CZU: 343.211:343.988:341.231.

14
MECANISME NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE DE PROTECȚIE A VICTIMELOR
INFRACȚIUNILOR

Petru VÎRLAN,
magistru în drept, lector universitar
Director adjunct al Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești

Crime is a stigma of human society and by committing crimes we will always have victims of them. Recently, due to the
multitude of crimes committed, there has been a constant concern of international and national bodies to ensure the protection
of victims of crime and to compensate financially the persons against whom a crime has been committed or their property.
There has been concern not only about the protection of victims of crime and their material compensation, but also about the
prevention of violence through the development of normative acts that provide various working tools, procedures in the field
of preventing and combating crime.

Criminalitatea reprezintă un stigmat al societăți umane și prin comiterea de infracțiuni vom avea
mereu și victime ale acestora. În ultima perioadă, datorită multitudinii de infracțiuni săvârșite a existat o
permanentă preocupare a organismelor internaționale și naționale pentru a asigura o protecție victimelor
infracțiunii cât și de a compensa financiar persoanele asupra cărora a fost săvârșite o infracțiune sau a
bunurilor acestora. Preocuparea a existat nu numai cu privire la protecția victimelor infracțiunilor și
compensarea materială a acestora cât și cu privire la prevenirea violenței prin elaborarea unor acte
normative care să asigure diferite instrumente de lucru, proceduri în domeniul prevenirii și combaterii
infracțiunilor.
Pentru o înțelegere clara estre necesar să studiem noțiune de victimă care în legislația Republicii
Moldova o regăsim în Lege cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor Nr. 137 din 29-07-2016
care în art.1 alin (3) ne definește astfel În sensul prezentei legi, termenul „victimă a infracțiunii”
semnifică persoana fizică vătămată, mental sau fizic, care înregistrează o suferință emoțională sau o
pierdere materială, cauzată direct prin infracțiune, conform Codului penal, precum și soțul, copiii și
persoanele aflate la întreținerea persoanei decedate în cazul serviciilor de suport prevăzute la art. 2 alin.
(5) lit. b) și d) prezenta lege[1].
Noțiune de victimă o regăsim și în alte acte normative în special Codul Penal al RM și alte legi
organice, Hotărâri de Guvern, în legislația procesual penală nu folosește, și prin urmare nici nu definește,
noțiunea de victimă a infracțiunii ci utilizează noțiunea de parte vătămată prin infracțiune, persoană care
în procesul penal capătă calitatea de parte vătămată sau parte civilă. Potrivit art.23 al Codului de
procedură penală regăsi în alin.(2) Victima unei fapte care constituie componentă de infracțiune este

198
în drept să ceară, în condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal
în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale. [2]
În alineatul 1 al art. 59 din Codul de procedură penală este definită Parte vătămată este considerată
persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material,
recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu
prin infracțiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său. Codul de procedură penală acordă
persoanei vătămate care participă în procesul penal, adică părții vătămate, precum și persoanei vătămate
care se constituie parte civilă în procesul penal, numeroase drepturi și obligații în funcție de calitatea în
care participă în procesul penal însă persoana vătămată prin infracțiune care nu participă în procesul
penal nu beneficiază de prea multe drepturi.
Astfel a apărut necesitatea luării unor măsuri speciale pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor care reglementează măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile
pe care le au, precum și măsuri de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație
financiară de către stat.
La nivel internațional și regional avem o serie de acte care reglementează și vin cu recomandări
către state astfel un act cu titlu obligatoriu la nivelul Uniunii Europene este Directiva Parlamentului
Uniunii Europene și a Consiliului UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind
drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI
a Consiliului[3] acest act vedem din denumire că vine să înlocuiască Deciziei-cadru 2001/220/JAI a
Consiliului care era incomplete și nu reglementa conform noilor standarde impuse de UE protecția
victimei. Acest act vine ca urmare a Rezoluției Consiliului Europe din 10 iunie 2011 privind o foaie de
parcurs pentru consolidarea drepturilor și a protecției victimelor, în special în cadrul procedurilor
penale[4] care a stabilit liniile directoare și mecanismele minime de care trebuie să dispună statele
membre pentru a proteja victimele infracțiunilor.
Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței
împotriva femeilor a invitat statele membre să îmbunătățească legislațiile și politicile naționale de
combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și să ia măsuri pentru a aborda cauzele
violenței împotriva femeilor, nu în ultimul rând prin utilizarea de măsuri preventive, și a invitat, de
asemenea, Uniunea să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței.
În rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și la structura unui nou cadru al politicii
UE de combatere a violenței împotriva femeilor, Parlamentul European a propus o strategie de combatere
a violenței împotriva femeilor, a violenței domestice și a mutilării genitale a femeilor care să stea la baza
viitoarelor instrumente legislative în materie de drept penal pentru combaterea violenței bazate pe gen,
199
inclusiv un cadru de combatere a violenței împotriva femeilor (politică, prevenire, protecție, urmărire în
justiție, măsuri concrete și parteneriat), urmat de un plan de acțiune al Uniunii. Reglementările
internaționale din acest domeniu includ Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) [5] adoptată la 18 decembrie 1979,
recomandările și deciziile Comitetului CEDAW și Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice adoptată la 7 aprilie 2011[6].
Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind
ordinul european de protecție stabilește un mecanism pentru recunoașterea reciprocă de către statele
membre a măsurilor de protecție[7] în domeniul criminalității. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și
protejarea victimelor acestuia[8] și Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor
și a pornografiei infantile [9]abordează, printre altele, nevoile specifice ale categoriilor speciale de
victime ale traficului de persoane, ale abuzului sexual asupra copiilor, precum și ale exploatării sexuale
și pornografiei infantile.
Astfel aceste acte au formulat principale principii ale protecției victimei infracțiunii care au fost
preluate și de Republica Moldova la adoptarea Legii cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor și
care sunt următoarele:
(- principiul legalității, întrucât toate activitățile de prevenire și combatere a violenței trebuie să se
facă în concordanță cu legea fundamentală, Codul penal și alte legi speciale, precum și documentele
internaționale la care Republica Moldova este parte;
- principiul respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că victimele
criminalității trebuie să fie tratate cu respect, atenție și profesionalism, fără a fi discriminate în vre-un
fel pe baza oricărui motiv cum ar fi: rasa, culoarea, originea etnică sau socială, trăsăturile genetice,
apartenența la o minoritate națională, vârsta, genul, identitatea de gen, limba, religia sau credința, etc.;
- principiul intervenției imediate și al celerității în instrumentarea cauzelor în vederea protejării
victimelor aflate în anumite situații de risc, precum și adaptarea intervenției la nevoile acestora. Spre
exemplu in cazul protecției victimelor violenței în familie și emiterea ordonatei de protecție în temeni
de 24 ore;
- principiul subsidiarității[10] care atunci când victima unei infracțiuni nu-și mai poate asigura
nevoile sociale integral, trebuie să intervină alte organisme ale autorităților centrale sau locale în mod
complementar.

200
- principiul abordării integrate ce presupune o coordonare și cooperare între toate instituțiile
implicate în domeniul prevenirii, monitorizării[11], combaterii și sancționării prin instrumente penale
pentru persoanele care au fost victimele criminalității.
Reglementările internaționale dar si cele indicate în Legea cu privire la reabilitarea victimelor
infracțiunilor propune o serie de mecanisme de protecție si reabilitate a victimei care le vom analiza
după cum urmează:
- Consilierea psihologică. Măsura de protecție constând în consilierea psihologică a victimelor
infracțiunilor este reglementată în articolele 8-10 din Legea cu privire la reabilitarea victimelor
infracțiunilor potrivit cărora organele de urmărire penală au obligația de a informa victimele cu privire
la serviciile și organizațiile care asigură consilierea psihologică sau orice altă formă de asistență a
victimei în funcție de necesitățile acesteia. Asistența psihologică este pusă în seama autorităților publice
locale sau de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale. condiționat dreptul victimei de a beneficia
de măsurile de protecție, de sesizarea organelor de urmărire penală despre săvârșirea infracțiunii.
- Asistenta juridică gratuită. Conform art. 11 din Legea nr. 137 din 29-07-2016 măsura de protecție
constând în asistenta juridică gratuită se acordă victimelor infracțiunilor care fac parte din următoarele
categorii:
a) este o persoană asupra căreia a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat și
omor deosebit de grav , o infracțiune de vătămare corporală gravă , o infracțiune intenționată care a avut
ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracțiune de viol, de act sexual cu un minor și de
perversiune sexuală ;
b) este soțul, copilul sau persoana aflată în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea
infracțiunilor prevăzute în capitolele II–IV din Codul penal, în cazul în care nu dispun de mijloace
bănești pentru a plăti serviciile unui avocat, pot beneficia de asistență juridică garantată de stat atât în
cadrul procesului penal, cit și în afara acestuia. O altă condiție este ca infracțiunea să fi fost săvârșită pe
teritoriul RM sau în cazul în care infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului RM, victima să fie
cetățean al republicii Moldova sau străin care locuiește legal în republica Moldova și procesul penal să
se desfășoare în Moldova.
- Măsuri de informare. Cu privire la măsura de protecție constând în Consilierea informațională a
victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile lor procesuale, această măsură se materializează în
obligația pe care o are organul de urmărire penală de a aduce la cunoștința victimei unei infracțiuni a
drepturilor care îi revin în procesul penal în funcție de calitatea în care participă în procesul penal[12].
Acesta măsură prevede că Colaboratorul organului de constatare la care se adresează victima pentru a

201
face plângerea privind infracțiunea săvârșită, ofițerul de urmărire penală și procurorul care
instrumentează cazul au obligația de a aduce la cunoștință victimei infracțiunii, în scris sau într-o altă
formă accesibilă dacă o cer condițiile speciale ale victimei, informația privind:
a) serviciile de suport de care poate beneficia victima, subiecții care acordă aceste servicii și condițiile
generale de acordare a acestora;
b) organul de urmărire penală la care poate depune plângerea privind infracțiunea săvârșită împotriva
sa;
c) drepturile procesuale de care beneficiază în calitate de parte la procesul penal, conform Codului de
procedură penală și Codului de executare;
d) măsurile de protecție disponibile, conform prevederilor Codului de procedură penală și ale Legii nr.
105-XVI din 16 mai 2008 cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul penal, precum
și informația cu privire la condițiile și procedura de aplicare a acestor măsuri;
- Compensații financiare. Măsura de protecție constând în acordarea de către stat a compensațiilor
financiare victimelor unor infracțiuni vizează doar anumite categorii de victime și anume, aceleași
categorii de victime pentru care se acordă și asistență juridică gratuită dacă infracțiunea a fost comisă
pe teritoriul Republicii Moldova și victima este cetățean moldovean sau străin care locuiește legal în
RM. Legea cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor în art. 12 și 20 precizează amănunțit
condițiile în care se acordă victimelor compensații financiare, și doar pentru anumite tipuri de infracțiuni
cum ar art. 145 (omor intenționat), art. 146 (omor săvârșit în stare de afect), art. 149 (lipsirea de viață
din imprudență), art. 151 alin. (4) (vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății
soldată cu decesul persoanei), art. 158 (traficul de organe, țesuturi și celule umane), art. 164 alin. (3) lit.
b) (răpirea unei persoane care a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a
sănătății ori decesul acesteia), art. 165 (traficul de ființe umane), art. 166 alin. (3) (privațiunea ilegală
de libertate), art. 1661 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia și condițiile similare
sclaviei), art. 168 (munca forțată, în cazul în care infracțiunea este săvârșită asupra unui minor), art.
171–175 (infracțiuni privind viața sexuală), art. 2011 (violenta în familie), art. 206 (traficul de copii),
art. 2081 (pornografia infantilă), art. 2082 (recurgerea la prostituția practicată de un copil).
De asemenea legea, stabilește și categoriile de prejudicii suferite prin săvârșirea infracțiunii pentru
care se acordă victimei compensație financiară, și anume:
- cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;
- prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a
bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;

202
- câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;
- cheltuielile de înmormântare;
- întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii.
Cererea de compensație financiară trebuie depusă în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a
actului de constatare a săvârșirii infracțiuni, aceasta se depune la Comisia interdepartamentală pentru
compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracțiune (în continuare – Comisie)
este constituită din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Justiției, un reprezentant al
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și un reprezentant al Ministerului Finanțelor.
Decizia Comisiei, în termen de 2 zile lucrătoare de la adoptare, se transmite ministrului justiției și,
în temeiul acesteia, ministrul dispune, prin ordin, acordarea sau neacordarea compensației financiare.
Ministrul justiției poate respinge decizia Comisiei dacă constată că aceasta contravine prevederilor
legale, cu adoptarea, în acest caz, a unei decizii proprii asupra cererii privind acordarea compensației
financiare. Ordinul ministrului justiției privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului
cauzat prin infracțiune poate fi contestat în instanța de contencios administrativ. Cuantumul
compensației este achitat din contul bugetului de stat în mărime de 70% din suma prejudiciului calculat
conform art. 15, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie, prognozate pentru anul în care
victima a formulat cererea de compensație financiară.
Această lege este destul de rigidă și mecanismul de reparare a prejudicialului este foarte formalist
de acei foarte puține sunt cazurile care victimele [13] apelează la repararea prejudiciului, de asemenea
despre acest mecanism nu cunosc nici chiar unii actori care au obligații de a informa victima despre
masurile de protecție.
În acest sens este important de studiat și proiectul Cu privire la aprobarea Conceptului privind
Mecanismul național de referire pentru protecția și asistența victimelor infracțiunilor pentru anii 2020-
2030 și a Planului de acțiuni pe anii 2020-2022 acest concept este ambițios si vine cu un mecanism mult
mai clar care a fost elaborat în scopul realizării Legii nr. 137/2016 cu privire la reabilitarea victimelor
infracțiunilor . Legea dată a proclamat dreptul victimelor unui șir de infracțiuni, precum traficul de ființe
umane, violența în familie, tortura, infracțiunile privind viața sexuală etc., la asistența și suportul statului
în scopul recuperării fizice, psihologice și sociale1 și a stabilit că MMPS este responsabil pentru
elaborarea și promovarea politicii în sfera dată, precum și obligațiile acestui minister de a participa la
realizarea ei. De asemenea, remarcăm faptul că, conform art. 3, alin. (2) al legii prenotate, MMPS asigură
implementarea prevederilor Legii nr. 137/2016 în cooperare cu Ministerul Justiției, Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul Finanțelor, Procuratura Generală, Consiliul National pentru Asistenta

203
Juridică Garantată de Stat, subdiviziunile teritoriale de asistență socială, alte autorități ale administrației
publice centrale și locale, precum și în cooperare cu reprezentanți ai societăți civile.
Principale obiective ale acestui concept sunt:
1) adaptarea modelului existent de colaborare intersectorială în raport cu victimele traficului de ființe
umane la noile nevoi în schimbare ale victimelor traficului de ființe umane și nevoile victimelor altor
categorii de infracțiuni;
2) asigurarea integrării/unificării într-un sistem unic a politicii de stat și serviciilor pentru victimele
diferitor infracțiuni la toate nivelurile.
Adițional, Conceptul MNRV are menirea de a asigura legătura politicii de stat față de victime cu politica
de stat în domeniul drepturilor omului, precum și cu mecanismele interne și externe de monitorizare a
respectării drepturilor omului (integrarea politicii sociale și a politicii în domeniul drepturilor omului).
Aceste obiective care pot fi materializate prin:
- includerea victimelor infracțiunilor în numărul beneficiarilor sistemului de asistență socială, ceea
ce reclamă revizuirea întregii baze normative din acest domeniu, crearea unor noi tipuri de servicii,
inclusiv social-psihologice;
- - îndeplinirea de către MMPS a funcției de coordonare a cooperării interdepartamentale și
intersectoriale, ceea ce presupune asumarea de către ministerul respectiv a unor soluții manageriale,
obligatorii pentru executare și de către alte ministere și solicită eforturi considerabile pentru
implementarea în practică;
- reglementarea legală a colaborării interdepartamentale și intersectoriale – stabilirea procedurilor
comune, obligatorii pentru executare de către toți participanții cooperării, inclusiv a celor care nu sunt
subordonați MMPS;
- identificarea victimelor în afara cadrului procesului penal, ca beneficiari ai asistenței sociale și
altor tipuri de servicii publice cu implementarea principiului ghișeului unic;
- educarea cadrelor în spiritul respectării drepturilor omului;
Astfel se propune de a dezvolta, prin aprobarea Conceptului și implementarea în practică a măsurilor
prevăzute de proiectul Conceptului, care a fost elaborat în urma colaborării intersectoriale în raport cu
victimele, excluzând unele probleme existente în funcționarea lui și adaptând acest model la nevoile
altor categorii de victime ale infracțiunilor, prevăzute în Legea nr. 137/2016.

Referințe:

204
1. Legea cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor Nr. 137 din 29-07-2016 Publicat : 09-09-2016 în Monitorul
Oficial Nr. 293-305 art. 618
2. Codul de procedură penală Nr. 122 din 14-03-2003 Publicat : 05-11-2013 în Monitorul Oficial Nr. 248-251 art.
699
3. Directiva Parlamentului Uniunii Europene și a Consiliului UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme
minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a
Consiliului
4. Rezoluției Consiliului Europe din 10 iunie 2011 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor și a
protecției victimelor, în special în cadrul procedurilor penale
5. Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei
(CEDAW) adoptată la 18 decembrie 1979
6. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței
domestice adoptată la 7 aprilie 2011
7. Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european
de protecție stabilește un mecanism pentru recunoașterea reciprocă de către statele membre a măsurilor de protecție în
domeniul criminalității.
8. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia
9. Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea
abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile
10. https://eurlex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.L_.2012.315.01.0057.01.RON
&toc=OJ%3AL%3A2012%3A315%3ATOC
11. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/243183
12. SĂNDULESCU, N. Aspecte esențiale ale legii privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor, Revista "Dreptul", nr. 9/2005, p. 18.
13. VOINEA, Gh.Protecția victimelor infracțiunilor, Revista "Dreptul", nr. 8/2005, p. 150.
14. Proiectul Conceptului privind Mecanismul național de referire pentru protecția și asistența victimelor infracțiunilor
pentru anii 2020-2030 și a Planului de acțiuni pe anii 2020-2022
15. https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/proiectul_321_0.pdf

205