânsă a conștiinței și limitarea abilității detectării riscului, traficanții profitând
de aceste aspecte manipulând în avantajul lor.

Vulnerabilitatea din mediul online

Traficanții mențin o prezență în mediul online, deoarece constrângerea victimelor care
se conformează cerințelor lor poate fi exploatată prin amenințarea publicării unor imagini sau
a anumitor aspecte personale ce le pot afecta statutul, victimele alegând să se întâlnească cu
aceștia pentru a nu fi supuse oprobriului public.

Principalele tipuri de trafic de persoane:

• Trafic sexual. Victimele traficului sexual pot fi găsite lucrând în saloane de masaj,
bordeluri, servicii de escortă și pe străzi, fiind adesea copii sau adolescenți atrași de
promisiuni false și, în cele din urmă, forțați la actul de prostituție.

19
 • Traficul prin muncă. Victimele traficului de muncă pot fi găsite atât în situații
domestice, cât și în afara familiei, în diverse locuri de muncă, acestea fiind prinse
într-o serie de datorii, forțate în sclavie involuntară.

Secțiunea a 3-a. Abuzuri

Încălcările drepturilor omului sunt atât o cauză, cât și o consecință a traficului de
persoane, ceea ce accentuează importanța promovării și protecției drepturilor omului.

Drepturile și principiile care sunt încălcate în momentul comiterii acestei fapte ilicite
sunt următoarele:
• Principiul nediscriminării pe motive de origine socială, etnică, stare materială, sex,
religie;
• Principiul libertății;
• Drepturile și libertățile fundamentale consacrate în Constituție (Titlul II ,,Drepturile,
libertățile și îndatoririle fundamentale” Capitolul II ,,Drepturile și libertățile
fundamentale”);
• Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22. alin. (2)) – ,,Nimeni nu poate
fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”;
• Libertatea individuală (art. 23. alin. (1)) – ,,Libertatea individuală și siguranța
persoanei sunt inviolabile’’;
• Inviolabilitatea domiciliului (art. 27. alin. (1) teza I) – ,,Domiciliul și reședința sunt
inviolabile’’;
• Libertatea la exprimare (art. 30. alin. (1) și (2)) – ,,Cenzura de orice fel este interzisă’’;
• Interzicerea muncii forțate (art. 42. alin. (1)) – ,,Munca forțată este interzisă’’;
• Protecția copiilor și a tinerilor (art. 49. alin. (3)) – ,,Exploatarea minorilor, folosirea lor
în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața
ori dezvoltarea normală sunt interzise’’.

Standardele internaționale ale drepturilor omului au fost normate într-o serie de tratate
și convenții internaționale, începând cu redactarea Declarației Universale a Drepturilor
Omului în anul 1948.

Tratate și convenții aferente traficului de persoane:

• Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei – Adoptată
și deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția
34/180 din decembrie 1979
• Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989; La nivelul european, Tratatul de la Lisabona
(2007) semnat de toate statele membre Uniunii Europene promovează în mod explicit
protecția drepturilor copilului (art. 2.)
• Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate din 2000
• Pact internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice
• Convenția din 16 mai 2006 privind lupta împotriva traficului de ființe umane

O victimă a traficului de persoane poate dezvolta anumite tulburări emoționale,

predominantă fiind mentalitatea de frică, neîncredere, negare și loialitate conflictuală, aceste

20
stări cristalizându-se într-o permanentă instabilitate emoțională. Victimele străine ale
traficului de persoane se tem adesea de deportare sau încarcerare, putând astfel să se depărteze
de încrederea în autorități.
Constrângerea aceasta provine din instaurarea unei concepții eronate în conștiința
victimei, și anume aceea că, dacă își vor raporta traficanții, aceștia vor fi trași la răspundere
pentru activitatea de prostituție (în cazul traficului sexual, spre exemplu), în timp ce
proxeneții își vor menține libertatea, fiind neîncorsetați de forța coercitivă a statului. De
asemenea, unele victime pot suferi de multe probleme medicale din cauza abuzului fizic pe
care sunt nevoite să îl îndure. În plus, traficanții încurajează consumul de droguri, deoarece
face victima dependentă și uneori îndatorată față de ei.
În cazurile traficului sexual, victimele pot dezvolta sentimente pozitive față de răpitori
sau abuzatorii lor de-a lungul timpului, această condiție reprezentând un mecanism de
adaptare la o situație captivă sau abuzivă, ce poartă denumirea de Sindromul Stockholm.
Persoanele cu acest sindrom formează o legătură psihologică cu răpitorii lor și încep să
simpatizeze cu aceștia, mulți profesioniști din domeniul medical considerând sentimentele
pozitive ale victimei față de abuzator un răspuns psihologic pe care îl folosesc pentru a
supraviețui traumelor.

Secțiunea a 4-a. Studii de caz

Alături de celelalte țări din fostul bloc sovietic, România este o țară care a pierdut
milioane de oameni în dauna nivelului mai bun de trai din vestul Europei. Din păcate, acest
exod nu se produce fără victime. Pentru zeci de mii de persoane, visul unei vieți mai bune a
devenit o momeală ce i-a făcut vulnerabili în fața traficanților de persoane.
Mulți au fost recrutați de către bărbați și femei care promiteau „locuri bune de muncă”
în Europa, care constau în: a lucra în construcții, a îngriji un vârstnic, a lucra în agricultură,
într-un restaurant, bar sau hotel.
În conformitate cu menționările anterioare despre predispoziția persoanelor cu un
statut social defavorizat de a fi victime ale traficului de persoane, avem drept exemplu
povestea lui Raymundo, un cetățean Mexican provenind dintr-o comunitate defavorizată și
care primește oferta unui loc de muncă la o fermă din California, locul în care ajunge sa fie
traficat. Locuiește într-o cameră cu alte 34 de persoane care trăiau cu teama de a spune ce se
întâmplă autorităților și necunoscându-și drepturile: dreptul la libertate individuală, dreptul la
viață și la integritate fizică și psihică, libertatea de exprimare. Însuși Raymundo afirmă: ,,Dacă
mi-aș fi cunoscut drepturile, traficanții mei ar fi avut mai puțin control asupra mea și a
colegilor lucrători.’’, fapt ce relevă importanța cunoașterii drepturilor persoanei.
De asemenea, avem drept exemplu și cazul lui Margeaux Gray, victimă a abuzurilor
sexuale în copilărie. Aceasta afirmă: „Începând de la o vârstă foarte fragedă, el m-a
condiționat prin utilizarea abuzului fizic, sexual și psihic pentru a câștiga și menține controlul
asupra mea. Tocmai de aceea a fost atât de greu să mă eliberez.”. O majoritate a traficanților
sau a agresorilor vizează victimele minore, având un control sporit asupra acestora, datorat
vulnerabilității vârstei. De asemenea, deseori agresorii pot fi chiar persoane foarte apropiate:
un membru al familiei, un iubit, un angajator; și în cazul nostru, Margeaux amintește că
agresorul său fusese o persoană foarte apropiată, responsabilă de ea și cu care trăia zi de zi.
Efectele post-traumatice pe care Margeaux le prezintă nu sunt ușor de trecut cu
vederea, dar, prin terapie a reușit să le depășească pe unele dintre ele, rămânând însă cu
tulburare de stres posttraumatic, deficiență de vedere și altele.
Cel mai greu lucru de făcut după ce trecem printr-o traumă de care Margeaux
amintește este acela de a cere ajutor, însă, revenind la ceea ce am amintit și mai sus, drepturile
pe care le avem sunt principalul nostru ajutor, fiind important să le cunoaștem.

21
 De exemplu, una dintre metodele actuale de recrutare este așa-numita metodă ,,lover
boy” sau, în limba română, ,,iubitul”, în care traficanții aleg viitoarele victime, una câte una,
după ce petrec câteva luni cu o fată, spunându-i mai apoi că ar vrea să o ia în căsătorie. Ceea
ce este mai rău în aceste cazuri este că ei pornesc prin a recruta fete cu vârsta de 12-13 ani,
atunci când acestea sunt ușor de manipulat și de controlat, după cum am amintit mai sus.
Un caz particular de trafic de persoane cunoscut în România este reprezentat de cazul
Caracal. Un subiect controversat ce a generat o atenție deosebită a mass-mediei din pricina
deficiențelor grave a rapoartelor Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul
Afacerilor Interne, prezentate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Alexandra Măceșanu, o
fată de numai 15 ani din comuna Dorosloveni, județul Olt, a dispărut pe 24 iulie 2019,
plecând de acasă pentru a se întâlni cu prietenul ei. Deși procurorii DIICOT susțin că aceasta
ar fi fost ucisă de cel care a răpit-o, părinții sunt de părere că aceasta a căzut pradă unor rețele
de trafic de persoane pe motivul incertitudinii deciziei procurorilor, generată de lipsa probelor.

22
 Capitolul V.
Impact

Traficul de persoane este o amenințare multidimensională: privează oamenii de

drepturile și libertățile lor umane, este un risc global pentru sănătate și alimentează creșterea
criminalității organizate.
Traficul de persoane are un impact devastator asupra victimelor și totodată subminează
siguranța și securitatea tuturor națiunilor pe care le atinge.

Secțiunea 1. Impactul asupra victimelor

Victimele traficului sunt adesea expuse la condiții fizice dure și extreme, inclusiv
muncă excesivă, fără protecție și fără echipament adecvat, sau folosirea forței de către
traficanții lor. Ca urmare, mulți sunt supuși unor infecții grave, probleme respiratorii, răni,
deficiențe și epuizare. Totodată, multe victime suferă și răni fizice. Cei care au fost exploatați
sexual sunt adesea abuzați de traficanții și clienții lor. Ei pot fi violați, bătuți și supuși
abuzului pe o perioadă lungă de timp. Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate permite
agravarea acestor afecțiuni, afectând adesea sănătatea unei persoane în mod permanent.
În plus, victimele pot fi expuse și altor riscuri pentru sănătate, cum ar fi Virusul
imunodeficienței umane/Sindromul imunodeficienței dobândite, infecții și abuzul de
substanțe. Aceștia se confruntă adesea cu riscuri grave pentru sănătatea mintală din cauza
traficului, care au ca rezultat anxietate, nesiguranță, frică și traume. Mai multe studii indică
niveluri ridicate de tulburare de stres post-traumatic (Sindromul de stres posttraumatic) la
supraviețuitori. Traficul de persoane poate duce, de asemenea, la tulburări cognitive, pierderi
de memorie, depresie și chiar sinucidere, care este cel mai grav și extrem răspuns la
manipulare, traumă și efectele acestora.
Victimele sunt, de asemenea, vulnerabile la ostracismul social. Ele devin adesea
izolate de cercurile lor sociale, lăsându-le incapabile să se implice în comunitatea lor sau să
solicite ajutor. Unii indivizi care se întorc acasă sau evadează dintr-o situație de trafic pot fi
chiar excluși din grupurile sociale din cauza unui stigmat cu care se confruntă acum; ei pot fi
ocoliți de familia și prietenii lor și se simt neiubiți și nedoriți. Din păcate, această izolare îi
poate face vulnerabili din nou la traficul de persoane sau îi poate determina să revină la un stil
de viață abuziv.
Victimele traficului sunt uneori înclinate să devină criminali. Cu toate acestea, se văd
și efecte pozitive ale victimelor care se întorc în societate și își fac curaj să încerce să ajute alți
oameni să nu fie traficați. Se alătură mai multor ONG-uri și încep să lucreze pentru societate
pentru ca ceea ce au trăit să nu devină soarta altora.
Multe victime care scapă dintr-o situație de trafic, însă, nu au educație avansată și
resursele necesare pentru a trăi independent. Este posibil să nu înțeleagă legile din țara în care
locuiesc acum sau să nu vorbească limba. Este posibil să fi fost traficați la o vârstă fragedă și
să nu fi putut să meargă la școală sau facultate. După ce au fost limitate la același loc de
muncă pentru o perioadă lungă de timp și nu li s-a permis să deprindă noi abilități, victimele
pot deveni dependente. Când va veni momentul, s-ar putea să le fie greu să trăiască singuri
sau să nu mai fie loiale traficantului.
De asemenea, persoanele traficate sunt uneori forțate să se angajeze în activități ilegale
ca rezultat direct al victimizării lor. Dacă forțele de ordine nu reușesc să facă diferența corectă

23
între o victimă și un infractor, supraviețuitorii pot fi urmăriți penal și condamnați pentru o
situație în care au fost forțați.
Odată ce victimele îmbătrânesc și nu își mai pot îndeplini rolul, li se poate oferi un loc
de muncă pe post de traficant. Unii acceptă noua poziție pentru a scăpa de propria victimizare.
Apoi încep să-i exploateze pe alții. Astfel, traficul de persoane continuă să crească în număr
uluitor în întreaga lume. Efectele acestei nedreptăți sunt de mare anvergură, afectând toți
indivizii implicați, comunitățile lor și generațiile care urmează. În timp ce cauzele și efectele
sunt variate și cu multiple fațete, se pot produce schimbări durabile dacă supraviețuitorii sunt
salvați și abuzatorii lor sunt arestați. Cu cât traficul de persoane devine mai periculos pentru
traficanți, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să continue să-i exploateze pe alții.
Când încercați să ajutați o victimă a traficului de persoane, este important să înțelegeți
cum rușinea și vinovăția, precum și izolarea și alienarea influențează capacitatea victimei de a
accepta ajutor. Dacă simt că nu merită ajutor sau o schimbare, atunci ei pot părea că nu sunt
dispuși să accepte ajutorul. Dacă sunt dependenți sau loiali traficantului, ei nu vor fi receptivi
la ajutor, deoarece nu au încredere în străini și li s-a spălat creierul pentru a crede că au nevoie
de traficant.
Diferite studii realizate de către cercetători străini au dezvăluit modul în care
vulnerabilitățile de gen în raport cu normele sociale rigide au crescut posibilitatea traficului de
persoane și, în consecință, a traficului de copii.
Normele de gen joacă un rol esențial în traficul de copii și majoritatea resurselor și
cercetărilor despre traficul de copii sunt concentrate pe fete. Deși este extrem de important să
recunoaștem că cifrele arată în mod clar că fetele sunt mai susceptibile de a fi afectate de
traficul de copii, este, de asemenea, adevărat că traficul rămâne o problemă dificilă de raportat
și monitorizat, deoarece multe date sunt pierdute sau indisponibile. Nu este greu de imaginat
că traficul de copii, în raport cu băieții și tinerii, este mai greu de detectat.
Copiii sunt vânduți din diferite motive, iar genul lor este strâns legat de tipul de trafic
la care sunt victime. De exemplu, fetele sunt traficate în mare parte pentru exploatarea sexuală
comercială și, de asemenea, pentru a acționa ca servitoare, în timp ce băieții sunt de obicei
traficați pentru muncă fizică și în scopuri sexuale.
Chiar și după ce copiii sunt eliberați de sub controlul traficanților, traumele fizice și
emoționale rămân o luptă pe termen lung, afectând dezvoltarea lor.

Secțiunea a 2-a. Impactul asupra societății

A fost dificil să evaluăm impactul pe termen lung al COVID-19 în timp ce ne aflam în
mijlocul acestui eveniment global fără precedent. Criza socio-economică cauzată de
COVID-19 a făcut ca munca să fie mult mai precară și lucrătorii mai susceptibili la
exploatare, pe măsură ce oamenii ajungeau în dificultate economică. Principalii factori ai
vulnerabilității la traficul de persoane, și anume sărăcia și criza financiară, s-au intensificat,
determinând un risc crescut de exploatare, în special pentru grupurile de persoane care erau
deja marginalizate.
Astfel, persoanele care caută oportunități de migrare pentru un loc de muncă ajung să
fie traficate, ceea ce duce la pierderi semnificative de remitențe.
Traficanții au profitat de criza globală, valorificând pierderea de venituri a oamenilor
și timpul crescut pe care atât adulții, cât și copiii l-au petrecut online.
Traficul de persoane este industria criminală cu cea mai rapidă creștere din lume, a
treia ca mărime după traficul de droguri si de arme. Cu cât numărul traficanților care participă
la exploatarea altora crește, cu atât câștigă mai mulți bani pentru ei înșiși, generând un
dezechilibru economic.

24
 Traficul de persoane implică încălcarea legilor și a drepturilor omului și amenință
însăși structura societății, deoarece implică nu numai infractorii, ci și oamenii care aplică
legea.
În ciuda încercării disperate din toate sferele de a combate această neconcordanță a
societății, suntem departe de a reuși. Operațiunile de salvare au putut ajuta doar o proporție
neglijabilă a victimelor; instanțele ar putea oferi dreptate doar unei fracțiuni din milionul de
lucrători sexuali care sunt exploatați în fiecare zi. Totuși, ca urmare a creșterii traficului de
persoane, numărul ONG-urilor care activează în acest domeniu a crescut și el, reușind să
aducă în atenția tuturor această problemă și chiar să prevină viitoare posibile victime.

25
 Capitolul VI.
Legi în vigoare

Ce este traficul de persoane?

• Traficul de persoane reprezintă exploatarea indivizilor împotriva voinței lor prin folosirea
forței.
• Traficanții exploatează persoane vulnerabile pentru câștiguri financiare, păcălindu-le sau
forțându-le să se prostitueze, să lucreze forțat (cum ar fi munci casnice, agricultură sau
construcții) sau prin alte forme de exploatare.
• Traficul de persoane este a treia sursă de profituri ilicite din crimă organizată după
traficul de droguri și arme (Sursa: ONU).

Forma simplă a infracțiunii

1. Obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de persoane îl constituie relațiile sociale
referitoare la respectarea unora dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului,
cum sunt dreptul la viață și integritate corporală, dreptul la muncă liber aleasă, prestată în
condiții de igienă, securitate și remunerată echitabil, dreptul la libertate individuală,
dreptul de a nu fi supus la tratamente crude, inumane sau degradante, dreptul la onoare și
reputație proprie, astfel cum au fost consacrate în Constituție și în Pactele Internaționale la
care țara noastră este parte.

2. Obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul ființei umane asupra căreia se răsfrâng
acțiunile exercitate de traficant.

3. Subiecții infracțiunii:
• Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile
generale cerute pentru acesta, fără a îndeplini o calitate specială.
• Subiectul pasiv al infracțiunii poate fi orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani.
Dacă subiectul pasiv este o persoană care nu a împlinit 18 ani, fapta constituie
infracțiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 din Legea nr. 678/2001.

4. Latura obiectivă a traficului de persoane este o infracțiune cu conținuturi alternative, care

în forma sa simplă se poate realiza prin oricare din următoarele acțiuni-rezultat:
• recrutarea unei persoane;
• transportarea unei persoane;
• transferarea unei persoane;
• cazarea unei persoane;
• primirea unei persoane;
obținute (comise) printr-una din următoarele acțiuni-mijloc:
• amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere;
• răpire, fraudă ori înșelăciune;
• abuz de autoritate;
• profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința;

26
• oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, toate acestea în
scopul exploatări unei persoane care este victimă.

Practic, latura obiectivă a infracțiunii se poate realiza prin oricare dintre

acțiunile-rezultat de la lit. a) la e) ca urmare a folosirii oricăreia dintre ,,metodele de
convingere” (sau acțiuni-mijloc) de la pct. 1-5, pentru atingerea unui scop clar:
exploatarea persoanei.
De exemplu, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii este suficient ca
acțiunea de recrutare a persoanei să se facă prin oricare din metode (acte comisive și ele)
precum: amenințare, răpire, abuz de autoritate sau prin darea de alte foloase pentru
obținerea consimțământului și așa mai departe, în scopul prestabilit al exploatării
persoanei recrutate.

Printre termenii folosiți la incriminarea faptei legea îl explică doar pe cel de

,,exploatare”. Credem că pentru înțelegerea sensului celor 5 termeni enumerați la literele
a-e, este necesar să redăm explicațiile date de Dicționarul explicativ al limbii române după
cum urmează:
• „A recruta” înseamnă aici a angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri, a
câștiga pe cineva pentru o anumită activitate.
• „A transporta” înseamnă a duce cu un vehicul persoane dintr-un loc în altul.
• „A transfera” înseamnă a muta de la o instituție la alta (în aceeași localitate sau în
alta), a-și schimba locul de muncă ori a transmite un drept de la cineva la
altcineva, a face schimb de la un sistem la altul.
• „A caza” are înțelesul de a instala pe cineva într-o locuință sau spațiu construit,
pentru o perioadă de timp.
• „A primi” semnifică a accepta ceea ce ți se oferă, a admite sau a include pe cineva
într-o întreprindere, instituție sau organizație, a accepta sau admite ceva sau pe
cineva.

Sensul termenilor ,,prin amenințare”, „prin violență” nu ridică probleme de

interpretare și se vor avea în vedere explicațiile date de doctrină în art. 193 și 180 C. pen.,
în timp ce sintagma „prin alte forme de constrângere” ar putea include chiar și șantajul.
Înțelesul expresiei ,,prin răpire”, folosit de legiuitor și în cazul formei agravate a
infracțiunii de lipsire de libertate, este procedeul prin care făptuitorul ia persoana din locul
unde se află și o duce într-un alt loc împotriva voinței sale. În acest caz se pune problema
dacă infracțiunea de lipsire de libertate a persoanei se absoarbe în infracțiunea de trafic de
persoane sau ne aflăm în cazul unui concurs de infracțiuni.
Folosire în continuare a termenilor ,,prin fraudă ori înșelăciune” constituie o
reluare de cuvinte cu același înțeles deoarece prin fraudă se înțelege înșelăciune, act de
rea-credință săvârșit de cineva pentru a realiza un profit material în detrimentul altuia. Și
aici se pune problema dacă, fiind întrunite condițiile pentru existența infracțiunii de
înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen. (în oricare din formele sale), aceasta trebuie
reținută ca infracțiune de sine stătătoare aflată în concurs real sau ideal – în funcție de
momentul consumării –cu infracțiunea de trafic de persoane sau se absoarbe în aceasta din
urmă.
Prin expresia „abuz de autoritate”, în condițiile în care nu este definită, s-ar putea
înțelege: exercitarea cu rea-credință a autorității părintelui față de copilul major (în acele

27
 familii în care și după împlinirea vârstei majoratului, fiul sau fiica au rămas „dominați”
moral de părinți) precum și orice alte alte asemenea situații de dominare intrafamiliala sau
între rude apropiate; exercitarea abuzivă a drepturilor ce le sunt conferite de către
autoritățile religioase asupra enoriașilor sau de către conducătorul sectei asupra
sectanților; exercitarea abuzivă a drepturilor de către angajator asupra angajatului.
Credem că sensul avut în vedere de legiuitor este în principal cel de „autoritate
morală” –reală sau indusă – pe care făptuitorul o are asupra victimei, și, în secundar, de
statutul de subordonat al victimei față de făptuitor. În schimb, în varianta realizării
recrutării persoanei prin darea de bani celui care are autoritate asupra victimei, sensul este
numai acela de „autoritate legală”, cum este în cazul reprezentantului legal al persoanei
puse sub interdicție sau în cazul curatorului.
Prin „imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința” se înțelege,
la fel ca în cazul infracțiunii de viol, neputința victimei de a opune rezistență făptuitorului
din cauza unei infirmități fizice, unei stări maladive, unei oboseli excesive sau altor
împrejurări care îi limitează capacitatea fizică de a se opune făptuitorului (de exemplu
consum de droguri). Este în neputință de a-și manifesta voința persoana care, din cauza
vârstei sau din cauza unei maladii sau altor împrejurări (beție completă, leșin, stare de
somn hipnotic etc.), nu-și dă seama de ceea ce se petrece și nu-și poate manifesta acordul
sau dezacordul cu privire la acțiunea făptuitorului.
Infracțiunea de trafic de persoane în formă simplă este, în oricare dintre
modalitățile de comitere, o infracțiune de rezultat indiferent dacă scopul urmărit – acela de
exploatare a victimei – a fost sau nu atins. Urmarea cerută de lege este realizată
întotdeauna când s-a produs cel puțin una din cele 5 acțiuni-rezultat enumerate în text:
recrutarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane făcute în scopul exploatării
acelei persoane.

Potrivit art. 2 pct. 2 din lege „prin exploatarea unei persoane” se înțelege:
„a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, cu încălcarea normelor legale
privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori
de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea
produceri și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți
fundamentale ale omului”.

5. Latura subiectivă
Infracțiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenție directă dată în scopul
special urmărit de făptuitor de a exploata victima, scop realizat ori de câte ori există cel
puțin una din variantele alternative prevăzute de art. 2 pct. 2 din lege.

În ceea ce privește dispoziția legală prevăzută de art. 2 pct. 2 lit. e), potrivit căreia
prin exploatarea unei persoane se înțelege efectuarea unor alte activități prin care se
încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală și
lasă loc multor interpretări. Credem că aici se încadrează:
• trimiterea la cerșit a persoanelor apte de muncă;
• plasarea persoanelor cu handicapuri fizice grave în locuri publice pentru a apela la
mila publicului, urmată de însușirea de către traficanți a sumelor de bani astfel

28
 obținute de acești nefericiți ai sorții pe care îi batjocoresc permanent prin
neasigurarea celor mai elementare cerințe de hrană și igienă;
• obligarea unor persoane de a practica jocuri de noroc de tip „alba-neagra” etc.

Participația penală, deși este posibilă, nu este admisă de lege în forma

coautoratului, a complicității și nici a instigării deoarece în cazul comiterii infracțiunii în
participație ne aflăm în situația uneia dintre formele ei agravate. Consumarea infracțiunii
are loc atunci când se produce oricare dintre cele 5 variante ale elementului material în
legătură de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane este posibilă și se pedepsește. Fapta
rămâne în faza de tentativă când făptuitorul, urmărind scopul exploatării persoanei, pune
în aplicare intenția sa prin executarea acțiunii de constrângere (de exemplu, amenință
victima), dar, din motive independente de voința sa, nu se produce urmarea socialmente
periculoasă – adică nu reușește să realizeze recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea
sau primirea victimei.

Formele grave ale infracțiunii

Legea prevede două forme agravate care se referă fie la subiecții, fie la victima
infracțiunii, fie la producerea unui anumit rezultat și anume:
• Trafic de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună
Toate considerațiile exprimate la forma simplă a infracțiunii rămân valabile. Gravitatea
sporită a faptei este determinată de comiterea ei în participație care este posibilă în forma
coautoratului, a complicității și a instigării. Dacă doi sau mai mulți autori concură secvențial
la producerea rezultatului, de exemplu unul constrânge victima, iar celălalt o recrutează, ei
vor răspunde ca și coautori.
• Traficul de persoane prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității
corporale sau a sănătății
Această agravantă se referă la producerea, în afara urmării specifice traficului de
persoane, a încă unui rezultat constând în vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății victimei, cum prevede art. 182 alineatele 1 și 2 C. pen.

Pentru realizarea agravantei este necesar în primul rând ca vătămarea gravă să fie
consecința violențelor exercitate asupra victimei pentru a o constrânge să se lase recrutată de
către făptuitor în vederea exploatării, iar în al doilea rând este condiționată de stabilirea
intenției făptuitorului.
Această condiție este îndeplinită dacă autorul infracțiunii de trafic a prevăzut și
vătămarea corporală gravă a victimei, dar a crezut fără temei că această urmare nu se va
produce.

Ce vrea Parlamentul?
Deputații cer reguli mai aspre împotriva traficului de persoane, axate pe protejarea
categoriilor vulnerabile cum sunt copiii, femeile, dar și migranții sau solicitanții de azil. S-a
cerut, de asemenea, incriminarea folosirii cu bună știință a serviciilor sexuale ale victimelor
traficului.
Într-un raport adoptat pe 9 februarie, Parlamentul solicită Comisiei Europene să ia
măsuri în privința folosirii tehnologiilor digitale, inclusiv rețelele sociale, pentru a racola
victimele.

29
„Parlamentul României
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

Art.1
Prezenta lege reglementează prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și
protecția și asistența acordată victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a
drepturilor persoanei și o atingere a demnității și integrității acesteia.

Art.2
În prezenta lege, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
1. prin trafic de persoane se înțelege faptele prevăzute la art. 12 și 13;

Art.12
(1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea,
cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de
imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și
interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane, săvârșit în următoarele împrejurări:
a) de două sau de mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății se
pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare
de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art.13
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta
cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de
trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor
drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit
vârsta de 15 ani, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite prin amenințare, violență sau prin
alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința,
ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru
obținerea consimțământului persoanei care are control asupra altei persoane, pedeapsa
este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), și
închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).
(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1), (2) și (3) sunt săvârșite în condițiile
prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea
unor drepturi, în cazul alin. (1), închisoare de la 5 la 17 ani și interzicerea unor drepturi,
în cazul alin. (2), închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin.
(3) teza 1, și închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin.
(3) teza 2.

30
 Art.2
(1) prin exploatarea unei persoane se înțelege :
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea
normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori
de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea
producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare
sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți
fundamentale ale omului.

Art.3
Pentru o luptă eficientă împotriva traficului de persoane autoritățile și instituțiile publice
prevăzute în prezentul capitol, organizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai
societății civile vor desfășura, separat sau, după caz, în cooperare, o activitate susținută de
prevenire a traficului de persoane, în special de femei și copii.

Art. 4
Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul
Administrației Publice, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei,
Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, Ministerul de Interne, Ministerul
Justiției, precum și alte organisme guvernamentale cu atribuții în combaterea traficului de
persoane iau măsurile necesare pentru elaborarea și aplicarea în domeniile lor de activitate
a Planului național de acțiune în combaterea traficului de persoane.

Art. 5.
(1) Ministerul Afacerilor Externe întocmește o listă cu statele care prezintă potențial ridicat
sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată, la cerere, instituțiilor
interesate.
(2) Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în
baza Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica
accesul pe teritoriul României al cetățenilor străini în legătură cu care există indicii
temeinice că ar fi implicați în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.”

31
 Capitolul VII.
Analiză comparativă cu alte state

Traficul de persoane poate fi definit drept sclavie modernă, unde traficanții, pentru
obținerea profitului, distrug viețile altor persoane, controlându-i și exploatându-i, provocând
adevărate tragedii umane. Nicio țară nu este imună la acest fenomen, însă ceea ce este cu
adevărat îngrijorător este numărul tot mai mare de persoane traficate. Așadar, traficul de
persoane devine o problemă la nivel global ce trebuie abordată în mod corespunzător, pentru a
găsi metodele potrivite de combatere.
Pentru a avea randament în confruntarea cu această problemă, comunitatea
internațională trebuie să aibă în vedere care sunt cauzele traficului de persoane, cine se află în
spatele lui și, mai ales, să observe diferitele metode pe care alte state le utilizează în abordarea
problemei. Acest capitol urmărește să stabilească care ar putea fi practicile guvernamentale
potrivite pentru a combate problema și pentru a proteja mai bine victimele acestui delict, prin
realizarea unei analize comparative a felului în care fiecare țară a ales să trateze această
problemă globală.
Vom avea în vedere două paralele: Statele Unite – Mexic și China – Vietnam. Aceste
patru țări, care se află în părți opuse pe harta lumii, au parte de probleme asemănătoare cu
privire la traficul de ființe umane. China și Statele Unite se găsesc în poziția țării primitoare,
având oportunități economice mai bune; acestea se confruntă cu un aflux de victime ale
traficului de persoane, provenite de la vecinii lor din sud. Cu toate acestea, politicile alese de
fiecare stat pentru abordarea acestei probleme sunt diferite. Statele Unite au o abordare
unilaterală de aplicare a legii în încercarea de a opri acest fenomen, în timp ce China are o
abordare bilaterală, colaborând cu Vietnamul pentru combaterea problemei.

Statele Unite – Mexic

Departamentul de Stat al Statelor Unite a estimat în 2009 că sunt traficate din Mexic în
Statele Unite 20.000 de persoane3. În anul 2000, Congresul Statelor Unite a promulgat
„Trafficking Victims Protection Act of 2000” – T.V.P.A. (Actul de protecție a victimelor
traficului de persoane), pentru a crește pedepsele traficanților de persoane, a oferi o protecție
mai bună victimelor traficului și pentru a ajuta la prevenirea și împiedicarea traficului de
ființe umane. T.V.P.A. a oferit guvernului Statelor Unite noi instrumente și resurse pentru „a
organiza o campanie cuprinzătoare și coordonată pentru eliminarea formelor moderne de
sclavie pe plan intern și internațional”, așa cum este definit de către Departamentul de Justiție.
T.V.P.A. reprezintă punerea în aplicare a unei legi deja existente în Constituția
Americană, anume amendamentul al 13-lea, prin care se interzice sclavia și servitutea
involuntară. Există 3 accepțiuni ale literei „P” din T.V.P.A.: protecție, urmărire penală și
prevenire. Protecția sporită a victimelor se realizează prin două modalități esențiale:
extinderea serviciilor și beneficiilor de sănătate pentru victime, indiferent de statutul lor de
imigrare, și elaborarea unor noi protecții de imigrare pentru victimele provenite din alte țări.
Prin T.V.P.A. 2000, Departamentul de Stat a înființat Biroul de Monitorizare și Combatere a
traficului de persoane.
De asemenea, T.V.P.A. cere Departamentului de Stat să analizeze eforturile guvernelor
de a pune sub acuzare traficanții, și de a stabili dacă partenerii săi internaționali au obținut un
3 cf. Trafficking in Persons Report. Department of State, iun. 2009,
2009-2017.state.gov/documents/organization/123357.pdf.

32
progres anual apreciabil în eliminarea traficului de persoane. Pentru a face asta,
Departamentul de Stat publică „the Trafficking in Persons Report (the Report)”, o evaluare
anuală a felului în care țările respectă standardele minime impuse de T.V.P.A. În 2003,
T.V.P.A. a fost reautorizat pentru a oferi finanțare suplimentară. Cel mai recent T.V.P.A. a fost
reautorizat în 2019.
Vom analiza metoda de pedepsire a traficanților și de protecție a victimelor în Statele
Unite, în conformitate cu T.V.P.A.. Statele Unite aleg să se ocupe de traficanți și victimele
traficului de la caz la caz. Pentru a pedepsi și expulza traficanții, Guvernul folosește legile
federale. În cazul victimelor, Guvernul eliberează „vize T” pentru cei care conlucrează cu
forțele de ordine, fiind o metodă de a încuraja victimele să colaboreze cu autoritățile.
În ceea ce privește eligibilitatea aplicării pentru viza T există 4 criterii 4: Secretarul
pentru Securitatea Internă/Procurorul General determină dacă persoana în cauză este sau a
fost victimă a unei forme severe de trafic de persoane, cum este menționat în T.V.P.A.;
persoana trebuie să fie prezentă fizic în Statele Unite, din pricina traficului de persoane;
victimelor (cu excepția minorilor) li se impune să fi respectat orice cerere de asistență în
investigațiile ce au drept element central traficul de persoane; se arată că victima traficului
„suferă dificultăți extreme implicând vătămări neobișnuite și severe.” Traficanții nu sunt
eligibili pentru viza T. Viza nu este garantată tuturor victimelor traficului, cei care nu sunt
eligibili pentru viză intră în proceduri de deportare, și apoi sunt scoși din teritoriul Statelor
Unite. Statutul de nonimigrant T a fost acordat în 2019 de către Departamentul pentru
Securitate Internă unui număr de 500 de victime și 491 de membri de familie eligibili, un
număr mai mic decât în 2018, 576 de victime și 703 membri ai familiei.
De asemenea, în procesul de obținere a vizei au început să apară obstacole, lucru
raportat de avocații organizațiilor nonguvernamentale. Se remarcă o mărire a numărului de
cereri de probe suplimentare cerute de arbitri, ceea ce a condus la un număr ridicat de refuzuri
pentru viza T.
Totodată, Departamentul muncii al Statelor Unite ale Americii a adus modificări în
politica de certificare a vizelor T, fiind necesară o trimitere către organele de aplicare a legii
penale înainte de certificarea Departamentului muncii. Această modificare creează
impedimente în obținerea vizei T și poate să descurajeze prezentarea victimelor. În cazul în
care nu primesc viza, victimele sunt deportate și, în cele mai multe situații, cad pradă din nou
traficului, întorcându-se în Statele Unite. Majoritatea victimelor traficului din Statele Unite nu
primesc ajutor de imigrare pe termen lung în baza T.V.P.A., în ciuda cererilor și aprobărilor de
viză T.
În 2001, Mexicul nu avea legi împotriva traficului de persoane, însă în 2005 s-a
adoptat o legislație cuprinzătoare, iar până în mai 2009, 22 de state mexicane și districtul său
federal au adoptat o legislație pentru a incrimina, la nivel local, traficul de persoane. Până în
2011 toate cele 32 de state au adoptat o legislație împotriva traficului, chiar dacă amploarea
sau eficacitatea acesteia era diferită pentru fiecare stat.
Eforturile susținute ale Mexicului împotriva traficului de persoane au făcut să fie, în
2010, prima țară care a lansat o campanie națională împotriva traficului de persoane, „Blue
Heart” (Inimă albastră)5. Creată în colaborare cu UNODC, campania cere tuturor statelor
mexicane să ajute la mobilizarea conștiinței sociale împotriva acestei crime pentru demnitatea
umană.
4 cf. Shoaps, Laura. Room for Improvement: Palermo Protocol and the Trafficking Victims Protection Act.
Lewis & Clark Law Review, vol. 17, nr. 3, 2013, p. 956.
law.lclark.edu/law_reviews/lewis_and_clark_law_review/past_issues/volume_17/number_3.
5 cf. Mexico first country in the world to launch the "Blue Heart" campaign against human trafficking. United
Nations Office on Drugs and Crime, www.unodc.org/unodc/en/press/releases/2010/April/mexico-launch-
blue-heart-campaign-against-human-trafficking.html.

33
 Pentru lansarea campaniei, mai multe clădiri importante au fost iluminate cu albastru
în Mexic, ca să determine oamenii să empatizeze cu campania „Inimă Albastră”. Aceasta își
dorește să mărească gradul de conștientizare cu privire la această formă modernă de sclavie
care distruge viețile a milioane de oameni din întreaga lume, și să împiedice mai multe
persoane să ajungă victime. „Admir conducerea Mexicului în lupta împotriva acestei sclavii
moderne demonstrată prin angajamentul său puternic față de campania ,,Inimă Albastră’’, a
spus Antonio Maria Costa (Directorul Executiv UNODC).
În 2014, Ministerul de Interne al Mexicului, prin Comisia intersecretarială pentru
prevenirea, combaterea și pedepsirea infracțiunilor în materie de trafic de persoane, a
prezentat Programul Național pentru Protecția și Asistența Victimelor acestor infracțiuni.
Congresul mexican a aprobat, în decembrie 2016, o lege a victimelor infracțiunilor care se
referă la victimele traficului, și presupune înființarea unui fond federal pentru asistența
victimelor infracțiunilor, impunându-le statelor să creeze fonduri de acest tip. La ajungerea la
termen a planului său național de acțiune împotriva traficului în 2018, Comisia
intersecretarială antitrafic a realizat șase grupuri de lucru formate din guvern, societate civilă
și membri ai domeniului academic, și a constituit mese rotunde în toată țara pentru a elabora
un nou plan pentru 2020-2024; însă, guvernul nu terminase încă planul în 2020.
Astfel că Statele Unite nu pot oferi un ajutor prea mare victimelor, în mod
independent, fiind necesară cooperarea interguvernamentală. În trecut, Statele Unite au
colaborat, pentru puțin timp, cu Mexicul pentru obținerea unor soluții în cazurile de trafic de
persoane. Totuși, există progrese spre o abordare cooperantă. Departamentul de Justiție și
Securitate Internă a lansat ,,the U.S. – Mexico Bilateral Human Trafficking Enforcement
Initiative” (Inițiativa bilaterală de aplicare a traficului de ființe umane dintre SUA și Mexic)
pentru a crește colaborarea Statelor Unite cu omologii mexicani în aplicarea legii spre
obținerea unei combateri mai bune a amenințărilor legate de traficul transfrontalier. Prin
intermediul acestei inițiative, autoritățile americane și mexicane fac schimb de informații
„pentru a consolida investigațiile și urmăririle penale, restaurarea victimelor, recuperarea
copiilor victimelor și dezmembrarea rețelelor de traficanți prin urmăriri penale cu impact
sporit în ambele părți”6. Trebuie să existe, însă, o colaborare și mai strânsă, deoarece traficul
de persoane din Mexic în Statele Unite continuă, în ciuda eforturilor împotriva lui.

China – Vietnam
Traficul de persoane afectează în continuare cele două țări, autoritățile vietnameze
estimează că 22.000 de femei și copii vietnamezi au fost traficați în China pentru căsătorii
forțate și alte scopuri ilicite în anul 1990. UNICEF consideră că acest număr este subestimat,
deoarece China este una din principalele țări primitoare de femei traficate, din cauza
numărului redus de femei din China. Traficul crescut de persoane între Vietnam și China a
determinat ambele guverne să adopte legislații aspre împotriva traficului de persoane și să
conlucreze pentru soluționarea cazurilor.
Vietnamul afirmă că oferă femeilor și copiilor traficați cea mai bună protecție, cu
diferite ocazii. Potrivit Vietnam Country Paper 2004, guvernul a pornit mai multe inițiative
pentru a sprijini reintegrarea femeilor și copiilor traficați în comunitățile lor. Ministerul
Muncii, Invalizilor și Afacerilor Sociale și Sindicatul Femeilor au colaborat cu alte ministere
și agenții conexe pentru a înființa programe pentru primirea și reintegrarea victimelor.
Programele presupun cazare temporară, asistență pentru relocare, crearea de locuri de muncă,
6 cf. Le, Christina. UPDATE: The Exploitation of Women and Children – A Comparative Study of Human
Trafficking Laws between the United States- Mexico and China-Vietnam. Globalex, 2021,
www.nyulawglobal.org/globalex/Human_Trafficking1.html.

34
formare profesională și programe speciale pentru fostele prostituate. De altfel, victimele
traficului sunt protejate în procesul de urmărire penală.
Potrivit Codului de urmărire penală din Vietnam, care a intrat în vigoare în iulie 2004,
victimele au dreptul să primească despăgubiri pentru daunele cauzate de această infracțiune.
Există peste 40 de centre de reabilitare pentru fostele prostituate și pentru femei și fete
traficate în scopul exploatării sexuale. Aceste centre ar trebui să le ofere tratament medical,
formare profesională și consiliere, cu dorința de a proteja victimele de discriminare și abuz7.
China și-a înnoit angajamentul de a proteja victimele traficului, potrivit legii. S-au
depus eforturi însemnate în acest scop, însă, în ceea ce privește victimele din țări străine,
acțiunea se concentrează mai mult pe o abordare a controlului criminalității decât pe o
abordare a drepturilor. Activitățile de protecție și repatriere au fost efectuate în zonele de
frontieră, dar sunt limitate din cauza complexității traficului transfrontalier. De exemplu, au
fost înființate mai multe centre de transfer, formare și reabilitare pentru salvarea femeilor și
copiilor din Yunnan, Jiangsu și Sichuan. Ei furnizează servicii pentru mai mult de 2000 de
femei traficate, adăpostindu-le și reabilitându-le fizic și psihologic (China Country Paper
against Trafficking in Women and Children 2004).
Biroul ONU pentru Droguri și Crimă raportează că în 2001, „Vietnam și China au
semnat un acord bilateral de cooperare în prevenirea și combaterea criminalității, ordinea
socială și securitatea, care include cooperarea în domeniul traficului de persoane”. Aceste
operațiuni de cooperare împotriva traficului au avut drept rezultat salvarea a sute de victime
ale traficului, numai în 2005 și 2006.
Pentru a susține aceste eforturi, UNICEF China a organizat un curs de șase luni de
învățare a limbii vietnameze pentru autoritățile chineze de la Birourile de Legătură a
Frontierei, permițându-le să comunice mai bine cu autoritățile vietnameze. La momentul
actual, sunt depuse eforturi pentru a extinde schimbul de informații și a ajuta investigațiile de
caz între China și Vietnam, în dorința de a înfrânge traficul transfrontalier de femei.
Colaborarea dintre cele două țări a ajutat la pedepsirea traficanților implicați și la
trecerea cu bine a victimelor prin această perioadă dificilă. China nu acordă vize speciale
victimelor, dar le repatriază înapoi în Vietnam. Organizația Internațională pentru Migrație a
ținut mai multe programe de formare pentru ofițerii de poliție, prin care urmăresc să doteze
ofițerii cu capacitatea de a identifica și intervieva mai bine victimele traficului de-a lungul
frontierei. Aceste eforturi bilaterale de instruire a ofițerilor au schimbat imaginea asupra
victimelor traficului, de la criminali care trec ilegal frontiera, la ființe umane care au nevoie
de protecție și asistență.
Prin analiza comparativă, Statele Unite – Mexic (abordare unilaterală SUA), China –
Vietnam (abordare cooperativă), concluzionăm că o metodă eficientă în efortul global de a
opri traficul de persoane este o strategie hibridă, care conține măsuri punitive mai dure pentru
traficanți; protecție, drepturi și beneficii mai mari pentru victime, și o mai bună cooperare
guvernamentală și aplicare a legii între țările de origine, de tranzit și de primire.
ONU și comunitatea internațională și-au exprimat, în general, disprețul față de traficul
de ființe umane și au recunoscut nevoia de protecție a victimelor prin campanii sporite de
conștientizare. La deschiderea celei de-a LXX-a sesiuni a Adunării Generale a ONU în
septembrie 2015, liderii mondiali au adoptat Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă; dintre
cele 17 obiective regăsite în această Agendă, trei elemente antitrafic au fost integrate, punând
în evidență eforturile continue ale comunității internaționale pentru combaterea traficului de
persoane.
7 cf. Wang, Yi. Anti-Human Trafficking Program in Vietnam. Trafficking in Women and Children From
Vietnam to China: Legal Framework and Government Responses. CRIN, 14 dec. 2005,
archive.crin.org/en/library/publications/anti-human-trafficking-program-vietnam-trafficking-women-and-
children-vietnam.html.

35
 Proiectul Polaris
Polaris este un ONG dedicat combaterii și prevenirii traficului de persoane în America
de Nord. Polaris operează linia telefonică națională pentru traficul de persoane din SUA, care
conectează victimele și supraviețuitorii la asistență și servicii din toată țara și primește
informații, prin apeluri de la oameni, despre situații suspectate ca fiind trafic de persoane.
De asemenea, este o sursă bună pentru a accesa legislația și cele mai recente știri
despre acest fenomen. În plus, pe site-ul oficial Polaris, se găsesc chiar și documente care pot
fi folosite în scop didactic, pentru realizarea de prezentări la clasă, cu scopul de a crește
gradul de conștientizare a traficului de ființe umane încă din băncile școlii. Cu cât sunt mai
cunoscute informațiile de acest tip de către mai mulți oameni, cu atât folosirea unei astfel de
platforme devine mai eficientă, oamenii putând chiar să își dea seama când întâlnesc o
victimă.

Secțiunea 1. Măsuri pe care ar trebui să le ia România

După o analiză a felului în care alte state abordează problema, în ceea ce privește
măsurile pe care trebuie să le ia România pentru o mai bună protecție a victimelor, am sugera
înființarea unui ONG, asemănător cu Polaris, o linie telefonică națională dedicată victimelor
traficului.
Ar putea exista, de asemenea, o îmbunătățire în ceea ce privește unele prevederi
legislative8. Spre exemplu, incriminarea folosirii serviciilor care fac obiectul exploatării unei
persoane traficate. Dacă nu ar exista cerere pentru servicii sexuale sau de muncă la negru,
prestate de victime, nici oferta nu ar mai fi atât de largă. Art. 19 din Convenția Consiliului
Europei privind lupta împotriva traficului de persoane, la care România a aderat prin semnare
și ratificare, incriminează fapta de a te folosi de serviciile victimelor.
Se poate vorbi și de înființarea unui fond de compensare sau introducerea unor
programe pentru asistență și integrare socială a victimelor, ce ar putea să fie finanțate din
bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii. Traficanții, pentru a-și asigura bunurile obținute
în urma săvârșirii faptei, le trec pe numele unor membri ai familiei, astfel încât judecătorul să
nu poată cere confiscarea bunurilor, pentru că nu sunt pe numele lor. Și, totuși, din asemenea
confiscări s-ar ajunge la sume considerabile care ar putea ajuta la înființarea unor programe cu
menirea de a asigura reintegrarea socială a victimelor, și care ar garanta și compensarea
financiară a acestora.

Organizația Internațională pentru Migrație

Un sondaj realizat de Organizația Internațională pentru Migrație relevă faptul că mare
parte din cetățenii europeni, în special cei din statele din Est, sunt victime ale traficului de
persoane, în ciuda conștientizării depline a acestui fenomen ce a luat amploare în ultimii ani.

La acest studiu au participat respondenți din Ucraina, Belarus, Georgia și Moldova, iar
rezultatele cu privire la gradul de conștientizare a pericolului în care aceste state se află sunt
următoarele:
• Ucraina – 86%
• Belarus – 85%

8 cf. Tanislav, Adina. Aspecte Teoretice Și De Practică Judiciară Privind Infracțiunea De Trafic De Persoane.
Universitatea Nicolae Titulescu București, 2009, pp. 15–19. www.univnt.ro/wp-
content/uploads/doctorat/rezumate_doctorat/Tanislav_Adina.pdf.

36
 • Georgia – 81%
• Moldova – 75%

De asemenea, studiile demonstrează că persoanele din țările menționate mai sus sunt
pregătite să accepte oricând o ofertă de muncă riscantă în străinătate, chiar dacă aceasta ar
conduce la trafic de persoane, plătind astfel cu propria viață.

Protecția victimelor traficului de persoane

Art. 6 al Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special a femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate stabilește că fiecare stat membru este obligat să aplice
măsuri cu privire la restabilirea psihică, psihologică și socială a victimelor, oferindu-le un
adăpost, sfaturi în legătură cu procedeele pe care aceștia trebuie să le urmeze pentru a preveni
abuzurile de acest gen, asistență medicală, dar și posibilități de angajare sau chiar educare,
pentru a putea fi din nou acceptați de societate.
Totodată, dispozițiile art. 6 prevăd că fiecare stat trebuie atât să asigure siguranța
psihică a victimelor traficului de persoane, cât și să le ofere cetățenilor în cauză repararea
prejudiciului cauzat, atâta timp cât se regăsesc pe teritoriul său. Acest articol conține prevederi
și pentru copiii ce au devenit victime ale acestui sistem, făcând referire la nevoile speciale ale
acestora.
În plus, art. 7 impune fiecărui stat să adopte măsuri corespunzătoare pentru ca
victimele traficului de carne vie să rămână pe acel teritoriu chiar și cu titlu permanent.

Traficul de persoane în Uniunea Europeană

Studiile estimează că între anii 2012-2014 au fost peste 63.000 de victime ale
traficului de carne vie, iar numărul de victimele exploatate prin munca forțată este cu adevărat
îngrijorător, de 21.000.000 de persoane.
Dintre aceștia, 54% au devenit victime ale exploatării sexuale, 38% pentru munca
forțată, iar restul de 8% pentru alte scopuri. Bineînțeles, cel mai mare procent dintre aceștia
sunt femei, mai mult de 70%. În ceea ce privește UE între anii 2013-2014, exploatarea
sexuală a crescut alarmant, 67% dintre cetățenii europeni au fost exploatați sexual, dintre care
95% sunt femei.

Cele mai importante țări de proveniență ale victimelor din UE sunt:

• România
• Bulgaria
• Olanda
• Ungaria
• Polonia

Combaterea traficului de persoane în UE s-a manifestat prin: 4.079 urmăriri penale și

3.129 condamnări.

• Măsuri preluate de parlamentul European

Parlamentul European susține atragerea unei pedepse mai grave pentru înfăptuirea
traficului de carne vie, considerând ca anumite categorii de persoane necesită o protecție
specială: copiii si femeile, principalele victime. Astfel, la 9 februarie 2021, Parlamentul a

37
cerut Comisiei Europene măsuri suplimentare pentru prevenirea traficului de persoane,
precum monitorizarea mai virulentă a rețelelor sociale.

• Traficul de persoane în Bulgaria

Comisia Națională pentru combaterea traficului de persoane a lansat campania „Citiți
printre rânduri”, ce a luat ființă cu ajutorul Fundației Hanns Seidel. Aceste program din
Bulgaria urmărește protecția și reintegrarea în societate a victimelor.
În 2015, pentru a descuraja acest fenomen, măsurile împotriva traficanților au devenit din
ce în ce mai aspre. Astfel, dosarele sunt audiate în regim de urgență, iar de cele mai multe ori
se aplică amenzi și sancțiuni administrative. În urma noilor reglementări, traficanții care
conduc imigranții prin frontiera verde vor primi până la 6 ani de închisoare, iar cei care
asigura transport pentru ca victimele să părăsească țara – 10 ani.

• Traficul de persoane în Olanda

Un raport din anul 2017 demonstrează că peste 6000 de persoane au fost victime ale
traficului de ființe umane, iar cel mai mare grup de persoane abuzate este alcătuit din femei.
Aproximativ 1320 de minore devin victime ale aceste rețele din pricina metodei „lover boy”,
fetele fiind păcălite de bărbații de care se îndrăgostesc.
Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii afirmă că Olanda este una dintre
țările-sursă pentru prostituția și munca forțată.
Persoanele ce sunt recunoscute drept victime ale traficului de ființe umane în Olanda pot
beneficia de statutul de ședere legală sau pot face apel la o organizație specializată, obligata să
le respecte confidențialitatea.

CAST LA – Coaliția ce militează pentru suprimarea sclavagismului și a traficului de persoane

Chiar și statele dezvoltate precum California, New York și Florida se confruntă cu
problema traficului de persoane. Spre exemplu, Los Angeles este unul dintre statele în care
problema traficului de carne vie a devenit una cotidiană, întrucât varietatea de comunități face
aproape imposibilă găsirea victimelor de către autoritățile competente.
Încă din anul 2008, CAST LA a creat CLCHT, o asociație alcătuită din experți ai
acestui domeniu și din persoanele interesate care doresc să ajute victimele, se străduiesc să
găsească soluții pentru a modifica prevederile actualei legislații.

Programele promovate de CAST LA pentru a înceta traficul de carne vie sunt

următoarele:

• ATEST – Alianța ce privește stoparea sclavagismului modern și a traficului de persoane

Având în vedere faptul că anual, mii și mii de persoane devin victime ale traficanților,
ATEST încearcă, cu ajutorul guvernelor naționale, să diminueze sclavia contemporană prin
crearea, la rândul său, a unor programe specializate pentru cetățenii ce au fost abuzați sau
oferindu-le acestora informații necesare despre traumele prin care au trecut, tocmai pentru a
începe procesul de vindecare. Astfel, această organizație nu se rezumă doar la încetarea
traficului de carne în sens propriu, ci pledează pentru încetarea atât a traficului de muncă, cât
și a celui sexual.

• Linia telefonică națională pentru traficul de persoane

Este un centru gratuit care sta la dispoziția victimelor 24/24. Aceasta linie de urgență
ajută atât victimele din Statele Unite ale Americii, cât și pe cele care doar se aflau pe teritoriul

38
statutului în momentul abuzului. În anul 2020, peste 18.600 de persoane au fost victimele ale
traficului de muncă și sexual în fiecare stat al Statelor Unite, conform datelor furnizate de
Linia Telefonică Națională pentru traficul de persoane.

• Training pro bono

CAST LA dorește să-și arate sprijinul pentru persoanele ce au fost abuzate, astfel încât a
creat programe de training special pentru aceștia. Cei ce au supraviețuit traficului de persoane
sunt ajutați de avocați pro bono în litigii, tocmai pentru a avea șansa de a începe o viață nouă,
încercând, totodată, să prevină viitoarele abuzuri. Printre alte facilități ce le sunt oferite
victimelor se numără și posibilitatea de a imigra. Avocații pro bono participă la cursurile
CAST LA – Human trafficking 101 – ce au loc de 2 ori pe an, iar acestea au scopul de a lărgi
cunoștințele avocaților și de a dezbate litigiile anterioare.

39
 Capitolul VIII.
Metode de combatere și prevenire

Traficul de persoane, cu atragerea în capcană a victimelor sale, reprezintă forma

modernă a fostului trafic cu sclavi, practicat peste tot în lume. Pentru a fi eficientă, o strategie
de combatere a traficului de persoane trebuie să adopte o abordare multidisciplinară și să
cuprindă prevenirea, protejarea drepturilor victimelor, precum și urmărirea penală a
traficanților, și, în același timp, să caute să armonizeze legislațiile naționale relevante și să se
asigure că aceste legi sunt aplicate uniform și eficient.
Fenomen global, traficul de persoane poate fi național sau transnațional. Adeseori
asociat cu crima organizată, în cadrul căreia reprezintă una dintre cele mai profitabile
activități, traficul de persoane trebuie să fie combătut în Europa la fel de ferm ca traficul de
droguri sau spălarea banilor. În ciuda faptului că, potrivit unor anumite estimări, acesta este a
treia operațiune ilegală în lume, nu determină scăderea importanței fenomenului, mai ales că
vizează capacitatea persoanei.
În acest context, Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
Criminalității Transnaționale Organizate (numit în continuare „Protocolul de la Palermo”), a
pus bazele acțiunii internaționale împotriva traficului de persoane. Convenția Consiliului
Europei, având ca punct de plecare Protocolul de la Palermo și luând în considerare și alte
instrumente juridice internaționale, fie ele universale sau regionale, relevante pentru
combaterea traficului de persoane, își propune să întărească protecția oferită de acele
instrumente și să ridice nivelul standardelor pe care acestea le-au impus.
Poliția Română, DIICOT și A.N.I.T.P acționează cu prioritate pentru prevenirea și
combaterea traficului de persoane și de minori. Pentru contracararea acestui flagel, se
cooperează la nivel internațional cu țările de destinație, țara noastră fiind semnatară a 71 de
echipe comune de anchetă privind grupări infracționale organizate, specializate pe trafic de
persoane și trafic de minori, dintre care 39 de echipe comune au fost încheiate cu omologii din
Marea Britanie.
Activitățile principale ale polițiștilor Direcției de Combatere a Criminalității
Organizate sunt acelea de a efectua activități informativ-operative de obținere de informații și
activități investigative, în vederea strângerii probelor necesare cu privire la descoperirea
infracțiunilor, de identificare a persoanelor care au săvârșit infracțiuni și stabilire a răspunderii
penale a acestora.
Astfel, activitatea de combatere a traficului de persoane este desfășurată de către
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Poliția
Română și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate din cadrul Poliției Române (în
baza delegărilor emise de procurori), iar cea de prevenire, monitorizare și evaluare a
fenomenului traficului de persoane de către A.N.I.T.P.
În încercarea de limitare a dimensiunilor acestui fenomen, de mai bine de 15 ani,
guverne, organizații interguvernamentale și neguvernamentale din întreaga lume, au acordat
traficului de persoane o importanță semnificativă, încheind în acest scop largi tratate și
parteneriate internaționale, adoptând cadrul legislativ necesar și stabilind standarde pentru
asistența acordată victimelor traficului și pentru urmărirea în justiție a traficanților.
Și România, în dorința de aliniere cu standardele internaționale, a acordat atenția
cuvenită unui astfel de demers, adaptându-și instrumentele de lucru și elaborând astfel, legi și

40
mecanisme care tratează fenomenul la nivel național, regional și local. Interesul și
preocuparea pentru contracararea impactului acestui tip de criminalitate s-a manifestat în mai
toate planurile societății, de la societatea civilă la Parlament, fiecare uzitând de instrumentele
disponibile pentru a se angaja în prevenirea și combaterea traficului.
Un exponent al interesului manifestat la nivel politic și parlamentar este cel al
Grupului pentru combaterea traficului de persoane, care, de la înființarea lui în 2009, și-a
crescut implicarea în efortul de conștientizare, la nivel public, a pericolului reprezentat de
traficul de persoane prin sprijinirea altor actori sociali, atât prin intermediul activității
grupului, cât și prin acțiunea directă a parlamentarilor, membri ai acestui grup. Această
manifestare vine în contextul în care Parlamentul României a fost primul dintre parlamentele
naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene, care a inițiat o procedură menită să
contureze parteneriatul și schimbul informațional dintre actorii relevanți din toate sectoarele
administrației publice și societatea civilă, în scopul prevenirii și combaterii eficiente a
traficului de persoane. Astfel, s-a reușit, în perioada de implementare a Strategiei naționale
împotriva traficului de persoane, 2012-2016, să se imprime la nivelul Parlamentului o viziune
pe termen mediu și lung cu impact în efortul antitrafic la nivel național, contribuindu-se
totodată, prin organizarea de audieri, consultări și conferințe cu participare internă și
internațională axate pe teme esențiale și concrete, la concentrarea interesului diverselor
segmente sociale asupra aspectelor deficitare care necesitau îmbunătățiri.

Top 10 soluții pentru combaterea traficului de persoane:

1. Strângere de fonduri. Organizarea unei strângeri de fonduri și donarea banilor strânși
uneia dintre nenumăratele organizații care ajută la combaterea traficului de persoane
nu numai că dă bani cauzei, ci și ajută la conștientizarea problemei. Majoritatea
organizațiilor care lucrează pentru combaterea traficului de persoane sunt organizații
nonprofit care se bazează pe donații.
2. Voluntariat. Timpul și efortul de voluntar al unei organizații antitrafic este o modalitate
excelentă de a contribui la lupta împotriva traficului de persoane. Pe lângă faptul că
ajută organizația în sine, cu cât sunt mai mulți voluntari, cu atât mai mare poate fi
mobilizarea.
3. Fiți conștienți de semnele traficului de persoane! A fi educat cu privire la semnele care
ar putea indica faptul că cineva este o victimă a traficului de ființe umane crește
probabilitatea de a raporta, și ar putea oferi o voce victimelor care nu se simt
confortabil să vorbească pentru ele însele.
4. Susținere. Întâlnirea sau comunicarea cu reprezentanții locali, statali și federali îi
informează că alegătorii lor sunt pasionați de combaterea traficului de persoane și le
aduce în atenție problema.
5. Organizarea evenimentelor pentru a crește gradul de conștientizare. Creșterea gradului
de conștientizare pentru traficul de persoane poate, de asemenea, implica și mai mulți
oameni interesați să se alăture luptei.
6. Boicotați produsele și companiile care permit traficul de persoane! A fi conștiincios cu
privire la produsele consumate și la companiile care susțin acest fenomen este o
modalitate ușoară de a contribui la lupta împotriva traficului de persoane.
7. Ajutați supraviețuitorii! Donați haine și alte bunuri la adăposturile pentru victimele
traficului de persoane. De asemenea, încurajați întreprinderile să ofere locuri de muncă
supraviețuitorilor, ajutându-i să se ridice pe picioare și să aibă un nou început.
8. Fiți informați! Există multe organizații nonprofit, antitrafic cu bloguri și actualizări la
care oamenii se pot abona, ținându-i la curent cu orice informații noi sau soluții pentru
traficul de persoane.

41
 9. Raportați suspiciunile! Este important să cunoașteți resursele disponibile. Este benefic
să căutați numărul de telefon de urgență al țării respective, pentru a permite raportări
rapide în cazul în care o victimă a traficului este depistată.
10. Ajutați la combaterea cererii! Principalul factor care face ca traficul de persoane să fie
o problemă atât de mare este cererea constantă de forță de muncă ieftină. Traficanții
apelează adesea la site-uri web, precum Craigslist și Backpage pentru a viza potențiale
victime vulnerabile. Aplicarea unor verificări de valabilitate mai stricte pe site-uri web
ca acestea și oferirea de locuri de muncă prin platforme online mai fiabile atacă
problema de la rădăcină și opresc traficul de persoane chiar înainte de a începe.

O condiție esențială pentru asigurarea sistemului național antitrafic și funcționarea sa

cât mai eficace este reprezentată de un ansamblu de mijloace de control, instrumente și tehnici
de lucru adaptate și îmbunătățite frecvent de către autoritățile responsabile de combaterea
traficului de persoane.

Astfel, următoarele autorități: Ministerul Afacerilor Interne (Agenția Națională

Împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de
Combatere a Criminalității Organizate, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,
Inspectoratul General pentru Imigrări), Ministerul Justiției (Direcția Națională de Probațiune,
Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate), Ministerul Public (Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), Ministerul Afacerilor
Externe (Direcția Drepturile Omului Protecția Minorităților și Consiliul Europei, Direcția
Relații Consulare), Ministerul Sănătății (Agenția Națională de Transplant, Direcția Generală
de Asistență Medicală și Sănătate Publică), Ministerul Muncii și Justiției Sociale (Inspecția
Muncii, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu
Dizabilități, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați), Ministerul
Educației Naționale (Direcția Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții) își propun prin
proiectul „Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018 – 2022”
identificarea problemelor întâmpinate în demersurile combaterii traficului de persoane și
implementarea a cinci obiective generale:
• Stabilizarea și ramificarea metodelor de prevenire a traficului de persoane prin
dezvoltarea nivelului de informare a populației în legătură cu implicațiile acestui
fenomen și diminuarea riscurilor ce conduc la victimizare,
• Îmbunătățirea proceselor de investigare a traficului de persoane prin dezvoltarea
cunoștințelor și a aptitudinilor profesionale prin pregătirea adaptată și continuă a
autorităților din domeniul antitrafic, creșterea gradului de implicare a victimelor în
procesele penale, dezvoltarea tehnicilor și instrumentelor de lucru în scopul
optimizării identificării și confiscării bunurilor și profiturilor obținute din comiterea
infracțiunii de trafic de persoane,
• Amplificarea procesului de cooperare între autoritățile relevante naționale și
internaționale prin diversificarea colaborării dintre instituțiile publice, reprezentanții
sectorului privat și societatea civilă, îmbunătățirea și aprofundarea relațiilor de
cooperare internaționale și continuarea atragerii de fonduri externe nerambursabile
• Dezvoltarea calității informațiilor legate de traficul de persoane prin eficientizarea
datelor și a modului în care sunt colectate și aducerea la cunoștință a adevăratelor
dimensiuni ale acestui fenomen,
• Facilitarea reintegrării victimelor în societate prin consolidarea asistenței și protecției
victimelor, creșterea capacității sistemului de asistență socială destinat acestora și
asigurarea unei bune comunicări între victime și asistenții sociali.

42
 Această strategie s-a demonstrat a fi extrem de benefică în combaterea traficului de
persoane, câteva dintre rezultatele acestei strategii fiind următoarele: obținerea unei eficiențe
mai bune a demersurilor preventive printr-o potențare a măsurilor de reducere a
vulnerabilității, dezvoltarea sistemului de asistență și calitatea acesteia acordată victimelor
traficului de persoane, îmbunătățirea calității informațiilor răspândite, creșterea gradului de
profesionalism și pregătire ale specialiștilor din domeniile de cercetare, urmărire penală și
condamnare a traficanților și realizarea unui mecanism funcțional de cooperare, la nivel
național și internațional, între actorii relevanți implicați în prevenirea și combaterea traficului
de persoane și în oferirea de asistență și protecție victimelor traficului de persoane, precum și
asigurarea unui grad crescut de protecție a cetățenilor români aflați în țările de destinație.

43
 Conceptul de documentare juridică – realizarea planului,
documentare, structura și realizarea lucrării

Activitatea juridică este o operațiune ce presupune o permanentă documentare. În

zilele noastre, a documenta înseamnă a depista, a colecționa, a conserva și a pune la dispoziția
consumatorilor de informații surse de cunoștințe dobândite anterior asupra problemei, ce intră
în sfera de interes a acestora. În general, majoritatea persoanelor confundă termenii
„informare” și „documentare”, deosebirile derivând tocmai din termenul „document”.
Informația presupune un fapt de cunoaștere care poate fi emis sau recepționat sub formă
materializată sau nematerializată, pe când documentarea presupune numai formă
materializată. Între cele două posibilități de cunoaștere există, însă, nu numai deosebiri de
natură, ci și de valoare.
Informația transmisă oral, rapid, este recepționată, în general, parțial, în timp ce
documentarea presupune o recepționare mai metodică și mai temeinică, memoria vizuală a
ființei umane fiind mai eficientă decât cea auditivă, așadar și cea mai importantă. Valoarea
informației documentare constă și în perenitate, adică în caracterul stabil al acesteia, rezistând
pe o durată îndelungată.
Importanța acestei documentări este dată de multitudinea instituțiilor existente în
științele juridice care necesită un proces serios de documentare și cercetare a legislației
naționale și a celei europene (în cazul României). Astfel, este esențial ca viitorii juriști să
deprindă tainele documentării juridice încă din perioada facultății.
Pentru o activitate juridică optimă, o memorie bună nu este suficientă, remarcându-se
importanța cunoașterii și a înțelegerii principiilor după care dreptul se ghidează, dar și a
modului în care sunt căutate sursele în vederea rezolvării problemelor juridice. Un jurist bun
este cel care oferă soluții diverselor situații care pot apărea, unele dintre acestea nemaifiind
întâlnite.
Încă din facultate, studenții în științe juridice au de redactat referate de seminar, de citit
diverse lucrări, dar și de identificat anumite aspecte apărute în jurisprudență. În acest context,
respectivii studenți, majoritatea necunoscători în domeniul juridic, se împiedică de
următoarele probleme: unde să caute informațiile, ce informații să caute și cum să prezinte,
într-o modalitate practică, cele învățate. Ca urmare, în ajutorul acestora, se vor prezenta
etapele documentării juridice.
Primul pas în activitatea de documentare este identificarea bibliografiei în materie.
Apoi, activitatea juridică fiind diferită față de majoritatea, este necesară utilizarea unui limbaj
adecvat și coerent din punct de vedere juridic. În general, folosirea unor termeni juridici
incorecți duce la soluții greșite sau chiar la ivirea unor litigii, lucruri ce trebuie evitate. Din
acest motiv, stabilirea unui limbaj comun pentru juriști nu este doar o necesitate, ci și o
condiție a reușitei profesionale. La fel de important ca vocabularul, studiul materialelor
identificate reprezintă o etapă distinctă în procesul de documentare juridică, acesta
contribuind la identificarea și aplicarea raționamentului juridic.

Bibliografia
În vederea unei pregătiri temeinice, la dispoziția studenților, se află numeroase
materiale bibliografice. Acestea pot fi consultate nu doar de la domiciliul studenților, unde pot
apărea dificultăți pe parcursul procesului de documentare, ci, de preferat, la sediile

XLIV
numeroaselor biblioteci ce conțin carte juridică și care se află în București: Biblioteca
Facultății de Drept a Universității București, Biblioteca Colegiului Juridic Franco-Român din
cadrul Universității București, Biblioteca Centrală Universitară etc. Un alt avantaj al
bibliotecilor este lipsa de tehnologie (calculatoare, televizoare etc.) și a atmosferei liniștite
care favorizează buna funcționare a procesului de documentare a studentului.
Un factor important îl reprezintă alegerea cărților și a lucrărilor ce vor constitui, pentru
început, temelia bibliotecii juridice a proaspătului student în drept. Acest aspect nu trebuie
neglijat, întrucât cărțile pe care studentul le achiziționează trebuie să fie alese cu atenție
sporită. Studentul nu trebuie să se bazeze pe sfaturile primite de la diverse persoane, în mod
special de cele primite de la studenții mai mari, deoarece dacă o carte este utilă pentru unul,
nu înseamnă ca este bună pentru toți. Ca în majoritatea cazurilor, orice regulă prezintă
excepții, unele cărți fiind considerate „investiții” sigure și, chiar pentru mult timp de aici
înainte, instrumente de lucru indispensabile și niciodată învechite pentru un jurist.
Revistele de specialitate nu trebuie evitate, deoarece, de multe ori, problemele de
actualitate nu sunt tratate decât extrem de sumar sau chiar deloc în cuprinsul manualelor sau
al cursurilor universitare. Este și normal, deoarece scopul acestor lucrări de specialitate este
unul preponderent pedagogic. Astfel, discuțiile cotidiene de amploare sunt de căutat în
revistele de specialitate, acestea venind cu un plus de detalii ce pot ajuta la o mai bună
înțelegere.
Pentru completarea bibliografiei, publicația absolut necesară pentru orice (viitor) jurist
este Monitorul Oficial al României. Consultarea Monitorului Oficial va trebui să se
transforme, treptat, dintr-o simplă obligație a studentului în drept într-o obișnuință rapid
devenită plăcere pentru juriști.
Descoperirile nu se încheie, însă, aici. Studentul în științe juridice din anul întâi va
trebui să descopere și să adopte extrem de rapid și un vocabular diferit de cel cu care era
obișnuit până în acel moment. Consultarea acestei publicații trebuie să devină treptat o
obișnuință pentru studenții în drept, aceștia fiind nevoiți să își dezvolte un vocabular specific
domeniului juridic, ceea ce ne duce la următoarea etapă.

Vocabularul
Vocabularul juridic reprezintă ansamblul termenilor care au una sau mai multe
accepțiuni ori semnificații juridice, și care sunt utilizați în domeniul juridic. Acest vocabular
nu este limitat doar la termeni cu apartenență juridică exclusivă, acesta extinzându-se asupra
tuturor cuvintelor pe care le folosește dreptul. În structura vocabularului juridic intră două
categorii de termeni:
1. termeni care aparțin exclusiv limbajului specializat (cum ar fi rechizitoriu, dol,
contumacie);
2. termeni care aparțin în același timp și limbii comune, și limbajului specializat (cum ar
fi martor, lege etc.).

Astfel, limbajul juridic ridică serioase dificultăți și întinde numeroase capcane, în

special în rândul nou-veniților în domeniul juridic (studenților din anul întâi). Juristul posedă
un vocabular propriu, format pe parcursul a secole întregi de practică, luând forma unui fel de
cod secret transmis din generație în generație de posesorii acestui vocabular (juriști).
În ceea ce privește literatura juridică de specialitate din România, s-a remarcat apariția
a câtorva dicționare juridice, unele chiar cu un caracter de generalitate, care pot contribui la
obișnuirea studenților din anul întâi cu sensurile tehnico-juridice ale unor concepte de care se
vor folosi (sau nu) mai târziu și care, de multe ori, se prezintă sub denumiri extrem de
comune.

XLV
 Limbajul juridic trebuie să se înscrie în limitele unei precizii juridice și a unei exigențe
pentru înțelegerea deplină de către cetățeni a normelor dreptului. Juristul poate inova, poate
utiliza concepte și noțiuni uzitate în limbajul de specialitate, dar trebuie să fie atent la sensuri.
Claritatea și precizia limbajului folosit în domeniul juridic sunt date de utilizarea cât mai
adecvată a termenilor și expresiilor. Așadar, respectarea cerințelor enumerate anterior
(claritate, precizie etc.), precum și atenția la cerințele gramaticale și ortografice, în limbajul
juridic au ca rezultat crearea unității terminologice a stilului juridic.
Odată cu finalizarea celor două etape (selecția bibliografiei și stabilirea unui vocabular
juridic corespunzător), urmează etapa de studiu.

Studiul
Studiul reprezintă activitatea efectuată cu scopul însușirii anumitor cunoștințe,
formării anumitor deprinderi sau dezvoltării unor capacități. Prin intermediul acestuia este
dobândită experiența, formându-se abilitățile necesare dezvoltării continue a personalității.
În cadrul procesului de studiu sunt implicate majoritatea proceselor cognitive,
voliționale sau afective. Memoria, percepțiile, reprezentările, gândirea, atenția și imaginația
joacă un rol important în tot acest proces de învățare. În cadrul acestuia, este important ca
studenții să nu se limiteze la studiul unei singure lucrări, putând astfel să descopere diferite
puncte de vedere ce pot ajuta la o mai bună înțelegere din partea acestora. Acest scenariu este
unul ideal, studentul lămurindu-se astfel de anumite aspecte ale obiectului de studiu. Dar, pe
parcurs, este foarte importantă atitudinea studentului, care trebuie sa fie una ce favorizează
buna funcționare a procesului de învățare, nimeni neputând să-l oblige să facă ceva ce nu își
dorește (cu excepția părinților).
Scopul studiului este înțelegerea cunoștințelor, dezvoltarea gândirii logice și a celei
abstracte, perfecționarea unei gândiri critice și formarea capacității de a reflecta asupra
problemelor și de a găsi soluții pentru rezolvarea lor. De altfel, aceste calități sunt esențiale
pentru un viitor jurist.
Studiile juridice urmăresc însușirea raționamentului juridic și învățarea utilizării
acestuia. Ca urmare, modalitatea de învățare eficientă este cea bazată pe înțelegerea textului,
și nu pe memorarea pe de rost a acestuia. De exemplu, textele normative în vigoare la un
moment dat pot fi modificate sau abrogate, raționamentele juridice oferind studenților
anumite tipare, utilizate de mii de ani și care încă nu s-au demodat, studenții putând astfel să
interpreteze. Este și normal ca studentul să-și însușească noțiunile de bază, conceptele
fundamentale, raționamentele, dar acest lucru nu presupune un simplu efort mecanic de
reținere, ci și unul cognitiv (de înțelegere). Acest lucru nu înseamnă că memoria nu este
importantă, o memorie bună stând la baza procesului de învățare.
De aceea, este recomandat ca acest proces să se desfășoare în timp, facilitând astfel
memorarea. Prin urmare, este de preferat studierea cursurilor în mod sistematic, în cadrul unui
efort distribuit pe tot parcursul anului universitar (de la o săptămână la alta), nu doar în
sesiune, deoarece în cea de a doua variantă se vor aduna nu doar mai multe materiale, ci și
mai multe materii la care studentul are de învățat, apărând astfel: crize de timp, depresii,
memorie scurtă, stres, lipsa somnului etc. Toate aceste aspecte afectează atât performanța
școlară, cât și sănătatea.
În concluzie, documentarea juridică împreună cu etapele ei (bibliografia, vocabularul,
studiul) au scopul de a obișnui studentul și de a-i ușura munca pe parcursul anilor de studiu, și
chiar pe parcursul viitoarei profesii.

XLVI
 Pregătirea prezentării – cadrul prezentării, organizarea și
structura prezentării

Scopul nostru este de a vă aduce la cunoștință informații esențiale pentru cunoașterea

mediului în care, din păcate, trăim, informații cu care putem să ne ajutăm apropiații sau, de ce
nu, chiar pe noi înșine. În viață este, de obicei, esențial să îți cunoști inamicul, însă, și în
cazuri nefavorabile, trebuie să fim pregătiți pentru a ne ridica și a ne înfrunta problemele.
Nu a fost ușor, dar, pe lângă repetatele întrebări de genul ,,care e termenul limită?”,
„cât trebuie să scriu?” sau ,,stai, ce trebuie să fac?”, ,,de ce trebuie să scriu eu despre aia?”,
totul a fost în regulă.
Această colaborare a reușit să unească suflete ghidate de pasiunea pentru drept în
crearea unui adevărat proiect/documentar juridic.
Trecând cu vederea faptul că acest proiect o să fie evaluat de domnul profesor și
criticat de colegi, simplul fapt că a rămas ceva constructiv în urma prezentării noastre este de
apreciat.
Desprins ca dintr-un film polițist, totul a început cu planul de atac (împărțirea rolurilor
și a timpului de lucru ale fiecărei echipe), iar un rol foarte important în acest demers l-a avut
prietenul nostru, Cornelius. Intitulat și ,,șef de grup”, prin persuasivitatea lui a reușit să ne
determine pe fiecare dintre noi să ne ducem atribuțiile la bun sfârșit. ,,Vrem să inovăm, nu?”
Comisia de cercetare a căutat cele mai interesante documentare, articole și cărți, din
care a extras esența subiectului traficului de persoane, ca mai apoi comisia de redactare să-l
traducă într-un limbaj familiar, atractiv, pentru a capta atenția unui număr cât mai mare de
persoane. Comisia de corectare s-a ocupat cu ștersul petelor de cerneală, întrucât, stângaci
fiind, odată ce am dat frâu liber ideilor, nimic nu ne-a mai putut opri, iar ambientul a fost lăsat
pe mâna prezentatorilor noștri, cei mai îndrăzneți din punctul meu de vedere. De asemenea, să
nu uităm de comisia de formatare, care a reușit sa transpună toate gândurile și ideile colegilor
într-o manieră elocventă.
Organizarea noastră a avut un scop clar, precis, acela de a informa oamenii cu privire
la potențialele pericole din jurul nostru.
Concluzionez prin a-l cita pe Yuval Noah Harari: ,,Un număr mare de străini pot
coopera cu succes, crezând într-un mit comun.” și prin a le mulțumi colegilor mei pentru
energia aparte pe care mi-au oferit-o și pentru minunatele sfaturi acordate.

XLVII
 Opiniile membrilor echipei cu privire
la acest proiect

Opinii referitoare la modul de relaționare a membrilor

Realizarea unui proiect de echipă presupune, poate, un efort considerabil mai mare
decât realizarea unui proiect individual. În opinia noastră, munca în echipă joacă un rol
important în dezvoltarea individuală, întrucât învățăm să creăm un echilibru între părerea
noastră și a celorlalți, între interesele proprii și cele comune ale grupului.
De asemenea, participând ca un grup, se formează relații de întrajutorare, dar și de
prietenie, reușind să punem deasupra interesului propriu, scopul echipei. Ne-a plăcut să
lucrăm împreună, iar proiectul ce a trebuit realizat la metodologie juridică a fost un prilej atât
pentru a ne cunoaște mai bine, cât și de a colabora, pentru prima oară, ca un colectiv.
Faptul că am lucrat în echipă a determinat o mai mare eficiență pentru fiecare dintre
noi în realizarea sarcinii atribuite, ceea ce, în mod individual, ar fi fost mai greu de îndeplinit,
deoarece schimbul de idei este esențial pentru atingerea cu succes a scopului propus.
Prin intermediul acestui proiect, am reușit să ne perfecționăm lucrul în echipă, să ne
îmbunătățim modul de relaționare în calitate de colegi, și, în același timp, să acumulăm
informații într-un mod practic. Am avut o atmosferă de lucru plăcută, deoarece fiecare
persoană a dat dovadă de seriozitate și de flexibilitate în realizarea sa.
Specificul acestui proiect a fost reprezentat de munca în echipă, o condiție necesară
pentru ceea ce ne dorim, cu toții, să urmăm după această facultate. Ne vom întâlni în
viitoarele profesii, în mod inevitabil, cu necesitatea de a ne coordona, organiza și funcționa ca
un întreg, ca un grup, și, în acest sens, oportunitatea de a redacta împreună cu ceilalți colegi o
lucrare este o experiență care ne-a consolidat.
Când formezi o echipă, trebuie să înveți să integrezi o multitudine de concepții într-un
corp unitar și logic, să ții cont de opiniile tuturor pe principiul „nu există păreri greșite, ci doar
diverse” și să te implici 100% pentru reușită. Atmosfera plăcută, care a stat în spatele acestor
pagini, buna coordonare și cooperare au reprezentat premisele muncii și dăruirii noastre, în
primul rând, din poziția de colegi și, mai apoi, din cea de colaboratori.
Ca echipă, ne-am coordonat foarte bine, neavând conflicte. Ne-am respectat atribuțiile
și le-am pus în practică la timp. Am muncit în echipă, adăugând și modificând aspecte ale
proiectului împreună. Așadar, fiecare membru și-a îndeplinit cu succes sarcinile.
Corolarul acestui proiect privește, în principal, atât aprofundarea și perfecționarea
cunoștințelor noastre în materie de trafic de persoane și legi în vigoare, cât și aspecte ce
depășesc granițele țării noastre, ceea ce ne permite conturarea unei opinii despre specificul
altor naționalități. În subsidiar, realizarea acestui proiect a reprezentat o modalitate de
comunicare și interacțiune pentru noi, dezvoltându-ne capacitățile de lucru în echipă și cele
organizatorice.
Acest proiect a avut un impact deosebit de important asupra noastră, demonstrându-ne
faptul că schimbul de idei este esențial și că munca în echipă poate da rezultate mult mai bune
decât munca individuală. O echipă bine construită permite fiecărui membru să se concentreze
asupra domeniului preferat, fapt ce reprezintă un avantaj considerabil din punct de vedere al
eficienței.

XLVIII
 Opinii referitoare la tematică
În urma studiului pe care l-am efectuat în vederea realizării lucrării în vedere, am
constatat faptul că infracțiunea de trafic de persoane este una dintre cele mai grave conduite
deviante, ce este cunoscută de multă vreme în istoria umanității, fiind totodată unul din actele
de violență cu cea mai mare gravitate socială. Deși de-a lungul timpului definiția infracțiunii
de trafic de persoane a îmbrăcat mai multe forme, toate prezintă o trăsătură comună:
,,recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul
sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de
forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz
de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau
de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra
alteia, în vederea exploatării’’. În general, definiția juridică implică relaționarea prin folosirea
forței de către o persoană, fără consimțământul celeilalte persoane.
Incriminările din domeniul vieții sexuale au ridicat, în timp, foarte multe probleme,
manifestând ample dezbateri și polemici aprinse. De-a lungul timpului, infracțiunile contra
libertății și integrității persoanelor au făcut obiectul multor schimbări legislative, începând cu
dreptul geto-dac, unde se aplica inclusiv pedeapsa cu moartea în caz de adulter sau omor,
continuând cu Codul Penal Carol al II-lea, Codul Penal de la 1969, și terminând cu
preocupările actuale prin care s-a încercat îmbunătățirea legislației în privința infracțiunilor
contra libertății și integrității.
Am evidențiat în această lucrare modificările survenite, atât de ordin terminologic, cât
și pe cele care vizau conținutul legal al infracțiunii, ce, de altfel, formează obiectul studiului
nostru.
De asemenea, în urma studiului efectuat, am constatat că elementul probatoriului,
caracteristic infracțiunii, trebuie să identifice mai multe împrejurări specifice, necesare
cunoașterii unui caz particular, și anume: existența raportului sexual; existența constrângerii
fizice sau psihice sau a imposibilității victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința; vârsta
persoanei vătămate, precum și raporturile care au existat între victimă și făptuitor;
participanții și contribuția lor la săvârșirea infracțiunii; consecințele infracțiunii; intenția și
motivele comiterii infracțiunii; cauzele și condițiile care au determinat săvârșirea ei; existența
condițiilor care pot agrava sau atenua răspunderea penală a făptuitorilor.
Având în vedere noțiunile de libertate și integritate, putem concluziona că persoana
este singura în drept să decidă subiectul și modalitățile relațiilor, precum și să hotărască în ce
cazuri i s-a adus un prejudiciu vieții acesteia.
În practica judiciară au fost exprimate opinii diverse în ceea ce privește anumite
aspecte semnalate de cazuistica penală în legătură cu infracțiunea de trafic de persoane,
obiecții în legătură cu unele „imperfecțiuni” ale textelor de lege, și au fost formulate
propuneri de lege ferenda în scopul remedierii acestora și îmbunătățirii legislației în domeniu.
Una din concluziile majore pe care am desprins-o cu ocazia studierii materialului
bibliografic și întocmirii actualei lucrări, vizează necesitatea îmbunătățirii activității tuturor
factorilor care contribuie la prevenirea și combaterea acestui gen de infracțiuni, și ne referim
îndeosebi la activitatea organelor competente de descoperire a infractorilor care comit aceste
delicte, la cercetarea, cu mai multă operativitate, bineînțeles în cursul unui proces echitabil și
rezonabil, a cauzelor, atât în faza de urmărire penală, cât și de judecată.
Toate elementele prezentate în cuprinsul acestei lucrări, dar și în concluzii, au avut
scopul de a evidenția importanța deosebită a reglementării infracțiunii de trafic de persoane în
cadrul procesului de prevenire și pedepsire a fenomenului infracțional.

XLIX
 Propuneri

Cât despre propunerile noastre de îmbunătățire a legii penale în ceea ce privește

infracțiunea de trafic de persoane, ca o primă propunere am considera ca săvârșirea
infracțiunii în forma sa simplă să nu mai fie pedepsită doar la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, așa cum se întâmplă în prezent, plecând de la principiul că traficul de persoane
constituie, într-adevăr, una dintre cele mai brutale atingeri în plan fizic, psihologic, dar și în
plan moral, pe care o poate îndura o persoană fără a avea vreo importanță sexul sau vârsta
acesteia.
Astfel, în momentul de față, toți indivizii care săvârșesc infracțiunea de trafic de
persoane în forma sa simplă, beneficiază de posibilitatea ca persoana vătămată să își retragă
plângerea prealabilă, iar în acest fel violatorilor nu li se mai aplică nicio pedeapsă, lucru pe
care noi îl considerăm nedrept.
Când spunem că ni se pare injust ca o persoană care a săvârșit infracțiunea de trafic de
persoane, în formă simplă, să nu mai fie pedepsită de legea penală dacă a fost retrasă
plângerea prealabilă, avem în vedere, în primul rând, încadrarea juridică a faptei care, potrivit
legii nr. 678 din 21 noiembrie 2001, este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, fiind astfel
o pedeapsă destul de corectă. Așadar, gravitatea faptei este considerată de legiuitor una
însemnată, fiind pedepsită ca atare.
În al doilea rând, considerăm că s-ar putea reduce numărul faptelor penale ce au ca
obiect infracțiunea de trafic de persoane, deoarece autorii ar reflecta mai mult asupra
posibilității săvârșirii faptei, cunoscând că nu mai există posibilitatea retragerii plângerii
prealabile. Credem că, de actuala reglementare a Codului Penal pentru infracțiunea de trafic
de persoane în formă simplă, ar putea „beneficia” cei care comit această faptă și au
posibilitatea financiară de a „repara” consecințele faptelor prin achitarea unei sume de bani
persoanei vătămate pentru ca aceasta să-și retragă plângerea prealabilă.
Cunoscându-se faptul că, în special în zonele rurale din România, cei mai mulți dintre
cetățeni trăiesc în condiții precare, iar majoritatea nu au pregătirea necesară să reflecteze
asupra pericolului social al infracțiunii și al urmărilor pe termen lung, pe care săvârșirea faptei
le poate avea asupra lor; cei care comit o astfel de faptă își pot alege victimele din rândul
acestei populații. Așadar, victimele infracțiunii de trafic de persoane, care provin din rândul
acestor categorii de oameni, din punctul nostru de vedere, sunt cele mai vulnerabile și pot fi
influențate foarte ușor pentru a-și retrage plângerea prealabilă, considerând, probabil, că prin
acceptarea și primirea din partea agresorilor a unor sume de bani sau a altor bunuri, își pot
repara prejudiciul cauzat, atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic și moral.
Astfel, prin eliminarea posibilității retragerii plângerii prealabile pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane în forma sa simplă, considerăm că, în primul rând, dreptul
persoanei de a dispune în mod liber de propriul corp nu ar mai fi atât de des încălcat, iar, în
doilea rând, nicio persoană care comite o astfel de faptă nu ar mai rămâne nepedepsită.
O a doua propunere de îmbunătățire a legii penale în ceea ce privește infracțiunea
avută in vedere, este reprezentată de înăsprirea pedepsei pentru traficanți cu până la 25 de ani
de închisoare. Considerăm că în acest mod dreptul persoanei de a dispune în mod liber de
corpul său ar fi și mai bine apărat de statul de drept și, probabil, rata infracționalității ar
cunoaște o scădere în ceea ce privește această infracțiune.
Credem că atât limita minimă, cât și cea maximă prevăzute în art. 210, parte integrantă
din Legea nr. 286/2009 din C. pen., respectiv pedeapsa cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani

L
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată, sunt relativ mici, iar
sentințele care pot fi date în astfel de cazuri nu ar fi suficiente pentru a mulțumi, în primul
rând, victimele infracțiunii, și, în doilea rând, pentru a descuraja pe viitor săvârșirea unor
astfel de fapte.
Analizând cele două propuneri de lege ferenda privitoare la infracțiunea de care ne
ocupăm, considerăm că acestea ar putea să îmbunătățească cadrul legislativ actual și ar putea
avea efecte benefice pe viitor, venind practic în sprijinul potențialelor victime ale infracțiunii
pe de o parte, iar pe de altă parte, credem că fenomenul ar cunoaște un regres și, astfel, dreptul
la libertatea și integritatea vieții ar putea fi mai bine ocrotit de legea penală.

LI
 Comisii

Coordonator
Radu-Mitrea Cornelius Andrei

Comisia de cercetare
Bărăitanu-Ralea Tudor Marian
Carauleanu Andreea Lavinia
Crăciunescu Gabriel

Comisia de redactare
Badea Laura Andreea
Bolovan Andrei Luca
Chinde Alexia Carina
Ciobanu Iulia Marilena
Ciobanu Liviu Teodor
Costache Elena Bianca
Decea Eduard Andrei
Hadarag Delia Emilia
Ivan Nicoleta Emilia
Jubleanu Andreea Maria
Lambă Tudor Ștefan
Marin Raysa Elena
Mocanu Victor Valentin
Munteanu Alexandra Elena
Nistor Elena
Ogrin Anne Maria
Vlad Anca

Comisia de corectare
Dogioiu Daria Andreea
Pavil Teodora
Pletea Crina Adina

Comisia de formatare
Barbu Daniel
Began Elisa Maria

Comisia de prezentare
Brîncuș Ana Maria
Vărzaru Radu Andrei
Voiculescu Oana Maria

LII
 Audit

Prin Audit, dorim a vă prezenta organizarea echipei pe comisii, fiecare cu atribuțiile

specifice:

1. Comisia de cercetare
Această comisie conține 3 membri și s-a ocupat cu conturarea structurii și a planului
lucrării, crearea cuprinsului, distribuirea numărului de studenți per capitol. Membrii au avut
atribuția de a căuta informațiile, a le verifica și, eventual, traduce în limba română, creând
astfel bibliografia.

2. Comisia de redactare
Cea mai numeroasă comisie, alcătuită din 17 membri, a avut rolul de a dezvolta și
exemplifica informația primită de la comisia de cercetare, după cum urmează:
• Badea Laura Andreea – Capitolul V. Impact
• Bolovan Andrei Luca – Capitolul II. Statistici
• Chinde Alexia Carina – Capitolul III. Cauzele apariției
• Ciobanu Iulia Marilena – Introducere
• Ciobanu Liviu Teodor – Capitolul IV. Victimele
• Costache Elena Bianca – Capitolul VII. Analiză comparativă cu alte state
• Decea Eduard Andrei – Capitolul I. Istoric
• Hadarag Delia Emilia – Capitolul VIII. Metode de combatere și prevenire
• Ivan Nicoleta Emilia – Capitolul VIII. Metode de combatere și prevenire
• Jubleanu Andreea Maria – Pregătirea prezentării - cadrul prezentării, organizarea și
structura prezentării
• Lambă Tudor Ștefan – Conceptul de documentare juridică - realizarea planului,
documentare, structura și realizarea lucrării
• Marin Raysa Elena – Capitolul I. Istoric
• Mocanu Victor Valentin – Capitolul II. Statistici
• Munteanu Alexandra Elena – Capitolul VII. Analiză comparativă cu alte state
• Nistor Elena – Capitolul IV. Victimele
• Ogrin Anne Maria – Capitolul VI. Legi în vigoare
• Vlad Anca – Rezumat, Argumentum, Opiniile membrilor echipei cu privire la acest
proiect, Propuneri

3. Comisia de corectare
Alcătuită din 3 membri, această comisie a avut rolul de a da un „proofread” paginilor
primite de la comisia de redactare, corectând astfel eventualele greșeli gramaticale,
dezacorduri, adăugând diacritice etc. Corectarea s-a făcut în următorul mod pentru grăbirea
procesului, dat fiind timpul scurt de a corecta: având la dispoziție toate capitolele într-un
singur document, un membru s-a apucat să corecteze de la începutul proiectului spre final, în
timp ce un altul de la finalul proiectului spre început. Al treilea membru a corectat, la final, tot
proiectul, făcând adăugiri și modificări sau reformulări.

LIII
 4. Comisia de formatare
Membrii acestei comisii s-au ocupat de partea tehnică a proiectului: au centralizat și au
structurat, într-un stil unic, materialele primite de la comisia de corectare, dând lucrării un
aspect uniform. De asemenea, au avut un rol esențial în pregătirea suportului vizual folosit de
membrii comisiei de prezentare cu ocazia susținerii lucrării.

5. Comisia de prezentare
Comisia de prezentare are rolul de a expune, într-un mod sintetic și concis, proiectul de
lege. Prin intermediul lor, mesajul nostru este propagat celor din audiență. Ei pun accentul pe
punctele esențiale ale subiectului, puncte cheie care vor deschide ochii oamenilor.

LIV
 Bibliografie

Cărți, articole, studii, cercetări juridice

Cicero-Domínguez, Salvador. Assessing the U.S.-Mexico Fight Against Human Trafficking and
Smuggling: Unintended Results of U.S. Immigration Policy. Northwestern Journal of Human Rights, vol. 4,
nr. 2, ian. 2005, p. 303.
Deaconu, Ștefan. Metodologie juridica. Curs practic pentru studenți. ed. a III-a, Ed. Hamangiu,
București, 2013, unitățile de învățare nr. 5, 6, 7, 8, 9
Le, Christina, and Cathleen Creegan. UPDATE: The Exploitation of Women and Children – A
Comparative Study of Human Trafficking Laws between the United States-Mexico and China- Vietnam.
Globalex, 2021, www.nyulawglobal.org/globalex/Human_Trafficking1.html.
Linden, Mariska van der. Traficul De Ființe Umane În Scopul Exploatării Economice : Manual Pentru
Traininguri. International Labour Office,
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_norm/@declaration/documents/instructionalmaterial/wcms_0885
07.pdf.
Shoaps, Laura. Room for Improvement: Palermo Protocol and the Trafficking Victims Protection Act.
Lewis & Clark Law Review, vol. 17, nr. 3, 2013, p. 956.
law.lclark.edu/law_reviews/lewis_and_clark_law_review/past_issues/volume_17/number_3.
Tanislav, Adina. Aspecte Teoretice Și De Practică Judiciară Privind Infracțiunea De Trafic De
Persoane. Universitatea Nicolae Titulescu București, 2009, pp. 15–19. www.univnt.ro/wp-
content/uploads/doctorat/rezumate_doctorat/Tanislav_Adina.pdf.
Wang, Yi. Anti-Human Trafficking Program in Vietnam. Trafficking in Women and Children From
Vietnam to China: Legal Framework and Government Responses. CRIN, 14 dec. 2005,
archive.crin.org/en/library/publications/anti-human-trafficking-program-vietnam-trafficking-women-and-
children-vietnam.html.
Factsheet: Understanding human trafficking and slavery. World Vision Australia, 2012,
www.worldvision.com.au/docs/default-source/buy-ethical-fact-sheets/understanding-human-trafficking-
fact-sheet.pdf.
Chawla, Sandeep, et al. Global Report on Trafficking in Persons. United Nations Global Initiative to
Fight Human Trafficking, feb. 2009, www.unodc.org/documents/Global_Report_on_TIP.pdf.
Procedura Identificării Victimelor Traficului De Persoane. Agenția Națională Împotriva Traficului de
Persoane, 2016. anitp.mai.gov.ro/ro/docs/Proiecte/ISF01/Brosura%20PIVTP.pdf.
Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018 – 2022. sgg.gov.ro/1/wp-
content/uploads/2018/10/ANEXA-1-22.pdf.
Trafficking in Persons Report. Department of State, iun. 2009, 2009-
2017.state.gov/documents/organization/123357.pdf.

Articole web
Hartmann, Micah. Causes and Effects of Human Trafficking. The Exodus Road, 15 noi. 2022,
theexodusroad.com/causes-effects-of-human-trafficking.
Kangaspunta, Kristiina. A Short History of Trafficking in Persons. Freedom From Fear Magazine, 19
mar. 2014, f3magazine.unicri.it/?p=281.
Mitran, Alina. Crimele De La Caracal, După Doi Ani. Părinții Alexandrei Măceșanu Acuză: „Trăim
Într-un Stat Corupt„ VIDEO. Adevărul, 2 aug. 2022, adevarul.ro/stiri-locale/slatina/crimele-de-la-caracal-
dupa-doi-ani-parintii-2109814.html.

LV
 Oster, Grant. The History of Human Trafficking. Hankering for History, 2012,
hankeringforhistory.com/the-history-of-human-trafficking.
Rohm, Rae. What Is the Trafficking Victims Protection Act? Dressember, 29 apr. 2021,
www.dressember.org/blog/what-is-the-trafficking-victims-protection-act.
Statista Research Department. Number of Human Trafficking Victims Worldwide 2008-2021. Statista,
5 aug. 2022, www.statista.com/statistics/459637/number-of-victims-identified-related-to-labor-trafficking-
worldwide.
Thelwell, Kim. Top 10 Solutions to Human Trafficking. The Borgen Project, 7 mai 2019,
borgenproject.org/top-10-solutions-to-human-trafficking.
4 Causes of Human Trafficking. Center for Global Impact, 15 apr. 2019,
centerforglobalimpact.org/cgi-kids/4-causes-of-human-trafficking.
Combaterea Traficului De Persoane: O Nouă Strategie Axată Pe Prevenire, Pe Destrămarea
Activităților Infracționale Și Pe Consolidarea Capacității De Acțiune a Victimelor. Comisia Europeană, 14
apr. 2021, ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_1663.
Combaterea traficului de persoane, prioritate a autorităților române. Ministerul Afacerilor Interne. 25
ian. 2022, www.mai.gov.ro/combaterea-traficului-de-persoane-prioritate-a-autoritatilor-romane.
Fact Sheet: Identifying Victims of Human Trafficking. The Administration for Children and Families,
www.acf.hhs.gov/archive/otip/fact-sheet/fact-sheet-identifying-victims-human-trafficking.
History of Human Trafficking. sexualexploitatio.weebly.com/history-of-human-trafficking.html.
Human Trafficking: A Human Rights Violation. Laboratory to Combat Human Trafficking, 16 aug.
2021, combathumantrafficking.org/blog/2018/12/10/human-trafficking-human-rights-violation.
Human Trafficking: People for Sale. United Nations Office on Drugs and Crime.
www.unodc.org/toc/en/crimes/human-trafficking.html.
Human Trafficking: Types of Abuse. FEARLESS!. fearlesshv.org/is-this-abuse/human-trafficking.html.
Mexico first country in the world to launch the "Blue Heart" campaign against human trafficking.
United Nations Office on Drugs and Crime, www.unodc.org/unodc/en/press/releases/2010/April/mexico-
launch-blue-heart-campaign-against-human-trafficking.html.
New Estimates of Human Trafficking in the World: Shocking but Not Surprising. Polaris, 14 sep. 2022,
polarisproject.org/blog/2022/09/new-estimates-of-human-trafficking-in-the-world-shocking-but-not-
surprising.
Polaris Project. Wikipedia, 29 noi. 2022, en.wikipedia.org/wiki/Polaris_Project.
Stockholm Syndrome: What It Is, Symptoms and How to Treat. Cleveland Clinic,
my.clevelandclinic.org/health/diseases/22387-stockholm-syndrome.
Trafic De Persoane. eLiberare, 21 iul. 2020, www.eliberare.com/trafic-de-persoane.
Trafic De Persoane. Wikipedia, 29 oct. 2021, ro.wikipedia.org/wiki/Trafic_de_persoane.
Understanding the Impact of Human Trafficking and Modern-Day Slavery. Human Trafficking Search,
1 sep. 2021, humantraffickingsearch.org/impact.
What Makes Someone Vulnerable to Human Trafficking? Office to Combat Trafficking in Persons –
British Columbia, 2014, www2.gov.bc.ca/gov/content/justice/criminal-justice/victims-of-crime/human-
trafficking/human-trafficking-training/module-1/vulnerabilities.
Who Are the Victims of Human Trafficking. Kristen French Child Advocacy Centre Niagara, 9 sep.
2019, www.kristenfrenchcacn.org/human-trafficking/who-are-the-victims.

Legislație
Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice publicat în
Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974

LVI
 Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei – adoptată și deschisă spre
semnare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 34/180 din decembrie 1979
Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20
noiembrie 1989
Constituția României – Titlul II. Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale Capitolul II.
Drepturile și libertățile fundamentale
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate din 2000
Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, emisă de
Parlament și publicată în Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001
Convenția Consiliului Europei Privind Acțiunea Împotriva Traficului De Persoane din 16 mai 2005
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de
instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007
Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea
și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a
Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

Jurisprudență
Decizia nr. 2248/2012 – Trafic de minori. Elemente constitutive – Înalta Curte de Casație și Justiție –
Secția Penală, Publicat în BC din 28.02.2013
Decizia nr. 718/2014 privind traficul de minori (Legea nr. 678/2001, art. 13) – Înalta Curte de Casație
și Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din 28.02.2014
Decizia nr. 929/2014 privind menținere măsură de arestare preventivă – Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din 14.03.2014
Decizia nr. 1095/2014 – traficul de persoane (Legea nr. 678/2001, art. 12) – Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din 27.03.2014
Decizia nr. 1266/2014 – inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui
asemenea grup (Legea nr. 39/2003, art. 7) – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, Publicat în
ÎCCJ din 10.04.2014
Decizie nr. 1429/2014 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din
24.04.2014
Sentința penală nr. 17/2016 Infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1), art. 13
alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 – Tribunalul Călărași, Publicat în portal.just.ro din 17.03.2016
Sentința penală nr. 29/2016 Tentativa la viol. Agresiune sexuala – Tribunalul Covasna, Publicat în
portal.just.ro din 03.11.2016
Sentința penală nr. 18/2017 Cameră preliminară – invocarea nulității proceselor-verbale de redare a
convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate. Respingerea cererii de excludere a mijloacelor de
probă în contextul Deciziei CCR 51/2016 – Tribunalul Iași, Publicat în portal.just.ro din 15.02.2017
Decizia nr. 214/2017 – traficul de persoane (Legea nr. 678/2001, art. 12) – Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din 01.03.2017
Decizia nr. 102/RC/2017 – traficul de persoane (Legea nr. 678/2001, art. 12) – Înalta Curte de Casație
și Justiție – Secția Penală, Publicat în ÎCCJ din 08.03.2017
Sentința penală nr. 2/2017 Constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane –
Tribunalul Botoșani, Publicat în portal.just.ro din 18.10.2017

LVII