DREPT PENAL INTERNAȚIONAL

Suport curs an IV licență, Modul H, 2022-2023

1. Introducere în studiul dreptului penal internațional;

2. Extrădarea – principala modalitate de asistență judiciară internațională în combaterea
criminalității
3. Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene – Mandatul european de arestare
4. Asistența judiciară internațională în materie penală
5. Ordinul european de anchetă
6. Recunoașterea și executarea hotărârilor represive europene
7. Recunoașterea și executarea hotărârilor de condamnare din UE (închisoare, amendă,
probațiune)
8. Transferul persoanelor condamnate

Introducere în studiul dreptului penal internațional

§1. Dreptul penal internațional ca ramură de drept

Apărut la confluența dintre dreptul penal și cel procesual penal naționale, pe de o parte, și
dreptul internațional public, pe de altă parte, dreptul penal internațional Xnde să devină o
sub-ramură de drept disXnctă.
La această oră se exprimă în doctrină (în special cea română și franceză) opinia majoritară
potrivit căreia dreptul internațional penal ar cuprinde reglementările legale cu referire la
combaterea celor mai grave infracțiuni la nivel internațional (genocidul, crimele de război,
crimele împotriva umanității și agresiunea), inclusiv reglementarea insXtuțiilor chemate să
aplice legea penală în cazul săvârșirii unor as\el de crime (instanțele penale internaționale),
în Xmp ce dreptul penal internațional ar avea ca obiect de studiu reglementările interne cu
elemente de extraneitate: extrădarea, asistența judiciară în materie penală, transferul de
proceduri în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor penale străine,
transferarea persoanelor condamnate în alte state, supravegherea persoanelor condamnate
sau liberate condiționat, inclusiv reglementările internaționale în această materie (convenții,
legislația UE).
Cu alte cuvinte, dreptul penal internațional vizează aspectele internaționale ale dreptului
penal statal (drept penal și procesual penal cu aspecte de extraneitate), iar dreptul
internațional penal vizează aspectele penale ale dreptului internațional.
Îndeosebi în doctrina nord-americană nu se face însă disXncție între dreptul internațional
penal și cel penal internațional, considerându-se ca obiect de studiu pentru dreptul penal
internațional atât măsurile de prevenire și combatere a infracțiunilor săvârșite în două sau mai
multe state (infracțiunile transfrontaliere) sau numai într-un singur stat, atunci când
infractorul sau infractorii se sustrag de la urmărirea penală ori executarea unei pedepse prin
refugierea în jurisdicția unui alt stat, cât și infracțiunile deosebit de grave săvârșite la nivel
internațional, indiferent că implică sau nu un element de extraneitate.
Mai mult, se consideră că toate convențiile internaționale în materie penală sunt influențate
de reglementările penale interne (principiile de drept penal) ale statelor membre la o
convenție, iar la rândul ei convenția ajunge să influențeze reglementările interne pentru
armonizarea acestora cu principiile universal acceptate înscrise în convenție.
Nedorind să intrăm în polemica aplicabilității principiului universalității în mod absolut sau
doar limitaXv, vom studia în cadrul acestei materii exclusiv formele de cooperare a statelor în

1
materie penală, bazată pe reglementările interne române, dar și pe convențiile internaționale
raXficate de România (îndeosebi la nivelul Consiliului Europei și al Uniunii Europene), acestea
făcând parte și ele din dreptul intern, potrivit art. 11 alin. 2 din ConsXtuție.

§2. Cooperarea statelor europene în lupta împotriva criminalității

1. Cooperarea statelor membre ale Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea
criminalității
Încă de la crearea sa, Consiliul Europei a inclus printre obiecXvele sale necesitatea salvgardării
și respectării permanente a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului împotriva
faptelor periculoase pentru aceste valori.
Crearea Consiliului Europei în 1949 (azi numărând 46 de state după eliminarea Rusiei, dintre
care 27 membre ale UE, alte 6 state fiind observatori, după eliminarea Belarus din listă) și
adoptarea a numeroase convenții internaționale care dovedesc strânsa cooperare dintre
statele membre nu au împiedicat, din păcate, evoluția îngrijorătoare a criminalității, în special
sub forma crimei organizate transfrontaliere vizând traficul ilicit de stupefiante, traficul de
arme și de persoane și alte forme de criminalitate organizată.
De al\el, în domeniul combaterii în comun a criminalității și în realizarea de către fiecare din
statele membre a unei jusXții penale corespunzătoare idealurilor și principiilor înscrise în
Statutul Consiliului Europei, cooperarea statelor membre s-a manifestat prin adoptarea unui
mare număr de convenții europene privind reprimarea unor categorii de infracțiuni, precum
și prin ajutorul pe care statele membre se obligă să și-l acorde reciproc pentru realizarea
jusXției penale.
S-a creat în felul acesta o adevărată legislație penală europeană, un drept penal european,
care completează în mod necesar sistemele de drept naționale ale statelor semnatare ale
convențiilor și care se completează, la rândul său, cu convențiile adoptate în materie de
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
Din analiza conținutului convențiilor adoptate de Consiliul Europei în materie penală se
constată existența a două forme de cooperare a statelor membre în lupta împotriva
criminalității.
Una dintre aceste forme constă în conlucrarea statelor la elaborarea unor instrumente juridice
internaționale pentru reprimarea în mod unitar a unor categorii de infracțiuni, după aceleași
principii de drept penal și de poliXcă penală. Statele semnatare se obligă să aplice aceste
convenții nemijlocit, adică așa cum sunt, sau prin introducerea în legislația proprie a
dispozițiilor acestora, în toate cazurile acționând singure, fără ajutorul altor state.
A doua formă de cooperare constă în ajutorul sau asistența juridică și judiciară în materie
penală pe care statele și-o acordă reciproc pentru înfăptuirea sau înfăptuirea în cele mai bune
condiții a jusXției penale de către fiecare stat în parte.
Și această formă de cooperare se realizează prin adoptarea de către statele membre ale
Consiliului Europei a unor convenții, care însă nu se referă la incriminarea și pedepsirea
anumitor categorii de infracțiuni, ci la diferite modalități de asistență juridică și judiciară pe
care statele semnatare se obligă să și le acorde reciproc în vederea prinderii, judecării,
condamnării și supunerii la executarea pedepsei sau a altor sancțiuni de drept penal a
persoanelor care au încălcat legea penală.
Deși amândouă conduc la cooperarea mai eficientă a statelor membre ale Consiliului Europei
în lupta împotriva criminalității, cele două forme de cooperare se deosebesc între ele.
În cadrul primei forme, statele colaborează la adoptarea unor convenții pentru reprimarea
unor categorii de infracțiuni, după reguli comune, în Xmp ce, în cadrul celei de a doua, își

2
acordă reciproc asistență juridică și judiciară, pe baza unor convenții internaționale, pentru a
realiza fiecare, în mod corect și complet, jusXția penală prin aplicarea legilor penale interne și
a convențiilor internaționale menționate.
În prezentul curs ne propunem să analizăm tocmai modul cum se realizează asistența juridică
și judiciară penală între statele membre ale Consiliului Europei, felurile acestei asistențe și
condițiile în care poate fi acordată, potrivit convențiilor internaționale încheiate în acest scop.
Unele forme de asistență au valoare de principii, fiind regăsite, idenXc sau asemănător, în
convențiile internaționale din domeniu încheiate pe alte conXnente.
Cu toate acestea, considerăm că nu este lipsită de interes o scurtă prezentare a unora dintre
convențiile internaționale adoptate de statele membre ale Consiliului Europei ca formă de
cooperare în lupta împotriva criminalității.
Pe de o parte, asistența juridică internațională se acordă în vederea aplicării nu numai a
dreptului penal intern, dar și a acestor convenții, iar pe de altă parte acestea din urmă cuprind,
așa cum se va vedea, și unele dispoziții referitoare la asistența judiciară internațională.

§3. Convenții internaționale pentru combaterea criminalității

AcXvitatea Consiliului Europei, ca inspirator al unei legislații europene, s-a manifestat și în
adoptarea unor convenții privitoare la combaterea în comun a criminalității - în manifestările
contemporane specifice ale acesteia - în scopul apărării drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, cum ar fi:
1. Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, deschisă semnării statelor membre
ale Consiliului Europei la Strasbourg la 27 ianuarie 1977 și intrată în vigoare la 4 august 1978.
România a raXficat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului prin Legea nr. 19 din
28 februarie 1997.1 Convenția enumeră în arXcolul 1 lit. a) – f) infracțiunile pe care părțile se
angajează să nu le considere ca infracțiuni poliXce sau conexe la o as\el de infracțiune ori ca
infracțiuni inspirate de scopuri poliXce pentru care să se refuze extrădarea autorilor lor. Este
vorba despre infracțiuni de o gravitate deosebită cum sunt deturnările de avioane, răpirea,
luarea de ostaXci, infracțiuni săvârșite prin folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc
automate ori scrisori sau colete-bombă, în măsura în care prezintă pericol pentru persoane.
Părțile pot considera că au acest caracter și alte acte de violență gravă îndreptate contra vieții,
integrității corporale sau libertății persoanelor. România a elaborat Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea și combaterea faptelor de terorism.
Protocolul adițional pentru amendarea Convenției privind reprimarea terorismului a fost
deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care sunt părți la Convenție la
Strasbourg, în 15.05.2003. România a fost printre semnatari încă de la început și a raXficat
convenția prin Legea nr. 366/2004 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din
7.10.2004).
Trebuie menționată în context și Convenția asupra prevenirii terorismului, deschisă semnării
statelor membre ale Consiliului Europei la Varșovia la 16 mai 2005 și intrată în vigoare (după
6 raXficări) la 1 iunie 2007. România a fost printre semnatari încă de la început și a raXficat
convenția prin Legea nr. 411/2006.2 Această convenție are un act adițional, deschis spre
semnare la Riga la 22.10.2015 , intrat în vigoare la 01.07.2017 și semnat de România la
11.03.2016, încă neraXficat (până la 20.02.2023).

1
Legea nr. 19/1997 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 34 din 4 marIe 1997.
2
Legea nr. 411/2006 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 949 din 24.11.2006.

3
2. Convenția europeană privind imprescripXbilitatea crimelor împotriva umanității și a
crimelor de război, deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei la Strasbourg,
la 25 ianuarie 1974, intrată în vigoare după 3 raXficări, la 27 iunie 2003. România a raXficat
Convenția prin Ordonanța Guvernului nr. 91 din 30 august 1999.3
În arXcolul 1 sunt enumerate infracțiunile pentru care statele contractante se angajează să
prevadă prin lege imprescripXbilitatea răspunderii penale și a executării pedepsei și anume:
1) crimele împotriva umanității prevăzute în Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei
de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de către Adunarea generală a ONU;
2. a) infracțiunile prevăzute în arXcolul 50 din Convenția de la Geneva din 1949 pentru
ameliorarea situației răniților și bolnavilor din forțele armate de pe câmpul de luptă, în
arXcolul 51 din Convenția de la Geneva din 1949 pentru ameliorarea situației răniților,
bolnavilor și naufragiaților forțelor armate, în arXcolul 130 din Convenția de la Geneva din
1949 privind tratamentul prizonierilor de război și în arXcolul 147 din Convenția de la Geneva
din 1949 privind protecția persoanelor civile în Xmp de război;
b) orice încălcări similare ale legilor războiului în vigoare la momentul intrării în vigoare a
Convenției și a cutumelor de război existente în acel moment, care nu au fost prevăzute de
dispozițiile mai sus menționate ale Convențiilor de la Geneva, atunci când infracțiunea în speță
este considerată deosebit de gravă, fie din cauza elementelor sale materiale și intenționale,
fie din cauza înXnderii consecințelor sale previzibile;
3. orice altă infracțiune la legi și cutume din dreptul internațional, așa cum se va stabili în viitor
și pe care statul contractant interesat le consideră, printr-o declarație făcută conform
arXcolului 6, ca fiind de natură analoagă celor prevăzute la punctul 1 sau 2 din acest arXcol.
3. Convenția penală privind corupția, deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului
Europei și statelor nemembre care au parXcipat la elaborarea sa, la Strasbourg, la 27 ianuarie
1999, urmând să intre în vigoare după 3 luni de la raXficarea ei de către 14 state, ceea ce s-a
întâmplat la 1 iulie 2002. România a raXficat Convenția prin Legea nr. 27 din 16 ianuarie 2002.4
Convenția, după unele precizări terminologice (Capitolul I), prevede, în Capitolul II, măsuri ce
trebuie luate la nivel național privind: corupția acXvă a agenților publici naționali, corupția
pasivă a agenților publici naționali, corupția membrilor adunărilor publice naționale, corupția
agenților publici străini, corupția membrilor adunărilor publice străine, corupția acXvă în
sectorul privat, corupția pasivă în sectorul privat, corupția funcționarilor internaționali,
corupția membrilor adunărilor parlamentare internaționale, corupția judecătorilor și a
agenților curților internaționale, traficul de influență, „spălarea” produselor obținute din
infracțiunile de corupție, infracțiunile contabile, actele de parXcipare, dispoziții privitoare la
imunitatea de jurisdicție, la competența legislaXvă a statelor membre în materie, la
responsabilitatea persoanelor juridice, la sancțiuni și măsuri aplicabile, la autoritățile
specializate, la cooperarea între autorități naționale, la protecția colaboratorilor jusXției și a
martorilor, la măsuri ce vizează facilitarea strângerii probelor și confiscarea produselor
infracțiunii. În Capitolul III se prevede că urmărirea punerii în aplicare a Convenției se asigură
de către Grupul Statelor Împotriva Corupției (GRECO), insXtuție creată în acest scop de

3
Ordonanța Guvernului României nr. 91/1999 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999 și a fost aprobată prin Legea nr. 68 din 20 aprilie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 4 mai 2000.
4
Legea nr. 27/2002 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
65 din 30 ianuarie 2002.

4
Comitetul miniștrilor Consiliului Europei în 1998.5 În Capitolul IV, inXtulat „Cooperarea
internațională”, sunt cuprinse dispoziții privind principiile generale și măsurile care se aplică
pentru cooperarea internațională, privitoare la asistența judiciară, la extrădare, la furnizarea
de informații, la autoritatea centrală desemnată cu aplicarea cooperării internaționale
împotriva corupției, la corespondența directă dintre autoritățile centrale și altele.
Protocolul adițional la Convenția penală privind corupția, deschis spre semnare statelor
membre ale Consiliului Europei și statelor nemembre care au parXcipat la elaborarea sa, la
Strasbourg, a fost adoptat la 15 mai 2003 și a intrat în vigoare după raXficarea sa de către 5
state, ceea ce s-a întâmplat la 1 februarie 2005. România a raXficat Protocolul adițional la
Convenția penală privind corupția prin Legea nr. 260 din 16 iunie 2004.6
Protocolul include prevederi referitoare la corupția acXvă și pasivă a arbitrilor interni sau
internaționali, precum și a juraților naționali sau străini.
4. Convenția referitoare la „spălarea”, depistarea, reținerea și confiscarea produselor
infracțiunilor, deschisă la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 semnării statelor membre ale
Consiliului Europei și statelor nemembre care au parXcipat la elaborarea sa și intrată în vigoare
la 1 septembrie 1993. România a raXficat Convenția prin Legea nr. 263 din 15 mai 2002.7
Convenția, după unele precizări de ordin terminologic (Capitolul I), prevede, în Capitolul II,
măsurile la nivel național pe care statele parXcipante urmează să le ia în vederea realizării
obiecXvului propus: măsuri de confiscare, măsuri de invesXgare și măsuri provizorii, stabilirea
de competențe și folosirea de tehnici speciale de invesXgare, asigurarea dreptului de recurs
persoanelor afectate de măsurile prevăzute. Convenția enumeră faptele care ar putea fi
incriminate ca infracțiuni de „spălare” a banilor și condițiile incriminării.
În Capitolul III, inXtulat „Cooperarea internațională”, sunt prevăzute reguli referitoare la
principii generale și măsuri de cooperare internațională, la asistența reciprocă între state în
faza cercetării penale, la măsurile provizorii, la obligația de confiscare, la executarea confiscării
și la bunurile confiscate, la privarea de libertate, la refuzul și amânarea cooperării, reguli
privind noXficarea și protecția drepturilor terților, la recunoașterea hotărârilor străine, la
reguli de procedură și alte reguli generale.
În Legea nr. 263/2002 pentru raXficarea Convenției se fac, în temeiul prevederilor acesteia,
unele declarații privind aplicarea ei.8

5
Vezi Ordonanța Guvernului României nr. 46 din 19 august 1999 pentru aprobarea parIcipării României la Grupul
de State Împotriva Corupției (GRECO), insItuit prin Rezoluția Consiliului Europei nr. (99)5 din 1 mai 1999,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 24 august 1999. În aplicarea Convenției europene, Parlamentul
României a adoptat Legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție nr. 78 din 8 mai
2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
6
Legea nr. 260/2004 a fost publicată, împreună cu textul Protocolului adițional la Convenția penală a Consiliului
Europei privind corupția, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 7 iulie 2004.
7
Legea nr. 263/2002 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 353 din 28 mai 2002.
8
În România a fost adoptată Legea nr. 21 din 18 ianuarie 1999 pentru prevenirea și sancționarea „spălării”
banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, înlocuită prin Legea nr.
656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru insItuirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 904 din 12 decembrie 2002, înlocuită și aceasta, la rândul ei, prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și
combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normaIve, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019.

5
5. Convenția europeană pentru reprimarea infracțiunilor ruXere, deschisă semnării statelor
membre ale Consiliului Europei la Strasbourg, la 30 noiembrie 1964, și intrată în vigoare la 18
iulie 1972. România a raXficat Convenția prin Legea nr. 183 din 12 noiembrie 1997.9
Convenția prevede reguli de cooperare a statelor semnatare cu privire la urmărirea, judecarea
și executarea sancțiunilor aplicate pentru infracțiuni ruXere. Se insXtuie regula că statul
semnatar al Convenției, pe al cărui teritoriu s-a comis infracțiunea, are posibilitatea fie de a
urmări și judeca el însuși pe autorul unei infracțiuni ruXere, fie să solicite statului de reședință,
atunci când este cazul, să judece pe făptuitor.
De asemenea, se prevede că, în cazul săvârșirii infracțiunii de către un străin, statul pe al cărui
teritoriu s-a comis infracțiunea poate, după ce l-a judecat și condamnat pe infractor, să ceară
statului de reședință să execute hotărârea. Condiția cerută este ca fapta să fie pedepsită atât
de legea statului în care a fost comisă, cât și de legea statului de reședință. Convenția prevede
reguli pentru efectuarea urmăririi în statul de reședință și reguli de executare în acest stat a
hotărârilor de condamnare, precum și reguli generale privitoare la cererile de urmărire și de
executare.
În Anexa nr. 1 la Convenție, inXtulată „Fondul comun de infracțiuni ruXere” și care este parte
integrantă a Convenției, se prevede o listă de infracțiuni cărora aceasta li se aplică, statele părți
putând să adauge la această listă sau să declare că se limitează la cele prevăzute în legislația
sa internă.
Sunt prevăzute în fondul comun al infracțiunilor ruXere: uciderea sau vătămarea corporală din
culpă, săvârșite în domeniul circulației ruXere, părăsirea locului accidentului, conducerea unui
vehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate sau sub influența alcoolului ori a
stupefiantelor de orice fel sau inaptă, ca urmare a unei oboseli excesive, conducerea unui
vehicul cu motor fără asigurare de răspundere civilă, refuzul de a se supune ordinului unui
agent de circulație, nerespectarea regulilor privind: viteza, poziția vehiculelor în mișcare și
sensul deplasării lor, întâlnirea cu vehicule în sens opus, depășirea, schimbarea de direcție și
trecerea pasajelor de nivel, prioritatea de trecere, prioritatea de trafic pentru anumite
vehicule, cum ar fi cele ale pompierilor, ambulanțele, vehiculele de poliție, nerespectarea
semnalelor și marcajelor ruXere, staționarea și oprirea vehiculelor, accesul vehiculelor sau al
anumitor categorii de vehicule pe unele căi ruXere, în special datorită greutății sau
dimensiunilor lor, echipamentul de securitate al autovehiculelor și al încărcăturii lor,
semnalizarea vehiculelor și a încărcăturii lor, sistemul de lumină al vehiculelor și folosirea
farurilor, încărcătura și capacitatea vehiculelor, înmatricularea vehiculelor, plăcile de
înmatriculare și semnul disXncXv al țării de înmatriculare, conducerea fără permis de circulație
valabil.
În dreptul român, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind
circulația pe drumurile publice (cu aplicare de la 1 februarie 2003) este în parte în acord cu
această Convenție. Diferențele constau în considerarea de către legea română drept
contravenții a unor fapte considerate ca având un pericol social mai redus, iar în sistemul de
drept românesc contravențiile nu sunt cuprinse (încă?!) în dreptul penal, căile judiciare de
atac privind contravențiile fiind judecate potrivit procedurii civile, aplicând principiile
procesului civil, de către instanțe civile și nu penale.
De la 1.02.2014 infracțiunile la regimul siguranței circulației ruXere au fost preluate din O.U.G.
nr. 195/2002 și sunt introduse în Codul penal, Capitolul II (Infracțiuni contra siguranței

9
Legea nr. 183/1997 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 316 din 18 noiembrie 1997.

6
circulației pe drumurile publice) din Titlul VII (Infracțiuni contra siguranței publice), art. 334 –
341.
6. Convenția europeană privind infracțiunile ce vizează proprietatea culturală, deschisă
semnării statelor membre și nemembre ale Consiliului Europei la Nicosia, la 19 mai 2017.
Convenția are ca obiecXv prevenirea și combaterea traficului ilicit și a distrugerii proprietăților
culturale în cadrul acțiunilor de luptă împotriva terorismului și a crimei organizate, care distrug
patrimoniul cultural mondial.
Convenția prevede incriminarea traficului ilicit cu bunuri culturale, stabilește un număr de
infracțiuni incluzând: furtul; excavațiile ilegale, importul și exportul; achiziția ilegală și punerea
pe piață; falsificarea de documente și distrugerea sau degradarea intenționată de bunuri
culturale.
România nu a semnat această convenție (până la 20.02.2023). A fost semnată inițial de
Armenia, Cipru, Grecia, Portugalia, San Marino și Mexic, iar ulterior și de către Muntenegru,
Rusia, Slovenia, Ucraina, Italia, Letonia și Ungaria. A intrat în vigoare la 1.04.2022.
7. Convenția europeană referitoare la despăgubirea vicXmelor infracțiunilor violente, deschisă
semnării statelor membre ale Consiliului Europei la Strasbourg, la 24 noiembrie 1983, intrată
în vigoare la 1 februarie 1988.
Statele semnatare ale Convenției se obligă să prevadă în propria legislație și să introducă în
pracXca administraXvă un regim de compensare pentru despăgubirea din fonduri publice a
vicXmelor infracțiunilor de violență intenționate și care au condus la grave vătămări corporale
sau la decesul vicXmelor.
Convenția, care stabilește reguli minimale pentru acest regim, enumeră acele elemente ale
prejudiciului cauzat care trebuie să fie despăgubite în mod obligatoriu, cum ar fi pierderea
veniturilor de către o persoană imobilizată ca urmare a unei leziuni, cheltuielile medicale,
cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare și, în cazul persoanelor aflate în
întreținere, pierderea pensiei alimentare.
Convenția are la bază principiul jusXției sociale, care impune ca un stat să-și indemnizeze nu
numai cetățenii proprii, dar și alte vicXme ale unei violențe produse pe teritoriul său, cum ar
fi lucrătorii migranți, turișXi, studenții etc. Părțile pot stabili limite maxime și minime pentru
plata unei indemnizații, putând, totodată, să refuze acordarea vreunei indemnizații unor
persoane aparținând unor grupuri ale criminalității organizate sau vicXmei care este ea însăși
un criminal notoriu.
Parlamentul României a adoptat, în sensul Convenției, Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind
unele măsuri pentru asigurarea protecției vicXmelor infracțiunilor10, Capitolul V al acestei legi
preluând principiile Convenției în ceea ce privește obligațiile ce revin statului pentru
compensarea financiară a vicXmelor infracțiunilor de violență intenționate.
8. Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante, deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei la Strasbourg, la
26.11.1987, și intrată în vigoare la 1.02.1989.
Convenția prevede insXtuirea unui comitet internațional (Comitetul european pentru
prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) care este
abilitat să viziteze toate locurile unde se găsesc persoane private de libertate de către o
autoritate publică.

10
Legea nr. 211 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004,
intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005.

7
Acest Comitet, alcătuit din personalități independente, poate să formuleze recomandări și să
sugereze îmbunătățiri în vederea consolidării, după caz, a protecției persoanelor respecXve
împotriva torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
România a raXficat Convenția și Protocoalele adiționale prin Legea nr. 80 din 30 septembrie
1994.11
9. Convenția europeană privind controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către
parXculari, deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei la Strasbourg, la 28 iunie
1978, și intrată în vigoare la 1 iulie 1982. Convenția a fost raXficată de Parlamentul României
prin Legea nr. 116 din 3 iulie 1997.12 Convenția cuprinde dispoziții privind noXficarea
tranzacțiilor, autorizarea dublă privind tranzacțiile și corecta aplicare a reglementărilor sale.
Într-o anexă la Convenție se cuprind dispoziții explicaXve privitoare la termenii uXlizați în
legătură cu armele de foc și Xpurile acestora.
10. Convenția asupra criminalității informaXce, deschisă semnării statelor membre ale
Consiliului Europei și statelor nemembre care au parXcipat la elaborarea sa la Budapesta, la
23 noiembrie 2001, a intrat în vigoare la 1 iulie 2004, odată cu raXficarea Convenției de către
5 state semnatare, fiind raXficată de România prin Legea nr. 64 din 24 marXe 2004.13
Convenția stabilește măsurile ce trebuie luate la nivel național atât în domeniul dreptului
penal, pentru incriminarea faptelor îndreptate împotriva confidențialității, integrității și
disponibilității datelor și sistemelor informaXce, cât și în domeniul dreptului procesual penal,
ca și principiile generale referitoare la cooperarea internațională în materie penală în scopul
invesXgării sau al aplicării procedurilor privind infracțiunile în legătură cu sisteme și date
informaXce ori pentru a culege dovezile unei infracțiuni în format electronic. Sunt prevăzute
principii privind extrădarea, asistența mutuală și informarea spontană a statelor părți.
La data de 28 ianuarie 2003, s-a deschis spre semnare statelor părți Protocolul Adițional la
Convenția asupra criminalității informaXce, referitor la incriminarea actelor de natură rasistă
sau xenofobă comise prin sisteme informaXce, intrat în vigoare a 1 iunie 2006 și raXficat de
România prin Legea nr. 105/2009 (Monitorul Oficial nr. 278/28.04.2009).
11. Convenția pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane cu privire la
aplicarea biologiei și medicinei: Convenția privind drepturile omului și biomedicina, deschisă,
la Oviedo, la 4 aprilie 1997, semnării statelor membre ale Consiliului Europei, statelor
nemembre care au parXcipat la elaborarea sa și Comunității Europene. A intrat în vigoare la 1
decembrie 1999, după 5 raXficări. Este primul instrument juridic internațional care stabilește
obligații de natură să protejeze demnitatea, drepturile și libertățile ființei umane împotriva
aplicării abuzive a progreselor biologiei și medicinei.
Convenția consfințește ideea că interesul ființei umane trebuie să prevaleze asupra interesului
șXinței sau societății. Ea cuprinde o serie de principii și interdicții care privesc geneXca,
cercetarea medicală, necesitatea consimțământului persoanei respecXve, dreptul la
respectarea vieții private și dreptul la informare, transplantarea de organe, organizarea
dezbaterilor publice asupra acestor probleme etc.
Convenția interzice orice formă de discriminare față de o persoană din cauza zestrei sale
geneXce și nu autorizează teste predicXve ale bolilor geneXce decât în scopuri medicale.

11
Legea nr. 80/1994 a fost publicată, împreună cu textele Convenției și Protocoalelor, în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 285 din 7 octombrie 1994.
12
Legea nr. 116/1997 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 143 din 8 iulie 1997.
13
Legea nr. 64/2004 a fost publicată, împreună cu textul Convenției, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 343 din 20 aprilie 2004.

8
Convenția permite ingineria geneXcă numai pentru moXve prevenXve, diagnosXce sau
terapeuXce și doar în cazul în care nu urmărește să schimbe zestrea geneXcă a descendenților
unei persoane. Folosirea tehnicilor de asistare medicală a procreării nu este admisă pentru
alegerea sexului copilului la naștere, cu excepția cazului în care este necesară evitarea unei
boli ereditare grave.
Convenția stabilește reguli referitoare la exercitarea cercetării medicale, prevăzând condiții
detaliate și precise, în special pentru persoanele care nu au capacitatea de a-și da
consimțământul pentru o cercetare. Convenția interzice consXtuirea de embrioni umani în
scopuri de cercetare și, în țara în care cercetarea cu privire la embrionii in vitro este admisă
prin lege, aceasta trebuie să asigure o protecție adecvată a embrionului.
Prin Convenție, se interzice prelevarea de organe sau țesuturi neregenerabile de la o persoană
care nu are capacitate de consimțământ. Singura excepție admisă privește prelevarea, în
anumite condiții, de țesuturi regenerabile între frați și surori.
La 12 ianuarie 1998, a fost deschis la Paris semnării statelor părți la Convenție Protocolul
adițional la Convenția pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de
aplicațiile biologiei și medicinei, care interzice clonarea ființei umane, intrat în vigoare la 1
marXe 2001.
El completează Convenția în ceea ce privește clonarea ființelor umane, interzicând „orice
intervenție care are drept scop să creeze o ființă umană idenXcă din punct de vedere geneXc
cu o ființă umană vie sau moartă”.
Protocolul exclude orice derogare de la dispozițiile sale.
România a aderat la Convenție și la Protocolul adițional nr. 1 prin Legea nr. 17 din 22 februarie
2001.14
La Strasbourg, la 24 ianuarie 2002, a fost deschis semnării statelor părți Protocolul adițional
la Convenția privind drepturile omului și biomedicina, referitor la transplantul de organe și
țesuturi de origine umană, acesta intrând în vigoare la 1 mai 2006. România a semnat acest
protocol la 20.02.2015 și l-a raXficat prin Legea nr. 9/2016.15
Tot la Strasbourg, la 25 ianuarie 2005, a fost deschis semnării statelor părți Protocolul adițional
la Convenția privind drepturile omului și biomedicina, referitor la cercetarea biomedicală,
acesta intrând în vigoare la 1 septembrie 2007, fiind semnat de România la 17.07.2006,
neraXficat încă (la 20.02.2023).
Protocolul prevede măsurile necesare protejării persoanelor care parXcipă la studii
biomedicale, insXtuind obligaXvitatea consXtuirii unor organe abilitate în supravegherea
modului în care sunt respectate drepturile pacientului/subiectului supus cercetării.
În fine, la 27 noiembrie 2008 a fost deschis semnării la Strasbourg Protocolul adițional la
Convenția privind drepturile omului și biomedicina, referitor la testele geneXce în scopuri de
sănătate, intrat în vigoare la 01.07.2018 și nesemnat de România până azi.
Protocolul detaliază condițiile derulării testelor geneXce în scopul depistării bolilor cu
transmitere geneXcă (teste predicXve geneXce).
12. Convenția Consiliului Europei împotriva traficului cu organe umane, deschisă spre semnare
la SanXago de Compostela la 25.03.2015 statelor membre ale Consiliului Europei, Uniunii
Europene, statelor ne-membre având statut de observator, dar și statelor ne-membre.
Convenția prevede incriminarea prelevării ilegale de organe umane de la donori în viață sau

14
Legea nr. 17/2001 a fost publicată, împreună cu textele Convenției și Protocolului adițional 1, în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001.
15
Legea nr. 9/2016 a fost publicată, împreună cu textul Protocolului adițional în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016.

9
decedați atunci când: a) prelevarea nu este făcută cu consimțământul liber, informat și specific
al donorului în viață sau decedat ori, în cazul donorului decedat, fără ca prelevarea să fie
autorizată potrivit legii naționale; b) în schimbul prelevării de organe, donorul în viață sau un
terț primește un venit financiar sau un avantaj comparabil; c) în schimbul prelevării de organe
de la un donor decedat un terț primește un venit financiar sau un avantaj comparabil.
Convenția a intrat în vigoare la 01.03.2018 și nu a fost încă semnată de România (până la
20.02.2023).
13. Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală, deschisă spre
semnare la Strasbourg, la 15.05.1972, statelor membre și aderării oricăror state, intrată în
vigoare la 30.03.1978.
O parte la Convenție poate cere altei părți să urmărească penal, în locul său, un suspect.
Cererea se face în mod normal dacă suspectul este rezident în statul solicitat sau cetățean al
său, este în executarea unei pedepse privaXve de libertate în statul solicitat sau face obiectul
altor cercetări, dacă transferul procedurilor este acordat în interesul unui proces echitabil ori
dacă executarea, după caz, a unei eventuale senXnțe de condamnare este de natură să
îmbunătățească perspecXvele de reabilitare socială a condamnatului.
Statul solicitat poate refuza acceptarea transferului de proceduri dacă apreciază că
infracțiunea are natură poliXcă sau dacă cererea este bazată pe considerații legate de rasă,
religie ori naționalitate. România a raXficat această Convenție prin O.G.R. nr. 77/1999.

Cadrul legal la nivelul Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai mult direcXve, decizii-cadru și regulamente
în domeniul cooperării în materie penală.
AminXm numai cu Xtlu de exemplu câteva dintre cele mai importante documente de acest fel:
1. DirecXva Parlamentului European și a Consiliului 2013/48/UE din 22 octombrie 2013
privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor
privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată
în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități
consulare în Xmpul privării de libertate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 294 din 6 noiembrie 2013;
2. DirecXva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind
ordinul european de anchetă în materie penală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 130 din 1 mai 2014;
3. DirecXva 2017/1371/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind
combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de
drept penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 198 din 28 iulie 2017.
4. Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene seria L nr. 190 din 18 iulie 2002;
5. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea
Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 196 din 2 august 2003;
6. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului
recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene seria L nr. 76 din 22 marXe 2005;
7. Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului
recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreșX în materie penală care impun

10
pedepse sau măsuri privaXve de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană,
publicată în J. O. al U.E. seria L nr. 327 din 5.12.2008;
8. Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între
statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia
deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternaXvă la arestarea prevenXvă,
publicată în J.O. al U.E. seria L nr. 294 din 11.11.2009;
9. Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreșX și al deciziilor de
probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternaXve,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 337 din 16 decembrie 2008;
10. Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-
cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de
consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului
recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la
proces, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 81 din 27 marXe 2009;
11. Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind prevenirea și
soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 328 din 15 decembrie 2009.
12. Regulamentul nr. 1805/2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de
indisponibilizare și de confiscare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 303 din 28
noiembrie 2018, în vigoare de la 18 decembrie 2018.
13. Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie
2018 privind insXtuirea, funcționarea și uXlizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în
domeniul cooperării polițieneșX și al cooperării judiciare în materie penală, de modificare și
de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 312 din 7 decembrie 2018.
14. Decizia-Cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a
condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 220 din 15 august 2008.

Extrădarea – principala modalitate de asistență judiciară internațională în combaterea

criminalității
Extrădarea, în accepțiunea sa contemporană, este o procedură care are loc între state
suverane, în cadrul căreia un stat, denumit stat solicitat, pe al cărui teritoriu se află o persoană
urmărită sau condamnată de autoritățile judiciare ale altui stat, denumit stat solicitant, predă
acea persoană statului solicitant, la cererea specială a acestuia, pentru a fi urmărită și judecată
de autoritățile judiciare ale acestuia sau pentru a fi obligată să execute o pedeapsă la care
fusese condamnată de aceste autorități.
Extrădarea este o formă de cooperare a statelor în combaterea criminalității, prin intermediul
ei, statele acordându-și reciproc asistență, livrându-și unul altuia infractorii refugiați pe
teritoriul lor, făcând as\el posibilă aplicarea efecXvă a legii penale.
InsXtuția extrădării este o insXtuție Xpică de drept procesual penal și anume o procedură
specială și incidentală, care se înscrie în ansamblul procedurii principale de urmărire penală
pornită împotriva unui suspect, de judecată a inculpatului în faza de judecată sau de executare
față de cel condamnat, în faza de executare.

11
Extrădarea se solicită și se acordă în baza unei convenții bilaterale sau mulXlaterale, în baza
legii speciale privind cooperarea internațională în materie penală sau pe bază de reciprocitate.
În lipsa unei convenții internaționale, extrădarea se poate efectua în virtutea curtoaziei
internaționale, la cererea transmisă pe cale diplomaXcă de către statul solicitant și cu
asigurarea scrisă a reciprocității dată de autoritatea competentă a acelui stat.
În cazul în care statul român formulează o cerere în condițiile legii speciale, în baza curtoaziei
internaționale, asigurarea reciprocității va fi dată de către ministrul jusXției, pentru fiecare caz,
ori de câte ori va fi necesar, la cererea moXvată a autorității judiciare române competente.
Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală16
stabilește cadrul legal în materie de extrădare în Titlul II.
Condițiile de solicitare și de acordare a extrădării
Infracțiuni care dau loc la extrădare
Așa cum se prevede în arXcolul 26 din Lege, pot da loc la extrădare, în vederea judecării și
pedepsirii celor care le-au săvârșit (așa-numita extrădare procesuală) acele infracțiuni care,
potrivit legilor părții solicitante și ale părții solicitate, sunt sancționate cu o pedeapsă privaXvă
de libertate de cel puțin un an.
În ipoteza în care se solicită extrădarea unei persoane condamnate, în vederea obligării ei la
executare în statul solicitant (așa-numita extrădare execuXvă), se cere ca pedeapsa
pronunțată să fie de o durată de cel puțin 4 luni.
Este vorba despre regula sau principiul dublei incriminări, pe care legea îl exXnde și la
gravitatea pedepsei, atât în cazul extrădării procesuale, cât și al celei execuXve, dar în arXcolul
24 alin. 2 tot legea prevede că, prin derogare de la principiul dublei incriminări, extrădarea
poate fi acordată și dacă fapta respecXvă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru
această faptă este exclusă cerința dublei incriminări printr-o convenție internațională la care
România este parte.
Această dispoziție nu exclude principiul legalității incriminării, ci reflectă încrederea în
incriminarea existentă în alt stat și recunoașterea necesității urmăririi și sancționării acelei
fapte.
Diferențele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile
celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa
acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede al\el.
Condițiile de acordare a extrădării
Infracțiuni pentru care nu se acordă extrădarea
Dispozițiile arXcolului 21 prevăd cauzele de refuz obligatoriu al extrădării pentru infracțiunile
poliXce (alin. 1, lit. e) și pentru cele pur militare (alin. 1, lit. f).
A. Infracțiuni poliXce. În concordanță cu convențiile internaționale în materie de extrădare la
care România este parte, se prevede în art. 21 alin. (1) lit. e) din lege că extrădarea va fi
refuzată dacă se referă la o infracțiune de natură poliXcă sau la o infracțiune conexă unei
infracțiuni poliXce.
Definirea infracțiunii poliXce fiind neclară și azi, singura cale de soluționare a problemei este
abolirea așa-numitei excepții de la obligația de extrădare pentru infracțiuni poliXce și de a
limita refuzul numai la cazurile în care statul solicitat are moXve temeinice să creadă că
individul nu va fi supus, în statul solicitant, la un proces drept și că cererea de extrădare

16
Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nr. 302 din 28 iunie 2004 a fost republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019 și modificată prin Legile nr. 51/2021 și nr.
306/2022.

12
consXtuie numai un pretext pentru a urmări individul respecXv pe moXv de rasă, de religie
sau, în definiXv, pentru rațiuni poliXce.
Pentru a evita interpretările subiecXve, legea prevede în alin. 2 al art. 21 că nu sunt
considerate infracțiuni de natură poliXcă:
a) atentatul la viața unui șef de stat sau a unui membru al familiei sale (așa-numita clauză
belgiană – Clause belge);
b) crimele împotriva umanității prevăzute de Convenția pentru prevenirea și reprimarea
crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite;
c) infracțiunile prevăzute la art. 50 din Convenția de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea
sorții răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, la art. 51 din Convenția de la
Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea sorții răniților, bolnavilor și naufragiaților forțelor
armate mariXme, la art. 129 din Convenția de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul
prizonierilor de război și la art. 147 din Convenția de la Geneva din 1949 cu privire la protecția
persoanelor civile în Xmp de război;
d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispozițiile din
convențiile de la Geneva prevăzute la lit. c);
e) infracțiunile prevăzute la art. 1 din Convenția europeană pentru reprimarea terorismului,
adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997 (corect este 1977), și în alte instrumente
internaționale perXnente;
f) infracțiunile prevăzute în Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a
Națiunilor Unite;
g) orice altă infracțiune al cărei caracter poliXc a fost eliminat de tratatele, convențiile sau
acordurile internaționale la care România este parte (de exemplu cele încheiate la nivelul
Uniunii Europene).
Cadrul infracțiunilor considerate ca având caracter poliXc sau conex infracțiunilor poliXce s-a
restrâns din ce în ce mai mult pe fondul recrudescenței acXvităților teroriste la nivel
internațional, acestea nemaifiind considerate ca având caracter poliXc sau conex.
B. Infracțiunile militare. Potrivit art. 21 alin. (1) lit. f) din legea română se prevede că
extrădarea moXvată de infracțiuni militare, care nu consXtuie infracțiuni de drept comun, va
fi refuzată în mod obligatoriu.
Excepția de la aplicarea regulii extrădării privește infracțiunile militare specifice, care nu aduc
aXngere altor valori decât cele legate de capacitatea de apărare a țării, pe care forțele armate
trebuie să o asigure (de exemplu cele prevăzute în Titlul XI – Infracțiuni contra capacității de
luptă a forțelor armate, art. 413-437 C.p.).
Desigur, infracțiunile săvârșite de militari, dar care nu sunt specifice acXvității sau funcțiilor
militare, vor fi admise pentru extrădare (de exemplu uciderea din culpă a unui civil de către
un militar în urma unui accident de circulație ruXeră).
Alte cauze de refuz obligatoriu al extrădării
A. Nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie
1950, sau al oricărui alt instrument internațional perXnent în domeniu, raXficat de România.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la
judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță
independentă și imparțială, insXtuită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și
obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală
îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala

13
de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți
a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate
democraXcă, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o
impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă aXngere intereselor jusXției.
B. Nu se respectă dreptul la apărare. Potrivit art. 31 din lege, România nu va acorda extrădarea
în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu
asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare sau de
un tribunal național insXtuit anume pentru cazul respecXv, ori dacă extrădarea este cerută în
vederea executării unei pedepse pronunțate de acel tribunal.
România, ca parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, asigură respectarea normelor
de procedură penală privind prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare, ceea
ce implică și refuzul de extrădare a unei persoane față de care statul solicitant nu aplică aceste
garanții procesuale.
C. Cererea de extrădare este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare
Cererea de extrădare formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele
decât cele consXtuite prin instrumentele internaționale perXnente, sau în vederea executării
unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal va fi refuzată (art. 21 alin. 1 lit. d din Lege).
În România sunt interzise tribunalele extraordinare, potrivit art. 126 alin. (5) din ConsXtuție
(„Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare”), as\el că nu poate fi admisă extrădarea
unei persoane către o jurisdicție care folosește as\el de instanțe extraordinare sau a
pronunțat o condamnare printr-un as\el de tribunal.
D. Există moXve serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau
pedepsirii unei persoane pe moXve de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii poliXce sau
ideologice ori de apartenență la un anumit grup social ori situația persoanei riscă să se
agraveze din unul dintre aceste moXve.
În cazul în care extrădarea este solicitată pentru discriminarea persoanei solicitate pe unul
dintre aceste moXve, extrădarea va fi în mod obligatoriu refuzată (art. 21 alin. 1 lit. b din Lege).
MoXvele de refuz obligatoriu trebuie să fie moXvate pe cel puțin unul dintre cazurile de
discriminare prevăzute expres de lege, analogia nefiind admisibilă (de exemplu discriminarea
pe moXv de avere sau ocupație).
De asemenea, refuzul de extrădare intervine și atunci când situația persoanei urmărite sau
condamnate poate fi agravată pe unul dintre moXvele de discriminare arătate (art. 21 alin. 1
lit. c din Lege).
E. Infracțiuni definiXv judecate ori în curs de judecare pe teritoriul României (regula non bis in
idem). Extrădarea nu se va acorda atunci când persoana reclamată a fost judecată definiXv de
către autoritățile competente române pentru fapta sau faptele pentru care se cere extrădarea.
Legea specială română cuprinde dispoziții cu privire la principiul non bis in idem în arXcolul 8.
În alineatul 1 al acestui arXcol, se prevede că nu este admisibilă cooperarea judiciară
internațională dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru
aceeași faptă și dacă:
a) printr-o hotărâre definiXvă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;
b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definiXvă de condamnare, a fost executată
sau a format obiectul unei grațieri sau amnisXi, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate
sau dacă s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei și a
expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) C.p., respecXv termenul de supraveghere prevăzut
la art. 84 C.p. fără a interveni revocarea sau anularea acestora.

14
În alineatul 2 al aceluiași arXcol se precizează că dispozițiile din alineatul precedent nu se
aplică dacă asistența este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definiXve, pentru unul din
moXvele care jusXfică promovarea uneia din căile de atac extraordinare prevăzute de Codul
de procedură penală al României.
În alineatul 3 se indică însă că dispozițiile alin. 1 nu se aplică în cazul în care un tratat
internațional la care România este parte conține dispoziții mai favorabile sub aspectul
principiului non bis in idem.
AminXm că prevederile convențiilor internaționale în materia drepturilor omului prevalează
în fața dispozițiilor legale naționale, cu excepția cazului în care ConsXtuția sau legile interne
conțin dispoziții mai favorabile (art. 20 alin. 2 din ConsXtuție).
F. Infracțiuni pedepsite cu moartea în statul solicitant. Problema interzicerii extrădării pentru
o infracțiune pedepsită cu moartea în statul solicitant se pune deoarece prin dispoziția din
arXcolului 1 al Protocolului nr. 6, adoptat la Strasbourg în 1983, privind abolirea pedepsei cu
moartea, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la Roma în 1950, pedeapsa cu moartea a fost
abolită, as\el că nimeni nu poate fi condamnat la o as\el de pedeapsă, iar o condamnare la
această pedeapsă nu poate fi executată.
Țările membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Protocolului menționat, neprevăzând ele
însele pedeapsa cu moartea, este firesc să nu admită extrădarea pentru o infracțiune
pedepsită cu moartea în statul solicitant.
Situația se poate ivi deoarece nu toate statele au abolit pedeapsa cu moartea, iar extrădarea
are în vedere, oricum, și state ne-europene.
Legea română prevede dispoziții referitoare la pedeapsa capitală în legătură cu extrădarea în
arXcolul 27.
Dispozițiile acestui arXcol prevăd că, dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită
cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu
condiția ca statul respecXv să dea asigurări, considerate ca îndestulătoare de către statul
român, că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată.
G. Lipsa plângerii prealabile. Potrivit dispozițiilor arXcolului 30 al legii române, extrădarea nu
se acordă în cazul în care, potrivit atât legislației române, cât și legislației statului solicitant,
acțiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar
această persoană se opune extrădării.
Când pentru infracțiunea în vederea judecării căreia urmează să se solicite extrădarea, atât
potrivit legislației statului solicitat, cât și potrivit legislației statului român, acțiunea penală
poate fi pusă în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această
persoană se opune extrădării, aceasta devine inuXlă, deoarece scopul ei n-ar putea fi realizat.
De vreme ce legea penală a statelor aflate în raporturi privind extrădarea condiționează
punerea în mișcare a acțiunii penale de manifestarea de voință a persoanei vătămate, este
firesc ca aceeași soluție să fie adoptată și cu privire la acordarea extrădării, care nu poate avea
loc împotriva voinței persoanei vătămate.
H. Prescripția
Potrivit art. 33 din lege, extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripția răspunderii penale
sau prescripția executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislației române, fie potrivit
legislației statului solicitant.
Soluția este jusXficată de imposibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanei solicitate
sau de imposibilitatea executării pedepsei aplicate acesteia.
Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîmplinită anterior.

15
I. AmnisXa
În art. 34 al legii române se prevede că extrădarea nu se admite pentru o infracțiune pentru
care a intervenit amnisXa în România, dacă statul român avea competența să urmărească
această infracțiune, potrivit propriei sale legi penale.
AmnisXa fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită, iar dacă
intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și
celelalte consecințe ale condamnării, extrădarea ar deveni lipsită de interes.
J. Grațierea. Cu privire la grațiere, legea română prevede, în arXcolul 35, că actul de grațiere
adoptat de statul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, chiar dacă celelalte condiții
sunt îndeplinite.
Este vorba în speță despre așa-numita extrădare execuXvă, a cărei finalitate este punerea în
executare a hotărârii de condamnare pronunțată în statul solicitant.
Dacă însă a fost hotărâtă grațierea totală sau eventual a restului de pedeapsă, orice rațiune a
extrădării dispare, as\el încât însuși statul solicitant nu are moXve să mai formuleze o cerere
de extrădare, iar dacă a făcut-o, aceasta devine inoperantă.
Situații în care se poate acorda extrădarea
A. Infracțiunile fiscale. În materia infracțiunilor fiscale, regula generală tradițională stabilită
prin convențiile internaționale este ca extrădarea să fie refuzată pe acest temei.
Legea română prevede însă în arXcolul 25 că, în materie de taxe și impozite, de vamă și de
schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispozițiilor înțelegerii internaționale
aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infracțiuni de
aceeași natură.
Mai mult, dată fiind diversitatea cadrului legal în materie de taxe, impozite, vamă și schimb
valutar, se precizează că extrădarea nu poate fi refuzată pentru moXvul că legea română nu
impune același Xp de taxe sau de impozite ori nu cuprinde același Xp de reglementare în
materie de taxe și impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislația statului solicitant.
Se constată tendința manifestată la nivel internațional de eliminare a infracțiunilor fiscale din
categoria infracțiunilor care impun refuzul extrădării.
B. Infracțiunile comise într-un stat terț
Potrivit art. 29 din legea română, în cazul infracțiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decât
statul solicitant, extrădarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competența
de urmărire și judecată autorităților judiciare române pentru infracțiuni de același fel,
săvârșite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada că
statul terț pe teritoriul căruia s-a săvârșit infracțiunea nu va cere extrădarea pentru fapta
respecXvă.
În acest fel se poate da curs cererii venite din partea unui stat prejudiciat prin infracțiunea
săvârșită într-un stat terț de o persoană solicitată aflată pe teritoriul României.
Cauze de refuz facultaCv al extrădării
A. Infracțiuni săvârșite în totul sau în parte pe teritoriului statului român sau într-un loc
asimilat teritoriului său. România va putea refuza extrădarea atunci când fapta care moXvează
cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face
obiectul unui proces penal în România, de exemplu atunci când o infracțiune a fost săvârșită
în totul sau în parte pe teritoriul său ori într-un loc asimilat teritoriului său, situație care se
apreciază potrivit legislației României.
În ipoteza în care statul român ar apărea ca stat solicitat, determinarea infracțiunilor săvârșite
pe teritoriul statului român se face în conformitate cu dispozițiile arXcolului 8 din Codul penal

16
în vigoare care explică ce se înțelege prin „teritoriul României”, prin „infracțiune săvârșită pe
teritoriul României”, dar și prin infracțiune care „se consideră săvârșită pe teritoriul României”.
În mod asemănător sunt determinate infracțiunile săvârșite pe teritoriul statului și în alte
coduri penale europene.17
B. Judecata în lipsă. În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării
unei pedepse pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate
refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocoXt dreptul
la apărare recunoscut oricărei persoane suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Extrădarea se acordă, totuși, dacă statul solicitant dă asigurări considerate de statul român ca
suficiente pentru a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o nouă
procedură de judecată, care să-i garanteze dreptul la apărare.
Hotărârea de extrădare îndreptățește statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză
(pe fond sau în calea de atac), în prezența condamnatului, dacă acesta solicită, fie să îl oblige
pe extrădat să execute pedeapsa aplicată, în caz contrar.
Când statul român comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă
împotriva sa, statul solicitant nu va considera această comunicare ca o noXficare care atrage
efecte față de procedura penală aplicabilă în acest stat.

Persoane care pot fi extrădate

Așa cum se prevede în arXcolul 18 al legii române, pot fi extrădate din România, la cererea
unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise
în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri
de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.
De la această regulă generală există unele derogări legate de calitatea persoanei solicitate
pentru extrădare.
Persoane exceptate de la extrădare
Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din lege, nu pot fi extrădați din România:
a) cetățenii români (dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20 privind extrădarea
naționalilor);
b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România,
în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori
libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane
ori degradante;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în
limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

17
Codul penal francez cuprinde as[el de dispoziții în Cartea I, Titlul I, Capitolul III, Secțiunea I inItulată
„Infracțiuni comise sau considerate comise pe teritoriul Republicii”, arIcolele 113-2 – 113-5. În arIcolul 113-2 se
prevede, în alineatul 1, că „Legea penală franceză este aplicabilă infracțiunilor comise pe teritoriul Republicii”,
iar în alineatul 2 că „Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul Republicii atunci când unul din faptele sale
consItuIve a avut loc pe acest teritoriu”. În arIcolul 113-3 se prevede că „Legea penală franceză se aplică
infracțiunilor comise la bordul navelor sub pavilion francez sau împotriva acestora în orice loc se găsesc”.
Codul penal italian prevede dispoziții asemănătoare în arIcolul 6 inItulat „Infracțiuni comise pe teritoriul
statului”, în care, în alineatul 1 se prevede că „Oricine comite o infracțiune pe teritoriul statului este pedepsit
după legea italiană”, iar în alineatul 2 se prevede că „Infracțiunea se consideră comisă pe teritoriul statului atunci
când acțiunea sau omisiunea care o consItuie a avut loc pe acest teritoriu în totul sau în parte sau s-a ivit
rezultatul care este consecința acțiunii sau omisiunii”.

17
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate,
părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în
limitele imunităților conferite prin convenție internațională.
Calitatea de cetățean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al
protecției subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definiXve a hotărârii asupra
extrădării (art. 19 alin. 2 din Lege).
Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definiXve a hotărârii de extrădare
și data convenită pentru predare, hotărârea de extrădare este supusă revizuirii.
În același art. 19 (alin. 3) se arată că cererea de revizuire poate fi formulată de către parchetul
de pe lângă curtea de apel care a pronunțat hotărârea de extrădare, din oficiu sau la sesizarea
Ministerului JusXției, ori de către persoana extrădată, în termen de 5 zile de la data la care a
luat cunoșXnță de dobândirea calității de solicitant de azil ori, după caz, de recunoașterea
calității de cetățean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției
subsidiare în România.
La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu
a cererii în maximum 3 zile de la data înregistrării cererii. Admisibilitatea se examinează de
către curtea de apel în camera de consiliu, cu parXciparea persoanei extrădate, a apărătorului
și a procurorului.
Încheierea prin care se dispune cu privire la admisibilitatea în principiu este definiXvă.
Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, curtea de apel va dispune suspendarea
executării hotărârii supuse revizuirii.
În scopul desfășurării în bune condiții a procedurii și al împiedicării sustragerii persoanei
extrădate, instanța poate dispune, moXvat, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a
uneia din măsurile prevenXve prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b), c) sau d) din Codul de
procedură penală (anume controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la
domiciliu).
Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, curtea de apel anulează hotărârea
de extrădare și va pronunța o nouă hotărâre în cauză.
Dispozițiile art. 52 alin. (8) și (9) – referitoare la atacarea cu contestație a hotărârii în termen
de 5 zile de la pronunțare și suspendarea executării extrădării până la soluționarea
contestației – și ale art. 53 (privind judecarea contestației și comunicarea hotărârii) se aplică
în mod corespunzător.
Potrivit prevederilor art. 551 (introdus prin Legea nr. 306/2022, referitor la procedura
aplicabilă în cazul unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale), în cazul în care,
după rămânerea definiXvă a hotărârii de extrădare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale în procedura de extrădare ori
a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a liXgiului dintre statul
român și reclamant, hotărârea definiXvă este supusă revizuirii.
Dispozițiile art. 19 alin. (3) - (6) din Lege, menționate mai sus, se aplică în mod corespunzător.
Cererea de revizuire poate fi formulată de către parchetul de pe lângă curtea de apel care a
pronunțat hotărârea de extrădare, din oficiu sau la sesizarea Ministerului JusXției, ori de către
persoana extrădată. Termenul de 5 zile se calculează de la data la care Xtularul cererii de
revizuire a luat cunoșXnță, pe orice cale, de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Alte persoane exceptate de la extrădare
A. Cetățenii proprii. Convențiile internaționale în materie de extrădare prevăd, în general, că
orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resorXsanților săi. În acest sens, se
prevede că fiecare parte contractantă va putea, printr-o declarație făcută o dată cu semnarea

18
sau cu depunerea instrumentului său de raXficare sau de aderare, să definească, în ceea ce o
privește, termenul de resorXsant în înțelesul convenției. Calitatea de resorXsant se va aprecia
la data hotărârii asupra extrădării sau direct la data predării.
Se prevede și posibilitatea ca extrădarea propriilor cetățeni să fie limitată la faza judecății,
lăsându-se statului de origine competența de a prevedea executarea pedepsei aplicate de
judecătorul străin.
Legea română prevede în art. 19, referitor la persoanele exceptate de la extrădare, că cetățenii
români nu pot fi extrădați din România dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20,
acesta din urmă prevăzând că cetățenii români pot fi extrădați din România în baza
convențiilor internaționale mulXlaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate,
dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de
extrădare;
b) persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant;
c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat
membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
Se mai spune la alin. (2) al art. 20: în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) – persoana extrădabilă
domiciliază pe teritoriul statului solicitant – și c) – fapta a fost săvârșită pe teritoriul sau
împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene –, atunci când extrădarea
se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, o condiție suplimentară este
ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o
pedeapsă privaXvă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definiXvă, persoana
extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România (desigur, dacă persoana
condamnată va dori și ea să execute pedeapsa în România, atunci când nu va fi expulzată. În
caz de expulzare, consimțământul persoanei condamnate nu mai este necesar).
Posibilitatea extrădării naționalilor este o regulă mai nouă, aplicată pe scară largă între statele
membre ale Uniunii Europene. Dar insXtuția extrădării nu mai este aplicabilă în UE de când
statele membre au transpus Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de
arestare (după cum vom arăta mai jos).
B. Persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil. Așa cum am indicat mai sus, este recunoscut
în dreptul internațional dreptul statelor de a acorda străinilor și apatrizilor un așa-numit drept
de azil, atunci când, în statul lor de origine sunt urmărite sau persecutate pentru acXvități
desfășurate în favoarea umanității, progresului și păcii.
Protecția a fost exXnsă și la refugiați și persoanele aflate sub o protecție subsidiară în România.
Potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din legea română nu pot fi extrădați solicitanții de azil, beneficiarii
statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar
avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în
pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane ori degradante.
Această cauză specială de refuz al extrădării are în vedere tocmai rațiunile umanitare care au
determinat acordarea statutului special către aceste persoane, nefiind posibilă întoarcerea
acestor persoane în zone de pericol din care au plecat.
C. Persoane care se bucură de imunitate de jurisdicție. Legea română prevede (art. 19, alin. 1,
lit. c) că nu pot fi extrădate din România persoanele străine care se bucură de imunitate de
jurisdicție, în limitele și în condițiile stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri
internaționale. Poate fi menționată, de exemplu, imunitatea de jurisdicție decurgând din
imunitatea diplomaXcă, prevăzută de Convenția de la Viena din 1961 cu privire la relațiile

19
diplomaXce. Imunitatea de jurisdicție poate fi prevăzută și prin convenții internaționale
bilaterale.
D. Persoanele citate din străinătate. Potrivit art. 19 alin. (1) lit. d) din lege, nu pot fi extrădate
din România persoanele străine care au fost citate din străinătate, în cadrul relațiilor de
asistență judiciară internațională, în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți,
martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele
imunităților conferite prin convenție internațională.
Este vorba despre regula sau principiul specialității, care se aplică în materia asistenței
judiciare internaționale în materie penală, prin care persoanele trimise într-o altă jurisdicție
cu un anumit scop prestabilit, nu pot fi trase la răspundere penală pentru fapte anterioare
care nu au făcut obiectul unei cereri aprobate de extrădare.
E. Clauza umanitară. Legea română prevede în arXcolul 22 alin. 2 că extrădarea oricărei alte
persoane străine poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este suscepXbilă să
aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale
de sănătate. În caz de refuz al extrădării, prevederile arXcolului 23 alin. 1 (privind urmărirea și
judecarea persoanei în statul solicitat după transferul procedurii penale în cazurile de refuz al
extrădării) se aplică în mod corespunzător, iar în caz de amânare a extrădării, prescripția
răspunderii penale sau a executării pedepsei se suspendă (art. 33 alin. 2 din Lege).
Prin aceste dispoziții, legea română s-a alăturat poziției adoptate de Franța și de alte state care
au însoțit aderarea lor la Convenția europeană de extrădare de o declarație în sensul că
extrădarea va putea fi refuzată dacă ea ar putea avea consecințe de o gravitate deosebită
pentru persoana solicitată, mai ales datorită vârstei sale înaintate, Xnereții sau stării sănătății
sale. Menționăm, totodată, că o prevedere asemănătoare a fost înscrisă în Convenția din 26
septembrie 1996 privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene.
Refuzul extrădării propriului cetățean ori a refugiatului poliXc obligă statul român (prin art. 23
din Lege) ca, la cererea statului solicitant, să supună cauza autorităților sale judiciare
competente, as\el încât să se poată exercita urmărirea penală și judecata, dacă este cazul. În
acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului JusXției din România
dosarele, informațiile și obiectele privind infracțiunea. Statul solicitant va fi informat despre
rezultatul cererii sale.
În cazul în care România optează pentru soluția refuzului extrădării unui cetățean străin,
persoana suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracțiunile
prevăzute la art. 97 alin. (1) – infracțiuni pentru care nu mai este necesară îndeplinirea
condiției dublei incriminări – sau pentru orice altă infracțiune pentru care legea statului
solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minimum special este de cel puțin 5 ani,
examinarea propriei competențe și exercitarea, dacă este cazul, a acțiunii penale se fac din
oficiu, fără excepție și fără întârziere. Autoritățile române solicitate hotărăsc în aceleași
condiții ca și pentru orice infracțiune cu caracter grav prevăzută și pedepsită de legea română.
Principiul specialității extrădării și reextrădarea către al treilea stat
Principiul sau regula specialității. În materie de extrădare, principiul specialității exprimă
regula de drept internațional potrivit căreia persoana extrădată nu trebuie să fie supusă unei
proceduri penale pentru o altă faptă anterioară extrădării și nici obligată la executarea altei
pedepse decât aceea aplicată prin hotărârea pentru care a fost solicitată și acordată
extrădarea.
Legea română privind cooperarea judiciară penală prevede acest principiu în arXcolul 74
inXtulat chiar „Regula specialității”. În alineatele 1 și 3 este expusă regula specialității din

20
perspecXva statului român ca stat solicitat. Legea prevede în plus, la art. 47 alin. (2), faptul că
persoana extrădabilă poate declara că renunță la aplicarea regulii specialității.
Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în
vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale,
pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a moXvat extrădarea, în afară de
cazurile când:
a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor
transmite statului solicitat o cerere însoțită de actele anexe și de un proces-verbal în care se
consemnează declarațiile persoanei extrădate;
b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la
liberarea sa definiXvă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit
teritoriul statului român.
Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana
extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele consXtuXve ale
infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.
În cazul în care se dorește ca statul solicitat să admită o cerere de derogare de la regula
specialității, cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul JusXției, în baza
încheierii instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, la propunerea moXvată
a Ministerului Public, sau în baza încheierii instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă
extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate.
Reextrădarea către un al treilea stat. Potrivit regulii specialității, statul solicitant, care a obținut
extrădarea, nu are dreptul nici să extrădeze către un al treilea stat persoana care i-a fost
extrădată.
Singura excepție o consXtuie ipoteza în care persoana extrădată, având posibilitatea să o facă,
a refuzat să părăsească teritoriul României ca stat solicitant în termen de 45 de zile de la data
liberării sale definiXve și nu există nicio piedică în calea posibilității sale de a se deplasa ori
dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român.
As\el, în afara cazului în care persoana extrădată a rămas de bunăvoie pe teritoriul său, statul
român ca stat solicitant nu poate preda această persoană unui stat terț care ar solicita-o
pentru infracțiuni anterioare predării, decât cu consimțământul statului solicitat care i-o
extrădase.
Statul solicitat va putea cere prezentarea actelor anexe la cererea de extrădare.
Dispozițiile art. 60 din legea română, cu referire la statul român ca stat solicitat care trebuie
să-și dea consimțământul la extrădarea de către statul solicitant a persoanei ce fusese
extrădată din România, prevăd că, în afara cazului în care persoana extrădabilă nu a părăsit, în
termen de 45 de zile de la liberarea sa definiXvă, teritoriul României, ori dacă a revenit în
România după ce a părăsit teritoriul statului român, consimțământul statului român sau al
persoanei în cauză este necesar pentru a îngădui statului solicitant să predea unui alt stat
persoana care i-a fost predată și care ar fi căutată de către statul terț pentru infracțiuni
anterioare predării.
Potrivit art. 54, acordarea consimțământului la reextrădare se face potrivit dispozițiilor
arXcolelor 52 alin. (8) și 53 din lege referitoare la soluționarea cererii de extrădare de către
instanțele judecătoreșX române, considerându-se că cererea de acordare a consimțământului
este echivalentă cu o cerere de extrădare.
As\el, hotărârea asupra reextrădării, pronunțată de un complet format dintr-un judecător al
Secției penale a Curții de Apel poate fi atacată cu contestație de procurorul general competent
și de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Secția penală a Înaltei Curți

21
de Casație și JusXție. Procurorul general competent poate depune contestație din oficiu sau la
cererea ministrului jusXției, iar Secția penală a Înaltei Curți de Casație și JusXție va asigura
judecarea contestației într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3
judecători.
Cererea de extrădare și examenul de regularitate internațională a acesteia
Cererea de extrădare și actele anexe. Cererea de extrădare trebuie să fie formulată în scris și
să fie transmisă pe cale diplomaXcă sau pe o altă cale convenită prin înțelegere directă între
două sau mai multe părți la o convenție internațională în materie de extrădare.
În legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,
condițiile privind cererea de extrădare și actele anexe sunt prevăzute în arXcolul 36, care, în
alineatul 1, precizează că cererea de extrădare se adresează Ministerului JusXției, iar dacă este
adresată pe cale diplomaXcă, ea se va transmite neîntârziat Ministerului JusXției, dar o altă
cale va putea fi convenită prin înțelegere directă între statul solicitant și statul român solicitat.
În alineatul 2 al arXcolului 36 din lege se prevede că, în sprijinul cererii de extrădare, trebuie
să se prezinte:
a) în funcție de faza procesului penal, originalele sau copiile autenXce ale hotărârii de
condamnare definiXve, cu mențiunea rămânerii definiXve, deciziilor pronunțate ca urmare a
exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respecXv
originalele sau copiile autenXce ale mandatului de arestare prevenXvă, rechizitorului sau ale
altor acte având putere egală.
AutenXficarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanța sau parchetul competent, după
caz;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data și locul săvârșirii lor, calificarea
lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai
exact posibil;
c) o copie a dispozițiilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu puXnță, o declarație
asupra dreptului aplicabil, precum și semnalmentele cele mai precise ale persoanei
extrădabile și orice alte informații de natură să determine idenXtatea și naționalitatea
acesteia;
d) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane
condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă, aceasta pentru a se putea verifica
îndeplinirea condiției privind durata pedepsei de executat după extrădare (minim 4 luni).
Examenul de regularitate internațională
Legea română privind asistența judiciară internațională prevede un moment special în
procedura extrădării pasive, premergător examinării judiciare a cererii de extrădare și
reprezentând o etapă administraXvă, care constă într-un examen de regularitate
internațională al cererii de extrădare.
Potrivit dispozițiilor arXcolului 38 alin. 2 al legii, acest examen este efectuat de direcția de
specialitate din Ministerul JusXției care procedează de urgență (în termen de 3 zile de la
primirea cererii, respecXv în 24 de ore, în cazul cererii de arestare provizorie în vederea
extrădării) și urmărește să constate, îndeosebi, dacă:
a) între România și statul solicitant există norme convenționale ori reciprocitate pentru
extrădare;
b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internațional aplicabil;

22
c) cererea și actele anexate acesteia sunt însoțite de traduceri, conform prevederilor
arXcolului 14;18
d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3, anume aplicarea
legii privind cooperarea internațională în materie penală este subordonată protecției
intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale României, definite
prin ConsXtuție.
De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internațională, Ministerul JusXției, potrivit
alin. 3 al arXcolului 38 din lege, verifică existența reciprocității în privința extrădării propriilor
cetățeni, în cazul în care se solicită extrădarea unui cetățean român.
În alineatul 4 al aceluiași arXcol 38 din lege, sunt prevăzute rezultatele examenului de
regularitate internațională. As\el, atunci când constată neîndeplinirea condiției prevăzute la
alineatul 2 literele a) și b) și la alin. (3), precum și în cazul în care se constată existența situației
prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul JusXției resXtuie cererea și actele anexe, explicând
moXvele acestei resXtuiri.
Cu privire la verificarea prevăzută la litera c), dacă se constată că cererea și documentele anexe
nu sunt însoțite de traduceri în limba română, urmează ca parchetul competent să ia măsuri
pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.
Această etapă administraXvă în procedura extrădării din România este considerată de legiuitor
(în mod nejusXficat) perfect rațională deoarece, pe de o parte, evită o prelungire inuXlă a
procedurii atunci când există moXve obligatorii de refuz al extrădării care pot fi constatate la
un simplu examen cu caracter administraXv, iar pe de altă parte înlătură în mod rapid unele
neajunsuri din calea etapei judiciare.
Având în vedere că extrădarea se hotărăște de jusXție, potrivit art. 19 alin. (4) din ConsXtuție,
acest filtru administraXv poate fi considerat un act de cenzură aplicat instanțelor, acestea din
urmă putând face ele verificarea dacă Ministerul JusXției le pune la dispoziție baza de date în
materia extrădării.
Etapele procedurii extrădării pasive
Cele ce precedă fac necesară referirea la etapele pe care le parcurge procedura extrădării din
România, descrise în dispozițiile arXcolului 37 al Legii nr. 302/2004.
În primul alineat al acestui arXcol se reproduce dispoziția din arXcolul 19 alineatul 4 al
ConsXtuției, potrivit căreia extrădarea din România se hotărăște de jusXție, iar în alineatul
secund se precizează că procedura extrădării pasive are un caracter urgent și se desfășoară și
în Xmpul vacanței judecătoreșX.
În alineatul 3 se prevede rolul Ministerului JusXției ca autoritate centrală în realizarea unei
etape administraXve. Deși extrădarea se hotărăște în etapa judiciară, s-a considerat necesară
(însă nejusXficat), așa cum s-a observat anterior, o etapă administraXvă.
În alineatul 4 al arXcolului 37 se arată în ce constă această etapă administraXvă, în care
Ministerul JusXției, prin direcția de specialitate, îndeplinește în principal următoarele
acXvități:
a) primirea cererii de extrădare;
b) examinarea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia, din punctul de vedere al
regularității internaționale, în condițiile prevăzute la arXcolul 38, la care ne-am referit anterior;
c) transmiterea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia procurorului general
competent, în condițiile prevăzute la arXcolul 40, pe care îl vom examina în cele ce urmează;

18
Potrivit dispozițiilor arIcolului 14 alineatul 1 din lege: „Cererile prevăzute de Itlurile II și IV-VIII adresate
României și actele anexe trebuie însoțite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză”.

23
d) resXtuirea moXvată a cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute
la arXcolul 38 alineatul 4 (la care ne-am referit și care privesc acele cazuri în care extrădarea
nu este posibilă);
e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, a hotărârii definiXve
prin care s-a dispus extrădarea;
f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluției date cererii de
extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, pronunțată de autoritatea
judiciară competentă.
Așa cum se poate constata, etapa administraXvă a procedurii extrădării pasive se desfășoară
în anumite limite de Xmp și privește natura actelor îndeplinite în cadrul acestei proceduri, care
sunt acte administraXve și nu jurisdicționale, nu soluționează, dar fac posibile și duc la
îndeplinire hotărârile judecătoreșX privitoare la extrădare.
Declanșarea etapei judiciare a procedurii extrădării pasive și competența de soluționare a
cererii de extrădare
A. Sesizarea procurorului competent. Potrivit prevederilor art. 40, după efectuarea
examenului de regularitate internațională și dacă nu există niciun moXv de resXtuire,
Ministerul JusXției transmite cererea de extrădare și actele anexe, în cel mult 48 de ore,
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost
localizată persoana extrădabilă sau, în cazul când nu se cunoaște locul unde se află persoana,
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureșX.
B. Procedura judiciară și reguli speciale de competență. Procedura judiciară de extrădare este
de competența curții de apel în raza teritorială a căreia a fost localizată persoana extrădabilă
și a parchetului de pe lângă aceasta. În cazul în care statul solicitant solicită în același Xmp
extrădarea a două sau mai multe persoane, cercetate în aceeași cauză penală sau în cauze
conexe, care au fost localizate în circumscripțiile unor curți de apel diferite, competența
soluționării cererilor de extrădare aparține Curții de Apel BucureșX.
Legea mai prevede că cererea de extrădare se soluționează de un complet format dintr-un
judecător al secției penale a curții de apel competente (art. 42 alin. 3) și că hotărârea
pronunțată este supusă contestației (art. 42 alin. 4).
C. Reprezentarea statului solicitant. Legea prevede posibilitatea asistării la etapa judiciară a
procedurii de extrădare a unui reprezentant al statului solicitant. As\el, potrivit dispozițiilor
arXcolului 41 alin. (1) din lege, în procedura de extrădare pasivă statul solicitant este
reprezentat de autoritatea centrală (Ministerul JusXției, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 lit.
a) și de Ministerul Public din România.
La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanți ai acestuia pot parXcipa, cu aprobarea
instanței competente, la soluționarea cererii de extrădare.
Potrivit prevederilor alin. (2), aceleași reguli se aplică în mod corespunzător și în cazul
procedurii de extrădare acXvă.
Arestarea provizorie în vederea extrădării
A. Arestarea provizorie și sesizarea instanței. Legea română prevede, în arXcolul 43, reguli
privitoare la sesizarea instanței cu soluționarea cererii de extrădare și la arestarea provizorie
a persoanei extrădabile, în vederea extrădării.
Procurorul general competent, sesizat de Ministerul JusXției, personal sau prin procurorul
desemnat de el procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare și a actelor anexe,
la idenXficarea persoanei extrădabile, căreia îi aduce la cunoșXnță conținutul actelor
transmise de autoritățile statului solicitant.

24
După aceasta, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel
competentă pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a
persoanei extrădabile și conXnuarea procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare.
În cazul în care statul solicitant solicită în același Xmp extrădarea a două sau mai multe
persoane, cercetate în aceeași cauză penală sau în cauze conexe, care au fost localizate în
circumscripțiile unor curți de apel diferite, audierea persoanei extrădabile de către Curtea de
Apel BucureșX se poate realiza și prin videoconferință.
Lucrările efectuate de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost
prinsă persoana extrădabilă se trimit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureșX,
imediat după audierea persoanei extrădabile.
Legea prevede că arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și se prelungește de
același complet învesXt cu soluționarea cererii de extrădare, printr-o încheiere, fără ca durata
totală a arestării provizorii, până la predarea efecXvă către statul solicitant, să poată depăși
180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de
îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării, conform prevederilor C.p.p.,
inclusiv în materia executării mandatului de arestare.
În cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de
zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării
provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe
cauțiune.
Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe
cauțiune numai în cazuri bine jusXficate și numai dacă instanța apreciază că persoana
extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin senXnță, curtea de apel dispune și arestarea
persoanei extrădate în vederea predării.
Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este
preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data
convenită pentru predare (cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. 6, adică în caz de forță
majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate). În această ipoteză,
instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre
aceasta Ministerul JusXției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
IGPR.
Atunci când persoana extrădabilă este deja arestată sau deținută pentru fapte săvârșite pe
teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efecXv de la
data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare prevenXvă
sau de executare a pedepsei închisorii.
În art. 43 alin. (9) sunt prevăzute căile de atac împotriva încheierii prin care curtea de apel a
dispus luarea, menținerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea
extrădării.
Această încheiere poate fi atacată separat cu contestație, în termen de 48 de ore de la
pronunțare.
Dosarul va fi înaintat Î.C.C.J-Secția penală în termen de 48 de ore, iar contestația se judecă în
termen de 5 zile de la înregistrarea cauzei.
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea măsurii
arestării provizorii nu este suspensivă de executare, ceea ce înseamnă că măsura arestului la

25
domiciliu, controlului judiciar sau pe cauțiune se suspendă, situație ce reprezintă, în opinia
noastră, o eroare.
B. Arestarea provizorie în caz de urgență. ArXcolul 44 al legii române precizează că în caz de
urgență, la cererea moXvată a statului solicitant, persoana urmărită poate fi arestată
provizoriu în vederea extrădării, anterior primirii cererii de extrădare.
NoXța roșie sau difuziunea de urmărire internațională prin canalele Organizației
Internaționale de Poliție Criminală - Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în
vederea extrădării dacă se prevede expres în tratatul aplicabil ori există reciprocitate. Lipsa
reciprocității nu împiedică să se dea curs cererii de arestare provizorie dacă măsura se
dovedește necesară având în vedere nevoia de a lupta împotriva formelor grave ale
criminalității.
Persoanele prevăzute la art. 19 (persoanele exceptate de la extrădare) nu pot fi arestate în
baza unei noXțe roșii sau a unei difuziuni de urmărire internațională prin canalele Organizației
Internaționale de Poliție Criminală - Interpol.
În cazul în care se solicită arestarea unei persoane exceptate de la extrădare sau atunci când
noXța roșie sau difuziunea de urmărire internațională prin canalele Organizației Internaționale
de Poliție Criminală - Interpol nu echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea
extrădării, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite direcției de
specialitate din Ministerul JusXției, direct sau prin intermediul Centrului de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul IGPR.
În cazul în care echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării și există
date că persoana urmărită internațional se află în România, Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul IGPR transmite noXța roșie sau difuziunea de urmărire
internațională prin canalele Organizației Internaționale de Poliție Criminală - Interpol
parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost localizată persoana
urmărită sau, în cazul în care nu se cunoaște locul unde se află persoana, Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel BucureșX.
După idenXficare, procurorul sesizează de îndată curtea de apel competentă pentru a aprecia
asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.
Durata maximă a măsurii arestării provizorii de urgență, în vederea extrădării a persoanei
extrădabile, este de 40 de zile, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil este prevăzută o
durată mai mare.
Punerea în libertate a persoanei extrădabile nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea
extrădării și nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
În cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să se arate:
a) autoritatea care solicită arestarea provizorie în vederea extrădării;
b) datele de idenXficare a persoanei urmărite internațional, inclusiv cetățenia;
c) existența unui mandat de arestare sau a oricărui alt document având aceleași efecte juridice
ori a unei hotărâri judecătoreșX executorii;
d) confirmarea valabilității actului prevăzut la lit. c);
e) expunerea faptelor, care trebuie să precizeze data, locul unde au fost comise și gradul de
parXcipație la săvârșirea lor;
f) dispozițiile legale aplicabile, inclusiv cele privind prescripția răspunderii penale sau a
executării pedepsei;
g) confirmarea că va fi transmisă cererea de extrădare.
C. Reținerea în vederea extrădării. Legea română la care ne referim prevede, în arXcolul 45, că
măsura reținerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de

26
persoana extrădabilă numai după ascultarea acesteia în prezența apărătorului (ales sau
desemnat din oficiu).
Măsura reținerii poate dura cel mult 24 de ore.
Organul de cercetare penală este obligat, în primele 10 ore de la reținerea persoanei
extrădabile, să o prezinte procurorului competent (de la parchetul de pe lângă curtea de apel).
Procedura la curtea de apel
A. Procedura la primul termen. Potrivit dispozițiilor arXcolul 46 al legii române în materie, la
primul termen în fața curții de apel, instanța procedează la luarea unei declarații persoanei a
cărei extrădare este cerută și care este asistată gratuit de un interpret (dacă este nevoie) și de
un apărător din oficiu, dacă nu există un avocat ales.
Prezența procurorului este obligatorie.
Legea prevede că procedura este publică, dacă persoana extrădabilă sau procurorul nu se
opune, și, de asemenea, este orală și contradictorie.
Legea mai prevede că persoana a cărei extrădare se cere poate, la primul termen, după
interogatoriu, să opteze fie pentru extrădarea voluntară, fie pentru conXnuarea procedurii, în
cazul în care se opune la extrădare.
B. Extrădarea voluntară. Potrivit dispozițiilor arXcolului 47 al legii, persoana a cărei extrădare
se cere are dreptul să declare în fața instanței că renunță la apărare împotriva cererii de
extrădare și că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale
statului solicitant.
Declarația persoanei extrădabile este consemnată într-un proces-verbal, semnat de
președintele completului de judecată, de grefier, de persoana extrădabilă, de avocatul ei și de
interpret.
După ce instanța constată că persoana extrădabilă este pe deplin conșXentă de consecințele
opțiunii sale și după ce ascultă și concluziile procurorului, examinează dacă nu există vreun
impediment care exclude extrădarea.
Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act despre aceasta prin
senXnță și dispune totodată asupra măsurii prevenXve necesare să fie luată până la predarea
persoanei extrădabile (ceea ce este greșit, pentru că poate fi predată numai în stare de arest,
deci va dispune obligatoriu arestarea în vederea predării).
SenXnța este definiXvă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie legalizată,
Ministerului JusXției, pentru a proceda, conform dispoziției arXcolului 37, alineatul 4, litera e),
la punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, a hotărârii definiXve
prin care s-a dispus extrădarea.
Legea prevede, totodată, că persoana care renunță la apărare și consimte să fie extrădată și
predată autorităților competente ale statului solicitant poate declara, cu aceeași ocazie, că
renunță la aplicarea regulii specialității prevăzute la arXcolul 74 din lege.
C. Extrădarea simplificată. Descrisă în arXcolul 48 al legii române, această formă de extrădare
se realizează în cazul extrădării voluntare examinată mai sus, prin renunțarea la prezentarea
unei cereri formale de extrădare și a actelor anexe dacă aceasta se prevede prin convenția
internațională aplicabilă în relația cu statul solicitant sau în cazul în care legislația acelui stat
permite o asemenea procedură simplificată de extrădare și aceasta a fost aplicată unor cereri
de extrădare formulate de România.
Extrădarea simplificată se întemeiază pe două condiții de bază: consimțământul la extrădare
al persoanei a cărei extrădare se cere, pe de o parte, și existența unei convenții internaționale
în acest sens sau pracXca reciprocității.

27
Desigur, existența unei cereri din partea statului solicitant, cu indicarea temeiurilor extrădării,
este indispensabilă pentru declanșarea procedurii, chiar simplificată, a extrădării.
D. Opoziția la extrădare a persoanei extrădabile. În marea majoritate a cazurilor, persoana a
cărei extrădare se cere se opune extrădării și de aceea legea reglementează procedura
extrădării, pentru a da posibilitatea persoanei a cărei extrădare se cere să dovedească fie că
nu ea este persoana căutată, fie că există vreunul din cazurile în care, potrivit legii, extrădarea
nu este posibilă.
As\el, potrivit dispozițiilor arXcolului 49, dacă persoana a cărei extrădare este cerută se opune
cererii de extrădare, ea își va putea formula apărările oral și în scris, putând, totodată, să
propună probe în acest sens.
Legea prevede că, în urma audierii persoanei solicitate, dosarul cauzei este pus la dispoziția
apărătorului acesteia pentru a putea prezenta, în scris și în termen de 8 zile, opoziția moXvată
la cererea de extrădare și a indica mijloacele de probă admise de legea română, numărul de
martori fiind limitat la doi.
Procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a răspunde opoziției sau pentru a
administra probe.
E. Administrarea probelor și solicitarea de informații suplimentare. Legea prevede la arXcolul
50 că mijloacele de probă încuviințate de instanță trebuie să fie administrate în termen de
maximum 15 zile, în prezența persoanei a cărei extrădare se cere, asistată de apărător și, la
nevoie, de interpret, și în prezența procurorului.
Dacă informațiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite
curții de apel (legea se referă eronat la „statul român”) să pronunțe o hotărâre în aplicarea
legii privind asistența judiciară internațională, instanța competentă va solicita complinirea
informațiilor necesare, fixându-se în acest scop, un termen de 2 luni (corect era: maxim 2 luni).
Transmiterea solicitării privind informațiile suplimentare, precum și a răspunsului se realizează
pe una din căile prevăzute la arXcolul 36 al legii referitor la cererea de extrădare.
Concursul de cereri de extrădare
Este posibil ca extrădarea unei persoane să fie cerută de mai multe state, pentru aceeași
infracțiune sau pentru infracțiuni diferite.
Legea română privind asistența judiciară internațională precizează în arXcolul 39 că, dacă
extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeași faptă, fie pentru fapte diferite,
statul român hotărăște, ținând seama de toate împrejurările și, în mod deosebit, de gravitatea
și de locul săvârșirii infracțiunilor (locul comiterii elementului material, locul producerii
rezultatului), de data depunerii cererilor respecXve (va avea prioritate cererea depusă prima
sau anterior, când sunt mai multe), de cetățenia persoanei extrădabile (se va da prioritate
statului al cărui resorXsant este cel solicitat), de existența reciprocității de extrădare în raport
cu statul român și de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant.
În această situație, Ministerul JusXției stabilește cărui stat solicitant îi va fi predată persoana
extrădată, potrivit obligațiilor internaționale asumate de România prin tratatele internaționale
în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene,
ținând seama de hotărârile judecătoreșX definiXve cu privire la fiecare dintre cererile de
extrădare (în cazul extrădării execuXve), precum și de criteriile prevăzute de lege.
Ministerul JusXției va înșXința de urgență autoritățile competente ale statelor solicitante
despre existența concursului de cereri de extrădare.
Soluționarea cererii de extrădare
A. Pronunțarea hotărârii de către curtea de apel. Soluționarea cererii de extrădare de către
curtea de apel este reglementată prin dispozițiile arXcolului 52 al legii.

28
În funcție de rezultatul examinării cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor
prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate:
1) să dispună, în cazul concursului de cereri de extrădare, conexarea dosarelor, chiar dacă se
referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curți de apel diferite, competența teritorială
aparținând curții de apel celei dintâi sesizate;
2) să dispună amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, în cazul
necesității de a primi informații suplimentare de la statul solicitant;
3) să constate, prin senXnță, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.
Atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, curtea de apel hotărăște
admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată luarea sau menținerea stării de arest
provizoriu (dacă a fost dispusă anterior) în vederea extrădării, până la predarea persoanei
extrădate.
Hotărârea prin care s-a dispus extrădarea se moXvează în termen de 5 zile de la data
pronunțării.
Dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, respinge cererea și
dispune prin senXnță punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare fusese cerută.
Hotărârea se moXvează în acest caz în 24 de ore și este transmisă procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel, care o remite, de îndată, comparXmentului de
specialitate al Ministerului JusXției.
În fine, legea prevede că hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestație la Secția
penală a Înaltei Curți de Casație și JusXție de procurorul general competent (din oficiu sau la
cererea ministrului jusXției) sau de persoana a cărei extrădare a fost cerută, în termen de 5
zile de la pronunțare.
Contestația depusă împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este
suspensivă de executare, ca și contestația depusă împotriva hotărârii prin care s-a dispus
extrădarea, în acest din urmă caz cu excepția dispozițiilor referitoare la starea de arest
provizoriu în vederea extrădării.
Tot cu contestație poate fi atacată hotărârea și în cazurile în care instanța se pronunță cu
privire la amânarea extrădării (de exemplu atunci când cel solicitat este în executarea unei
pedepse în România sau sunt moXve ce țin de persoana celui solicitat și care necesită
amânarea extrădării), admiterea sub condiție a extrădării (de exemplu cerința comutării
pedepsei cu moartea sau cerința rejudecării), consimțământul exXnderii obiectului extrădării
(asupra altor infracțiuni decât cele care au moXvat cererea de extrădare inițială) și
reextrădarea către un stat terț.
Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau
condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității
extrădării, acestea fiind de resortul statului solicitant.
B. Judecarea contestației și comunicarea hotărârii. Potrivit dispozițiilor arXcolului 53 din lege,
contestația depusă în condițiile arătate se judecă cu prioritate, într-un termen de cel mult 10
zile, de un complet format din 3 judecători ai Secției penale a Î.C.C.J..
Dosarul cauzei se resXtuie curții de apel în cel mult 3 zile de la soluționarea contestației.
În ceea ce privește hotărârea definiXvă asupra extrădării, aceasta se comunică procurorului
general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanță și
comparXmentului de specialitate din Ministerul JusXției. Toate aceste prevederi sunt în acord
deplin cu dispoziția din arXcolul 37 alineatul 2 din lege: „Procedura de extrădare pasivă are un
caracter urgent...”.
Punerea în executare a hotărârii de extrădare

29
A. Predarea extrădatului. Prevederi referitoare la executarea hotărârii de extrădare se
regăsesc în dispozițiile arXcolelor 56 și 57 din legea română, care precizează că, pentru
predarea extrădatului, este necesar și suficient un extras al hotărârii judecătoreșX definiXve
prin care se dispune extrădarea.
Cum procedura de predare este realizată de Inspectoratul General al Poliției Române,
Ministerul JusXției comunică de îndată Centrului de Cooperare Polițienească Internațională
din cadrul IGPR un extras al hotărârii judecătoreșX rămase definiXve în vederea stabilirii datei
și a locului de predare.
Această dată a predării va fi comunicată Ministerului JusXției și curții de apel competente în
termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoreșX.
În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul IGPR informează asupra demersurilor luate și
moXvelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval.
Ministerul JusXției aduce în regim de urgență la cunoșXnță autorității competente a statului
solicitant soluția adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe
hotărârea definiXvă. Orice soluție de respingere totală sau parțială va fi moXvată de către
instanță.
În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul și data predării,
precum și asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana extrădabilă,
pentru a i se putea computa din eventuala pedeapsă pe care o are sau ar putea-o avea de
executat în statul solicitant.
Locul predării persoanei extrădate va fi un punct de fronXeră aeriană sau terestră al României.
Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R. asigură predarea, prin
Biroul Național Interpol, și informează despre aceasta Ministerul JusXției și curtea de apel
competentă.
Persoana extrădată este predată și preluată sub escortă, aflându-se în stare de arest, și va
putea fi pusă în libertate dacă nu a fost preluată în 15 zile de la data stabilită, termen ce nu
poate fi prelungit decât cu încă cel mult 15 zile.
Atunci când predarea sau primirea persoanei extrădate este împiedicată de un caz de forță
majoră, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi
date de predare, fără ca durata arestării provizorii totale a persoanei extrădate, până la data
predării, să poată depăși 180 de zile.
B. Predarea amânată sau condiționată. Legea română reglementează această materie prin
dispozițiile arXcolului 58, inXtulat „Predarea amânată”.
Cazul Xpic este acela în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere există un proces
penal în fața autorităților judiciare române sau când persoana respecXvă se află în executarea
unei pedepse privaXve de libertate. În această situație nu este obiecXv posibilă extrădarea.
Legea prevede că extrădarea poate fi amânată până la soluționarea definiXvă a cauzei, atunci
când persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, sau
predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate ori până la
executarea pedepsei la termen, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a
pedepsei.
În afară de aceste situații, legea prevede că predarea persoanei extrădate poate fi amânată și
atunci când (i) se constată, pe baza unei experXze medicale, că persoana extrădată suferă de
o boală gravă care face imposibilă predarea imediată ori atunci când (ii) persoana extrădată
este gravidă sau are un copil mai mic de un an ori atunci când, (iii) din cauza unor împrejurări

30
speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia
acesteia (în acest caz, predarea putând fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată).
Aceste cazuri de amânare se jusXfică din rațiuni umanitare.
Legea prevede că, în cazul amânării predării, instanța emite un mandat de arestare provizorie
în vederea extrădării.
Dacă persoana ce urmează să fie extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare,
sub puterea unui mandat de arestare prevenXvă sau de executare a pedepsei închisorii emis
de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră
în vigoare de la data încetării moXvelor care au jusXficat amânarea.
Atunci când există vreunul dintre cazurile care împiedică extrădarea, legea prevede că
persoana a cărei extrădare se cere poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun
acord de autoritățile române și statul solicitant.
Atunci când cererea de predare temporară este transmisă după rămânerea definiXvă a
hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții
de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere moXvată, dată în cameră de
consiliu.
În cazul în care amânarea predării este jusXficată de calitatea de cercetat penal a persoanei
extrădate, la cererea președintelui secției penale a curții de apel, organul judiciar pe rolul
căruia se află cauza ori instanța de executare transmite informațiile solicitate.
Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile
române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul
JusXției, prin direcția de specialitate.
Preluarea persoanei extrădate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente
ale statului solicitant, pe teritoriul României, iar cheltuielile privind preluarea și returnarea
persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant.
Dacă persoana extrădată potrivit cererii de predare temporară se află în executarea unei
pedepse sau măsuri privaXve de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră
suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent al cererii de
extrădare până la data returnării persoanei autorităților române.
C. Remiterea de obiecte și bunuri. Legea română cuprinde dispoziții privind remiterea de
obiecte și de bunuri în arXcolul 17.
Se precizează că obiectele și bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definiXve
pronunțate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.
În cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri,
acestea vor putea fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale
pentru care urmărirea și judecata sunt de competența autorităților judiciare române.
Remiterea obiectelor și a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub condiția resXtuirii,
fără însă ca această măsură să aducă aXngere drepturilor terților de bună-credință în legătură
bunurile și drepturilor statului român (atunci când aceste obiecte și bunuri pot reveni
acestuia).
Se mai precizează că în cazul cererilor de extrădare predarea obiectelor și a bunurilor solicitate
se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau decesului
persoanei extrădabile.
D. Extrădarea repetată. Legea română (arXcolul 55) prevede extrădarea din nou a persoanei
extrădate care, după ce a fost predată statului solicitant, fuge înainte de soluționarea cauzei
sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea și se întoarce pe teritoriul
României.

31
Persoana va fi din nou arestată și predată, în baza unui mandat emis de autoritatea judiciară
competentă a statului solicitant. Legea prevede însă că extrădarea din nou nu va avea loc în
cazul în care statul solicitant a încălcat condițiile în care extrădarea a fost acordată prima oară.
Deși legea nu prevede, constatarea încălcării de către statul solicitant a condițiilor sub care a
fost acordată extrădarea nu se poate face decât de curtea de apel care a pronunțat hotărârea
asupra extrădării, la sesizarea procurorului competent.
Tranzitarea extrădaților
În reglementarea extrădării, un loc aparte îl ocupă tranzitul persoanelor aflate pe teritoriul
altor state în ipoteza în care statul solicitat nu are fronXeră comună cu statul solicitant.
Potrivit art. 59, tranzitul pe teritoriul României al unui extrădat care nu este cetățean român
poate fi acordat cu condiția ca moXve de ordine publică să nu se opună și să fie vorba despre
o infracțiune care permite extrădarea, conform legii române.
Dacă persoana extrădată are cetățenia română, tranzitul nu este acordat decât în situațiile în
care se poate aproba extrădarea cetățenilor români, adică există convenție.
Sub aspectul condițiilor formale, legea prevede că tranzitul se încuviințează la cererea statului
interesat, la care se anexează cel puțin mandatul de arestare prevenXvă sau mandatul de
executare a pedepsei închisorii care a jusXficat acordarea extrădării.
Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul JusXției, care o comunică de îndată
autorității competente a statului solicitant și Ministerului Afacerilor Interne.
Cu privire la tranzitul aerian, se prevede că, atunci când nu este prevăzută o aterizare pe
teritoriul statului român, este suficientă o noXficare transmisă de autoritatea competentă a
statului solicitant Ministerului JusXției al României.
Legea prevede că, în caz de aterizare forțată, această noXficare va produce efectele cererii de
arestare provizorie în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere
formală de tranzit, care se soluționează după procedura arătată anterior.
În fine, legea română precizează că persoana extrădată aflată în tranzit rămâne în stare de
arestare provizorie pe perioada șederii sale pe teritoriul statului român.

Solicitarea extrădării de către România

Condiții pentru solicitarea extrădării acCve
A. Obligația de a solicita extrădarea. Sub această denumire, legea română enumeră, în
arXcolul 61, condițiile care fac necesară solicitarea de către statul român a extrădării unei
persoane, fie a extrădării zise procesuale, fie a extrădării zise execuXve. Aceste condiții sunt:
a) emiterea de către autoritățile judiciare române competente fie a unui mandat de arestare
prevenXvă (în cazul extrădării procesuale), fie a unui mandat de executare a pedepsei
închisorii sau a unei măsuri de siguranță privaXve de libertate, aplicate persoanei respecXve
(în cazul extrădării execuXve);
b) idenXficarea acestei persoane pe teritoriul unui stat străin;
c) îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea extrădării.
B. Cadrul juridic pentru solicitarea extrădării. Potrivit legii (arXcolul 62), acest cadru este
consXtuit din dispozițiile arXcolelor 18-35 din aceeași lege, privitoare la condițiile cerute de
lege pentru acordarea extrădării pasive.
Legea română consideră că extrădarea acXvă trebuie să aibă loc în aceleași condiții ca și
extrădarea pasivă. Aceasta înseamnă că nu va putea fi solicitată extrădarea pentru
infracțiunile care sunt exceptate de la extrădare și nici dacă nu sunt îndeplinite condițiile
privitoare la extrădare, la gravitatea pedepsei prevăzută de lege și la pedeapsa aplicată, la

32
persoanele supuse extrădării și la cele exceptate, precum și la principiile privitoare la
drepturile fundamentale ale omului care trebuie să fie respectate în procedura extrădării.
Legea română prevede în plus o condiție privitoare la solicitarea extrădării în vederea
efectuării urmăririi penale și anume că, în afara condiției privitoare la gravitatea pedepsei,
prevăzută în arXcolul 26 al legii (o pedeapsă privaXvă de libertate de cel puțin un an) se cere
ca împotriva persoanei în cauză să fie pusă în mișcare acțiunea penală, în condițiile prevăzute
în Codul de procedură penală.
Procedura de solicitare a extrădării
A. Formularea cererii de extrădare, în numele statului român, și transmiterea ei se fac de către
Ministerul JusXției. Este de remarcat că în cazul extrădării acXve legea a dat în competența
Ministerului JusXției și nu a curții de apel problema solicitării extrădării.
B. Procedura. Potrivit legii române (arXcolul 65), în cazul în care un mandat de arestare
prevenXvă sau de executare a pedepsei privaXve de libertate nu poate fi dus la îndeplinire
întrucât inculpatul ori condamnatul nu a fost găsit și există presupunerea rezonabilă că a
părăsit teritoriul României, acesta se solicită a fi dat în urmărire internațională.
Prin dare în urmărire internațională se înțelege darea în urmărire prin canalele Organizației
Internaționale de Poliție Criminală - Interpol sau introducerea în Sistemul de Informații
Schengen a unei semnalări cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată în vederea
extrădării.
Darea în urmărire internațională se dispune de către Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române la cererea instanței care
a emis mandatul de arestare prevenXvă sau a instanței de executare a sancțiunii penale.
În acest sens, instanța va transmite informațiile prevăzute la art. 44 alin. (4) lit. a)-f), adică
datele necesar a fi prevăzute în cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, precum
și orice alte date și informații suplimentare solicitate.
Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române comunică în cel mai scurt Xmp instanței solicitante data dării în urmărire
internațională și data introducerii semnalării în Sistemul de Informații Schengen.
Instanța care a emis mandatul de arestare prevenXvă sau instanța de executare este obligată
să verifice periodic, dar nu mai târziu de 6 luni de la data dării în urmărire internațională,
valabilitatea mandatului de arestare prevenXvă sau a mandatului de executare a pedepsei
privaXve de libertate ori a măsurii privaXve de libertate dispuse și, în măsura în care au
intervenit modificări, informează Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
I.G.P.R. și direcția de specialitate din cadrul Ministerului JusXției.
În cazul localizării persoanei urmărite pe teritoriul unui alt stat, atunci când, potrivit legii
statului respecXv sau tratatului aplicabil, noXța roșie sau difuziunea nu echivalează cu o cerere
de arestare provizorie în vederea extrădării, precum și atunci când Biroul Național Interpol
corespondent solicită expres, Ministerul JusXției, prin direcția de specialitate, întocmește și
transmite cererea de arestare provizorie în vederea extrădării.
De îndată ce este informată de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din
cadrul I.G.P.R., prin structura specializată, sau de Ministerul JusXției, despre faptul că
persoana dată în urmărire internațională sau căutată de autoritățile judiciare române pentru
ducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de
arestare prevenXvă a fost localizată pe teritoriul unui stat străin, instanța de executare sau
instanța care a emis mandatul de arestare prevenXvă apreciază, printr-o încheiere moXvată,
asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a solicita extrădarea.

33
Încheierea privind extrădarea acXvă se dă în camera de consiliu, de un complet format dintr-
un singur judecător, fără citarea părților, însă cu parXciparea procurorului.
Încheierea moXvată poate fi atacată cu contestație de procuror, în termen de 24 de ore de la
pronunțare.
Dosarul cauzei este înaintat instanței ierarhic superioare, în termen de 24 de ore, care va
judeca contestația în termen de cel mult 3 zile.
Instanța ierarhic superioară va resXtui dosarul primei instanțe în termen de 24 de ore de la
soluționarea contestației.
Când încheierea care constată că sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, însoțită de
actele stabilite la arXcolului 36 alineatul 2 din lege, este definiXvă, se comunică de îndată
Ministerului JusXției.
Încheierea definiXvă prin care instanța a hotărât că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru
a se solicita extrădarea se comunică, în termen de 3 zile de la pronunțare, Ministerului JusXției.
În termen de 3 zile de la data primirii încheierii definiXve cuprinzând constatarea întrunirii
condițiilor pentru a se solicita extrădarea, Ministerul JusXției, prin direcția de specialitate,
efectuează un examen de regularitate internațională, potrivit art. 38, și, în funcție de rezultatul
acestui examen, formulează cererea de extrădare și o transmite, însoțită de actele anexe,
autorității competente a statului solicitat sau întocmește un act prin care propune ministrului
jusXției, moXvat, să sesizeze procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. în vederea
inițierii procedurii de revizuire a încheierii definiXve prin care s-a dispus solicitarea extrădării,
informând în ambele situații Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române.
În cazul în care constată că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi și de a transmite
cererea de extrădare, direcția de specialitate a Ministerului JusXției poate solicita instanței
competente să îi transmită, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit
tratatului internațional aplicabil.
Ministrul jusXției, în sesizarea adresată procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
în vederea inițierii procedurii de revizuire a încheierii definiXve prin care s-a dispus solicitarea
extrădării, nu poate reitera și alte moXve de revizuire decât cele de iregularitate internațională
rezultate din concluziile examenului de regularitate internațională.
Cererea de revizuire se face în 3 zile, dacă persoana a cărei extrădare este dorită este arestată
în vederea extrădării către România. În toate celelalte cazuri cererea se face în termen de cel
mult 15 zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primește cererea prin care
ministrul jusXției îi solicită să promoveze revizuirea hotărârii judecătoreșX definiXve prin care
s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru solicitarea extrădării.
Competentă să judece cererea de revizuire este instanța de executare sau instanța care a emis
mandatul de arestare prevenXvă.
În cazul în care persoana solicitată este arestată în vederea extrădării către România, cererea
de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere. În toate celelalte cazuri, cererea de
revizuire se soluționează în termen de cel mult o lună de la data înregistrării cauzei.
Instanța, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată.
Dacă instanța constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menținând
încheierea atacată. Hotărârea instanței de revizuire este definiXvă și se comunică în termen
de 24 de ore de la pronunțare ministrului jusXției și procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și JusXție.
În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane condamnate în lipsă, în situația în care
statul solicitat aduce la cunoșXnța persoanei urmărite hotărârea pronunțată în lipsă, o as\el

34
de noXficare nu va produce efecte față de procedura penală din România în sensul că nu vor
curge termene de exercitare a căilor de atac sau de solicitare a rejudecării.
Atunci când extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunțate printr-o
hotărâre dată de instanțele române în lipsă, prin cererea de extrădare formulată de Ministerul
JusXției statul român va da asigurări, la cererea statului solicitat, în condițiile arXcolelor 32
alin. 1 și 69 din lege, privind rejudecarea cauzei în prezența persoanei extrădate.
În cazul în care persoana predată a fost condamnată în lipsă, instanța de executare îi va
comunică hotărârea de condamnare în termen de 10 zile de la primirea acestei persoane,
după caz, în centrul de reținere și arestare prevenXvă din subordinea M.A.I. sau în penitenciar,
moment în care i se va aduce la cunoșXnță că are dreptul, după caz la exercitarea unei căi de
atac sau la rejudecarea cauzei, potrivit C.p.p..
În cazul în care persoana urmărită nu este arestată provizoriu în vederea extrădării, procedura
prevăzută pentru solicitarea extrădării în România are caracter confidențial, până în momentul
în care statul solicitat este învesXt cu cererea de extrădare.
În opinia noastră, confidențialitatea ar trebuie păstrată până la momentul arestării provizorii
de urgență în statul solicitat în vederea extrădării persoanei solicitate sau până la momentul
declanșării procedurii judiciare de extrădare în statul solicitat, când autoritățile judiciare din
statul solicitat pot decide ce măsuri prevenXve sunt adecvate a fi luate pentru a asigura
predarea persoanei a cărei extrădare a fost cerută de România.
Extrădarea acCvă simplificată
Atunci când persoana dată în urmărire internațională pe canalele Organizației Internaționale
de Poliție Criminală - Interpol sau cu privire la care s-a introdus o semnalare în Sistemul de
Informații Schengen este de acord să fie extrădată în România, prezentarea unei cereri formale
de extrădare nu mai este necesară dacă autoritatea centrală a statului solicitat informează în
acest sens, iar convenția internațională aplicabilă în relația cu statul solicitat sau legislația
acelui stat reglementează o as\el de procedură.
Retragerea cererii de extrădare
În cazul în care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de arestare
prevenXvă sau a mandatului de executare, instanța competentă, din oficiu sau la cererea
procurorului, stabilește, prin încheiere moXvată, că nu mai subzistă condițiile prevăzute de
lege pentru a se solicita extrădarea și dispune de îndată retragerea cererii de extrădare.
Hotărârea se transmite Ministerului JusXției în termen de 24 de ore de la pronunțare.
Ministerul JusXției retrage neîntârziat cererea de extrădare, informând despre aceasta Centrul
de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
Dispozițiile art. 65 privind procedura extrădării acXve, descrisă mai sus, se aplică în mod
corespunzător.
Solicitarea reextrădării către România
Potrivit art. 70 din lege, dispozițiile art. 60 privind solicitarea extrădării către un stat terț în
cadrul procedurii extrădării pasive sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul în care
România solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese anterior
acordată acestuia de către un stat terț.
Desigur, admiterea cererii formulate de statul român privind extrădarea unei persoane
descoperite într-un stat în care persoana urmărită fusese extrădată dintr-un stat terț se va face
conform legii aplicabile în statul solicitat.
Pentru obținerea consimțământului la extrădare din partea statului terț, cererea adresată
statului străin se formulează de către Ministerul JusXției, în baza încheierii moXvate definiXve

35
a instanței de executare sau a instanței care a emis mandatul de arestare prevenXvă prin care
s-a constatat că sunt întrunite condițiile pentru solicitarea extrădării.
Tot Ministerul JusXției este cel care acordă statului terț garanțiile privind rejudecarea în cazul
în care persoana solicitată spre extrădare a fost judecată și condamnată în lipsă.
Efectele extrădării în România
A. Preluarea persoanei extrădate. Cu privire la acest aspect al extrădării acXve, legea română
prevede în art. 71 că el se desfășoară în același mod ca și în cazul extrădării pasive, cu
deosebirea că, de data aceasta este vorba de preluarea persoanei extrădate de la organele
competente ale statului solicitat.
Preluarea va fi asigurată sub escortă de către Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională din cadrul I.G.P.R., care va primi în stare de arest persoana extrădată, de la
fronXera statului solicitat, acoperind cheltuielile de transport.
În cazul în care, pentru aducerea în țară a persoanei extrădate, este necesară tranzitarea unui
stat terț, direcția de specialitate din cadrul Ministerului JusXției întocmește cererea de tranzit
și asigură traducerea și transmiterea cererii și a oricăror documente necesare în sprijinul
acesteia.
B. Primirea extrădatului. Legea prevede în art. 72 că persoana extrădată, odată adusă în
România, va fi predată de urgență, după caz, administrației penitenciare (în cazul extrădării
execuXve) sau autorității judiciare competente (în cazul extrădării procesuale).
În cazul extrădării execuXve, dacă persoana extrădată fusese condamnată în lipsă, aceasta va
fi rejudecată, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la arXcolul 32 alin. 1 din lege
referitor la judecarea în lipsă.
C. Comunicarea soluției. Ministerul JusXției, conform art. 73, informează autoritatea judiciară
română competentă despre modul în care a fost soluționată cererea de extrădare de către
statul solicitat și, atunci când este cazul, despre durata arestării provizorii în vederea extrădării,
pentru a fi computată potrivit arXcolului 15 din lege referitor la computarea arestării.
D. Regula specialității (art. 74). Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită,
nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte
restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a
moXvat extrădarea, în afară de cazurile când:
a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor
transmite statului solicitat o cerere însoțită de actele anexe și de un proces-verbal în care se
consemnează declarațiile persoanei extrădate;
b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la
liberarea sa definiXvă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit
teritoriul statului român.
Autoritățile române vor lua măsurile necesare în vederea, pe de o parte, unei eventuale
trimiteri a persoanei de pe teritoriul României (în cazul în care nu este resorXsant român), iar
pe de altă parte, întreruperii prescripției potrivit legislației române, inclusiv recurgerea la o
procedură în lipsă (dacă este permisă de Codul penal și C.p.p.).
Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana
extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele consXtuXve ale
infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.
Pentru a obține consimțământul statului solicitat pentru re-extrădare, cererea adresată
statului străin se formulează de către Ministerul JusXției, în baza încheierii instanței
competente să soluționeze cauza în primă instanță, la propunerea moXvată a Ministerului

36
Public sau în baza încheierii instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost
acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz.
E. Efectele extrădării sub condiție. În cazul în care extrădarea a fost acordată sub condiție (art.
75 al legii române), instanța care a solicitat extrădarea ia măsurile necesare pentru
respectarea condiției impuse de statul solicitat și dă garanții în acest sens.
În cazul în care condiția impusă este retrimiterea persoanei extrădate pe teritoriul statului
solicitant (corect: solicitat, pentru că ne aflăm în procedura extrădării acXve, statul solicitant
fiind România), instanța dispune însoțirea acesteia la fronXeră, în vederea preluării de către
autoritățile competente ale statului solicitant (corect: solicitat). Apreciem că nu este suficientă
conducerea la fronXeră, ci trebuie asigurată predarea către autoritățile statului solicitat, la
locul și momentul convenite de comun acord, locul putând fi fronXera statului solicitat.
Dispoziții comune privind extrădarea
Cheltuielile ocazionate de extrădare
Legea română prevede, în arXcolul 76, că se suportă de statul român cheltuielile privind
procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României, prin bugetele autorităților și
insXtuțiilor implicate (IGPR, Ministerul Public, Ministerul JusXției, instanțe), în funcție de
atribuțiile conferite fiecăreia dintre acestea prin aceeași lege.
Cheltuielile de tranzit se suportă de statul solicitant.
Frauda la extrădare
Legea română caracterizează, prin dispozițiile arXcolului 77, ca fraudă la extrădare predarea
unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la fronXeră sau altă măsură de același
fel și o interzice ca atare ori de câte ori ascunde voința de a se eluda regulile de extrădare.
Această faptă este în mod jusXficat caracterizată ca dăunătoare cooperării internaționale în
lupta împotriva criminalității, deoarece sustrage de la răspunderea penală persoane care ar
putea face obiectul unei cereri de extrădare și care, prin eludarea regulilor de extrădare,
împiedică înfăptuirea jusXției în statul pe al cărui teritoriu a fost săvârșită infracțiunea sau
împotriva intereselor căruia au fost comise infracțiuni internaționale.

Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene

Simplificarea procedurii de extrădare între statele membre UE
În contextul aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, problema armonizării
legislației interne, cu precădere a legislației în materie penală și procesual penală cu cea a
Uniunii Europene a determinat legiuitorul român să adopte Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală, aceasta prevăzând, după republicarea
din 27.05.2019, în Capitolul IV al Titlului II, dispoziții pentru punerea în aplicare a unor
instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene, având în
vedere faptul că nu toate statele membre ale Uniunii Europene au adoptat în legislația lor
internă prevederi corespunzătoare aplicării nelimitate a mandatului european de arestare.
De aceea, în art. 78 - 83 s-au introdus unele reglementări tranzitorii între regulile generale ale
extrădării în Uniunea Europeană și cele simplificate din domeniul mandatului european de
arestare.
As\el, se menționează că:
a) în aplicarea Convenției privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene,
adoptată la 27 septembrie 1996, nicio infracțiune nu poate fi considerată ca infracțiune
poliXcă;
b) în ceea ce privește prescripția răspunderii penale și a executării pedepsei, sunt aplicabile
numai dispozițiile din legislația statului solicitant;

37
c) amnisXa acordată de România nu împiedică extrădarea, cu excepția cazului în care fapta
prevăzută de legea penală este de competența instanțelor române;
d) absența unei plângeri prealabile sau a unei alte condiții necesare pentru punerea în mișcare
a acțiunii penale, potrivit legii române, nu aduce aXngere obligației de extrădare;
e) statul român acordă extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor,
a taxei pe valoarea adăugată și în materie vamală, în condițiile prevăzute de lege;
f) semnalarea introdusă în Sistemul InformaXc Schengen are, după caz, același efect ca și o
cerere de arestare provizorie în vederea extrădării sau echivalează cu un mandat european de
arestare atunci când se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002
privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Atunci când nu se aplică respecXva decizie-cadru, o semnalare introdusă în Sistemul de
Informații Schengen produce aceleași efecte juridice ca o cerere de arestare provizorie în
vederea extrădării;
g) extrădarea simplificată se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, fără
verificarea condițiilor speciale prevăzute la art. 48 (privitoare la extrădarea simplificată), ori
de câte ori sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 47 (privind procedura extrădării
voluntare).
Mandatul european de arestare
Titlul III al legii române, referitor la mandatul european de arestare, conține prevederi
specifice cooperării dintre România și statele membre ale Uniunii Europene.
Această reglementare din legea română preia dispozițiile adoptate prin Decizia-cadru a
Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 (2002/584/JAI) privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre, care reprezintă o adaptare a
legislației la situația concretă și cerințele din statele membre ale Uniunii Europene privind
asistența judiciară în materie penală.
As\el, în preambulul la Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 se arată
că procedura formală de extrădare ar trebui abrogată între statele membre ale Uniunii
Europene atunci când este vorba despre persoane care se sustrag de la înfăptuirea jusXției
după ce au fost definiXv condamnate, iar procedurile de extrădare ar trebui accelerate atunci
când este vorba despre persoane suspectate de a fi comis o infracțiune.
Decizia are în vedere faptul că toate sau numai unele dintre statele membre ale Uniunii
Europene sunt părți la anumite convenții de extrădare, printre care și Convenția europeană
de extrădare din 13 decembrie 1957 și Convenția europeană privind reprimarea terorismului
din 27 ianuarie 1977.
Dispoziții generale privind mandatul european de arestare
Așa cum se precizează în arXcolul 84 din Capitolul I al Titlului III din Legea nr. 302/2004,
mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară
competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către
un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau
executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privaJve de libertate.
Dispozițiile legii române privind regulile referitoare la mandatul european de arestare se aplică
și în cazurile în care între România statul solicitat, respecXv solicitant, este aplicabilă o
convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie
2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre
ale Uniunii Europene.
În arXcolul 86 al legii se precizează că autoritățile judiciare române competente în materia
mandatului european de arestare sunt instanțele judecătoreșX (ca autorități judiciare

38
emitente), curțile de apel (ca instanțe judiciare de executare) și Ministerul JusXției (ca
autoritate centrală).
Autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul
JusXției și parchetele de pe lângă curțile de apel în a căror circumscripție a fost localizată
persoana solicitată.
În cazul în care nu se cunoaște locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de
arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureșX.
Pe de altă parte, rezultă că mandatul european de arestare se emite atât în scopul efectuării
urmării penale, atunci când interesul înfăptuirii jusXției impune transferarea în statul solicitant
a persoanei urmărite, cât și în cazul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță
privaXve de libertate, pentru finalizarea în bune condiții a actului de jusXție penală.
În ceea ce privește condițiile de formă și conținut pe care trebuie să le îndeplinească mandatul,
legea prevede în anexă un model al mandatului european de arestare, în care se înscriu
următoarele informații:
a) idenXtatea și cetățenia persoanei solicitate;
b) datele de idenXficare (denumire, adresă, numere de telefon și fax, adresă de e-mail) ale
autorității judiciare emitente;
c) indicarea existenței unei hotărâri judecătoreșX definiXve, a unui mandat de arestare
prevenXvă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreșX executorii având același efect, care se
încadrează în dispozițiile legale privind procedura de emitere a mandatului european de
arestare (prevăzute în arXcolul 89 al legii) și în cele privind faptele care dau loc la predare
(prevăzute în arXcolul 97);
d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile
arXcolului 97, referitoare la faptele care dau loc la predare;
e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul,
gradul de implicare a persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definiXvă, sau pedeapsa prevăzută de legea
statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;
g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.
Referitor la limba în care se redactează mandatul european de arestare transmis unei
autorități judiciare competente a altui stat membru de către autoritatea judiciară română
solicitantă, se arată în alineatul 3 al arXcolului 87 că acesta trebuie tradus în limba oficială sau
în limbile oficiale ale statului de executare ori în una sau mai multe alte limbi oficiale ale
InsXtuțiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă conform declarației depuse la
Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
Atunci când autoritățile judiciare române sunt solicitate să execute un mandat european de
arestare transmis de autoritățile judiciare competente ale altui stat membru al Uniunii
Europene, acest mandat trebuie să fie tradus în limba română sau în una din limbile engleză
ori franceză.
După cum se poate observa, legiuitorul român a optat tot pentru folosirea limbilor oficiale ale
Consiliului Europei și în ceea ce privește redactarea mandatelor europene de arestare primite
spre executare de autoritățile judiciare ale statului român, în calitate de stat solicitat, de la
autoritățile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene.
În privința cheltuielilor ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat
european de arestare, se arată în arXcolul 88 că acestea revin României, în Xmp ce rămân în
sarcina statului emitent celelalte cheltuieli, principiu întâlnit și în cazul procedurii de
extrădare.

39
Condiții privind emiterea și transmiterea mandatului european de arestare
În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un mandat european de
arestare, legea stabilește reglementări privitoare la obiectul acestuia, pentru a putea fi emis
de către autoritățile judiciare române, precum și procedura de urmat în vederea transmiterii
sale către autoritățile judiciare ale statului solicitat.
As\el, referindu-se la obiectul mandatului european de arestare, legea română insXtuie în art.
89 regula că se va emite un mandat european de arestare atunci când, față de natura
infracțiunii săvârșite, vârsta și antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum și alte
împrejurări ale cauzei, autoritatea emitentă consideră că este oportună emiterea unui mandat
european de arestare și sunt întrunite următoarele condiții cumulaXve:
a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;
b) mandatul de arestare prevenXvă sau mandatul de executare a detențiunii pe viață sau a
închisorii este valabil;
c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a executării
pedepsei ori amnisXa sau grațierea;
d) atunci când arestarea și predarea se solicită:
(i) în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, pedeapsa prevăzută de legea
română pentru infracțiunea săvârșită este detențiunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau
mai mare;
(ii) în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată este detențiunea pe viață sau restul
de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa închisorii este de un an sau mai mare;
(iii) în vederea executării măsurii privaXve de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai
mare.
Atunci când măsura arestării prevenXve este luată ca urmare a înlocuirii de către organul
judiciar român competent a unei măsuri sau obligații a cărei respectare a fost supravegheată
anterior de statul de executare, mandatul european de arestare se poate emite chiar dacă nu
este îndeplinită condiția prevăzută la alin. (1) lit. d).
Condiția prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică ori de câte ori statul de executare noXfică
aplicarea, în acest caz, a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului UE
2002/584/JAI (privind faptul că un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte
pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță
privaXve de libertate a căror durată maximă este de cel puțin 12 luni sau, atunci când s-a
dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță, pentru
condamnări pronunțate cu o durată de cel puțin patru luni), as\el cum a fost transpusă în
dreptul intern al statului respecXv.
Mandatul european de arestare este emis: (i) în faza de urmărire penală, de către judecătorul
de drepturi și libertăți desemnat de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să
judece cauza în fond, din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează ori
supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate, (ii) în procedura de cameră
preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară; (iii) în faza de judecată, de către
judecătorul desemnat de președintele primei instanțe, din oficiu sau la sesizarea procurorului
ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare prevenXvă sau hotărârea
prin care s-a luat măsura privaXvă de libertate, iar (iv) în faza de executare, de către
judecătorul desemnat de președintele instanței de executare, din oficiu sau la sesizarea
procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei
detențiunii pe viață sau a închisorii ori hotărârea prin care s-a luat măsura privaXvă de
libertate.

40
Judecătorul competent verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și procedează,
după caz, as\el:
a) emite (direct, fără încheiere prealabilă, conform Deciziei nr. 39/22.09.2008 a Î.C.C.J.-Secțiile
Unite) mandatul european de arestare și supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea
acestuia, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (3), art. 90 și 91;
b) constată, prin încheiere moXvată, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1)
pentru a emite un mandat european de arestare.
Încheierea poate fi atacată cu contestație de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare.
Contestația se judecă de instanța superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, în
camera de consiliu, fără citarea părților, cu parXciparea procurorului.
În caz de admitere a contestației, judecătorul de drepturi și libertăți sesizat inițial este obligat
să emită un mandat european de arestare.
În cazul emiterii mandatului european de arestare, judecătorul competent informează
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanța pe rolul căreia se
află cauza penală spre soluționare despre emiterea mandatului european de arestare, iar în
cazul când constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a emite un
mandat european de arestare, comunică încheierea procurorului care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală ori procurorului de la parchetul de pe lângă instanța de
executare.
Potrivit prevederilor aceluiași arXcol 89 al legii, alineatul 6, emițând un mandat european de
arestare, instanța emitentă poate solicita, din oficiu sau la cererea procurorului competent,
indisponibilizarea și remiterea bunurilor ce pot servi ca mijloace materiale de probă în
procesul penal sau care au fost dobândite de persoana solicitată prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța emitentă va face mențiune în acest sens la lit. g) din formularul privind mandatul
european de arestare.
Pentru evidența acXvității instanței se întocmește și se păstrează Registrul de evidență a
mandatelor europene de arestare. În registru se fac următoarele mențiuni:
numărul curent; numele, prenumele și cetățenia persoanei solicitate; faza procesuală în care
a fost emis mandatul european de arestare, infracțiunea, pedeapsa aplicată sau aplicabilă,
numărul și data adresei parchetului ori a instanței pe rolul căreia se află cauza penală; numărul
dosarului instanței de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data
transmiterii mandatului; informații asupra executării mandatului; moXvele neexecutării
mandatului; data predării persoanei solicitate; data retragerii mandatului. Registrul nu este
desXnat publicității.
De al\el, întreaga procedură de emitere a mandatului european de arestare are caracter
confidențial până la arestarea persoanei solicitate în statul membru de executare.
Condiții privind transmiterea spre executare a mandatului european de arestare
În cazul în care instanța emitentă nu deține nicio informație privind autoritatea străină
competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare, idenXficarea
acesteia se realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară
Europeană19 sau al Ministerului JusXției prin direcția de specialitate.
Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul altui stat
membru a persoanei solicitate, mandatul european de arestare, în limbile română și străină,
este transmis de către instanța emitentă prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare

19
Rețeaua Judiciară Europeană a fost creată prin Decizia Consiliului Uniunii Europene din 28 mai 2001 de creare
a unei rețele europene de prevenire a infracțiunilor, nr. 2001/427/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 153/1 din 8 iunie 2001, paginile 1-3.

41
sigur, care lasă o urmă scrisă, autorității străine competente, în termenul indicat de către
aceasta, cu informarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
La cererea autorității străine, originalul mandatului european de arestare se transmite direct
de către instanța emitentă.
Toate aceste căi de comunicare modernă și rapidă, ca și menționarea, în arXcolul 90 alin. 4, a
faptului că orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea unui mandat european
de arestare se va soluționa direct între autoritatea judiciară română emitentă și autoritatea
judiciară străină de executare, eventual cu sprijinul Ministerului JusXției, conduc la concluzia
că s-a pus la dispoziție un mecanism eficient de facilitare a asistenței judiciare în materie
penală.
Potrivit alin. (5) al art. 90 din legea română, transmiterea spre executare a mandatului
european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe
cursul prescripției în România, aceasta fiind o modalitate specială de întrerupere a cursului
prescripției.
Conform Deciziei nr. 2/12.03.2012 a Î.C.C.J.-Complet RIL pronunțată în interpretarea art. 33
alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2011, transmiterea directă a mandatului
european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale unui alt stat
membru UE, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, are efect de întrerupere a
prescripției executării pedepsei. Nu produce acest efect transmiterea mandatului european
de arestare prin difuzare.
Traducerea mandatului european de arestare se efectuează, în regim de urgență, la solicitarea
instanței emitente, de către un traducător autorizat.
În cazul transmiterii directe a mandatului european de arestare, instanța emitentă informează
direcția de specialitate din Ministerul JusXției în ulXma zi lucrătoare a fiecărei luni
calendarisXce cu privire la mandatele europene de arestare transmise spre executare în
perioada de referință și stadiul executării acestora.
Potrivit art. 91, la data sau ulterior transmiterii spre executare a mandatului european de
arestare, instanța română emitentă comunică, din oficiu sau la cererea autorității străine,
informațiile suplimentare necesare pentru executarea mandatului. Transmiterea și traducerea
informațiilor suplimentare se efectuează similar regimului stabilit pentru emiterea și
transmiterea mandatului european de arestare.
În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale sau al
judecății, iar persoana solicitată este cetățean sau rezident al statului de executare, Ministerul
JusXției, prin direcția de specialitate, acordă garanția că, în caz de condamnare, odată predată,
persoana respecXvă poate fi transferată în condițiile prezentei legi pentru a executa pedeapsa
în țara sa de origine.
În cazul în care persoana solicitată, aflată în stare de arest în statul de executare, își exercită
dreptul de a-și desemna un avocat în România, instanța română emitentă a mandatului
european de arestare transmite, la cerere și fără întârzieri nejusXficate, autorității de
executare informațiile privind tabloul avocaților cu drept de a profesa în unul dintre barourile
membre ale Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Informațiile pot fi transmise inclusiv în formă electronică.
Având în vedere faptul că avocații români nu sunt specializați și înregistrați la barou ca
„penalișX”, comunicarea întregului tablou al avocaților este de prea puțin ajutor concret (dacă
numai în BucureșX sunt peste 10.000 de avocați acXvi).
Rolul avocatului din România, desemnat conform alin. (3) al art. 91, este de a oferi asistență
avocatului din statul membru de executare, furnizându-i informații și consultanță, pentru a

42
permite persoanei solicitate să își formuleze apărările în procedura de executare a mandatului
european de arestare.
Este vorba despre studierea dosarului care a condus la emiterea în România a mandatului
european de arestare pentru idenXficarea moXvelor de refuz obligatoriu sau facultaXv.
Toate comunicările dintre avocatul desemnat în România și avocatul din statul de executare
urmează a avea loc pe cale directă, acestea fiind confidențiale.
Transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate în baza mandatului european de
arestare
Întrucât este posibil ca predarea persoanei solicitate pentru efectuarea urmăririi penale sau a
judecății să nu poată fi făcută de către autoritățile statului solicitat din cauză că persoana vizată
este implicată într-un proces în curs, pentru o altă faptă decât cea pentru care se solicită
predarea, ori este în executarea unei pedepse privaXve de libertate în statul solicitat sau atunci
când față de mandatul european de arestare nu a fost luată nicio decizie ori, deși a fost luată,
aceasta nu este definiXvă, se prevede în alin. 1 al arXcolului 92 al legii că instanța română
emitentă poate solicita, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală sau a instanței de judecată, ca persoana față de care s-a emis respecXvul mandat
european de arestare:
a) să fie transferată temporar în România pe o perioadă stabilită de comun acord cu
autoritatea străină, menționându-se această cerere în chiar formularul de mandat european
de arestare, în afară de cazul în care autoritatea străină competentă să primească sau să
execute mandatul european de arestare a indicat că transferarea temporară trebuie să fie
solicitată pe calea unei cereri disXncte; sau
b) să fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală sau de instanța de judecată, prin videoconferință. Cererea având ca obiect audierea
prin videoconferință a persoanei solicitate se întocmește potrivit art. 229 (privind conținutul
cererii de asistență judiciară) și 235 (privind audierile prin videoconferință) de procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanța competentă și se
transmite odată cu mandatul european de arestare ori după această dată; sau
c) să fie audiată în prezența ori, în măsura în care legislația statului străin o permite, de către
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori judecătorul desemnat de
către instanța competentă. Cererea având ca obiect audierea persoanei solicitate se
întocmește de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către
instanța competentă și se transmite odată cu mandatul european de arestare sau după
această dată.
Transferarea temporară în România a persoanei față de care s-a emis mandatul european de
arestare se solicită doar în caz de urgență, atunci când prezența în persoană a acesteia este
obligatorie, potrivit legii, sau când, în funcție de împrejurările cauzei, procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanța de judecată consideră necesară
prezența acesteia.
Transferarea temporară nu trebuie să aducă aXngere dreptului persoanei solicitate de a
parXcipa la judecarea cererii de predare în baza mandatului european de arestare emis de
instanța română.
Persoana solicitată, transferată temporar, va fi ținută în detenție până la returnarea sa în statul
de executare, în centrele de reținere și arestare prevenXvă din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, în baza mandatului de arestare prevenXvă sau a mandatului de executare
a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a hotărârii judecătoreșX care stă la baza

43
mandatului european de arestare. Durata arestării se prelungește sau nu se menține în
condițiile legii.
Aducerea în țară și returnarea persoanei solicitate se realizează de către Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
Mandatul european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa
inculpatului
Atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanța emitentă verifică
lucrările dosarului, pentru a constata dacă:
a) persoana condamnată a fost încunoșXnțată în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată personal
sau prin noXficare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la
ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în
care nu se prezintă la proces; sau
b) având cunoșXnță de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, persoana condamnată l-a
mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea
juridică și apărarea în fața instanței de judecată au fost realizate în mod efecXv de către
avocatul respecXv; sau
c) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoșXnță că,
potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate
fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate
fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la
exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut
de lege, respecXva cale de atac.
Atunci când rezultă că persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de
condamnare, instanța română emitentă informează autoritatea judiciară de executare că, în
termen de 10 zile de la primirea persoanei predate, hotărârea de condamnare va fi
comunicată personal acesteia și la momentul înmânării hotărârii de condamnare persoanei
predate i se va aduce la cunoșXnță că are dreptul fie la exercitarea unei căi de atac, fie la
rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală.
Totodată, când din lucrările dosarului rezultă că persoana condamnată nu a primit în prealabil
nicio informare oficială cu privire la procedurile penale împotriva sa, ulterior transmiterii
mandatului european de arestare, instanța emitentă va comunica, la cererea autorității
judiciare de executare, o copie a hotărârii de condamnare traduse, dacă este cazul, în limba
pe care persoana condamnată o înțelege, pentru a fi adusă la cunoșXnța acesteia.
Transmiterea hotărârii de condamnare nu va fi considerată o comunicare în sensul
prevederilor C.p.p. privind comunicarea hotărârilor și nici nu va produce efecte cu privire la
termenul în care aceasta poate fi atacată, făcându-se exclusiv cu Xtlu informaXv.
Constatările făcute din studiului dosarului vor fi trecute la lit. d) din formularul privind
mandatul european de arestare.
Atunci când sunt incidente dispozițiile prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. b), privind reprezentarea
de către avocat, dacă conținutul mandatului încredințat avocatului ales sau desemnat din
oficiu nu rezultă din lucrările dosarului, instanța poate solicita, potrivit alin. (4) al art. 93,
avocatului care a asigurat apărarea persoanei condamnate o declarație cu privire la relația
dintre acesta și clientul său, fără ca prin aceasta să se considere că se aduce aXngere secretului
profesional ori principiului confidențialității.
Declarația va fi folosită exclusiv în scopul acestui arXcol referitor la mandatul european de
arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa inculpatului și nu este
desXnată publicității.

44
Aceste prevederi ale legii le considerăm neconsXtuționale și profund imorale, avocatul fiind
folosit contra drepturilor și intereselor clientului său.
Predarea temporară în baza mandatului european de arestare
În cazul persoanei predate temporar în baza unui mandat european de arestare, aceasta va
rămâne în detenție până la returnarea sa, cu excepția cazului în care autoritățile statului de
executare solicită punerea în libertate și, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub
puterea mandatului de arestare prevenXvă sau a mandatului de executare a pedepsei.
Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează și atunci când, la expirarea
unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării prevenXve
sau de la data pronunțării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura
arestării prevenXve, persoana predată nu a fost preluată de autoritățile statului de executare.
Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenție, la dispoziția
autorităților statului de executare.
Retragerea mandatului european de arestare
Potrivit art. 95 din lege, mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut
temeiurile care au jusXficat emiterea acestuia ori dacă persoana solicitată a decedat.
În cazul în care persoana a fost dată în urmărire internațională sau a fost introdusă o
semnalare în Sistemul de Informații Schengen, mandatul european de arestare se retrage dacă
persoana urmărită internațional a fost extrădată sau predată în România.
Retragerea se solicită de instanța emitentă a mandatului european de arestare, care
informează despre aceasta autoritatea judiciară de executare, Ministerul JusXției și, după caz,
parchetul care efectuează ori supraveghează acXvitatea de urmărire penală sau instanța care
a dispus asupra măsurii arestării prevenXve a inculpatului ori care a hotărât cu privire la
măsurile de siguranță.
Aducerea în țară a persoanei predate în baza unui mandat european de arestare
Aducerea în țară a persoanei predate în baza unui mandat european de arestare se efectuează
de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R, care stabilește
cu autoritățile străine competente termenul de preluare a persoanei predate și asigură
aducerea acesteia în țară sub escortă.
În caz de transfer temporar sau predare temporară, data preluării este stabilită cu avizul
instanței emitente, în funcție de acordul încheiat de instanța română emitentă cu autoritatea
străină de executare;
Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R informează instanța
emitentă, direcția de specialitate din cadrul Ministerului JusXției, precum și instanța de
executare sau instanța pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea din urmă sunt altele decât
instanța emitentă, ori procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală cu
privire la data preluării și locul unde a fost depusă persoana predată.
Atunci când, pentru aducerea în țară a persoanei predate, este uXlizată calea aeriană cu escală
sau calea terestră cu tranzitarea unui stat terț, direcția de specialitate din Ministerul JusXției,
la solicitarea Centrului, întocmește cererea de tranzit și asigură, dacă este cazul, traducerea
mandatului european de arestare, precum și a informațiilor suplimentare.
În cazul în care persoana predată a fost condamnată în lipsă, instanța de executare îi comunică
hotărârea de condamnare în termen de 10 zile de la primirea acesteia, după caz, în centrul de
reținere și arestare prevenXvă care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne sau în penitenciar. Totodată, instanța de executare informează persoana
predată cu privire la posibilitățile sale de exercitare a unei căi de atac sau cu privire la cererea
de rejudecare a cauzei.

45
Imediat ce este informată că persoana predată a fost adusă în țară, instanța emitentă solicită
direct statului de executare informații cu privire la durata arestului efectuat de persoana
predată în baza mandatului european de arestare pe care le comunică, după caz, instanței de
executare, instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea sunt altele decât instanța
emitentă, sau procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, în afară de
cazul în care acestea au fost comunicate la data preluării.
Soluționarea cererii și executarea mandatului european de arestare
A. Fapte care dau loc la predare. În vederea aprobării predării unei persoane vizate de un
mandat european de arestare, statul solicitat va verifica dacă acesta îndeplinește condițiile
cerute de lege pentru a fi executat, printre care se poate afla și condiția dublei incriminări a
faptelor care moXvează eliberarea mandatului, respecXv fapta să fie incriminată atât potrivit
legii române, independent de elementele consXtuXve sau de încadrarea juridică a acesteia,
cât și potrivit legii statului emitent.
Condiția dublei incriminări nu mai este cerută, potrivit prevederilor arXcolului 97 alin. 1 din
lege, dacă mandatul de arestare european a fost emis pentru una dintre infracțiunile
enumerate în acest arXcol, indiferent de denumirea dată lor în statul emitent, cu condiția,
însă, ca maximul special al pedepsei privaXve de libertate sau durata măsurii de siguranță
privaXve de libertate, prevăzute de legea statului emitent, să fie de cel puțin 3 ani.
Lista infracțiunilor sau a categoriilor de infracțiuni pentru care nu ar mai fi necesară
îndeplinirea condiției dublei incriminări la executarea mandatului european de arestare
cuprinde 32 de puncte:
1. parXciparea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infanXlă;
5. traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;
7. corupția;
8. frauda, inclusiv cea care aduce aXngere intereselor financiare ale Uniunii Europene în
înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților
Europene;
9. spălarea produselor infracțiunii;
10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informaXcă;
12. infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de
dispariție și de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;
13. facilitarea intrării și șederii ilegale (în țară);
14. omorul, vătămarea corporală gravă;
15. traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostaXci;
17. rasismul și xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv anXchități și opere de artă;
20. înșelăciunea;
21. racketul și extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea și pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale și uzul de fals;

46
24. falsificarea de mijloace de plată;
25. traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioacXve;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenție;
30. crime aflate în jurisdicția Curții Penale Internaționale;
31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
Se remarcă faptul că există o dublă condiționare pentru a fi admisibilă excluderea de la
aplicarea principiului dublei incriminări.
Mai întâi, fapta care consXtuie temei al emiterii mandatului european de arestare trebuie să
fie considerată una dintre infracțiunile cuprinse în enumerarea făcută de legiuitor.
În al doilea rând, pedeapsa prevăzută de legea statului emitent al mandatului pentru
infracțiunea care consXtuie temei al emiterii acestui mandat trebuie să fie o pedeapsă
privaXvă de libertate sau o măsură de siguranță privaXvă de libertate al cărei maxim special
să fie de cel puțin 3 ani.
Menționăm că România nu a incriminat faptele de racket sau pe cele de extorcare de fonduri,
iar sabotajul (art. 164 Cod penal anterior) a fost abrogat prin art. 2 din Decretul-Lege nr.
12/10.01.1990 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 12.01.1990).
Codul penal din 2009 (Legea nr. 286/2009) nu a incriminat nici el racketul, extorcarea sau
sabotajul, ceea ce reprezintă, în opinia noastră, o încălcare a obligației generale asumate de
statul român privind integrarea legislației sale penale cu cea din celelalte state ale Uniunii
Europene.
B. Refuzul de executare a mandatului. Autoritatea judiciară română de executare a unui
mandat european de arestare (MEA) trebuie să verifice existența cauzelor de refuz obligatoriu
al predării persoanei vizate de mandat, precum și cauzele de refuz facultaXv.
În ceea ce privește condiționarea executării MEA, arXcolul 98 din lege prevede dispozițiile
referitoare la cele trei situații în care autoritățile judiciare române pot supune executarea
mandatului unor condiții:
a) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse
sau a unei măsuri de siguranță privaXve de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunțată în
lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal și nici informată în orice alt mod cu
privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă;
b) în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis MEA este sancționată cu pedeapsa
detențiunii pe viață sau cu o măsură de siguranță privaXvă de libertate pe viață.
În primul caz, autoritatea judiciară emitentă a MEA va fi chemată să garanteze persoanei care
face obiectul MEA că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul emitent, în
prezența sa.
În cel de-al doilea caz, dispozițiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranță aplicate ori liberarea condiționată
după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau din măsura de siguranță aplicată ori aplicarea
unor măsuri de clemență.
c) Pe lângă condițiile de mai sus, în toate situațiile în care MEA privește un cetățean român
sau o persoană care trăiește în România și are o rezidență conXnuă și legală pe teritoriul
României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, solicitată în vederea efectuării urmăririi penale
sau a judecății, executarea mandatului va fi condiționată de transferarea în România a

47
persoanei predate, în cazul în care împotriva acesteia se pronunță o pedeapsă privaXvă de
libertate în statul solicitant, persoana în cauză urmând a executa în România pedeapsa la care
a fost condamnată.
Dispoziția trebuie interpretată în sensul că statul de condamnare nu se poate opune
transferului în România al celui condamnat, dar persoana condamnată poate alege să execute
pedeapsa în statul de condamnare (în ipoteza în care nu s-a dispus și expulzarea după
executarea pedepsei, pentru că atunci transferul în România al condamnatului operează chiar
fără acordul său).
Autoritatea judiciară română este obligată să refuze executarea unui MEA, potrivit art. 99 al
legii, dacă:
a) din informațiile de care dispune reiese că persoana urmărită a fost judecată definiXv pentru
aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul
condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau
executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnisXată sau
să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracțiunea pe care se bazează MEA este acoperită de amnisXe în România, dacă
autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;
c) când persoana care este supusă MEA nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru
faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română (de
exemplu nu împlinise 14 ani la data săvârșirii faptei sau, având între 14 și 16 ani, nu a avut
discernământul faptelor sale).
Este vorba, în aceste cazuri, despre aplicarea obligatorie a unor principii avute în vedere și la
exceptarea de la extrădare, anume refuzul de asistență pentru:
a) infracțiunile anterior judecate – în acest caz de către un stat terț, membru al Uniunii
Europene, – la care pedeapsa pronunțată să fi fost executată, considerată ca executată ori
executarea să se fi prescris sau pedeapsa să fi fost grațiată, infracțiunea amnisXată ori să fi
intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) pentru infracțiunile acoperite de amnisXe în România; la care se adaugă
c) minoritatea făptuitorului, ca o cauză de neimputabilitate penală a faptei potrivit legii
române.
Potrivit alin. 2 al aceluiași arXcol 99, autoritatea judiciară română de executare poate avea în
vedere cauzele de refuz facultaJv al executării MEA, reprezentate de următoarele cazuri:
a) predarea este subordonată îndeplinirii condiției dublei incriminări a faptei care moXvează
emiterea MEA, independent de elementele consXtuXve sau de încadrarea juridică a acestei
fapte;
În mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea
MEA nu va putea fi refuzată pentru moXvul că legislația română nu impune același Xp de taxe
sau de impozite ori nu conține același Xp de reglementări în materie de taxe și impozite, de
vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul MEA este supusă unei proceduri penale în România pentru
aceeași faptă care a moXvat MEA;
c) când MEA a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de
siguranță privaXve de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în
România și are o rezidență conXnuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel
puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul
membru emitent;

48
d) când persoana care face obiectul MEA a fost judecată definiXv pentru aceleași fapte într-un
alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare,
sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea
să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnisXată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii
statului de condamnare (principiul non bis in idem);
e) când MEA se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul
României (se acordă as\el preferință aplicării principiului teritorialității legii penale);
f) când MEA cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și
legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului
statului român (cu referire la aplicarea limitată a principiului universalității);
g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază
MEA ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența
autorităților române (cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale în România);
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea
pentru infracțiunea pe care se întemeiază MEA sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o
hotărâre definiXvă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri (aplicarea
principiului non bis in idem);
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care
autoritatea judiciară emitentă a MEA informează că, în conformitate cu legislația statului
emitent:
(1) persoana a fost încunoșXnțată, în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată personal sau prin
noXficare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna,
anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se
prezintă la proces; sau
(2) persoana, având cunoșXnță de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe
avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața
instanței de judecată a fost realizată în mod efecXv de către avocatul respecXv; sau
(3) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoșXnță că,
potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate
fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac poate
fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la
exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut
de lege, respecXva cale de atac; sau
(4) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat
după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respecXva hotărâre și i se va aduce la
cunoșXnță că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de
atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza
unor probe noi, iar în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate parXcipa
personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.
După cum se poate observa, cauzele care moXvează un eventual refuz de executare a unui
mandat european de arestare sunt cele prevăzute și în cazul refuzului extrădării.
În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la lit. c) de mai sus (persoana
solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență conXnuă și legală pe
teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani), anterior pronunțării hotărârii de
executare a MEA, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de
emitere transmiterea unei cópii cerXficate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte

49
informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care
as\el de documente sunt solicitate.
Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de
instanța de judecată în fața căreia procedura executării MEA este pendinte.
În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală
străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării
hotărârii de refuz al executării MEA pe moXv de cetățenie sau rezidență în România a celui
vizat de MEA.
Dacă persoana solicitată se află în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie
transmiterea documentelor solicitate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta
este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.
În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele privind
hotărârea de condamnare și celelalte informații solicitate, în termen de cel mult 20 de zile de
la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea
MEA, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita
recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile
în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza
reciprocității (spune art. 99 alin. 4 al legii), dar în realitate se aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI
a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în
cazul hotărârilor judecătoreșX în materie penală care impun pedepse sau măsuri privaXve de
libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
C. Procedura de soluționare a MEA. Legea română stabilește și regulile de procedură penală
specifice, aplicabile în cazul executării unui mandat european de arestare.
Potrivit prevederilor art. 100, prima parte a procedurii este nepublică: în termen de MEA este
însoțit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză, iar în
cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile de mai sus, solicită autorității
judiciare emitente remiterea traducerii.
Dacă MEA este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent (de la
parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărei jurisdicție a fost localizată persoana vizată de
MEA) dispune traducerea acestuia în limba română, în regim de urgență.
Procurorul verifică apoi dacă MEA cuprinde informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1), privind
conținutul mandatului european de arestare.
În cazul în care MEA nu cuprinde aceste informații sau este imprecis, precum și în cazul
prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. i) pct. 4 - persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal
hotărârea de condamnare -, procurorul solicită autorității judiciare emitente transmiterea, în
termen de cel mult 10 zile, a informațiilor necesare sau, în copie, a hotărârii de condamnare
pronunțate în lipsă, tradusă în limba pe care persoana condamnată o înțelege, după caz.
Netransmiterea de către autoritatea judiciară emitentă a hotărârii de condamnare date în
lipsă nu are niciun efect asupra reținerii persoanei solicitate și sesizării instanței cu
soluționarea cererii de executare a MEA.
Dacă MEA conține informațiile necesare și este tradus, procurorul ia măsurile necesare pentru
idenXficarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate. Dispozițiile art. 521-526
din Codul de procedură penală (privind procedura dării în urmărire) se aplică în mod
corespunzător.
În situația în care, în urma verificărilor efectuate, procurorul constată că persoana solicitată se
află în circumscripția teritorială a unui alt parchet, trimite de îndată MEA parchetului
competent și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul JusXției.

50
În cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu
se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea și informează despre aceasta
autoritatea judiciară emitentă a MEA și Ministerul JusXției.
Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleași fapte
pentru care a fost emis MEA, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau
instanței competente o copie a MEA, traducerea și, dacă este cazul, informațiile suplimentare
comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze și să informeze de
urgență dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluționarea cauzei
de către autoritatea judiciară română de executare a MEA.
Dispozițiile art. 312, 313 (privind suspendarea urmăririi penale) și, respecXv, ale art. 367
(privind suspendarea judecății) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător
în dosarele naționale aflate în lucru.
Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât
cele pentru care a fost emis MEA, procurorul competent transmite, de asemenea, spre
informare, procurorului de caz sau instanței competente o copie a MEA, traducerea și, dacă
este cazul, informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă,
solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii în dosarele proprii.
În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiționată de acordarea
consimțământului unui alt stat membru ori al unui stat terț, luarea măsurilor pentru prinderea
persoanei solicitate are loc la data primirii consimțământului statului respecXv (privind
posibilitatea predării de către autoritățile judiciare române a persoanei solicitate către un stat
terț, membru al UE, în condițiile în care acea persoană fusese anterior extrădată în România
sau predată în baza unui MEA emis de autoritățile judiciare române, adică ne referim la regula
sau principiul specialității la re-extrădare).
Procurorul poate lua, potrivit prevederilor art. 101, pentru cel mult 24 de ore, prin ordonanță
moXvată, măsura reținerii persoanei solicitate, dar numai după ascultarea acesteia în prezența
apărătorului. În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul se reduce la jumătate,
dar, în acest caz, reținerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță moXvată, cel
mult cu 8 ore.
Persoanei reținute i se aduc de îndată la cunoșXnță, în limba pe care o înțelege, moXvele
reținerii și conținutul MEA. Atunci când sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. (4)
- persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare - și a fost
transmisă de autoritatea emitentă a MEA, procurorul dispune comunicarea hotărârii de
condamnare persoanei solicitate. Persoana solicitată va fi informată cu privire la efectele pe
care le are, potrivit legii statului emitent al MEA, transmiterea hotărârii de condamnare.
Persoana reținută poate solicita să fie încunoșXnțată despre măsura luată un membru de
familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoșXnțarea
se consemnează într-un proces-verbal.
În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea MEA emis
împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoșXnță, a unor mandate europene
de arestare emise împotriva altor parXcipanți la săvârșirea infracțiunii, procurorul va putea
refuza solicitarea persoanei reținute de a-i fi anunțată familia (art. 101 alin. 4). Prevederea o
considerăm neconsXtuțională întrucât nu prevede o durată maximă a amânării de către
procuror a informării unui membru de familie (sau a altei persoane) și nici condițiile în care
amânarea este considerată necesară, ceea ce lasă posibilitatea unei amânări sine die, cu
consecința încălcării până la anulare a dreptului la informarea familiei, prevăzut în art. 2 alin.
(2) și art. 5 din DirecXva nr. 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul

51
procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și
dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a
comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în Xmpul privării de libertate.
În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință
în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi
aparține sau folosește locuința, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea
reprezentantului legal al acesteia (art. 101 alin. 6).
Apreciem și prevederile alin. (6) ale art. 101 din lege ca fiind în mod vădit neconsXtuționale
întrucât nesocotesc în mod evident libertăți fundamentale ale unor terțe persoane (absolut
nevinovate), unele libertăți chiar garantate consXtuțional (anume inviolabilitatea domiciliului)
sau protejate de dreptul penal (inviolabilitatea sediului profesional).
În plus, nici în legătură cu alin. (4), nici în legătură cu alin. (6) al art. 101 nu este prevăzută nicio
eventuală cale de contestare a măsurii luate de procuror, prin care se încalcă cu șXință (și la
alin. 6 total nejusXficat) drepturi fundamentale ale terților de bună credință.
Reținerea sau arestarea în baza semnalării în SIS
În cazul obținerii unui rezultat poziXv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru
a introdus o semnalare în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării (adică este
localizată în România o persoană căutată în baza unui MEA), Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în temeiul
art. 102, solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de urgență, valabilitatea
deciziei în baza căreia a fost introdusă respecXva semnalare.
Semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
rază teritorială a fost localizată persoana. Dispozițiile art. 100 (proceduri prealabile), 101
(reținerea persoanei solicitate) și 106 (drepturile persoanei arestate în baza unui mandat
european de arestare) se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin regulilor de reținere
în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen.
Semnalarea în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării echivalează cu un mandat
european de arestare.
Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost
prinsă persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă pentru a aprecia asupra luării
măsurii arestării provizorii în vederea predării.
Judecătorul as\el sesizat :
a) admite, prin încheiere moXvată, propunerea procurorului și dispune arestarea provizorie în
vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; sau
b) respinge, prin încheiere moXvată, propunerea procurorului și, dacă este cazul, dispune
punerea în libertate a persoanei reținute.
În scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de
arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a
mandatului european de arestare, instanța dispune, prin încheiere moXvată, aplicarea, pe o
durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile prevenXve prevăzute la art. 202 alin. (4) lit.
b), c) sau d) din Codul de procedură penală: controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune
sau arestul la domiciliu.
Judecătorul comunică de îndată decizia luată către Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și către direcția de
specialitate din cadrul Ministerului JusXției.
În vederea conXnuării procedurii de executare a MEA, judecătorul amână judecarea cauzei și
fixează un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a MEA, însoțit de

52
traducerea în limba română și, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Dacă,
la expirarea termenului de 15 zile, procurorul nu a prezentat MEA, judecătorul dispune
revocarea, după caz, a măsurii arestării provizorii în vederea predării și punerea de îndată în
libertate a persoanei solicitate sau înlăturarea măsurii prevenXve neprivaXve de libertate.
MEA se transmite de către statul membru semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data
pronunțării încheierii de către judecătorul român, pentru a se putea respecta termenul de 15
zile prevăzut mai sus.
Atunci când semnalarea în vederea arestării este însoțită de un mandat european de arestare,
se aplică procedurile prealabile de la art. 100.
Sesizarea curții de apel în vederea arestării și predării persoanei solicitate
Potrivit prevederilor art. 103, procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea
de luare a măsurii arestării persoanei solicitate, instanța reparXzând cauza de îndată unui
complet format dintr-un singur judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării și
asupra predării persoanei solicitate.
Pentru evidența acXvității instanței, se întocmește și se păstrează Registrul privind arestarea
și predarea în baza mandatelor europene de arestare.
Procedura de executare a mandatului european de arestare
Judecătorul, potrivit prevederilor art. 104, verifică mai întâi idenXtatea persoanei solicitate și
se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, MEA și, dacă este
cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea
emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în
lipsă.
Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel
mult 5 zile, și solicită autorității emitente transmiterea, în copie și în limba pe care persoana
solicitată o înțelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către
autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu împiedică derularea
procedurii de executare a MEA și predarea persoanei solicitate.
După primirea MEA, judecătorul aduce la cunoșXnța persoanei solicitate drepturile sale
(dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare; dreptul
de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță; asistența unui interpret,
asigurat gratuit de către instanță), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a
consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele
juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare. În cazul în care
persoana reținută sau arestată arată că înțelege să își exercite acest drept de a-și desemna un
avocat în statul membru emitent al MEA, procurorul sau instanța de executare a mandatului
informează fără întârziere autoritatea emitentă a MEA. Informațiile transmise de către
autoritatea emitentă, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă, îi sunt comunicate fără
întârziere persoanei solicitate prin intermediul administrației locului de deținere.
Așa cum am mai arătat, rolul avocatului din România, desemnat, conform prevederilor privind
MEA emis în România, din tabloul avocaților cu drept de a profesa în unul dintre barourile
membre ale Uniunii Naționale a Barourilor din România, este de a oferi asistență avocatului
din statul membru de executare, furnizându-i informații și consultanță, pentru a-i permite
persoanei solicitate să își formuleze apărările în procedura de executare a MEA.
În cazul în care MEA a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei
pedepse ori a unei măsuri de siguranță privaXve de libertate, judecătorul întreabă persoana

53
solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul
membru emitent sau preferă executarea acesteia în România.
În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre
consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător,
grefier, apărător și persoana solicitată (legea l-a „uitat” pe interpret). În același proces-verbal
se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula
specialității.
În această ulXmă ipoteză, dacă nu este incident vreunul dintre moXvele de refuz al executării
prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin senXnța de executare a MEA și asupra
arestării și predării persoanei solicitate.
Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă,
procedura de executare a MEA conXnuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la
consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre moXvele obligatorii sau opționale
de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește idenXtatea.
Atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri
cu privire la predarea persoanei solicitate în baza MEA, fie atunci când cel solicitat a consimțit,
fie atunci când a contestat predarea, arestarea acesteia în cursul procedurii de executare a
MEA se dispune prin încheiere moXvată.
Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării
în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere moXvată, ținând seama
de termenele prevăzute la art. 112 (10 zile de la judecată pentru pronunțarea hotărârii, când
persoana solicitată consimte, respecXv 60 de zile de la arestare, în celelalte cazuri).
În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea
persoanei solicitate în prezența apărătorului.
Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efecXvă
către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.
În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta
măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu,
dispozițiile art. 218-222 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător
(art. 211-217 fiind declarate neconsXtuționale prin Decizia CCR nr. 712/2014).
În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea MEA, prin hotărârea de
predare se va dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea
judiciară emitentă.
Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații sau garanții
suplimentare autorității judiciare emitente (de exemplu la judecata în lipsă, la posibilitatea
aplicării pedepsei detențiunii pe viață etc.), amână cauza stabilind un termen pentru primirea
datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.
Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei
solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședință
secretă. ParXciparea procurorului este obligatorie.
În ceea ce privește drepturile persoanei arestate în baza unui MEA, art. 106 prevede expres că
aceasta are dreptul să fie informată cu privire la conținutul MEA, are dreptul să fie asistată de
un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, iar dacă nu înțelege sau nu vorbește limba
română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanță.
Procurorul sau, după caz, instanța de executare a MEA aduce la cunoșXnța persoanei reținute
sau arestate că are dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al MEA și de
a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din

54
oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității.
În cazul în care MEA este emis în vederea urmăririi penale sau judecății, persoana solicitată
este informată că are dreptul de a solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită și în
statul emitent al mandatului.
Potrivit prevederilor art. 109, în termen de 24 de ore după rămânerea definiXvă a hotărârii de
predare, instanța comunică hotărârea luată autorității judiciare emitente, Ministerului JusXției
și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române.
În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul
pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare
prevenXvă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române,
mandatul de arestare emis după întocmirea senXnței de admitere a executării MEA sau a
încheierii de amânare a cauzei ori de prelungire a arestării provizorii în vederea predării, după
caz, este pus în executare la data încetării moXvelor care au jusXficat amânarea.
Potrivit prevederilor art. 110, împotriva încheierilor privind luarea sau menținerea măsurii
arestării în vederea predării se poate face contestație în termen de 24 de ore de la pronunțare,
în Xmp ce împotriva senXnței prin care instanța s-a pronunțat asupra executării MEA se poate
face contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana
solicitată consimte la predare, când hotărârea este definiXvă.
Contestația declarată împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate
este suspensivă de executare, cu excepția dispozițiilor privind măsura arestării.
Dosarul va fi înaintat instanței ierarhic superioare (Secția Penală a Î.C.C.J.) în termen de 24 de
ore, iar contestația declarată fie împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sau
menținerea măsurii arestării, fie împotriva senXnței de soluționare a cererii de executare a
MEA, va fi soluționată în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei.
Revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare
Atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost
introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis MEA, potrivit art. 105:
a) procurorul, sesizat prin primirea MEA sau ca urmare a semnalării introduse în Sistemul de
Informații Schengen, dispune clasarea și, dacă este cazul, revocarea măsurii prevenXve luate
față de persoana solicitată și informează despre acestea Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcția de specialitate
din cadrul Ministerului JusXției;
b) judecătorul, sesizat ca urmare a semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen
sau potrivit sesizării formulate de procuror, ia act, prin senXnță definiXvă, de revocarea
deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis MEA,
după caz, și dispune revocarea măsurii prevenXve luate față de persoana solicitată.
Dacă informarea privind revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în
vederea arestării sau a fost emis MEA intervine după rămânerea definiXvă a hotărârii prin care
s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la
sesizarea procurorului, dispune prin senXnță definiXvă revocarea executării MEA și, (spune
art. 105 alin. 2) dacă este cazul, revocarea măsurii privaXve de libertate dispuse anterior. În
realitate întotdeauna este cazul să revoce măsura arestării în vederea predării în baza MEA
întrucât executarea MEA implică starea de arest în vederea predării persoanei solicitate.
Repararea pagubei materiale sau a unei daune morale în cazul privării ori restrângerii de
libertate în baza unor semnalări în vederea arestării sau a unor MEA retrase ori revocate este
suportată de statul emitent, potrivit legii acestuia.

55
Predarea persoanei solicitate
Potrivit prevederilor art. 113, predarea persoanei solicitate se realizează de către Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române,
cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de
la rămânerea definiXvă a hotărârii judecătoreșX de predare.
Dacă predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și
autoritatea competentă a statului emitent, din moXve independente de aceste autorități,
predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită în condițiile date.
În urma modificărilor aduse legii în anul 2022, în mod excepțional, predarea poate fi
suspendată temporar din moXve umanitare grave, cum ar fi existența unor moXve suficiente
pentru a crede că aceasta ar pune, în mod evident, în pericol viața sau sănătatea persoanei
solicitate.
Suspendarea predării din moXve umanitare poate fi dispusă din oficiu de către instanța care
a pronunțat hotărârea de predare (curtea de apel) sau la solicitarea procurorului competent
ori a persoanei solicitate.
Asistența juridică a persoanei solicitate și parXciparea procurorului la judecată sunt obligatorii.
Instanța se pronunță prin încheiere moXvată și executorie în ce privește măsura suspendării
temporare a predării, încheiere ce poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la
pronunțare.
Dosarul va fi înaintat Secției penale a Î.C.C.J. în termen de 24 de ore, care va soluționa
contestația în termen de 5 zile de la primirea dosarului.
În cazul suspendării temporare a predării în baza MEA, din moXve umanitare grave,
demersurile în vederea predării dispuse prin hotărârea de predare în baza MEA vor avea loc
de îndată ce aceste moXve au încetat să existe.
Autoritatea judiciară de executare va informa de îndată autoritatea emitentă a MEA atât cu
privire la suspendarea temporară, cât și cu privire la încetarea acesteia.
Dacă predarea a fost suspendată, autoritatea emitentă a MEA și autoritatea judiciară de
executare iau imediat legătura și convin asupra unei noi date a predării, predarea urmând a
avea loc în termen de 10 zile de la noua dată as\el convenită.
În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să
fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite,
fără ca acest fapt să consXtuie un moXv de refuz al executării unui viitor MEA bazat pe aceleași
fapte.
În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului
emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta
în executarea MEA, cu scopul de a fi dedusă din durata pedepsei sau din durata măsurii
privaXve de libertate care se va aplica.
Predarea amânată sau temporară a persoanei solicitate
Potrivit prevederilor art. 114, în situația în care persoana vizată de mandatul european de
arestare este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se
amână până la soluționarea definiXvă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim
de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării
condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Predarea poate fi amânată atunci când:

56
 a) se constată, pe baza unei experXze medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală
gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când
starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea
se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru
persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3
luni și numai o singură dată.
În cazul amânării predării persoanei vizate de MEA, instanța emite un mandat de arestare
provizorie în vederea predării.
În cazul în care persoana respecXvă se află, la momentul admiterii cererii de predare, sub
puterea unui mandat de arestare prevenXvă sau de executare a pedepsei închisorii emis de
autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea predării intră în
vigoare la data încetării moXvelor care au jusXficat amânarea.
În caz de amânare a predării, la cererea expresă a statului solicitant, persoana vizată de
mandatul european de arestare poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun
acord de autoritățile române și cele din statul solicitant.
Atunci când cererea de predare temporară este transmisă după rămânerea definiXvă a
hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții
de apel care a soluționat cererea de executare a MEA, prin încheiere moXvată, dată în cameră
de consiliu.
Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile
române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel
care a executat mandatul european de arestare.
Preluarea persoanei predate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale
statului emitent, pe teritoriul României.
Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei predate sunt suportate de statul
emitent.
Dacă persoana predată temporar se află în executarea unei pedepse sau măsuri privaXve de
libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care
persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia în România.
Predarea de bunuri
Din oficiu sau la cererea autorității judiciare emitente, autoritatea judiciară de executare
română va putea dispune, conform prevederilor art. 115 din lege, indisponibilizarea și
predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care consXtuie mijloace materiale de
probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârșirii infracțiunii care stă
la baza mandatului european de arestare, fără a aduce aXngere drepturilor pe care statul
român sau terții le pot avea asupra acestora.
Acestea se predau chiar și atunci când mandatul european de arestare nu se poate executa
din cauza decesului sau evadării persoanei solicitate.
În cazul în care bunurile sunt suscepXbile să fie indisponibilizate sau confiscate în România și,
totodată, necesare bunei desfășurări a procesului penal aflat pe rolul autorităților judiciare
române, autoritatea română de executare poate refuza predarea acestora sau poate dispune
predarea lor temporară, sub rezerva resXtuirii.
Concursul de cereri
Întrucât o persoană poate să fie vizată de două sau mai multe mandate europene de arestare
simultan, fie pentru aceeași faptă, fie pentru fapte diferite, legea prevede în art. 116 reguli

57
specifice aplicabile în cazul concursului de cereri de executare a unor mandate europene de
arestare întrucât, în mod evident, nu poate fi executat decât unul singur. Autoritatea judiciară
de executare română va decide asupra priorității de executare ținând seama de criteriile
prevăzute în lege: locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii, data emiterii mandatelor, precum și
dacă mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării
unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță, urmărirea penală având prioritate, apoi judecata
și numai în final executarea pedepselor.
Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu
privire la această hotărâre deoarece situațiile concrete pot necesita derogări sau excepții.
În cazul concurenței între un mandat european de arestare și o cerere de extrădare prezentată
de către un stat terț, autoritatea judiciară de executare română va decide, luând în considerare
din nou criteriile stabilite de lege, ca și cele prevăzute în convenția de extrădare aplicabilă în
relația cu statul terț.
Dacă va da prioritate cererii de extrădare, se vor aplica, desigur, dispozițiile referitoare la
procedura extrădării, iar autoritatea judiciară de executare română va aduce la cunoșXnța
autorității emitente a mandatului european de arestare faptul că s-a acordat prioritate
extrădării și statul emitent să-și îndrepte o solicitare de extrădare către statul terț în care se
va afla persoana căutată. Considerăm că autoritatea română trebuie să se exprime asupra
aplicării regulii specialității, permițând statului terț o reextrădare.
În cazul în care cu privire la aceeași persoană, înainte de predarea acesteia, autoritățile
române primesc din partea autorităților competente ale aceluiași stat membru emitent două
sau mai multe MEA, cauzele privind executarea acestor MEA se conexează la instanța cea
dintâi sesizată (deși, în mod logic, ar trebui să fie aceeași), pronunțându-se o singură hotărâre
cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare.
În cazul în care predarea este admisă doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotărârea de
predare se menționează expres acest lucru.
Se menționează în alineatul 5 al arXcolului 116 că dispozițiile referitoare la concursul de cereri
nu aduc aXngere obligațiilor derivate din calitatea României de parte la Statutul Curții Penale
Internaționale (care are competență materială exclusiv pe agresiune, genocid, crime de război
sau contra umanității).
Regula specialității
Spre deosebire de efectele regulii specialității în materia extrădării, consimțământul pentru
urmărirea, judecarea, condamnarea sau deținerea unei persoane de către autoritățile române
pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui MEA se prezumă că a fost dat
de către acele state membre care au transmis o noXficare în acest sens Secretariatului general
al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune al\el prin
hotărârea de predare.
Atunci când autoritatea judiciară de executare a formulat o declarație prin care
consimțământul sau autorizarea pentru judecarea sau executarea unei pedepse ori măsuri de
siguranță în România nu acoperă și altă infracțiune, comisă înainte de predarea unei persoane,
dar neprevăzută în MEA care a moXvat această predare statului român, persoana predată
autorităților române nu va putea fi judecată sau privată de libertate pentru o altă infracțiune
comisă înainte de predarea sa, cu excepția cazului în care statul de executare a mandatului
autorizează separat și expres acest lucru.
În acest scop, autoritatea judiciară emitentă română va prezenta autorității judiciare de
executare o cerere de autorizare, însoțită de informațiile prevăzute pentru a fi incluse în MEA.

58
În relația cu alte state membre decât cele la care consimțământul este prezumat,
consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar.
În acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definiXvă, dată în camera de
consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a
aduce aXngere garanțiilor privitoare la executarea MEA referitoare la drepturile persoanei
vizate de mandat, prevăzute în art. 98: dreptul la rejudecare după condamnarea în lipsă,
dreptul de liberare condiționată după 20 de ani a celor condamnați la detențiune pe viață,
dreptul de a executa pedeapsa în țara de rezidență.
Restricțiile prezentate privind regula specialității nu se aplică atunci când intervine una dintre
următoarele circumstanțe:
a) când persoana solicitată a renunțat în mod expres în fața autorității judiciare de executare
la regula specialității, înaintea predării sale către statul emitent al MEA;
b) când persoana solicitată a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialității în
legătură cu anumite infracțiuni anterioare predării sale.
Declarația de renunțare la regula specialității se dă în fața autorității judiciare competente a
statului membru emitent al MEA, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al
acestuia.
Persoana solicitată are dreptul de a fi asistată de un avocat.
Renunțarea la regula specialității trebuie să fie voluntară și în deplină cunoșXnță de cauză
asupra consecințelor acesteia.
c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată,
persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definiXvă în
libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit. Și în acest caz este necesar a se
constata că persoana solicitată a avut posibilitatea pracXcă de a părăsi teritoriul statului
emitent, adică nimeni și nimic nu a împiedicat-o.
d) când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privaXvă de libertate, dar în acest caz
oricum nu putea fi emis un MEA.
e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privaXvă de libertate sau o
măsură de siguranță (ceea ce înseamnă de fapt că tot procesul a ignorat regula specialității
până la final, când soluția pronunțată acoperă neregula).
Tranzitul
Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane în vederea executării unui MEA se acordă la
cererea statului emitent, care trebuie să prezinte, potrivit art. 118, următoarele date:
a) existența unui MEA;
b) idenXtatea și cetățenia persoanei care face obiectul MEA;
c) încadrarea juridică a faptei;
d) descrierea împrejurărilor în care infracțiunea a fost săvârșită, inclusiv data și locul.
Cererea nu trebuie formulată și aceste informații nu trebuie prezentate în situația tranzitului
aerian fără escală, cu excepția cazului în care s-ar produce o aterizare forțată, adică
neplanificată.
Cererea și informațiile privind tranzitul se transmit Ministerului JusXției, acesta le înaintează,
de îndată, Curții de Apel BucureșX care, în complet format din doi judecători ai Secției Penale,
se pronunță cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în
camera de consiliu. Încheierea este definiXvă și se comunică imediat Ministerului JusXției, care
informează de îndată statul emitent.
În cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetățenia română, tranzitul
va fi condiționat de transferarea în România a persoanei tranzitate, în cazul în care împotriva

59
acesteia se pronunță o pedeapsă privaXvă de libertate în statul solicitant, persoana în cauză
urmând a executa în România pedeapsa la care a fost condamnată.
Predarea și extrădarea ulterioare
În art. 119 alin. (1) din lege se prevede din nou regula potrivit căreia consimțământul la
predarea ulterioară de către statul român a unei persoane către un alt stat membru al Uniunii
Europene, în baza unui MEA emis pentru o infracțiune comisă înaintea predării sale către
România, se presupune că a fost dat de toate acele state de executare care au informat
Secretariatul General asupra dispoziției favorabile în această privință, mai puțin în cazul special
în care autoritatea judiciară de executare declară contrariul în hotărârea de predare.
Consimțământul autorității judiciare de executare din alt stat nu este necesar la predarea
ulterioară de către statul român a unei persoane care i-a fost predată în executarea unui MEA
pentru o infracțiune comisă înaintea predării sale către România, în următoarele cazuri:
a) dacă persoana urmărită, având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost
predată, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definiXvă în libertate
sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;
b) dacă persoana urmărită a consimțit să fie predată unui stat membru al Uniunii Europene,
altul decât statul de executare, în baza unui MEA.
Consimțământul se exprimă în fața autorității judiciare competente a statului membru
emitent și se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al
acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimțământul trebuie
exprimat în mod liber și în deplină cunoșXnță de cauză asupra consecințelor sale;
c) dacă persoana urmărită renunță expres sau tacit la regula specialității.
În alte situații decât cele arătate, este necesară aprobarea autorității judiciare de executare,
care se va solicita în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare privitoare la MEA.
În relația cu alte state membre decât cele la care consimțământul este prezumat,
consimțământul autorității judiciare române de executare pentru predarea persoanei
solicitate către un stat terț este necesar.
În acest sens, judecătorul competent se pronunță prin încheiere definiXvă, dată în camera de
consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a
aduce aXngere garanțiilor privitoare la executarea mandatului european de arestare
referitoare la drepturile persoanei vizate de mandat, potrivit art. 98: dreptul la rejudecare
după condamnarea în lipsă, dreptul de liberare condiționată după 20 de ani a celor
condamnați la detențiune pe viață, dreptul de a executa pedeapsa în țara de rezidență.
În cazul în care persoana solicitată prin MEA a fost extrădată în România dintr-un stat terț care
a protejat-o prin dispoziții referitoare la regula specialității în acordul pe baza căruia a fost
extrădată, autoritatea judiciară română de executare va solicita autorizarea statului care a
extrădat-o pentru a putea fi predată statului emitent al MEA.
Termenele de soluționare și executare a MEA (10 zile dacă cel solicitat consimte, respecXv 60
de zile de la arestarea provizorie) vor începe să curgă de la data la care regula specialității
încetează să se aplice.
În Xmp ce soluționează cererea de autorizare, autoritatea judiciară română de executare va
conXnua să asigure condițiile materiale necesare pentru o predare efecXvă, adică va lua
măsuri prevenXve, dar legea nu ne mai spune temeiul acestor măsuri.
Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui MEA, solicitată ulterior
de către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără
consimțământul autorității judiciare de executare care a aprobat predarea, regula specialității
fiind pe deplin aplicabilă.

60
În cazul în care autoritățile judiciare române au acordat predarea unei persoane unui alt stat
membru al Uniunii Europene, în baza unui MEA, iar autoritățile judiciare emitente solicită
consimțământul de a extrăda persoana urmărită către un terț stat care nu este membru al
Uniunii Europene, consimțământul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale
sau mulXlaterale la care România este parte în relația cu statul terț, luându-se în considerare
cererea de extrădare.
Imunități și privilegii
Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate în
România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autorității competente
care a insXtuit-o ridicarea acestui privilegiu.
Dacă ridicarea imunității este de competența unui alt stat sau a unei organizații internaționale,
cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis MEA, autoritatea judiciară de
executare comunicând această împrejurare autorității judiciare emitente.
Potrivit prevederilor art. 122 alin. (3) din lege, în Xmpul în care cererea de retragere a
imunității este în curs de soluționare, autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le
consideră necesare pentru a garanta predarea efecXvă când persoana a încetat să se mai
bucure de privilegiul imunității, dar acesta este un non-sens juridic întrucât împotriva
persoanei care se bucură de imunitate nu se pot lua măsuri prevenXve, asta însemnând de
fapt „imunitate”.
Termenele de soluționare a MEA încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de
executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunității, ceea ce se întâmplă în
mod normal foarte rar sau deloc.
Când persoana la care se referă MEA a ajuns în România ca urmare a extrădării dintr-un stat
terț (care nu este membru al Uniunii Europene), iar predarea este limitată la infracțiunea
pentru care s-a acordat, termenele de soluționare a MEA încep să curgă din momentul în care
autoritățile statului care a extrădat persoana urmărită își dau acordul ca regula specialității să
rămână fără efect pentru cazul respecXvului MEA, iar persoana poate fi predată statului
emitent al mandatului, al\el MEA nu poate fi executat.
După cum s-a putut observa în urma analizării condițiilor de emitere și executare a MEA,
prevederile acestuia permit o derulare rapidă a procedurilor de predare a unei persoane
urmărite pentru a fi trasă la răspundere penală într-un stat membru al Uniunii Europene sau
pentru a supune această persoană la executarea unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță
privaXve de libertate pronunțate în unul dintre aceste state, respectându-se însă cu strictețe
drepturile procesuale ale persoanei vizate de predare în baza mandatului.

Asistența judiciară internațională în materie penală

Condițiile în care poate fi solicitată și acordată asistența judiciară internațională în materie
penală, asemănătoare, în general, celor ale extrădării, sunt expuse în Legea nr. 302/2004.
Legea română prevede moXvele obligatorii de refuz al cooperării judiciare, moXve care, fiind
aceleași ca în cazul extrădării, au fost examinate.
Principii generale ale asistenței judiciare penale internaționale
Legea prevede, în art. 8 alin. (2), că asistența judiciară internațională nu este admisibilă, în
baza principiului non bis in idem, cu excepția cazului în care este cerută în scopul revizuirii
hotărârii definiXve pentru unul dintre moXvele care jusXfică promovarea uneia din căile
extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală al României, dar legea a ignorat
posibilitatea ca legea străină să prevadă altele sau mai multe căi extraordinare de atac, ceea
ce este criXcabil.

61
Un alt principiu general ce caracterizează asistența judiciară internațională în materie penală
este confidențialitatea, moXv pentru care partea solicitantă poate cere părții solicitate să
vegheze ca cererea de asistență și conținutul acesteia să rămână confidențiale, afară de cazul
în care aceasta nu este compaXbilă cu executarea cererii de asistență.
Dacă partea solicitată nu se poate conforma imperaXvelor confidențialității, ea va informa de
îndată despre aceasta partea solicitantă.
Legea română prevede în arXcolul 9 că statul român are obligația de a asigura, pe cât posibil,
la cererea statului solicitant, confidențialitatea cererii de asistență judiciară internațională și a
actelor anexate acesteia.
Atunci când condiția păstrării confidențialității nu ar putea fi asigurată, statul român va
înșXința statul solicitant, care urmează să decidă dacă înțelege să-și mențină sau nu cererea
de asistență.
Potrivit dispozițiilor art. 229 al legii, cererile de asistență vor trebui să conțină următoarele
indicații:
a) denumirea autorității judiciare solicitante și denumirea autorității judiciare solicitate;
b) obiectul și moXvele cererii;
c) calificarea juridică a faptelor;
d) datele de idenXficare a suspectului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau
expertului, după caz;
e) încadrarea juridică și prezentarea sumară a faptelor.
Legea română mai precizează că, la cererea de asistență judiciară se anexează acte în sprijinul
acesteia, în funcție de natura și obiectul cererii.
Se mai precizează că actele anexate cererii de asistență judiciară trebuie cerXficate de
autoritatea judiciară emitentă, fiind scuXte de orice alte formalități de supralegalizare.
În legătură cu autoritățile judiciare implicate în procedura asistenței judiciare internaționale,
legea română prevede în arXcolul 10, inXtulat „Autoritățile centrale române”, că cererile de
asistență judiciară internațională în materie penală vor fi transmise:
(i) Ministerului JusXției dacă cererile au ca obiect extrădarea, mandatul european de arestare,
transferarea persoanelor condamnate, ordinul de indisponibilizare, ordinul de confiscare,
recunoașterea și executarea hotărârilor și a actelor judiciare penale, comisiile rogatorii
internaționale, orice altă formă de asistență judiciară internațională care se referă la
acXvitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale, precum și, indiferent de faza
procesuală, atunci când, după caz, se prevede al\el prin lege sau cererea este formulată în
temeiul curtoaziei internaționale sau Ministerul JusXției este desemnat autoritate centrală
unică potrivit tratatelor internaționale la care România este parte;
(ii) Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., prin structurile de specialitate, atunci când comisiile rogatorii
internaționale sau celelalte forme de asistență judiciară internațională se referă la acXvitatea
de cercetare și urmărire penală;
(iii) Ministerul Afacerilor Interne dacă se referă la cazierul judiciar.
Legea română prevede în art. 11 că cererile de asistență judiciară internațională pot fi
transmise direct de autoritățile solicitante autorităților judiciare solicitate, în cazul în care
instrumentul internațional aplicabil în relația dintre statul solicitant și statul solicitat prevede
acest mod de transmitere.
Aceste cereri pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare
solicitate în caz de urgență, cu condiția ca o copie a acestora să fie transmisă simultan
Ministerului JusXției sau Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., după caz.

62
Aceeași procedură va fi urmată și pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de
asistență judiciară în materie penală.
Legea mai precizează că transmiterea directă a cererilor se va putea efectua prin intermediul
Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).
Tot legea prevede însă, în art. 12, că, în baza acordului dintre statul solicitant și statul solicitat,
pot fi folosite și mijloacele electronice adecvate, în special faxul, dacă sunt disponibile și dacă
autenXcitatea și confidențialitatea cererii, ca și credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
Aceasta nu împiedică folosirea căilor urgente de transmitere examinate anterior.
În ceea ce privește competența autorităților române de a formula și respecXv de a executa o
cerere de asistență judiciară adresată României, aceasta este stabilită prin dispozițiile
referitoare la diferitele modalități de asistență cuprinse în legea respecXvă ori în alte acte
normaXve.
Cu privire la dreptul aplicabil, legea română prevede în art. 7 că, în executarea cererilor de
asistență judiciară internațională ce le sunt adresate, autoritățile române aplică dreptul
procesual penal român, dacă legea nu prevede al\el.
Legea specială română prevede, în art. 14 inXtulat „Limbile uXlizate”, că cererile de asistență
judiciară internaționa-lă în materie penală adresate României și actele anexate trebuie să fie
însoțite de o traducere în limba română sau în una dintre limbile engleză ori franceză.
În ceea ce privește cererile de asistență judiciară internațională formulate de autoritățile
române și actele anexe, acestea vor fi însoțite de traduceri în una din limbile prevăzute în
instrumentul juridic aplicabil în relațiile cu statul solicitat.
Traducerea cererilor și a actelor anexe se realizează de autoritatea judiciară solicitantă prin
traducători autorizați.
Răspunsul la cererile de asistență judiciară internațională în materie penală adresate României
va fi redactat în limba română, iar traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau
în una din limbile engleză ori franceză este facultaXvă, în afara cazului în care, prin
instrumentul internațional aplicabil, se dispune al\el.
Având în vedere amploarea asistenței judiciare internaționale în materie penală, apreciem că
folosirea limbilor engleză și franceză ar trebui să fie regula, nu excepția, disponibilitatea
traducătorilor autorizați din limba română fiind limitată pentru majoritatea statelor, inclusiv
în cazul statelor membre ale Uniunii Europene.
Obiectul asistenței judiciare internaționale în materie penală
În Capitolul I, inXtulat chiar „Asistența judiciară internațională”, din Titlul VII (Asistența
judiciară în materie penală) al Legii nr. 302/2004, se prevede în arXcolul 228 în ce constă
obiectul asistenței judiciare și se precizează expres că acesta cuprinde îndeosebi următoarele
acXvități:
a) comisiile rogatorii internaționale;
b) audierile prin videoconferință;
c) înfățișarea în statul solicitant a martorilor, experților și a persoanelor urmărite;
d) noXficarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistență judiciară.
Comisiile rogatorii internaționale
Comisia rogatorie este un procedeu de probare auxiliar prin care un organ judiciar, care nu
poate efectua nemijlocit un act procedural deoarece locul unde acesta poate fi realizat se află
în altă localitate decât aceea în care își are sediul organul respecXv, se adresează organului
judiciar corespunzător din localitatea unde poate fi efectuat acel act procedural, pentru a-l

63
efectua și a-i transmite materialul rezultat, servind as\el la desfășurarea normală a procesului
penal.
Comisia rogatorie poate avea ca obiect audierea unor martori, efectuarea unor cercetări la
fața locului, ridicarea de obiecte sau de înscrisuri și alte acte procedurale.
Comisia rogatorie îndeplinește funcția de a înlesni organelor judiciare efectuarea unor acte
procedurale în altă localitate decât acolo unde este sediul lor și de a asigura desfășurarea în
termen rezonabil a procesului penal.
Dar comisiile rogatorii consXtuie, totodată, un mijloc de realizare a asistenței judiciare
internaționale în materie penală. Este așa-numita comisie rogatorie externă sau
internațională, care poate fi, după caz, o comisie rogatorie acXvă sau în străinătate (atunci
când este adresată autorităților judiciare ale altui stat) ori o comisie rogatorie pasivă sau din
străinătate (atunci când este adresată de autoritățile judiciare ale altui stat și urmează să fie
îndeplinită în statul solicitat).
În viziunea legiuitorului român, comisia rogatorie internațională în materie penală este acea
formă de asistență judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-
un stat o acordă unei autorități din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul și în numele
său, unele acXvități judiciare privitoare la un anumit proces penal.
Cu privire la obiectul comisiei rogatorii, legea prevede în art. 231 că acesta îl consXtuie cu
precădere:
a) - localizarea și idenXficarea persoanelor și obiectelor;
- audierea suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile
civilmente, martorilor și experților, precum și confruntarea;
- percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, sechestrul și confiscarea specială sau exXnsă;
- cercetarea la fața locului și reconsXtuirea;
- experXzele;
- transmiterea de informații necesare într-un anumit proces, interceptarea convorbirilor,
examinarea documentelor de arhivă și a fișierelor specializate și alte asemenea acte de
procedură;
b) transmiterea mijloacelor materiale de probă;
c) comunicarea de documente sau dosare.
Legea română mai prevede, în art. 231 alin. (2), că, dacă statul solicitant dorește ca martorii
sau experții să depună sub jurământ, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da
curs acestei cereri în situațiile în care legea română nu se opune.
Cu privire la documentele de transmis, legea prevede că statul român va transmite numai cópii
sau fotocopii cerXficate de pe documentele sau dosarele cerute.
Dacă statul solicitant o cere explicit, se vor transmite documentele originale, în măsura
posibilului.
În ceea ce privește data și locul îndeplinirii comisiei rogatorii, acestea vor fi aduse la cunoșXnța
statului solicitant, la cererea acestuia, iar autoritățile și persoanele în cauză, menționate de
statul solicitant, vor putea să asiste și să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele
permise de legea română.
Ridicarea de obiecte și înscrisuri și efectuarea perchezițiilor. Legea română prevede în arXcolul
233 că îndeplinirea comisiilor rogatorii având ca obiect perchezițiile, ridicarea de obiecte și
înscrisuri este supusă unei duble condiții și anume:
a) fapta care face obiectul procedurii penale desfășurate în statul solicitant ar fi consXtuit, în
cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost

64
sancționabil. În cazul în care măsura a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea
condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
b) pedeapsa prevăzută de legea română și cea a statului solicitant pentru infracțiunea
săvârșită de persoana cercetată de statul solicitant este de cel puțin un an închisoare.
Aceste condiții pot să atragă regula reciprocității.
Atunci când România este stat solicitat, ridicarea de obiecte și înscrisuri și percheziția se
dispun și se efectuează potrivit Codului de procedură penală, în baza ordonanței procurorului
sau a încheierii judecătorului, iar în cazul percheziției domiciliare, în baza autorizației date de
judecătorul român competent.
În cazul percheziției domiciliare, condiția începerii urmăririi penale prevăzută de Codul de
procedură penală nu se aplică.
Remiterea obiectelor și dosarelor.
Potrivit dispozițiilor arXcolului 234 al legii, partea română va putea amâna remiterea
obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror comunicare este cerută, dacă acestea îi
sunt necesare pentru o procedură penală în curs.
Totodată, legea prevede că obiectele și originalele dosarelor și ale documentelor, comunicate
de statul român în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi resXtuite cât mai curând posibil de
către partea solicitantă, în afară de cazul în care statul român renunță la ele.
Transmiterea spontană de informații
Autoritățile competente ale unei părți, fără a renunța la propriile invesXgații sau proceduri și
fără o cerere prealabilă, pot transmite autorităților competente ale unei alte părți informații
obținute în cadrul propriei lor anchete atunci când consideră că aceste informații ar putea
ajuta partea desXnatară să angajeze sau să ducă la bun sfârșit invesXgații sau proceduri ori ar
putea conduce la formularea unei cereri de asistență judiciară de către această parte.
Legea română reglementează transmiterea spontană de informații prin dispozițiile arXcolului
236. Statul român poate impune anumite condiții privitoare la modul de uXlizare a
informațiilor transmise în cadrul acestei proceduri, iar statul desXnatar este obligat să
respecte condițiile impuse.
IdenCficarea produselor și instrumentelor infracțiunii
Potrivit dispozițiilor arXcolului 242 din legea română, în vederea strângerii datelor legate de
existența, localizarea, natura, statutul juridic, valoarea sau circulația produselor sau
instrumentelor provenite din săvârșirea infracțiunii sau a altor bunuri care au legătură cu
infracțiunea care face obiectul acXvității de cercetare și urmărire penală, judecată sau
executare (de exemplu bunuri în care se întrupează valoarea bunurilor rezultate din
infracțiune), organul de cercetare penală, procurorul sau instanța de judecată poate solicita
autorităților din alte state date și informații în acest sens.
Asistența solicitată de oficiile de recuperare a creanțelor sau alte autorități cu atribuții similare
din statele membre ale Uniunii Europene se realizează potrivit procedurii prevăzute de legea
prin care este desemnată autoritatea națională drept oficiu național pentru recuperarea
creanțelor în domeniul urmăririi și idenXficării bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni
sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile.
În acXvitatea sa, autoritatea națională prelucrează și transmite altor oficii de recuperare a
creanțelor sau autorități cu atribuții similare din celelalte state membre ale UE date și
informații referitoare la persoane fizice idenXficate sau idenXficabile, cu respectarea
prevederilor legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

Livrări supravegheate

65
Legea prevede, în dispozițiile arXcolului 237, o formă specifică de cooperare judiciară
internațională constând în autorizarea de livrări supravegheate în cadrul unei anchete penale.
Este vorba despre livrări de bunuri interzise sau care încalcă regulile de comercializare:
contrabandă, trafic.
Autoritățile judiciare române competente autorizează, la cererea statului străin, în condițiile
prevăzute de legea română, livrări supravegheate, în cadrul unor proceduri penale privind
infracțiuni care pot da loc la extrădare, aceste livrări supravegheate derulându-se potrivit legii
române.
Aceleași dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul în care asistența este solicitată de
autoritățile judiciare române.
InvesCgatori sub acoperire
Potrivit prevederilor art. 238 din lege, statul român poate conveni cu un stat străin să își acorde
asistență reciprocă pentru desfășurarea unor anchete de către invesXgatori sub acoperire.
Autoritățile române competente vor decide, atât în situația în care România este stat solicitat,
cât și în situația în care este stat solicitant, potrivit legii române, respecXv atât atunci când
anchetele se derulează pe teritoriul României, cât și atunci când au loc pe teritoriul statului
sau statelor care acordă asistență.
În condițiile prevăzute de legea română, autoritățile judiciare române și cele străine vor stabili
modalitățile concrete de desfășurare a anchetei și statutul juridic al agenților pe teritoriul
României.
Echipele comune de anchetă
Autoritățile competente din cel puțin două state pot crea, de comun acord, o echipă comună
de anchetă, cu un obiecXv precis și pentru o durată limitată, care poate fi prelungită cu acordul
tuturor părților, pentru a efectua anchete penale în una sau mai multe dintre părțile care
creează echipa.
Legea română prevede în art. 239 condițiile de operare a acestor echipe pe teritoriul
României.
As\el, se arată că echipele comune de anchetă pot fi consXtuite și pot funcționa pe teritoriile
României și ale altor state cu scopul de a facilita efectuarea de cercetări penale. Procedurile
care reglementează funcționarea acestor echipe, precum și componența, durata, locația
(„locul” nu mai există în limba română, se preferă „chiriile”), organizarea, funcțiile, scopul și
condițiile de parXcipare a membrilor unei echipe la acXvitățile de anchetă se stabilesc prin
acord scris încheiat de autoritățile competente în materie de cercetare penală.
În relația cu statele membre ale Uniunii Europene, acordul se încheie de către prim-procurorul
sau procurorul general al parchetului în care își desfășoară acXvitatea procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau, atunci când nu există nicio procedură
penală în desfășurare pe teritoriul României, indiferent de natura infracțiunii, de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și JusXție sau de procurorul
desemnat de acesta.
În relația cu statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, acordul se încheie de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și JusXție sau de către
procurorul desemnat de acesta.
O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:
a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete
dificile și care implică importante mijloace umane și de altă natură, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectuează anchete care necesită o acțiune coordonată și concertată în
statele în cauză.

66
Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de oricare stat
implicat. Echipa este formată în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată.
Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la
componența echipei (polițișX, procurori).
Componenții echipei comune desemnați de autoritățile române pentru a acționa în România
au calitatea de membri, în Xmp ce cei desemnați de un stat străin au calitatea de membri
detașați.
AcXvitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfășoară după două
reguli principale:
a) conducătorul echipei este un reprezentant al autorității judiciare române competente;
b) acțiunile echipei se desfășoară conform legii române, iar membrii echipei și membrii
detașați ai echipei își execută sarcinile sub responsabilitatea conducătorului echipei.
Membrii detașați pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitați să fie prezenți la efectuarea
oricăror acte procedurale, cu excepția cazului când conducătorul echipei decide contrariul.
Ca noutate, atunci când acXvitatea echipei comune de anchetă se desfășoară pe teritoriul altui
stat, dacă se apreciază că este necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul
României, procurorul român care este membru al echipei comune de anchetă poate cere
autorităților române să îndeplinească acele acte, fără ca celelalte state parXcipante să mai
depună o cerere de cooperare judiciară, în afară de cazul în care se solicită arestarea unei
persoane în vederea extrădării sau predării, după caz.
Procedurile necesare efectuării acXvității respecXve în România vor fi cele aplicabile
acXvităților de cercetare penală, potrivit legii române.
Un membru detașat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său
național și în limitele competențelor sale, să furnizeze echipei informațiile care sunt la
dispoziția statului care l-a detașat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă.
Informațiile obținute în mod obișnuit de un membru sau un membru detașat în cadrul
parXcipării la o echipă comună de anchetă și care nu pot fi obținute în alt mod de către
autoritățile competente ale statelor implicate pot fi uXlizate în mai multe scopuri:
a) în scopul pentru care a fost creată echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracțiuni, cu consimțământul statului pe
teritoriul căruia au fost obținute informațiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent și serios pentru securitatea publică și cu respectarea
dispozițiilor prevăzute la lit. b);
d) în alte scopuri, cu condiția ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format
echipa.
În cazul echipelor comune de anchetă care funcționează pe teritoriul României, membrii
detașați ai echipei sunt asimilați membrilor români în ceea ce privește infracțiunile săvârșite
împotriva acestora (ultraj) sau de către aceșXa (infracțiuni de corupție și de serviciu sau contra
înfăptuirii jusXției).
Supravegherea transfrontalieră
Art. 240 din legea specială română prevede că, sub rezerva existenței unor dispoziții contrare
în convenția aplicabilă în relația cu acel stat, agenții unui stat străin, care, în cadrul unei
anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a
parXcipat la săvârșirea unei infracțiuni care dă loc la extrădare sau o persoană față de care
sunt moXve serioase să se creadă că poate duce la idenXficarea sau localizarea persoanei
menționate mai sus, sunt autorizați să conXnue această supraveghere pe teritoriul statului

67
român („filajul”), în baza unei cereri de asistență judiciară prezentate în prealabil, dar, la
cerere, supravegherea poate fi exercitată de autoritățile române competente.
Cererea de asistență judiciară în acest sens va fi adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și JusXție și va cuprinde toate informațiile perXnente în cauză, în conformitate cu
prevederile convenției aplicabile. Prin autorizație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și JusXție va putea stabili anumite condiții.
Atunci când, din considerente de urgență, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi
solicitată, agenții străini care acționează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire
penală sunt autorizați să conXnue pe teritoriul României supravegherea unei persoane
bănuite că a comis una dintre faptele specific precizate de lege, în condițiile următoare:
a) trecerea fronXerei va fi comunicată imediat, în Xmpul supravegherii, Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și JusXție, precum și structurii Poliției de FronXeră consXtuite în cadrul
punctului de trecere a fronXerei;
b) o cerere de asistență judiciară, în care se expun moXvele ce jusXfică trecerea fronXerei fără
autorizație prealabilă, va fi transmisă fără întârziere.
Supravegherea transfrontalieră nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte:
a) omor și omor calificat;
b) infracțiuni grave de natură sexuală, inclusiv violul și abuzul sexual asupra minorilor;
c) distrugere și distrugere calificată, săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice
asemenea mijloc;
d) contrafacerea și falsificarea mijloacelor de plată;
e) furt și tâlhărie în formă calificată, precum și primirea de bunuri furate;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate în mod ilegal;
h) infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori, folosirea serviciilor unei persoane
exploatate, pornografie infanXlă;
i) infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive,
materialelor nucleare și al altor materii radioacXve;
k) transport ilegal de deșeuri toxice și dăunătoare;
l) trafic de migranți, facilitarea șederii ilegale în România;
m) șantaj.
Supravegherea se poate desfășura numai în condițiile următoare:
a) agenții de supraveghere trebuie să respecte dispozițiile legii române;
b) sub rezerva situațiilor de urgență, pe Xmpul supravegherii, agenții au asupra lor un
document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;
c) agenții de supraveghere trebuie să fie permanent în măsură să jusXfice calitatea lor oficială
(să prezinte legiXmația de serviciu);
d) agenții de supraveghere pot purta armamentul din dotare în Xmpul supravegherii, cu
excepția cazului când prin autorizație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și JusXție
a prevăzut al\el; uXlizarea lui este interzisă, cu excepția cazului de legiXmă apărare;
e) pătrunderea în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă
(dar asta este oricum interzis tuturor);
f) agenții de supraveghere nu pot nici reține, nici aresta persoana supravegheată;
g) despre orice operațiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și JusXție, care va putea cere inclusiv prezentarea în persoană a
agenților care au efectuat supravegherea;

68
h) autoritatea statului căruia îi aparțin agenții care au efectuat supravegherea, la cererea
autorității competente române, poate asista la ancheta subsecventă operațiunii, inclusiv la
procedurile judiciare;
i) autoritățile statului căruia îi aparțin agenții de supraveghere, la cererea autorităților române,
contribuie la desfășurarea în bune condiții a anchetei ce urmează operațiunii la care au
parXcipat, inclusiv la procedurile judiciare.
Supravegherea transfrontalieră efectuată în situații de urgență va înceta dacă autorizația nu a
fost obținută în termen de 5 ore de la trecerea fronXerei de stat, precum și la cererea
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și JusXție.
Interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor
Potrivit art. 241 din legea română, în vederea soluționării unei cauze penale, autoritățile
judiciare ale statului solicitant sau autoritățile competente as\el desemnate de către statul
solicitant pot adresa autorităților române o cerere de asistență judiciară având ca obiect
interceptarea telecomunicațiilor și transmiterea lor imediată către statul solicitat sau
interceptarea înregistrării (mai logic: înregistrarea interceptării) și a transmiterii ulterioare
(mai logic: transmiterea ulterioară) a înregistrării telecomunicațiilor către statul solicitant, în
cazul în care persoana urmărită:
a) se află pe teritoriul statului solicitant și acesta are nevoie de asistență tehnică pentru a
putea intercepta comunicațiile de la țintă;
b) se află pe teritoriul statului român, în cazul în care comunicațiile dinspre țintă pot fi
interceptate în România;
c) se află pe teritoriul unui stat terț, care a fost informat, și dacă statul solicitant are nevoie de
asistență tehnică pentru interceptarea comunicărilor de la țintă.
Pentru ca as\el de cereri să poată fi îndeplinite, ele trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
a) să indice și să confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare și
înregistrare, în cadrul unui proces penal;
b) să conțină informații care să permită idenXficarea țintei interceptării;
c) să indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;
d) să menționeze durata interceptării;
e) dacă este posibil, să conțină suficiente date tehnice, în special numărul de conectare la
rețea, pentru a permite prelucrarea cererii.
Dacă cererea se formulează pentru interceptarea și înregistrarea comunicațiilor dinspre țintă
transmise în România, ea va trebui să conțină și o descriere a faptelor care jusXfică ancheta
penală.
Autoritățile judiciare române pot solicita orice alte informații suplimentare care sunt necesare
pentru a le permite să aprecieze dacă măsura solicitată ar putea fi luată și într-o cauză
națională similară.
Principiul specialității comisiei rogatorii
Principiul specialității funcționează nu numai în materie de extrădare, dar și în cazul comisiilor
rogatorii ca mijloc de realizare a asistenței judiciare interna-ționale în materie penală.
Legea română privind cooperarea judiciară internațională prevede acest principiu în arXcolul
243, potrivit căruia probele sau informațiile obținute de autoritățile judiciare române în baza
unor cereri de asistență judiciară internațională executate de autoritățile altor state nu pot fi
folosite în alte cauze penale decât cea menționată în cerere, fără consimțământul prealabil al
autorității competente a statului solicitat.

69
Aceeași regulă se aplică și în cazul probelor sau informațiilor obținute de autoritățile judiciare
române în baza unor cereri de asistență judiciară internațională executate de autoritățile
române. Autoritatea judiciară care a executat cererea sau autoritatea centrală, după caz, va
face mențiune privind aplicarea principiului specialității la data transmiterii probelor sau
informațiilor.
Audierea prin videoconferință (art. 235)
Dacă o persoană care se găsește pe teritoriul unei părți trebuie să fie ascultată ca martor sau
expert de către autoritățile judiciare ale unei alte părți, aceasta din urmă poate cere, dacă este
inoportun sau imposibil pentru persoana ce trebuie ascultată de a se înfățișa în persoană pe
teritoriul său, ca audierea să aibă loc prin videoconferință.
Partea solicitată consimte la audierea prin videoconferință dacă recurgerea la această metodă
nu este contrară principiilor fundamentale ale dreptului său și cu condiția ca ea să dispună de
mijloacele tehnice care permit efectuarea audierii.
Dacă partea solicitată nu dispune de mijloace tehnice pentru o videoconferință, partea
solicitantă i le poate pune la dispoziție, dacă partea solicitată este de acord.
Cererile de audiere prin videoconferință conțin moXvul pentru care nu este de dorit sau nu
este posibil ca martorul sau expertul să fie prezent în persoană la audiere, numele autorității
judiciare și al persoanelor care vor proceda la audiere.
Autoritatea judiciară a părții solicitate citează în vederea înfățișării persoana în cauză, după
formele prevăzute de legislația sa.
Următoarele reguli se aplică audierii prin videoconferință:
a) audierea are loc în prezența unei autorități judiciare a părții solicitate, asistată la nevoie de
un interpret.
Această autoritate este, de asemenea, responsabilă pentru idenXficarea persoanei audiate și
pentru respectarea principiilor fundamentale ale dreptului părții solicitate;
b) autoritățile competente ale părților solicitantă și solicitată convin, atunci când este cazul,
asupra măsurilor de protecție a persoanei audiate (în cazul martorilor vulnerabili și al celor
incluși în programe de protecție);
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea judiciară a părții solicitante sau sub
conducerea sa, conform dreptului său intern;
d) persoana ce urmează să fie audiată va fi asistată de un interpret, potrivit legii statului
solicitat;
e) persoana care urmează să fie audiată poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, care
îi este recunoscut fie de legea părții solicitate, fie de legea părții solicitante.
Fără a aduce aXngere măsurilor convenite pentru protecția martorilor, autoritatea judiciară a
părții solicitate întocmește un proces-verbal în care se consemnează data și locul audierii,
idenXtatea persoanei audiate, informații privind depunerea jurământului și condițiile tehnice
în care audierea s-a desfășurat.
Procesul-verbal se transmite autorității judiciare competente a statului solicitant.
Fiecare parte contractantă ia măsurile necesare pentru ca, atunci când martorii sau experții
care sunt audiați pe teritoriul său refuză să depună mărturie când sunt chemați să o facă ori
fac declarații false, dreptul său național să se aplice ca și cum audierea ar avea loc în cadrul
unei proceduri naționale.
Părțile pot, dacă doresc, să aplice aceste reguli și audierilor prin videoconferință la care
parXcipă persoana suspect sau inculpat, cu acordul autorităților judiciare competente și cu
consimțământul persoanelor audiate.

70
În acest caz, hotărârea de a ține videoconferința și modul în care aceasta se desfășoară trebuie
să facă obiectul unui acord între părțile interesate și să fie conforme cu dreptul lor național și
cu instrumentele internaționale în materie.
Opinăm că audierea prin videoconferință a suspectului sau inculpatului, prevăzută în alineatul
9 al arXcolului 235, reprezentând un act procesual și nu unul procedural, poate avea loc numai
cu respectarea deplină a dreptului la apărare al suspectului sau inculpatului, chiar dacă acesta
nu se opune la această modalitate de audiere.
Înfățișarea unor martori sau experți
Deși în mod obișnuit audierea martorilor aflați pe teritoriul statului solicitat se realizează pe
calea comisiei rogatorii, sunt situații în care autoritățile judiciare competente ale statului
solicitant consideră că este indispensabilă, pentru desfășurarea corectă a procesului penal,
prezentarea în persoană, în vederea audierii directe, a unor martori, experți sau altor
persoane.
Prevederile în acest sens se regăsesc în dispozițiile arXcolului 245 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională.
În cazul în care înfățișarea în persoană a unui martor sau expert în fața autorităților judiciare
române este necesară, autoritatea judiciară solicitantă va face mențiune în acest sens, prin
cererea de înmânare a citației, unde se menționează cuantumul aproximaXv al cheltuielilor
rambursabile de transport, întreținere, locuință și al altor cheltuieli necesare prilejuite de
chemarea în fața autorităților judiciare.
Autoritatea judiciară română care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin
cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând să fie efectuată
din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Cheltuielile rambursabile de transport, întreținere, locuință și alte cheltuieli necesare
prilejuite de chemarea în fața autorităților judiciare, rambursabile martorului sau expertului
de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reședință a acestuia și vor fi
acordate la niveluri cel puțin egale cu cele prevăzute de tarifele și reglementările în vigoare în
statul în care audierea trebuie să aibă loc.
Având în vedere toate aceste cheltuieli, precum și durata necesară realizării procedurii,
înlocuirea acestei proceduri cu audierea prin videoconferință este întotdeauna de preferat.
Transferul temporar al martorilor deținuți
Legea română privind cooperarea judiciară internațională prevede în art. 250 reguli privitoare
la transferul temporar al martorilor deținuți.
As\el, în alineatul 1 al art. 250, legea română prevede că orice persoană deținută, a cărei
prezență în vederea audierii ca martor sau a confruntării este cerută de statul solicitant, va fi
transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiția reîntoarcerii sale în termenul indicat
de statul român și cu respectarea dispozițiilor arXcolului 249 din lege, referitoare la imunitățile
de care se bucură martorii, în măsura în care dispozițiile respecXve pot fi aplicate în mod
corespunzător.
În cazul cererilor adresate autorităților judiciare române, competența de soluționare a cererii
aparține instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. În acest sens, instanța va
dispune ascultarea persoanei deținute, în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu,
precum și a unui interpret, dacă este cazul, în camera de consiliu, cu parXciparea procurorului.
Persoanei deținute i se face cunoscut obiectul cererii, cerându-i-se să declare dacă este de
acord să fie transferată temporar pe teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor.
Declarația sa este consemnată într-un proces-verbal semnat de președintele completului de
judecată, grefier, interpret și deținut.

71
În cazul în care persoana deținută nu consimte, instanța va dispune prin încheiere respingerea
cererii. Încheierea este definiXvă și se comunică în termen de 48 de ore de la pronunțare
Ministerului JusXției. Instanța poate refuza transferarea persoanei solicitate în următoarele
condiții:
a) dacă prezența persoanei deținute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul
României;
b) dacă transferarea persoanei deținute este suscepXbilă să îi prelungească detenția;
c) dacă există alte moXve care se opun transferării sale pe teritoriul statului solicitant.
În cazul în care persoana deținută consimte la transferarea sa temporară, instanța va verifica
dacă sunt îndeplinite condițiile arătate mai sus, urmând a dispune, prin încheiere, admiterea
sau respingerea cererii, după caz.
Încheierea poate fi atacată cu contestație în termen de 24 de ore de la pronunțare de către
procurorul competent, contestația urmând a fi soluționată în termen de 3 zile, după care se
comunică Ministerului JusXției (în termen de 24 de ore de la data rămânerii definiXve), care
va informa autoritatea centrală a statului solicitant cu privire la decizia autorității judiciare
române.
Dacă încheierea a aprobat și a dispus transferarea temporară a persoanei deținute, atunci se
comunică și MAI, care asigură predarea/preluarea sub escortă a persoanei deținute la/de la
un punct de fronXeră al statului român, informând Ministerul JusXției.
Persoana transferată rămâne în stare de detenție pe teritoriul statului solicitant și, atunci când
este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afară de cazul în care statul solicitat
pentru transferare nu cere punerea acesteia în libertate.
În vederea transferării temporare pe teritoriul statului român solicitant a unei persoane
deținute, în cazul în care cererea este emisă în faza de judecată, instanța română emitentă va
dispune, prin încheiere moXvată, pronunțată în camera de consiliu, cu parXciparea
procurorului, emiterea unui mandat de arestare în vederea transferării temporare. Încheierea
este definiXvă.
De asemenea, legea română stabilește în alin. 3 al art. 251 că perioada de detenție pe teritoriul
statului solicitat se va deduce din durata detenției pe care trebuie sau va trebui să o efectueze
persoana respecXvă pe teritoriul României.
În cazul în care cererea de transfer temporar al unei persoane deținute este emisă în faza de
urmărire penală, procurorul va solicita judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța
căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță emiterea unui mandat de
arestare în vederea transferării temporare. Emiterea mandatului se dispune prin încheiere
moXvată și definiXvă, pronunțată în camera de consiliu, cu parXciparea procurorului.
Mandatul de arestare prevăzut atât în cazul fazei de urmărire, cât și în cazul fazei de
judecată se emite pentru o perioadă de 30 de zile, durata arestării putând fi prelungită când
prezența persoanei transferate este în conXnuare necesară. Fiecare prelungire nu poate
depăși 30 de zile, iar durata maximă a măsurii arestării pe teritoriul României nu poate depăși
180 de zile. Persoana transferată va fi încarcerată, în baza mandatului de arestare în vederea
transferării temporare, într-o unitate din subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor.
Dacă apreciază necesar, instanța sau procurorul poate dispune ca persoana transferată să fie
încarcerată, în baza mandatului de arestare în vederea transferării temporare, într-un centru
de reținere și arestare prevenXvă din subordinea MAI, cu indicarea perioadei și moXvelor de
transfer. La expirarea perioadei, deținutul este depus în penitenciarul de unde a fost
transferat.

72
În cazul în care operează un tranzit, tranzitul pe teritoriul României al unui deținut care nu
este cetățean român poate fi acordat cu condiția ca moXve de ordine publică să nu se opună
și să fie vorba despre o infracțiune care permite extrădarea, conform legii române.
Dacă persoana predată temporar are cetățenia română, tranzitul nu este acordat decât în
situațiile în care se poate aproba extrădarea cetățenilor români.
Dacă adăugăm și cerința verificării prealabile a eventualei posibilități de liberare condiționată
a celui vizat de predarea temporară, înțelegem de ce audierea prin videoconferință primează,
evitându-se atât o procedură complicată, cât și costuri.
Imunități și garanții
Aceleași reguli privind imunitățile și garanțiile sunt aplicabile și în situația în care statul român
este stat solicitant. Legea română privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală conține dispoziții privind imunitățile și garanțiile personale ale martorilor, experților
sau altor persoane transferate pe teritoriul statului solicitant.
Este de menționat, în primul rând, că legea română prevede, în arXcolul 248, dispoziții
privitoare la refuzul de a depune ca martor. Potrivit acestor dispoziții, dacă un martor, care dă
curs citației și se prezintă în fața autorității judiciare a statului român solicitant, refuză să
depună mărturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei măsuri de restrângere a
libertății și nici împiedicat în alt mod să părăsească România, chiar dacă, potrivit legii române,
un as\el de refuz ar consXtui o infracțiune sau ar putea atrage măsuri coerciXve.
Măsura este expresia dreptului la tăcere al persoanei, drept ce se menține chiar în condițiile
în care martorul acceptase transferul în statul solicitant pentru a depune mărturie.
În arXcolul 249 al legii române sunt prevăzute dispozițiile privitoare la imunități și garanții
corespunzătoare, care sunt prevăzute din perspecXva statului român ca stat solicitant.
Legea română prevede, însă, în alineatul 2 al arXcolului 249 că, dacă în Xmpul procesului ar
putea fi dispusă arestarea unui martor care este bănuit că a săvârșit o infracțiune în legătură
cu mărturia sa în fața autorităților judiciare ale statului român solicitant, alta decât refuzul de
a depune mărturie, se va lua în considerare faptul dacă interesele jusXției nu ar fi mai bine
protejate prin încredințarea urmăririi, dacă este posibil, către statul străin solicitat.
Nicio persoană, oricare ar fi cetățenia ei, citată în fața autorităților judiciare ale statului român
solicitant, în vederea efectuării urmăririi penale pentru anumite infracțiuni, nu va putea fi nici
urmărită, nici deținută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertății în România
pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat și
care nu sunt menționate în citație.
Cu privire la protecția martorilor, legea română prevede în arXcolul 249 că martorul pierde
imunitatea dacă, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului român solicitant în
termen de 15 zile consecuXve după ce prezența sa nu mai este cerută de autoritățile judiciare
române, va rămâne totuși pe teritoriul României sau se va reîntoarce aici după ce îl va fi
părăsit. Martorii audiați beneficiază, după caz, de protecție, potrivit legislației în vigoare (art.
253).
Comunicarea actelor de procedură, mijloc de asistență judiciară în materie penală
Legea română privind cooperarea judiciară internațională arată în arXcolul 254 că prin „acte
de procedură” se înțelege, în principal, citațiile pentru părți sau martori, actul de inculpare,
alte acte de urmărire penală, hotărârile judecătoreșX, cererile pentru exercitarea căilor de
control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata
cheltuielilor de procedură.
Cererile de asistență judiciară privind comunicarea actelor de procedură adresate autorităților
judiciare române se îndeplinesc în faza de judecată de judecătoria în circumscripția căreia

73
domiciliază sau se află locul de detenție al persoanei căreia urmează să i se comunice actele,
iar în faza de urmărire penală, de parchetul de pe lângă aceasta.
Comunicarea actelor de procedură poate fi efectuată prin simpla lor transmitere către
desXnatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea
în una dintre formele prevăzute de legislația română pentru înmânări analoage sau într-o
formă specială compaXbilă cu această legislație.
Dovada comunicării se face printr-un document datat și semnat de desXnatar sau printr-o
declarație a autorității judiciare române solicitate, constatând faptul comunicării, forma și
data efectuării comunicării. Actul sau declarația se transmite de îndată statului solicitant. La
cererea acestuia din urmă, statul român va preciza dacă noXficarea a fost făcută în
conformitate cu legea română. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român
înșXințează de îndată statul solicitant despre moXvul necomunicării.
În ceea ce privește termenul necesar comunicării citațiilor primite din străinătate, legea
română consacră regula că citația pentru înfățișare, desXnată unei persoane căutate care se
află pe teritoriul României, se transmite autorităților române competente cel mai târziu cu 40
de zile înainte de data fixată pentru înfățișare.
Acest termen trebuie să fie luat în calcul atât la fixarea datei înfățișării, cât și la transmiterea
citației.
În arXcolul 257 al legii române se prevede că autoritățile judiciare române pot transmite
direct, prin poștă, actele de procedură și hotărârile judecătoreșX persoanelor care se află pe
teritoriul unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic internațional aplicabil în relația cu acel
stat se prevede as\el.
În acest caz, actele de procedură și hotărârile judecătoreșX sunt însoțite de o notă care indică
faptul că desXnatarul poate obține, de la autoritatea judiciară emitentă a actului, informații
asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Comunicarea reciprocă de înscrisuri și informații privind cazierul judiciar
Comunicarea de înscrisuri și date privitoare la cazierul judiciar. Legea română privind
cooperarea judiciară prevede dispoziții privind cazierul judiciar.
As\el, în arXcolul 258 se prevăd dispoziții privind comunicarea de înscrisuri de pe cazierul
judiciar și date referitoare la acesta.
În ceea ce privește modul de obținere a extraselor, a copiei, a cerXficatului de cazier judiciar
în România, acesta este reglementat prin Legea privind cazierul judiciar nr. 290/2004.20
Statul român s-a obligat prin lege să transmită statului străin interesat informații despre
hotărârile penale și despre măsurile ulterioare, care se referă la cetățenii statului străin și care
au făcut obiectul unei mențiuni în cazierul judiciar. Aceste informații se comunică cel puțin o
dată pe an.
Dacă persoana în cauză este cetățean al mai multor state, informațiile se comunică fiecărui
stat interesat, în afara cazului în care această persoană are cetățenia statului român.
Statul român transmite statului străin interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, câte o
copie de pe hotărârile și măsurile ulterioare care se referă la cetățenii statului străin și care au
făcut obiectul unei mențiuni în cazierul judiciar român, precum și orice altă informație
referitoare la acestea, pentru a-i permite să examineze dacă ele necesită măsuri pe plan
intern.

20
Legea nr. 290 din 24 iunie 2004 privind cazierul judiciar a fost republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 777 din 13 noiembrie 2009.

74
Asistența judiciară în relația cu statele membre ale Uniunii Europene
În relația României cu celelalte state membre, în temeiul Convenției din 19 iunie 1990 de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a
controalelor la fronXerele comune, asistența judiciară se acordă, pe lângă modalitățile deja
analizate, și:
a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform legii române sau legii statului membru
solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autoritățile administraXve a
căror decizie poate fi atacată în fața unei instanțe competente în materie penală;
b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau condamnare
nelegală;
c) în procedurile necontencioase;
d) în acțiunile civile alăturate acțiunilor penale, atât Xmp cât instanța nu a hotărât definiXv în
ceea ce privește latura penală;
e) pentru a noXfica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei
măsuri de siguranță, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;
f) pentru măsuri privind suspendarea pronunțării sau amânarea executării unei pedepse ori a
unei măsuri de siguranță, liberarea condiționată sau suspendarea ori întreruperea executării
unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță.
În cazul asistenței judiciare în materie de taxe și accize, statul român acordă asistență judiciară
cu privire la încălcările dispozițiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată și
în materie vamală, cu respectarea principiului specialității.
Asistența judiciară poate fi refuzată atunci când valoarea totală prezumată a taxelor vamale
neachitate în întregime ori eludate nu depășește 25.000 euro sau echivalentul în lei ori atunci
când valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizație nu depășește
100.000 euro ori echivalentul în lei, cu excepția situației în care, date fiind circumstanțele sau
idenXtatea celui acuzat, statul solicitant consideră cazul ca fiind foarte grav.
Asistența judiciară se acordă și atunci când se referă la fapte care sunt pasibile doar de o
amendă pentru încălcări ale normelor juridice sancționate de autorități administraXve și
atunci când emană de la o autoritate judiciară.
În relația cu statele părți la Convenția de aplicare a acordurilor de la Schengen, pentru
executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect percheziții sau sechestre pot fi
impuse următoarele condiții:
a) legislația română și cea a statului solicitat să prevadă pentru fapta care a determinat cererea
de comisie rogatorie o pedeapsă privaXvă de libertate sau o măsură de siguranță cu caracter
restricXv de libertate, al cărei maxim este de cel puțin 6 luni, sau legislația uneia dintre părți
să prevadă o sancțiune echivalentă, iar în legislația celeilalte părți fapta să fie pedepsită ca
fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administraXve a căror decizie
poate fi atacată în fața unei instanțe competente în materie penală;
b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compaXbilă cu legea română.
În cazul transmiterii prin poștă a actelor procedurale (art. 264 alin. 1), dacă există moXve să
se creadă că desXnatarul nu înțelege limba în care este redactat actul, acest act sau cel puțin
pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în limba sau în una dintre limbile
statului membru pe teritoriul căruia se găsește desXnatarul. Dacă autoritatea care expediază
actul șXe că desXnatarul nu cunoaște decât o altă limbă, actul sau cel puțin pasajele
importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în această limbă.
Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanță, deși a fost citat prin poștă, nu poate fi
supus niciunei sancțiuni sau unei măsuri restricXve, chiar dacă în citație se face mențiune cu

75
privire la aplicarea unei pedepse, cu excepția cazului în care ulterior intră de bunăvoie pe
teritoriul României și aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediază citații prin poștă
se asigură ca acestea să nu implice nicio pedeapsă.
Dacă fapta care consXtuie temeiul cererii de asistență judiciară este sancționabilă, potrivit
dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de
autoritățile administraXve a căror decizie poate fi atacată în fața unei instanțe competente în
materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform aceleiași
proceduri.
Atunci când adresa desXnatarului este necunoscută sau când se cere o noXficare formală,
trimiterea actelor de procedură se poate face prin intermediul autorităților judiciare ale
statului membru solicitat.
Potrivit art. 265, la supravegherea transfrontalieră, lista de infracțiuni care jusXfică
supravegherea, prevăzută la art. 240 alin. (5), se completează cu următoarele fapte:
a) ucidere din culpă;
b) fraudă gravă;
c) spălare de bani;
d) trafic ilicit de substanțe nucleare și substanțe radioacXve;
e) parXciparea la organizațiile criminale menționate în Acțiunea comună 98/733/JAI din 21
decembrie 1998 privind incriminarea parXcipării la organizațiile criminale în statele membre
ale Uniunii Europene;
f) infracțiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind
combaterea terorismului.
În Xmpul operațiunilor și acXvităților de supraveghere transfrontalieră, agenții străini care
desfășoară urmărirea pe teritoriul României sunt asimilați persoanelor care au aceeași calitate
în statul român în privința infracțiunilor comise împotriva lor (ultraj) sau de către ei.
În cazul în care pe Xmpul desfășurării acestor operațiuni agenții străini produc un prejudiciu,
statul ai cărui agenți sunt răspunde pentru acest prejudiciu, în conformitate cu legea română.
Statul ai cărui agenți au cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul României resXtuie statului
român totalitatea sumelor pe care le-a plăXt vicXmelor sau altor persoane îndreptățite în
numele acestora.
În aplicarea Convenției din 29 mai 2000 privind asistența judiciară reciprocă în materie penală
între statele membre ale UE și a Protocolului la aceasta din 16 octombrie 2001, la cererea
autorităților unui stat membru al UE, autoritățile române vor dispune luarea măsurilor
necesare în vederea idenXficării conturilor bancare (art. 267), indiferent de natura acestora,
care sunt controlate sau deținute într-o unitate bancară din România de către o persoană fizică
ori juridică care face obiectul unei anchete penale, și vor furniza acestora numerele conturilor
bancare, precum și orice alte detalii, dar și operațiunile derulate. Informațiile vor include
totodată și date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are
procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres și pot fi furnizate într-un
termen rezonabil.
Datele vor fi furnizate numai dacă ancheta penală privește, după caz:
a) o infracțiune pedepsită cu o pedeapsă privaXvă de libertate sau un mandat de executare a
pedepsei închisorii pe o perioadă maximă de cel puțin 4 ani, în statul solicitant, și cel puțin 2
ani în statul solicitat; sau
b) o infracțiune menționată la art. 2 din Convenția Europol din 1995 sau în anexa la convenție;
ori

76
c) în măsura în care infracțiunea nu este prevăzută de Convenția Europol, o infracțiune
prevăzută de Convenția din 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților
europene, de Protocolul adițional din 1996 sau de către al doilea Protocol adițional din 1997.
În cazul în care se solicită informații bancare, autoritatea solicitantă, prin cererea formulată,
va menționa următoarele:
a) moXvele pentru care informațiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanțială
în vederea cercetării infracțiunii respecXve;
b) elementele pe baza cărora s-a stabilit că băncile aflate pe teritoriul României dețin sau
controlează conturile bancare și, în măsura în care deține as\el de date, care sunt băncile
implicate;
c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii.
Cererea este supusă și următoarelor condiții:
a) îndeplinirea cererii să fie compaXbilă cu legea română;
b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infracțiune potrivit legii române.
În cazul cererilor formulate de autoritățile române, dispozițiile de mai sus se aplică în mod
corespunzător.
Atunci când este solicitată supravegherea, pe o perioadă determinată, a operațiunilor bancare
care se derulează prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de către
autoritățile judiciare solicitante din alt stat membru al UE, autoritățile judiciare române vor
asigura această supraveghere a operațiunilor bancare în condițiile prevăzute de legea română,
iar autoritățile judiciare ale celor două state vor stabili modalitățile concrete de supraveghere.
Atunci când se solicită o as\el de supraveghere, autoritatea solicitantă, prin cererea
formulată, va arăta moXvele pentru care informațiile solicitate sunt considerate a avea o
valoare substanțială în vederea cercetării infracțiunii respecXve.
Băncile sunt obligate să nu divulge clienților sau oricărei alte persoane despre transmiterea
informațiilor către autoritățile solicitante, cât și despre ancheta penală desfășurată.

Ordinul european de anchetă

În Titlul VII (Asistența judiciară în materie penală), Capitolul II (Dispoziții privind asistența
judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene) din Legea nr. 302/2004
s-a introdus prin punctul 35 din Legea nr. 236/2017 Secțiunea a 6-a, denumită „Dispoziții
privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea DirecXvei
2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul
european de anchetă în materie penală”, cuprinzând art. 328 la 352.
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 328, această nouă secțiune a legii se aplică în relația cu
statele membre ale Uniunii Europene care au transpus DirecXva 2014/41/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie
penală, în domeniul executării măsurilor de anchetă, în vederea obținerii de probe.
Dispozițiile acestei noi secțiuni nu se aplică în relația cu Regatul Danemarcei și cu Republica
Irlanda.
Ordinul european de anchetă este o decizie judiciară emisă sau validată de o autoritate
judiciară a unui stat membru, în scopul ducerii la îndeplinire a uneia sau mai multor măsuri
de anchetă specifice într-un alt stat membru, în vederea obținerii de probe sau în vederea
transmiterii probelor care se află deja în posesia autorității competente din statul de
executare.
Ordinul european de anchetă include orice măsură de anchetă, cu excepția insXtuirii unei
echipe comune de anchetă și a strângerii de probe în cadrul unei echipe comune de anchetă.

77
Autoritate emitentă a unui ordin european de anchetă este fie (i) o autoritate judiciară, fie (ii)
orice altă autoritate competentă, as\el cum este definită în legislația statului emitent, care
acționează în cauză în calitate de autoritate de anchetă, având competența să dispună
strângerea de probe în conformitate cu legislația națională. În acest al doilea caz, ordinul
european de anchetă trebuie să fie validat de o autoritate judiciară, după examinarea
conformității sale cu dispozițiile legale ale statului emitent referitoare la emitere. În cazul în
care ordinul european de anchetă a fost validat de către o autoritate judiciară, autoritatea
respecXvă poate fi considerată, de asemenea, autoritate emitentă în vederea transmiterii
ordinului european de anchetă.
Ordinul european de anchetă poate fi emis:
a) în cadrul procedurilor penale inițiate de o autoritate judiciară sau care pot fi inițiate în fața
unei autorități judiciare cu privire la o infracțiune, în conformitate cu legislația statului
emitent;
b) în cadrul procedurilor inițiate de autorități administraXve cu privire la fapte care consXtuie
încălcări ale normelor de drept și care sunt sancționate în legislația națională a statului
emitent și în care decizia poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în
special în materie penală;
c) în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care consXtuie încălcări
ale normelor de drept și care sunt sancționate în legislația națională a statului emitent, în cazul
în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe
competente, în special în materie penală;
d) în legătură cu procedurile prevăzute la lit. a), b) și c), care privesc infracțiuni sau încălcări
ale legii, ce pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la aplicarea de
pedepse unei persoane juridice în statul emitent.
Autoritățile române competente
Când România este stat emitent, ordinul european de anchetă este emis, în cursul procesului
penal, de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de judecătorul
competent, potrivit fazei procesuale, din oficiu sau la cererea părților (inculpatul, partea civilă
și partea responsabilă civilmente, potrivit art. 32 C.p.p.) ori a subiecților procesuali principali
(suspectul și persoana vătămată , potrivit art. 33 C.p.p.), în condițiile prevăzute de Codul de
pr. penală.
Când România este stat de executare, recunoașterea și executarea unui ordin european de
anchetă sunt de competența parchetului sau instanței competente material și după calitatea
persoanei, potrivit legii române.
Competența teritorială este determinată în funcție de locul unde urmează să fie dusă la
îndeplinire măsura de anchetă. Ordinele europene de anchetă care privesc fapte care, potrivit
legii române, sunt de competența DIICOT sau a DNA, se recunosc și se execută de către
acestea.
Competența îndeplinirii atribuțiilor de autoritate centrală se exercită, potrivit prevederilor art.
330 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, de către Ministerul JusXției (în cazul ordinelor europene
de anchetă care se referă la acXvitatea de judecată ori de executare a hotărârilor), și de către
Ministerul Public, prin structurile de specialitate (în cazul ordinelor europene de anchetă care
se referă la acXvitatea de cercetare și urmărire penală).
În cazul în care autoritatea emitentă nu deține nicio informație cu privire la coordonatele
autorității străine de executare, aceasta poate face toate invesXgațiile necesare, prin uXlizarea
atlasului judiciar al Rețelei Judiciare Europene și, în subsidiar, cu asistența autorității centrale
sau a punctelor de contact la Rețeaua Judiciară Europeană.

78
Emiterea ordinului european de anchetă în România
Un ordin european de anchetă poate fi emis cu îndeplinirea următoarelor condiții, care vor fi
evaluate în fiecare caz de către autoritatea emitentă:
a) emiterea ordinului european de anchetă este necesară și proporțională în cauză, față de
scopul procesului penal, ținând cont de drepturile suspectului sau inculpatului;
b) măsura sau măsurile indicate în ordinul european de anchetă ar putea fi dispuse în
aceleași condiții într-o cauză internă similară.
Ordinul european de anchetă este emis în forma prevăzută în anexă (anexa 11 din lege), este
completat și semnat de autoritatea emitentă, conținutul său fiind cerXficat pentru
conformitate și corecXtudine.
Ordinul european de anchetă va cuprinde în special următoarele informații:
a) date privind autoritatea emitentă;
b) obiectul și moXvele emiterii ordinului european de anchetă;
c) informațiile necesare disponibile privind persoana sau persoanele în cauză;
d) descrierea faptei care face obiectul procesului penal, precum și dispozițiile legale aplicabile;
e) o descriere a măsurii sau măsurilor de anchetă solicitate și a probelor care urmează să fie
obținute.
Ordinul european de anchetă se traduce, prin grija autorității emitente, și se transmite direct
autorității competente din statul de executare, prin orice mijloace care permit o înregistrare
scrisă și care să permită statului de executare să stabilească autenXcitatea acestuia
(poștă/curier, email, fax).
Ordinul european de anchetă poate fi transmis și prin intermediul sistemului de comunicații
al Rețelei Judiciare Europene în materie penală (creată în baza Deciziei Consiliului UE
2008/976/JAI din 16 decembrie 2008).
Potrivit prevederilor art. 331 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, orice comunicări ulterioare între
autoritatea emitentă și autoritatea de executare vor avea loc direct între acestea și toate
dificultățile legate de transmiterea sau autenXcitatea oricăror documente necesare pentru
executarea ordinului european de anchetă sunt soluționate prin contact direct între aceste
autorități sau, când acest lucru nu este posibil, cu asistența autorităților centrale competente,
după caz.
Autoritatea emitentă și autoritatea de executare se pot consulta între ele, prin orice mijloace
adecvate, ori de câte ori consideră necesar, în vederea facilitării executării ordinului european
de anchetă.
Autoritatea română emitentă poate solicita ca reprezentanți ai uneia sau mai multor autorități
române să asiste la executarea ordinului european de anchetă în sprijinul autorităților
competente ale statului de executare.
În cazul în care autoritatea de executare apreciază că, într-un caz concret, la emiterea ordinului
european de anchetă nu au fost îndeplinite condițiile în care un ordin european de anchetă
poate fi emis, după consultări cu autoritatea de executare, autoritatea emitentă română poate
decide să retragă ordinul european de anchetă.
În cazul emiterii unui ordin european de anchetă care completează un ordin precedent,
autoritatea emitentă română precizează acest fapt în ordinul european de anchetă, în
secțiunea D a formularului Xpizat.
În cazul în care asistă la executarea ordinului european de anchetă în statul de executare,
reprezentantul autorității emitente, pe durata prezenței pe teritoriul statului de executare,
poate emite un ordin de anchetă care îl completează pe cel precedent, noul ordin fiind
transmis direct autorității de executare.

79
Ordinul european de anchetă care completează un ordin precedent este emis cu respectarea
dispozițiilor prevăzute de lege pentru emiterea unui as\el de ordin.
Atât în cazul în care România este stat emitent, cât și în cazul în care este stat de executare,
autoritățile române vor respecta caracterul confidențial al anchetei, conform legii române, în
limita necesară pentru executarea măsurii de anchetă. Această obligație are în vedere atât
existența, cât și conținutul unui ordin european de anchetă.
Executarea ordinului european de anchetă
Potrivit prevederilor art. 333 din legea română, ordinul european de anchetă este recunoscut,
fără a fi necesară nicio altă formalitate, și executat de către autoritatea competentă română,
cu excepția cazurilor în care este incident vreunul dintre moXvele prevăzute la:
- art. 334 alin. (5) - măsura indicată în ordinul european de anchetă nu există în dreptul român
sau nu ar putea fi dispusă într-o cauză similară potrivit legii române și nu există nicio altă
măsură care ar avea același rezultat ca măsura solicitată,
- art. 335 - moXve de nerecunoaștere și neexecutare a ordinului european, sau
- art. 339 – cazuri de amânare a recunoașterii și executării ordinului.
Autoritatea competentă română asigură executarea ordinului european de anchetă în același
mod și cu aceleași mijloace ca în situația în care măsura de anchetă ar fi fost dispusă de către
o autoritate română.
În cazul în care ordinul european de anchetă, emis în faza de urmărire penală, are ca obiect
luarea unor măsuri care, potrivit legii române, sunt de competența judecătorului de drepturi
și libertăți (de exemplu percheziții, interceptări de comunicații), procurorul competent va
sesiza judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în grad în a cărei
circumscripție teritorială își are sediul parchetul în vederea recunoașterii ordinului european
de anchetă.
Dacă autoritatea judiciară română apreciază că nu este competentă (material, teritorial sau
după persoană) să ia măsurile necesare pentru recunoașterea și executarea unui ordin
european de anchetă, îl trimite de îndată, din oficiu, autorității judiciare române competente
și informează despre aceasta autoritatea emitentă.
Autoritatea de executare respectă formalitățile și procedurile indicate în mod expres de
autoritatea emitentă, sub condiția ca aceste formalități și proceduri să nu contravină
principiilor fundamentale ale legii române.
În cazul în care autoritatea de executare are moXve să creadă că în statul membru emitent, la
emiterea ordinului european de anchetă, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de legea
română pentru emiterea ordinului, aceasta poate consulta autoritatea emitentă cu privire la
relevanța executării ordinului european de anchetă. Dacă, după această consultare,
autoritatea emitentă decide să retragă ordinul european de anchetă, procurorul dispune, prin
ordonanță, clasarea, respecXv instanța va lua act de retragere, prin încheiere definiXvă,
pronunțată în camera de consiliu, fără citare.
În cazul în care autoritatea română de executare primește un ordin european de anchetă care
nu a fost emis sau validat de o autoritate judiciară, va resXtui ordinul european de anchetă în
statul emitent. ResXtuirea se va dispune de către procurorul competent, prin ordonanță, iar
de către instanță prin încheiere definiXvă, pronunțată în camera de consiliu, fără citare.
Dacă autoritatea de executare competentă constată că autoritatea emitentă nu a menționat
relevanța măsurilor de anchetă pentru soluționarea cauzei penale (ce anume se urmărește a
se proba prin respecXvele măsuri), va putea solicita completarea corespunzătoare a ordinului
european de anchetă.

80
Dispozițiile art. 331 alin. (6) din Lege se aplică în mod corespunzător, as\el că toate dificultățile
legate de transmiterea sau autenXcitatea oricăror documente necesare pentru executarea
ordinului european de anchetă sunt soluționate prin contact direct între autoritatea emitentă
și autoritatea de executare sau, când acesta nu este posibil, cu asistența autorităților centrale
competente, după caz.
Autoritățile din cele două state se pot consulta între ele ori de câte ori consideră necesar, în
vederea facilitării executării ordinului european de anchetă.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 302/2004, referitoare la limbile în care sunt redactate cererile
adresate României, se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că ordinele transmise
autorităților judiciare române, ca și actele anexate acestora, sunt traduse în limba română sau
în una dintre limbile engleză ori franceză.
În relația cu statele membre care au declarat că solicită transmiterea ordinelor europene de
anchetă și documentele anexate exclusiv în limba națională, autoritățile române pot solicita
ca ordinul european de anchetă și documentele anexe să fie traduse în limba română.
În cazurile în care autoritatea emitentă indică faptul că măsurile de anchetă au un caracter
urgent, ordinul european de anchetă și documentele anexate vor fi însoțite de o traducere în
limba română.
Autoritatea română de executare poate fi asistată la executarea unui ordin european de
anchetă de reprezentanți ai uneia sau mai multor autorități competente din statul emitent, în
baza unei solicitări a autorității emitente.
Autoritatea de executare română se conformează acestei cereri, cu condiția ca această
asistență să nu contravină principiilor fundamentale ale dreptului român și să nu aducă
aXngere intereselor fundamentale în materie de siguranță națională.
Dispozițiile art. 332 alin. (2), privind posibilitatea acordată reprezentantului autorității
emitente ca, pe durata prezenței sale pe teritoriul statului de executare, să poată emite un
ordin de anchetă care să îl completeze pe cel precedent, se aplică în mod corespunzător.
Reprezentanții autorităților competente din statul emitent respectă legea română pe durata
executării ordinului european de anchetă.
Acestea nu au niciun fel de competențe specifice autorităților de aplicare a legii pe teritoriul
României, cu excepția cazului în care executarea unor as\el de competențe pe teritoriul
român este conformă cu legea română, în măsura convenită între autoritatea emitentă și
autoritatea de executare română.
Dispozițiile art. 266 din lege, privind răspunderea agenților străini implicați în supravegherea
transfrontalieră și care în Xmpul desfășurării acestor operațiuni produc un prejudiciu, se aplică
în mod corespunzător.
Statul român, pe al cărui teritoriu s-au produs prejudiciile, repară aceste prejudicii în condițiile
aplicabile prejudiciilor cauzate de propriii săi funcționari.
Potrivit art. 334 din Lege, autoritatea română de executare recurge, ori de câte ori este posibil,
la o altă măsură decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă (măsuri de anchetă
alternaXve), atunci când:
a) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu este prevăzută de legea
română;
b) măsura de anchetă nu ar putea fi dispusă într-o cauză internă similară, potrivit legii române.
Fără a aduce aXngere prevederilor art. 335 (privind moXvele de nerecunoaștere și
neexecutare a ordinului european de anchetă), dispozițiile de mai sus nu se aplică
următoarelor măsuri de anchetă:

81
a) obținerea de informații sau de probe aflate deja în posesia autorității române de executare
și informații sau probe care ar fi putut fi obținute, în conformitate cu legea română, în cadrul
unor proceduri penale sau în scopurile ordinului european de anchetă;
b) obținerea de informații cuprinse în baze de date deținute de poliție sau autoritățile judiciare
care sunt direct accesibile autorității de executare în cadrul unor proceduri penale;
c) audierea unui martor, a unui expert, a unei vicXme, a unei persoane suspectate sau acuzate
sau a unei părți terțe pe teritoriul României;
d) orice măsură de anchetă fără caracter coerciXv, as\el cum este definită în legea română;
e) idenXficarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP anume, în
condițiile legii române.
Când măsura alternaXvă ar avea același rezultat, prin mijloace mai puțin intruzive, autoritatea
de executare poate recurge, de asemenea, la o altă măsură de anchetă față de cea indicată în
ordinul european de anchetă.
Înainte de a dispune vreo măsură de anchetă alternaXvă sau mai puțin intruzivă, autoritatea
de executare informează autoritatea emitentă.
În cazul în care măsura indicată în ordinul european de anchetă nu există în dreptul român sau
nu ar putea fi dispusă într-o cauză similară potrivit legii române și nu există nicio altă măsură
care ar avea același rezultat ca măsura solicitată, autoritatea de executare noXfică autoritatea
emitentă că nu a fost posibil să se acorde asistența solicitată.
Procurorul dispune clasarea, prin ordonanță moXvată, iar instanța de judecată va respinge
cererea, prin încheiere definiXvă, pronunțată în camera de consiliu, fără citare, cu parXciparea
procurorului.
În cazul în care autoritatea emitentă, ca urmare a informărilor prevăzute mai sus, decide să
retragă ordinul european de anchetă, procurorul dispune, prin ordonanță, clasarea, iar
instanța va lua act de retragere, prin încheiere definiXvă, pronunțată în camera de consiliu,
fără citare. Dacă autoritatea emitentă completează sau modifică ordinul european de anchetă
inițial sau emite un nou ordin european de anchetă, se urmează procedura normală a
executării ordinului european de anchetă.
MoCve de nerecunoaștere și neexecutare
Recunoașterea sau executarea unui ordin european de anchetă poate fi refuzată în
următoarele cazuri (art. 335 din Legea nr. 302/2004):
a) există o imunitate sau un privilegiu (cum ar fi imunitatea diplomaXcă, statul de refugiat) ori
principiul specialității sau orice alte circumstanțe prevăzute de legea română ori există norme
privind determinarea sau limitarea răspunderii penale legate de libertatea presei și de
libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, care fac imposibilă executarea
ordinului european de anchetă;
b) executarea ordinului european de anchetă, într-un caz specific, ar aduce aXngere
intereselor fundamentale în materie de securitate națională, ar pune în pericol sursa
informației (agenți sub acoperire) sau ar implica uXlizarea de informații clasificate cu privire la
acXvități specifice ale serviciilor de informații;
c) ordinul european de anchetă a fost emis în cadrul procedurilor administraXve sau civile și
măsura de anchetă nu ar fi fost autorizată, conform legii române, într-o cauză similară;
d) executarea ordinului european de anchetă ar fi contrară principiului ne bis in idem;
e) ordinul european de anchetă se referă la o infracțiune care este prezumată a fi fost comisă
în afara teritoriului statului emitent și integral sau parțial pe teritoriul României, iar fapta în
legătură cu care a fost emis ordinul european de anchetă nu este incriminată în legea română;

82
f) există moXve temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de anchetă ar fi
incompaXbilă cu obligațiile asumate de statul român potrivit art. 6 din Tratatul privind Uniunea
Europeană și Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
g) fapta pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu este incriminată în legea
română, cu excepția cazului în care se referă la una dintre infracțiunile din anexa nr. 14 (care
reia pracXc art. 97 din lege), as\el cum este indicată de autoritatea emitentă, dacă fapta
respecXvă este sancționabilă în statul emitent cu o pedeapsă cu închisoarea sau cu o măsură
privaXvă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin 3 ani;
h) măsura indicată în ordinul european de anchetă nu este prevăzută în legea română decât
pentru anumite infracțiuni sau limite de pedeapsă, care nu cuprind infracțiunea la care face
referire ordinul european de anchetă.
Prevederile lit. g) și h) nu se aplică în cazul măsurilor prevăzute la art. 334 alin. (2) - adică
atunci când nu este permisă recurgerea la măsuri de anchetă alternaCve -, ceea ce înseamnă
că măsurile de anchetă alternaXve sunt aplicabile la lit. g) și h) ale art. 335 alin. (1).
În cazul în care ordinul european de anchetă se referă la o infracțiune în materie vamală, de
impozite sau taxe și schimb valutar, autoritatea de executare nu poate refuza recunoașterea
sau executarea pe moXv că legislația română nu impune același Xp de impozite sau taxe sau
nu cuprinde același Xp de reglementări în materie vamală, de impozite, taxe sau schimb
valutar ca dreptul statului emitent.
În cazurile prevăzute la lit. a), b), d)-f) de la art. 335 alin. (1) din lege, înainte de a decide
nerecunoașterea sau neexecutarea unui ordin european de anchetă, în tot sau în parte,
autoritatea judiciară de executare se consultă cu autoritatea emitentă, prin orice mijloace care
permit o înregistrare scrisă, și solicită autorității emitente să furnizeze fără întârziere orice
informații necesare, după caz.
În cazul menționat la lit. a) și în cazul în care competența de a ridica privilegiul sau imunitatea
revine unei autorități a statului român, autoritatea română de executare îi transmite o cerere
în acest sens, fără întârziere.
În cazul în care competența de a ridica privilegiul sau imunitatea revine unei autorități a altui
stat sau unei organizații internaționale, autoritatea străină emitentă transmite o cerere în
acest sens autorității în cauză.
Autoritatea competentă română se poate consulta cu autoritatea competentă străină anterior
transmiterii ordinului european de anchetă.
Termene pentru recunoaștere și executare
Decizia privind recunoașterea și executarea este luată și măsura este dusă la îndeplinire cu
aceeași celeritate și în aceleași condiții ca într-o cauză internă similară și, în orice caz, în cadrul
termenelor prevăzute de art. 336.
În cazul în care autoritatea emitentă a indicat în cuprinsul ordinului european de anchetă
faptul că, din cauza termenelor procedurale, a gravității infracțiunii sau a altor împrejurări
urgente, este necesar un termen mai scurt decât cele prevăzute în prezentul arXcol sau dacă
autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă că măsura de anchetă trebuie
dusă la îndeplinire la o dată specifică, autoritatea de executare va lua în considerare, în măsura
posibilităților, aceste împrejurări.
Potrivit prevederilor art. 336 alin. (3) din Lege, autoritatea de executare competentă dispune
cu privire la recunoașterea și executarea măsurii din cuprinsul ordinului european de anchetă
de îndată ce este posibil, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ordinului european
de anchetă.

83
Dacă nu este incident vreunul dintre moXvele de amânare prevăzute la art. 339 alin. (1) sau
probele solicitate prin ordinul european de anchetă se află deja în posesia autorităților
române, autoritatea de executare duce la îndeplinire măsura de anchetă fără întârziere, în cel
mult 90 de zile de la luarea deciziei privind recunoașterea și executarea măsurii.
Dacă autoritatea de executare competentă nu poate respecta într-un anumit caz termenul de
30 de zile sau data specifică prevăzută în cazul ordinelor speciale, aceasta informează fără
întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând moXvele
amânării și Xmpul esXmaXv necesar pentru luarea deciziei. În asemenea cazuri, termenul de
30 de zile poate fi prelungit cu maximum 30 de zile.
Dacă, într-un caz determinat, autoritatea română de executare nu poate respecta termenul
de 90 de zile pentru executare, aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din
statul emitent, prin orice mijloace, indicând moXvele amânării, și se consultă cu autoritatea
emitentă cu privire la o dată adecvată pentru executarea măsurii de anchetă.
Transferul mijloacelor de probă
Autoritatea judiciară de executare transferă statului emitent, fără întârziere nejusXficată,
mijloacele de probă obținute ca urmare a executării ordinului european de anchetă sau care
se află deja în posesia autorităților competente române.
Transferul mijloacelor de probă poate fi suspendat până la soluționarea unei căi de atac, cu
excepția cazului în care, în cuprinsul ordinului european de anchetă sunt indicate moXve
suficiente pentru care transferul imediat al mijloacelor de probă este esențial pentru
desfășurarea, în condiții adecvate, a unor anchete sau pentru ocroXrea unor drepturi
individuale. În orice caz, transferul mijloacelor de probă se suspendă dacă ar fi de natură să
cauzeze prejudicii grave și ireversibile persoanei vizate de ordinul european de anchetă.
În momentul transferului mijloacelor de probă, autoritatea de executare precizează dacă
solicită ca acestea să fie returnate de îndată ce nu mai sunt necesare în statul emitent.
În cazul în care obiectele, documentele sau informațiile obținute în cauză sunt deja relevante
pentru alte proceduri penale desfășurate în România, autoritatea de executare poate, la
cererea explicită a autorității emitente și după consultarea acesteia, să transfere temporar
mijloacele de probă, cu condiția ca acestea să fie returnate de îndată ce nu mai sunt necesare
în statul emitent sau în orice alt moment convenit prin acord de către autoritatea de executare
și autoritatea emitentă.
În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă și dacă este posibil conform legii
române, mijloacele de probă sunt imediat transferate autorităților competente ale statului
emitent care parXcipă la executarea ordinului european de anchetă.
Dispozițiile art. 243 din Lege privind principiul specialității asistenței judiciare se aplică în mod
corespunzător.
Temeiuri pentru amânarea recunoașterii și executării
Potrivit prevederilor art. 339, recunoașterea sau executarea ordinului european de anchetă
poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) executarea acestuia ar putea aduce aXngere cercetărilor penale sau unui proces penal în
curs, atât Xmp cât autoritățile române consideră necesar;
b) obiectele, documentele sau datele vizate de ordinul european de anchetă sunt deja uXlizate
în cadrul altor proceduri, până când acestea nu mai sunt necesare în acest scop.
De îndată ce temeiul pentru amânare încetează să existe, autoritatea de executare ia imediat
măsurile necesare în vederea recunoașterii sau executării ordinului european de anchetă și
informează autoritatea emitentă prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă.
Obligația de informare

84
Autoritatea română competentă confirmă primirea ordinului european de anchetă, fără
întârziere, dar nu mai târziu de o săptămână de la primirea acestuia, prin completarea și
trimiterea formularului prevăzut în anexa nr. 12 a Legii nr. 302/2004.
În cazul prevăzut la art. 333 alin. (2), anume atunci când autoritatea judiciară română
apreciază că nu este competentă să ia măsurile necesare pentru recunoașterea și executarea
unui ordin european de anchetă și îl trimite de îndată, din oficiu, autorității judiciare române
competente, obligația de confirmare îi revine atât autorității care a primit ordinul european
de anchetă, cât și celei căreia îi este redirecționat ordinul european de anchetă.
În cazul în care ordinul european de anchetă a fost transmis prin intermediul autorității
centrale competente, obligația de confirmare a primirii revine atât acesteia, cât și autorității
de executare căreia îi este transmis ordinul european de anchetă de către autoritatea centrală.
Fără a aduce aXngere prevederilor art. 334 alin. (4) și (5), adică atunci când autoritatea română
de executare poate recurge la o altă măsură decât cea prevăzută în ordinul european de
anchetă și informează despre aceasta sau informează despre imposibilitatea executării
ordinului, autoritatea de executare informează de îndată autoritatea emitentă, prin orice
mijloace. Informațiile, la cererea autorității emitente, sunt confirmate fără întârziere prin orice
mijloace care permit o înregistrare scrisă:
a) dacă este imposibil să ia o decizie privind recunoașterea sau executarea întrucât formularul
prevăzut în anexa nr. 11 a legii este incomplet sau în mod vădit incorect;
b) dacă, în Xmpul executării ordinului european de anchetă, autoritatea de executare
consideră, fără alte cercetări ulterioare, că ar putea fi oportun să desfășoare măsuri de
invesXgare care nu au fost prevăzute inițial sau care nu au putut fi specificate în momentul
emiterii ordinului european de anchetă, pentru a permite autorității emitente să ia măsuri
suplimentare în cazul respecXv; sau
c) dacă autoritatea de executare stabilește că în cazul respecXv nu poate respecta formalitățile
și procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă.
De asemenea, autoritatea de executare informează fără întârziere autoritatea emitentă, prin
orice mijloace care permit o înregistrare scrisă, cu privire la:
a) orice decizie luată în temeiul art. 334 (recurgerea la măsuri de anchetă alternaXve) și 335
(nerecunoașterea și neexecutarea ordinului european de anchetă)
b) orice decizie de amânare a executării ordinului european de anchetă, moXvele amânării și,
dacă este posibil, durata preconizată a amânării.
Confidențialitatea
Dacă autoritatea de executare română, într-un caz anume, nu poate respecta cerința de
confidențialitate, va informa de îndată autoritatea emitentă.
În conformitate cu legea română și dacă autoritatea străină de executare nu a indicat al\el,
autoritățile române păstrează confidențialitatea cu privire la orice probe sau informații
furnizate de autoritatea de executare, cu excepția cazurilor în care divulgarea acestora este
necesară în vederea executării măsurilor care au fost indicate în ordinul european de anchetă.
Această obligație de confidențialitate are în vedere atât existența, cât și conținutul unui ordin
european de anchetă.
Cheltuieli
În executarea ordinului european de anchetă, dispozițiile art. 16 privind suportarea
cheltuielilor de executare extraordinare se aplică în mod corespunzător.
Autoritatea română de executare informează autoritatea emitentă cu privire la specificațiile
detaliate ale acelor cheltuieli considerate drept extraordinare.

85
În cazul în care România este stat emitent și nu se poate ajunge la un acord cu autoritatea de
executare cu privire la suportarea cheltuielilor, autoritatea română emitentă poate decide:
a) fie să retragă, în tot sau în parte, ordinul european de anchetă;
b) fie să mențină ordinul european de anchetă, cu suportarea de către statul român a acelei
părți a cheltuielilor considerate extraordinare.
Căi de atac
Actele emise și măsurile luate de autoritățile judiciare române în executarea ordinului
european de anchetă sunt supuse căilor de atac prevăzute de Codul de procedură penală, în
aceleași condiții și în aceleași termene.
MoXvele de fond pentru emiterea ordinului european de anchetă pot fi contestate numai în
fața autorității emitente.
Declararea unei căi de atac nu suspendă executarea măsurii de anchetă, cu excepția cazului în
care acest lucru este prevăzut de legea română în cauze interne similare.
Autoritatea judiciară română de executare informează autoritatea emitentă cu privire la orice
cale de atac declarată, precum și cu privire la efectele exercitării acesteia asupra executării
măsurii de anchetă.
Când România este stat emitent, autoritatea judiciară emitentă ia în considerare efectele
admiterii căii de atac în statul de executare, împotriva măsurilor luate în executarea ordinului
european de anchetă, în condițiile legii române. Dispozițiile art. 102 din Codul de procedură
penală (referitor la excluderea probelor obținute în mod nelegal) se aplică în mod
corespunzător.
Transferul temporar către statul emitent al persoanelor supuse unei măsuri privaCve de
libertate
Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei persoane
supuse unei măsuri privaXve de libertate în statul de executare în scopul aplicării unei măsuri
de anchetă în vederea strângerii de probe pentru care este necesară prezența respecXvei
persoane pe teritoriul statului emitent, cu condiția ca aceasta să fie returnată în termenul
stabilit de statul de executare.
Modalitățile pracXce privind transferul temporar al persoanei, inclusiv detaliile condițiilor sale
de detenție și datele până la care aceasta trebuie să fie transferată și returnată pe teritoriul
statului de executare, sunt convenite între statul emitent și statul de executare, asigurându-se
că sunt luate în considerare starea fizică și mentală a persoanei în cauză, precum și nivelul de
securitate necesar în statul emitent.
Executarea unui ordin european de anchetă, emis în vederea transferului temporar către
statul emitent al persoanelor private de libertate, în scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri
de anchetă, poate fi refuzată în următoarele situații:
a) este incident unul dintre moXvele de refuz al executării ordinului european de anchetă
prevăzute la art. 335;
b) persoana supusă unei măsuri privaXve de libertate nu își dă consimțământul;
c) transferul este de natură să prelungească detenția persoanei.
Dacă instanța consideră că este necesar, având în vedere vârsta sau starea fizică ori mentală a
persoanei, reprezentantului legal al persoanei deținute i se oferă ocazia de a-și exprima opinia
cu privire la transfer.
Fără a aduce aXngere prevederilor art. 250 alin. (7) privind transferul temporar al persoanelor
deținute și menținerea stării de arest, o persoană transferată nu este urmărită penal sau
deținută ori supusă niciunei alte restrângeri a libertății sale personale în statul emitent pentru

86
fapte comise sau condamnări pronunțate anterior părăsirii teritoriului statului de executare,
adică persoana transferată se bucură de imunitate în statul emitent al ordinului.
Imunitatea, se spune în art. 343 alin. (5) din Lege, încetează dacă persoana transferată, care a
avut posibilitatea de a pleca în termen de 15 zile consecuXve de la data la care prezența sa nu
mai era solicitată de autoritățile emitente:
a) a rămas totuși pe teritoriul respecXv; sau
b) a revenit după ce a plecat.
Evident că această regulă ar putea fi aplicabilă numai dacă autoritățile judiciare române, care
au aprobat transferul persoanei respecXve, au cerut și punerea ei în libertate în statul emitent
al ordinului.
Perioada de detenție pe teritoriul statului emitent se scade din perioada de detenție pe care
persoana vizată este sau va fi obligată să o execute pe teritoriul statului de executare.
Prin Legea nr. 51/2021 s-au introdus (din 29.03.2021) la art. 343 din lege alineatele (7)-(9).
Potrivit alin. (7), art. 250 alin. (11)-(14), și ele acum introduse în lege, se aplică în mod
corespunzător, adică în vederea transferării temporare a unei persoane pe teritoriul statului
român solicitant, în cazul în care cererea este emisă în faza de judecată, instanța română
emitentă va dispune emiterea unui mandat de arestare în vederea transferării temporare.
Emiterea mandatului se dispune prin încheiere moXvată, pronunțată în camera de consiliu, cu
parXciparea procurorului.
În cazul în care cererea este emisă în faza de urmărire penală, procurorul va solicita
judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece
cauza în primă instanță emiterea unui mandat de arestare în vederea transferării temporare.
Emiterea mandatului se dispune prin încheiere moXvată, pronunțată în camera de consiliu, cu
parXciparea procurorului. Încheierea este definiXvă.
Mandatul de arestare prevăzut mai sus se emite pentru o perioadă de 30 de zile, durata
arestării putând fi prelungită în cazul în care prezența persoanei transferate este în conXnuare
necesară. Fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile, iar durata maximă a măsurii arestării
pe teritoriul României nu poate depăși 180 de zile. Persoana transferată va fi încarcerată, în
baza mandatului de arestare în vederea transferării temporare, într-o unitate din subordinea
Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Mandatul de arestare în vederea transferării temporare se comunică de îndată Centrului de
Cooperare Polițienească Internațională și Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Cererile de tranzit al persoanelor transferate temporar în statul emitent al ordinului sunt
soluționate de către Ministerul JusXției.
Cererea de tranzit va fi însoțită de o copie a ordinului european de anchetă și a acordului
dintre statul emitent și statul de executare. Dispozițiile art. 333 alin. (7) – referitoare la limba
în care sunt redactate sau traduse ordinele europene de anchetă - și (8) – referitoare la
traducerea ordinului în limba română în caz de urgență – se aplică în mod corespunzător.
MoXvele de refuz al recunoașterii și executării ordinului european de anchetă, prevăzute la
art. 335 din Lege, se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor privind tranzitul prin
România al unei persoane arestate pentru executarea unui transfer temporar către statul
emitent al unui ordin european de anchetă.
Transferul temporar către statul executant al persoanelor supuse unei măsuri privaCve de
libertate
Transferul temporar al persoanelor supuse unei măsuri privaXve de libertate poate opera și în
sens invers, din statul de emitere a ordinului european de anchetă către statul de executare,

87
tot cu scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri de anchetă în vederea strângerii de probe
pentru care este necesară prezența acelei persoane pe teritoriul statului de executare.
Și în acest caz modalitățile de transfer temporar al persoanei și termenul până la care va trebui
să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acord între autoritățile române și
autoritățile statului de executare.
Dispozițiile privitoare la incidența unuia dintre moXvele de nerecunoaștere sau neexecutare a
ordinului (prevăzute la art. 335), la consimțământul celui transferat și la imunitatea acestuia
pe teritoriul statului de executare a ordinului european de anchetă se aplică în mod
corespunzător.
Audierea prin videoconferință
Potrivit prevederilor art. 345, în cazul în care o persoană se află pe teritoriul României și
trebuie audiată ca martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent al
ordinului european de anchetă, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de
anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferință sau alte mijloace de
transmisie audiovizuală.
Dispozițiile art. 235 alin. (4)-(6), alin. (8) și (10) privind audierile prin videoconferință ca formă
de asistență judiciară (comisie rogatorie internațională) se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile acestui arXcol 345 se aplică și în cazul audierii suspecților sau inculpaților.
Pe lângă moXvele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 335, executarea
ordinului european de anchetă având ca obiect audierea prin videoconferință poate fi, de
asemenea, refuzată dacă:
a) suspectul ori inculpatul nu își dă consimțământul; sau
b) executarea unei asemenea măsuri de invesXgare într-un caz parXcular ar fi contrară
principiilor fundamentale de drept ale statului român.
Autoritatea emitentă și autoritatea de executare convin modalitățile pracXce. Dacă într-o
anumită cauză autoritatea de executare nu dispune de mijloacele tehnice pentru o audiere
prin realizarea unei videoconferințe, statul emitent poate pune la dispoziție as\el de mijloace,
de comun acord.
Fără a aduce aXngere eventualelor măsuri convenite în ceea ce privește protecția persoanelor,
autoritatea de executare întocmește, la sfârșitul audierii, un proces-verbal în care
consemnează data și locul audierii, idenXtatea persoanei audiate, idenXtatea și calitatea
tuturor celorlalte persoane din statul de executare care au parXcipat la audiere, eventualele
depuneri de jurământ și condițiile tehnice în care s-a desfășurat audierea.
Documentul este trimis autorității emitente de către autoritatea de executare.
În cazul în care persoana care este audiată pe teritoriul statului român, potrivit prevederilor
prezentului arXcol, refuză să depună mărturie atunci când are obligația să o facă sau depune
mărturii false, se aplică legea română în același mod în care s-ar fi aplicat dacă audierea ar fi
avut loc în cadrul unei proceduri la nivel intern.
Un ordin european de anchetă poate fi emis, în vederea audierii persoanelor ca martor sau
expert, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către
instanța pe rolul căreia se află cauza.
Informații privind conturile bancare
Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a se stabili dacă o persoană fizică sau
juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deține sau controlează unul sau mai
multe conturi, de orice Xp, în orice insXtuție de credit localizată pe teritoriul statului de
executare și, în acest caz, pentru a obține toate detaliile conturilor idenXficate.

88
Dispozițiile art. 153 din Codul de procedură penală, referitoare la obținerea de date privind
situația financiară a unei persoane, se aplică în mod corespunzător.
Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, pentru a stabili dacă o persoană
fizică sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deține unul sau mai multe
conturi în orice altă enXtate financiară, localizată pe teritoriul statului de executare.
În cazul în care ordinul precizează, pot fi furnizate informații și cu privire la conturile bancare
asupra cărora persoana ce face obiectul unor proceduri penale are împuternicire să acționeze.
Dispozițiile de mai sus și dispozițiile art. 267 alin. (2), (4) și (6) din lege, privind informațiile
referitoare la conturile bancare pentru care se cer anumite date, moXvele solicitării lor și
detaliile privind acele conturi, se aplică în mod corespunzător când România este stat de
executare.
La cererea autorităților unui stat membru al Uniunii Europene, autoritățile române vor
dispune luarea tuturor măsurilor necesare în vederea idenXficării conturilor bancare,
indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau deținute într-o unitate bancară din
România de către o persoană fizică ori juridică care face obiectul unei anchete penale și vor
furniza acestora numerele conturilor bancare, precum și orice alte detalii. Informațiile vor
include totodată și date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor
are procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres.
InsXtuțiile de credit ori alte enXtăți financiare nu vor divulga clientului în cauză sau altor terțe
persoane faptul că au transmis informații statului emitent privind conturile și operațiunile
bancare derulate prin acea bancă de către persoanele vizate de ordinul european și nici că
este în curs de desfășurare o anchetă cu privire la acele persoane.
În cazul când România este stat de executare, în plus față de moXvele de nerecunoaștere și
neexecutare prevăzute la art. 335 din Lege, executarea ordinului european de anchetă poate
fi refuzată și în cazul în care executarea măsurii de invesXgare a conturilor bancare nu ar fi
autorizată într-o cauză internă similară.
Informații privind operațiunile bancare și alte operațiuni financiare
Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a se obține detaliile unor conturi bancare
determinate și ale operațiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei anumite
perioade în unul sau mai multe conturi precizate în ordinul european de anchetă, inclusiv
detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar.
Dispozițiile art. 1461 din Codul de procedură penală (declarat parțial neconsXtuțional prin
Decizia CCR nr. 421/2020 atunci când măsura nu poate fi contestată în instanță) se aplică în
mod corespunzător.
Prin detaliile unor conturi se înțelege cel puțin numele și adresa Xtularului de cont, detalii
privind eventualii împuterniciți asociați contului respecXv și orice alte detalii sau documente
furnizate de Xtularul de cont în momentul deschiderii contului, care se află încă în posesia
insXtuției de credit sau a enXtății financiare.
Ordinul poate privi și operațiunile financiare realizate de orice alte enXtăți financiare (cum ar
fi IFN: CAR, societăți de leasing).
Colectarea de probe în Cmp real, în mod conCnuu
Un ordin european de anchetă poate fi emis, potrivit prevederilor art. 348 din Lege, în scopul
executării unei măsuri de anchetă care necesită strângerea de probe în Xmp real, în mod
conXnuu și într-o anumită perioadă de Xmp, cum ar fi:
a) monitorizarea operațiunilor bancare sau a altor operațiuni financiare efectuate în unul sau
mai multe conturi specificate;

89
b) livrările supravegheate efectuate pe teritoriul statului de executare. Dispozițiile art. 237 din
lege, referitoare la livrările supravegheate ca formă de asistență judiciară, se aplică în mod
corespunzător.
Executarea ordinului european cu acest subiect poate fi refuzată atât în cazul în care devine
incident unul dintre moXvele de nerecunoaștere și de neexecutare a ordinului prevăzute la
art. 335, cât și atunci când executarea măsurii de anchetă respecXve nu ar fi autorizată într-o
cauză internă similară, potrivit legii române.
Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă moXvele pentru care
consideră că informațiile solicitate sunt relevante în scopul procedurilor penale în cauză.
Autorității judiciare române îi revine competența exclusivă de a acționa, de a conduce și
controla operațiunile referitoare la executarea ordinului european de anchetă.
Statul emitent și statul de executare convin modalitățile pracXce referitoare la livrările
supravegheate, precum și orice alte măsuri necesare.
Desfășurarea unor anchete de către invesCgatori sub acoperire
Un ordin european de anchetă poate fi emis cu scopul de a solicita statului de executare să
acorde asistență statului emitent la desfășurarea unor anchete de către invesXgatori sub
acoperire.
Autoritatea emitentă indică în ordinul european de anchetă moXvele pentru care consideră
că desfășurarea unei anchete de către invesXgatori sub acoperire poate fi relevantă pentru
scopul procedurilor penale.
Autoritatea română competentă va decide, de la caz la caz, dacă măsura este admisibilă,
potrivit legii române.
Autoritatea română competentă poate refuza recunoașterea și executarea unui ordin
european de anchetă prin care se solicită desfășurarea unei anchete de către invesXgatori sub
acoperire în următoarele cazuri:
a) este incident unul dintre moXvele de nerecunoaștere sau de neexecutare prevăzute la art.
335;
b) desfășurarea unei anchete de către invesXgatori sub acoperire nu ar fi autorizată într-o
cauză internă similară potrivit legii române;
c) nu s-a ajuns la un acord cu privire la aranjamentele necesare pentru desfășurarea unei
anchete de către invesXgatori sub acoperire.
Desfășurarea anchetelor de către invesXgatori sub acoperire pe teritoriul României are loc în
conformitate cu legea română.
Autorităților judiciare române le revine competența exclusivă de a acționa, de a conduce și de
a controla operațiunile referitoare la invesXgația sub acoperire.
Durata invesXgației sub acoperire, condițiile detaliate și statutul juridic al agenților în cauză în
Xmpul invesXgației sub acoperire sunt convenite între statul emitent și statul de executare, cu
respectarea dreptului și a procedurilor interne ale acestora.
Interceptarea telecomunicațiilor
Un ordin european de anchetă poate fi emis în vederea interceptării telecomunicațiilor în
statul membru din partea căruia este necesar să se primească asistență tehnică.
În situația în care România este stat de executare, asistența solicitată va fi acordată cu
respectarea legii române.
În cazul în care mai multe state membre sunt în măsură să asigure integral asistența tehnică
necesară pentru aceeași interceptare a telecomunicațiilor, ordinul european de anchetă este
trimis numai unuia dintre acestea.

90
Prioritatea se acordă întotdeauna statului membru în care se află sau se va afla subiectul
interceptării.
Ordinul european de anchetă trebuie să menționeze moXvul pentru care se consideră că
măsura de anchetă este relevantă pentru clarificarea scopului procedurilor penale în cauză.
În plus față de moXvele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 335, executarea
ordinului european de anchetă poate fi refuzată de către autoritățile române dacă măsura de
anchetă nu ar fi fost autorizată într-o cauză similară, potrivit legii române.
Ordinul european de anchetă cu acest obiect poate fi executat prin transmiterea imediată a
telecomunicațiilor către statul emitent sau interceptarea, înregistrarea și transmiterea
ulterioară a rezultatului interceptării telecomunicațiilor către statul emitent.
Autoritatea română de executare își poate condiționa acordul de acceptarea de către statul
emitent al ordinului european de anchetă a oricărei condiții impuse de legea română într-o
cauză internă similară.
Autoritatea emitentă și autoritatea de executare vor stabili de comun acord dacă ordinul
european de anchetă se va executa prin transmiterea imediată a telecomunicațiilor către
statul emitent sau interceptarea, înregistrarea și transmiterea ulterioară a rezultatului
interceptării.
La emiterea ordinului european de anchetă pentru interceptarea comunicațiilor sau în Xmpul
interceptării, autoritatea emitentă poate cere de asemenea, în cazul în care are un moXv
întemeiat, o transcriere, o decodare sau o decriptare a înregistrării, sub rezerva acordului
autorității de executare.
Costurile aferente aplicării prezentului arXcol sunt suportate potrivit prevederilor art. 16 din
lege, cu excepția costurilor aferente transcrierii, decodării și decriptării comunicațiilor
interceptate, care sunt suportate de către statul emitent.
Măsuri provizorii
Un ordin european de anchetă poate fi emis în scopul luării oricărei măsuri de anchetă pentru
a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea, transformarea sau mutarea elementelor care
pot fi uXlizate ca mijloace de probă.
Autoritatea română de executare procedează la recunoașterea ordinului european de anchetă
și dispune cu privire la transferul mijloacelor de probă conform dispozițiilor privind ordinul
european de anchetă.
Când România este stat de executare, autoritatea competentă decide cu privire la măsura
provizorie și comunică decizia sa statului emitent, de îndată, dacă este posibil în termen de 24
de ore de la primirea ordinului european de anchetă.
În cazul în care este solicitată luarea unei măsuri provizorii, autoritatea emitentă precizează în
ordinul european de anchetă dacă mijloacele de probă urmează să fie transferate statului
emitent sau rămân în statul de executare.
În cazul în care ordinul european de anchetă este însoțit de instrucțiunea ca mijloacele de
probă să rămână în statul de executare, autoritatea emitentă precizează data la care urmează
a fi ridicată măsura provizorie sau data esXmată pentru transmiterea cererii de transferare a
probelor către statul emitent. Autoritatea română de executare, ținând seama de
împrejurările cauzei și numai după ce se consultă cu autoritatea emitentă, poate să impună
condiții corespunzătoare legii române pentru a limita durata aplicării măsurii provizorii. Dacă,
în conformitate cu aceste condiții, autoritatea de executare intenționează să ridice măsura
provizorie, aceasta informează autoritatea emitentă, care are posibilitatea de a transmite
observații.

91
Atunci când România este stat emitent, autoritatea judiciară competentă informează, de
îndată, autoritatea competentă din statul de executare că măsura provizorie prevăzută în
ordin a fost ridicată.
Când România este stat de executare, la primirea noXficării referitoare la ridicarea măsurii
provizorii în statul emitent, autoritatea română competentă va lua măsuri în consecință pentru
a ridica de îndată măsura provizorie ce a fost executată până atunci.

Transferul persoanelor condamnate

Transferarea persoanelor condamnate este un act de cooperare internațională în materie
penală care constă în trecerea persoanelor condamnate la sancțiuni privaXve de libertate,
persoane care nu sunt resorXsanți ai statului unde au fost condamnate, de pe teritoriul
acestuia pe teritoriul statului ai cărui resorXsanți sunt și unde urmează să execute sau să
conXnue executarea condamnării.
Este un act de cooperare internațională care presupune acordul dintre statul de condamnare
și statul de executare cu privire la acest transfer.
Obiectul cooperării îl consXtuie realizarea jusXției penale în general, în sensul executării
hotărârilor judecătoreșX în materie penală și anume executarea sancțiunilor privaXve de
libertate pronunțate prin aceste hotărâri, executare care durează uneori Xmp îndelungat și
presupune existența unui complex de insXtuții și organe de specialitate.
Necesitatea transferării condamnaților
Sub raportul naturii sale juridice, transferarea persoanelor condamnate este un mijloc de
asistență juridică internațională în materie penală asemănător cu extrădarea, de care se
deosebește însă sub mai multe aspecte.
Transferarea condamnaților are în comun cu extrădarea faptul că și ea este un act bilateral,
care intervine între două state și anume statul de condamnare și statul de executare, cu
acordul acestora, condiția fiind ca fapta pentru care a fost pronunțată condamnarea să fie
considerată infracțiune și de către statul de executare.
Spre deosebire de transferarea condamnaților, extrădarea este un act de asistență juridică ce
are ca scop obținerea de către statul solicitant a persoanei urmărite sau condamnate, pentru
a o putea judeca și condamna sau, după caz, pentru a o supune la executarea pedepsei la care
fusese condamnată în acel stat.
Față de scopul extrădării, este evident că această măsură se ia de cele mai multe ori împotriva
voinței persoanei extrădate, care este chiar arestată în vederea extrădării și predată statului
solicitant în această stare.
Dimpotrivă, transferul persoanei condamnate, chiar atunci când este cerut de statul ei de
origine, nu se poate realiza, în regulă generală, fără consimțământul condamnatului. Excepția
este prezentată de condamnarea la pedeapsa închisorii sau detențiunii pe viață însoțită de
sancțiunea expulzării după executarea pedepsei sau liberarea condiționată, caz în care
consimțământul la transferare din partea persoanei condamnate nu mai este necesar.
S-a pornit de la premisa că, în cazul transferului persoanei condamnate, nemaifiind vorba
despre înfăptuirea jusXției, ca în cazul extrădării, ci despre executarea în mai bune condiții a
pedepsei, trebuie ca aceasta să-și realizeze scopul, ceea ce este în interesul comun atât al
statului de condamnare, cât și al statului de executare.

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătoreșE, a ordonanțelor penale și a actelor

judiciare în relația cu statele terțe

92
În Titlul V al Legii nr. 302/2004 sunt prevăzute regulile aplicabile în relația cu statele terțe în
domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătoreșX și ordonanțelor penale, în
conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale aplicabile, iar în absența
acestora, pe bază de reciprocitate, precum și, în completare, situațiilor nereglementate prin
tratatele. Dispozițiile capitolului III, privitoare la proceduri speciale de recunoaștere și
executare, se aplică și în relația cu statele membre ale U.E., dacă nu contravin dispozițiilor
speciale.
Potrivit prevederilor art. 137, Ministerul JusXției este competent să primească cererea statului
emitent de recunoaștere a hotărârii judecătoreșX în vederea executării pe teritoriul României
a pedepsei aplicate în statul emitent ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz,
precum și cererea persoanei condamnate în vederea transferării în România, să efectueze
verificările privind aplicabilitatea acestei proceduri și să poarte corespondența privind
schimbul de documente și informații cu statul emitent.
Corolar, Ministerul JusXției este competent să primească cererea statului de executare sau a
persoanei față de care s-a dat hotărârea judecătorească română, de recunoaștere a acesteia
în vederea executării pedepsei aplicate în România ori în vederea producerii de alte efecte
juridice, după caz.
Atribuții specifice în materie sunt prevăzute și pentru Administrația Națională a
Penitenciarelor, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R. și
Ministerul Afacerilor Externe.
În art. 138 sunt prevăzute documentele și informațiile necesare aplicării procedurii de
recunoaștere și executare a hotărârilor judecătoreșX sau ordonanțelor penale: date personale
detaliate privind persoana condamnată și legăturile sale cu România, date privind durata
pedepsei și executarea ei precum și cu privire la liberarea condiționată sau anXcipată, copii
cerXficate după ordonanță sau hotărâre și dispozițiile legale aplicabile, declarația persoanei
condamnate față de cererea de executare, orice experXză, raport ori alte acte medicale și
copia referatului de anchetă socială (în cazul minorilor), date privind posibilitatea exercitării
unor căi extraordinare de atac sau de atacare a hotărârilor judecătoreșX date în lipsă.
În ceea ce privește legea aplicabilă executării hotărârilor penale și efectele transferării
executării atunci când România este stat emitent, se prevede în art. 139 competența instanței
române în următoarele cazuri:
a) cererea de recunoaștere a hotărârii judecătoreșX este retrasă de România mai înainte ca
statul de executare să recunoască hotărârea judecătorească;
b) statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească și să pună în executare
pedeapsa sau măsura privaXvă de libertate aplicată de instanța română;
c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;
d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privaXvă de
libertate întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;
e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privaXvă
întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.
Competența judecării unei căi de atac aparține instanței române, orice decizie în urma căreia
pedeapsa sau măsura privaXvă de libertate încetează să mai aibă caracter executoriu, precum
și hotărârea prin care instanța română competentă a soluționat respecXva cale de atac
urmând a fi transmită direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției în vederea
informării statului de executare.
Aplicarea amnisXei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat emitent, când
intervine după transferarea persoanei condamnate sau după delegarea executării pedepsei,

93
se face de către un judecător de la instanța română de executare, decizia în acest sens urmând
a fi transmisă direcției de specialitate a Ministerului JusXției în vederea comunicării statului
de executare.
Corolar, aplicarea amnisXei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat de executare,
se face de către un judecător de la instanța de executare sau, când persoana condamnată este
deținută, de la instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Decizia de aplicare a amnisXei sau grațierii se transmite direcției de specialitate a Ministerului
JusXției în vederea comunicării statului emitent.
După ce a constatat existența înscrisurilor și informațiilor necesare primite de la statul emitent
al hotărârii penale, Ministerul JusXției le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în
a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curții
de apel.
Procurorul va verifica dacă executarea hotărârii judecătoreșX străine în România nu este
contrară principiului non bis in idem, dacă persoana condamnată este cercetată penal în
România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească
străină, dacă persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni
decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, dacă este incident
vreunul din moXvele de refuz de recunoaștere și executare a hotărârii, prevăzute la art.
142 alin. (2), și dacă persoana condamnată beneficiază de efectele regulii specialității și modul
în care aceasta se aplică.
Dacă, până la sesizarea instanței, cererea statului emitent de recunoaștere a hotărârii
judecătoreșX în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent
ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz, sau cererea persoanei condamnate
în vederea transferării în România este retrasă, procurorul dispune clasarea și resXtuie dosarul
direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției.
Procedura recunoașterii hotărârilor judecătoreșX străine este prevăzută în art. 141. Termenul
de judecată nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanță, iar durata
procedurii judiciare de recunoaștere a hotărârii judecătoreșX străine este de 60 de zile de la
data înregistrării.
Curtea de apel judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără
citarea persoanei condamnate. ParXciparea procurorului este obligatorie.
Obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătoreșX străine îl consXtuie verificarea
condițiilor prevăzute la art. 142, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea
hotărârii judecătoreșX străine de efecte juridice pe teritoriul României și transferarea într-un
penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate. Dispozițiile
referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și
orice alte dispoziții din hotărârea judecătorească străină decât cele privind executarea
pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privaXve de libertate nu consXtuie
obiectul acestei proceduri, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod
expres, caz în care instanța de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate
se pronunță și cu privire la recunoașterea și punerea în executare a altor dispoziții penale din
hotărârea judecătorească străină.
Când persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face
pentru fiecare infracțiune în parte.
Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate
dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătoreșX străine. În acest scop, anterior luării

94
unei hotărâri, instanța poate consulta statul emitent prin intermediul direcției de specialitate
din cadrul Ministerului JusXției.
Dacă până la soluționarea definiXvă a cauzei statul emitent își retrage cererea, instanța de
judecată o respinge ca nesusținută.
Curtea de apel examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în
baza celor constatate, pronunță una dintre următoarele soluții:
a) dispune, prin senXnță, recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină;
b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu
natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare:
(i) adaptează, prin senXnță, pedeapsa privaXvă de libertate aplicată de instanța străină sau,
atunci când adaptarea nu este posibilă,
(ii) stabilește și aplică, prin senXnță, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită;
c) dispune, prin senXnță, respingerea cererii de recunoaștere și executare în România a
hotărârii judecătoreșX străine.
Executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare române în străinătate
Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în
regim de detenție, a unor pedepse sau măsuri privaCve de libertate
Condiții pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deținute în penitenciarele sau
unitățile medicale din România
În art. 148 din Legea nr. 302/2004 sunt prevăzute condițiile pentru transferarea în statul de
executare a persoanelor deținute în penitenciarele sau unitățile medicale din România:
a) orice persoană condamnată în România, care este cetățean al unui stat terț sau care trăiește
pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie și dorește să fie transferată pe teritoriul
acestuia, poate solicita inițierea procedurii de transferare în statul de executare, fie direct, fie
prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate
desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este
internată.
b) în cazul în care persoana condamnată are cetățenie mulXplă, dintre care una este a statului
român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este
statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăiește. În cazul în care una dintre cetățenii este
a unui alt stat membru al UE, procedura prevăzută la Xtlul VI (privind cooperarea cu statele
membre ale UE) se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respecXvul stat membru a
declarat că nu dorește să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci
când sunt incidente dispozițiile art. 161 alin. 2 (atunci când un alt stat membru al UE declară
că, în calitate de stat de executare, nu aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI hotărârilor
judecătoreșX definiXve pronunțate înainte de 5 decembrie 2011).
Înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138 (înscrisuri și informații necesare în vederea
recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor judecătoreșX sau a ordonanțelor penale
străine) se transmit unui singur stat de executare o dată.
c) În cazul persoanelor condamnate în România, care sunt cetățeni ai unui stat terț sau trăiesc
pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie, procedura de transferare poate fi inițiată în
lipsa acordului persoanei condamnate, dacă împotriva sa a fost dispusă măsura expulzării și
dacă această posibilitate este prevăzută în tratatul aplicabil între România și statul de
executare.
d) Procedura nu se inițiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării
pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață ori înlăturarea sau modificarea pedepsei.

95
Totodată, procedura nu se inițiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la
executarea pedepsei, părăsind țara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreșX
s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.
e) Solicitarea de către persoana condamnată a inițierii procedurii nu atrage obligația
transmiterii statului de executare a înscrisurilor și informațiilor prevăzute la art. 138, atunci
când:
1) se apreciază, fie de statul de executare, fie de autoritățile române competente, că
executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială
și reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau
2) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda
judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile;
sau
3) persoana condamnată are de executat mai puțin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată
condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau
4) hotărârea nu este definiXvă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o cale
extraordinară de atac; sau
5) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau
6) persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund
defavorabil în opinia publică din România; sau
7) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în
libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei rămase de
executat potrivit legii române ori că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea
statului emitent pentru infracțiunea săvârșită este mai mică decât limita maximă specială
prevăzută de legea penală română; sau
8) în urma consultării, statul de executare a declarat că nu este de acord să preia executarea
pedepsei aplicate de instanța română.
Prin excepție de la dispozițiile punctelor 1)-3), 6) și 7) de mai sus, solicitarea inițierii procedurii
de către persoana condamnată atrage obligația de a transmite statului de executare
informațiile și înscrisurile prevăzute la art. 138 atunci când persoana condamnată a fost
predată anterior, ca efect al unei cereri de extrădare formulate de Ministerul JusXției sau al
unui mandat european de arestare emis de instanța română competentă, sub condiția ca, în
caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare.
Procedura prealabilă transferului persoanei condamnate
Atunci când persoana se află internată într-o unitate medicală din România în executarea unei
măsuri privaXve de libertate aplicate acesteia ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, toate
dispozițiile prevăzute mai sus pentru transferarea în statul de executare a persoanelor
deținute în penitenciarele sau unitățile medicale din România se aplică în mod corespunzător.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat pentru
penitenciarul în care se află persoana condamnată care a solicitat transferarea sa în străinătate
procedează la verificarea prealabilă a condițiilor prevăzute la art. 148 pentru transferarea în
statul de executare a persoanei deținute, anume cetățenia acesteia, dacă a achitat amenda
penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și
despăgubirile civile, dacă are de executat mai puțin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată
condiționat, dacă hotărârea nu este definiXvă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o
cale extraordinară de atac, dacă persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală
și dacă a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil
în opinia publică din România.

96
De asemenea, judecătorul delegat verifică:
a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate
de către Ministerul JusXției sau a unui mandat european de arestare emis de instanța română
competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând
mențiune despre aceasta în referatul ce se transmite direcției de specialitate a Ministerului
JusXției.
b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest
scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat
pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respecXva persoană, la
locul de deținere, în prezența unui avocat desemnat din oficiu sau ales și, dacă persoana
condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomaXc sau consular al statului de
executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana
condamnată și avocat. Totodată, îi aduce la cunoșXnță că, potrivit legii române,
consimțământul persoanei condamnate este irevocabil;
c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării.
Atunci când apreciază necesar, în funcție de împrejurările cauzei, judecătorul delegat solicită:
a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat
de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai
mare de 10 zile;
b) direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției consultarea autorității competente
din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de
termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în
cazul transferării persoanei condamnate.
Referatul întocmit de judecătorul delegat, procesul-verbal privind acordul la transfer exprimat
de persoana condamnată și înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138 lit. a), c), d)-f), h)
și i) se transmit direcției de specialitate a Ministerului JusXției.
În cazul în care sunt incidente dispozițiile prevăzute la art. 148 alin. (4) lit. b)-f), privind
condițiile care nu atrag obligația transmiterii statului de executare a înscrisurilor și
informațiilor prevăzute la art. 138, informează în acest sens direcția de specialitate din cadrul
Ministerului JusXției și persoana condamnată.
După primirea acestor înscrisuri și informații, Ministerul JusXției ia măsuri în vederea
traducerii, dacă este cazul, și sesizează statul de executare.
În cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată,
direcția de specialitate din Ministerul JusXției transmite înscrisurile și informațiile prevăzute
la procedura prealabilă, precum și cele comunicate de statul de executare parchetului de pe
lângă judecătoria în a cărui circumscripție se află locul de deținere, în vederea sesizării
instanței competente.
Sesizarea instanței se face în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea cauzei la parchet.
Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.
Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător și hotărăște în camera de consiliu,
cu citarea persoanei condamnate.
Prezența procurorului este obligatorie.
Instanța verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, dispune prin senXnță definiXvă:
(a) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau
(b) respingerea cererii de transferare. În această situație, instanța stabilește, dacă este cazul,
un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor

97
privaXve de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a
situației persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an.
Hotărârea se comunică direcției de specialitate din Ministerul JusXției, precum și autorităților
române competente să asigure predarea persoanei condamnate.

Recunoașterea și executarea în străinătate a hotărârilor penale și a actelor judiciare române

Potrivit art. 151 din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri judecătoreșX date de o
instanță română privind pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii ori a unei măsuri
privaXve de libertate poate fi delegată unui stat terț numai dacă persoana condamnată se află
pe teritoriul statului de executare și sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri:
a) persoana condamnată are reședința obișnuită în celălalt stat;
b) persoana condamnată este cetățean al celuilalt stat;
c) statul de executare este statul de origine a persoanei condamnate, iar acesta a declarat că
este de acord să preia executarea pedepsei;
d) dacă executarea pedepsei în celălalt stat este suscepXbilă să amelioreze posibilitățile de
reintegrare socială a persoanei condamnate;
e) dacă este vorba de o pedeapsă privaXvă de libertate care ar putea fi executată în celălalt
stat, în conXnuarea unei alte pedepse privaXve de libertate pe care persoana condamnată o
execută sau urmează să o execute în acest stat, în afară de cazul în care persoana condamnată
urmează să fie adusă din statul de executare în România în baza unei cereri de extrădare sau
a unui mandat european de arestare ori transferată pentru executarea pedepsei aplicate de
autoritățile străine într-un penitenciar din România;
f) dacă se apreciază că instanța de executare nu este în măsură să asigure executarea pedepsei,
chiar recurgând la emiterea unui mandat european de arestare sau la solicitarea extrădării, iar
celălalt stat are această posibilitate.
În acest sens, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent ori a
persoanei condamnate, propune moXvat direcției de specialitate din Ministerul JusXției să
solicite statului străin recunoașterea și executarea hotărârii judecătoreșX și transmite
înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138.
Cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătoreșX se întocmește și se transmite
statului de executare dacă, în urma controlului de regularitate internațională, se constată că
între România și statul de executare există un tratat aplicabil care conține dispoziții în acest
sens.
Lipsa unui tratat nu împiedică transmiterea cererii de recunoaștere și executare a hotărârii
judecătoreșX atunci când statul de executare a declarat că este de acord să preia executarea
pedepsei sau a măsurii privaXve de libertate.
La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internațional aplicabil sau, în lipsa unui
tratat, înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138.

Cooperarea cu statele membre ale UE privind recunoașterea hotărârilor judecătoreșE în

materie penală
Titlul VI al Legii nr. 302/2004 se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care
au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreșX în materie penală care
impun pedepse sau măsuri privaXve de libertate în scopul executării lor în Uniunea
Europeană, dar și în relația cu statele cu care România a încheiat un tratat care conține
dispoziții similare deciziei-cadru.

98
În relația cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispozițiile
Xtlului V, analizate mai sus.
În ceea ce privește competența de soluționare a cererilor privind transferul persoanelor
condamnate, art. 154 prevede că, atunci când România este stat de executare, iar persoana
condamnată este deținută într-un alt stat membru al UE, recunoașterea și punerea în
executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătoreșX străine, în vederea transferării
persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta
domiciliază.
În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența
aparține Curții de Apel BucureșX.
Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul
României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătoreșX transmise de statul
emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază
persoana condamnată.
În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența
aparține Curții de Apel BucureșX.
Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse,
competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei
circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel BucureșX este competent să primească cererea statului
emitent formulată potrivit art. 173 (privind măsurile prevenXve luate anterior transmiterii
hotărârii judecătoreșX și a cerXficatului). În cazul în care cererea statului emitent a fost
admisă, parchetul competent să primească hotărârea judecătorească și cerXficatul este cel de
pe lângă curtea de apel pe lângă care funcționează parchetul din care face parte procurorul
care a luat măsura prevenXvă.
În cazul în care cererea statului emitent a fost admisă, curtea de apel din care face parte
judecătorul care a luat măsura prevenXvă sau pe lângă care funcționează parchetul din care
face parte procurorul care a luat măsura prevenXvă este competentă să recunoască și să pună
în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.
Atunci când România este stat emitent, iar persoana condamnată se află pe teritoriul altui
stat membru al Uniunii Europene, competența de a solicita acestui din urmă stat luarea unei
măsuri prevenXve și recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătoreșX române
aparține instanței de executare.
Atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privaXve
de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este
guvernată de legea română.
Durata perioadei privaXve de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală
a pedepsei sau măsurii privaXve de libertate care trebuie executată în România.
AmnisXa sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent.
Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privaXve de
libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a
statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. AmnisXa sau grațierea
poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul de executare.
Dispozițiile art. 139 alin. (2)-(5) privind legea care guvernează executarea și efectele
transferării executării pedepsei se aplică în mod corespunzător.

99
Potrivit prevederilor art. 157, tranzitarea teritoriului României a unei persoane transferate
dintr-un stat membru într-un alt stat membru al Uniunii Europene se aprobă de direcția de
specialitate din Ministerul JusXției, pe baza cererii statului solicitant.
Nu este necesară aprobarea tranzitării în cazul în care persoana este transportată cu avionul
și nu este prevăzută o escală pe teritoriul României.
În cazul unei escale neplanificate (aterizare forțată), tranzitarea se aprobă pe baza unei cereri
formulate verbal și a cerXficatului.
Cererea va fi confirmată în scris, în termen de cel mult 24 de ore, de către autoritatea
competentă a statului solicitant.
Prin excepție de la regula aprobării tranzitului de către direcția de specialitate din Ministerul
JusXției, tranzitarea teritoriului României în acest caz se aprobă de către Inspectoratul General
al Poliției de FronXeră.
O pedeapsă aplicată în România împotriva persoanei prevăzute pentru tranzitare nu consXtuie
un impediment în ceea ce privește tranzitarea teritoriului României.
Instanța de executare, la sesizarea direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției, a
Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a
pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi solicitată predarea persoanei
care va tranzita teritoriul României sau punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privaXve
de libertate pe teritoriul statului membru în care persoana este transferată.
Dacă față de persoana care va tranzita teritoriul României a fost emis un mandat de arestare
prevenXvă ori s-a dispus o măsură privaXvă de libertate, procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală sau instanța pe rolul căreia se află cauza, din oficiu, la
sesizarea direcției de specialitate din Ministerul JusXției, a Centrului de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau a
organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea
judecătorească, verifică dacă poate fi cerută predarea persoanei care va tranzita teritoriul
României sau dacă poate fi solicitată statului membru în care persoana este transferată
preluarea urmăririi penale sau a judecății.
În soluționarea cererii de tranzit, Ministerul JusXției, prin direcția de specialitate, decide, pe
baza referatului întocmit de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române, cu privire la cererea de tranzit, în termen de cel
mult 3 zile de la primirea acesteia.
Cheltuielile ocazionate de tranzitarea pe teritoriul României sunt suportate de statul solicitant,
cu excepția situației când acesta ar suporta cheltuielile ocazionate de o cerere similară
formulată de autoritățile române. În acest sens, Ministerul JusXției poate solicita o asigurare
de reciprocitate.
Cererea de tranzitare a teritoriului unui alt stat membru privind o persoană care urmează să
fie transferată din România în statul emitent se formulează de direcția de specialitate din
Ministerul JusXției, la sesizarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române sau a statului emitent.
Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data
stabilită de comun acord de autoritățile competente române și cele ale statului emitent, în
termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definiXvă a hotărârii privind punerea în
executare a hotărârii judecătoreșX transmise de statul emitent.

100
În cazul în care circumstanțe neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în
termenul stabilit, autoritățile competente ale celor două state se contactează reciproc fără
întârziere și stabilesc o nouă dată.
În acest caz, transferarea se efectuează în termen de 10 zile de la noua dată as\el stabilită.
Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate, aflate în
executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord
de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR și autoritatea
competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definiXvă
a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. Dispozițiile privind
circumstanțele care împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit se
aplică în mod corespunzător.
Consecințele transferării persoanei condamnate
Potrivit art. 159 din legea română, analog prevederilor din art. 139, atunci când România este
stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privaXve de libertate sau
a restului rămas neexecutat este de competența instanței române ori de câte ori:
a) cerXficatul și hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare
pedeapsa sau măsura privaXvă de libertate;
b) statul de executare refuză să recunoască și să pună în executare pedeapsa sau măsura
privaXvă de libertate aplicată de instanța română;
c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;
d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privaXvă de
libertate, întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său;
e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privaXvă,
întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.

Recunoașterea și executarea hotărârilor represive penale

Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privaCve de libertate
aplicate de instanțele altor state membre ale UE
Hotărârile judecătoreșX pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se
recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce, dacă
sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii
publice a statului român.
Pentru aceasta, potrivit dispozițiilor art. 163 din legea română, o hotărâre judecătorească dată
în alt stat membru al UE nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 privind condițiile speciale de recunoaștere și
executare a hotărârii judecătoreșX străine, atunci când:
a) persoana a fost condamnată definiXv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în
care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate
dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea
judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe
teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu
poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeuXc

101
care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de
sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul
în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoșXnțată, în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată personal sau prin
noXficare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna,
anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoșXnță de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul
său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de
judecată a fost realizată în mod efecXv de către avocatul respecXv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoșXnțată că
hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica
hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în urma soluționării căii de atac, la
judecarea căreia poate parXcipa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată,
persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în
termenul prevăzut de lege, respecXva cale de atac.
Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută
sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a
intervenit amnisXa, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute
de lege.
De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei și după consultarea
autorității competente a statului emitent, instanța poate refuza recunoașterea și executarea
hotărârii judecătoreșX transmise de statul emitent, dacă:
a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost
condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte
fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite
celelalte condiții;
b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) privind
consimțământul statului emitent de a permite ignorarea regulii specialității.
Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale UE, în vederea
executării pedepsei în România
Potrivit art. 165 din legea română, în cazul în care se constată că statul emitent a transmis
hotărârea judecătorească și cerXficatul prevăzut în anexa nr. 5 din lege (privind hotărârea prin
care se aplică o suspendare a executării pedepsei, o amânare a aplicării pedepsei sau o
sancțiune alternaXvă), precum și, dacă este cazul, informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) pct.
(ii)-(iv), - adică declarația persoanei condamnate, noXficarea adresată acesteia, prevăzută în
anexa nr. 6 la lege, respecXv atunci când pedeapsa aplicată este o măsură privaXvă de
libertate, o copie a oricărui raport sau a oricărei constatări medico-legale ori a oricăror altor
acte medicale care să ateste starea fizică și mintală a persoanei, tratamentul urmat de aceasta
pe teritoriul statului emitent și eventualele recomandări pentru conXnuarea tratamentului în
România - , Ministerul JusXției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe
lângă curtea de apel în a cărui circumscripție domiciliază persoana condamnată, în vederea
sesizării curții de apel.
Sesizarea instanței se face în termen de cel mult 20 de zile de la data înregistrării cauzei la
parchet.
Procurorul, primind dosarul, verifică dacă:

102
a) executarea hotărârii judecătoreșX transmise de statul emitent în România ar fi contrară
principiului non bis in idem;
b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru
care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent;
c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni decât cele
pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Dacă este
cazul, informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau
instanța pe rolul căreia se află cauza spre soluționare cu privire la efectele regulii specialității
și, atunci când nu sunt incidente dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. a), b), d) și e) privind condițiile
speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătoreșX străine, solicită transmiterea
informațiilor prevăzute la art. 87 alin. (1) privind conținutul mandatului european de arestare;
d) este incident vreunul din moXvele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.
Informațiile necesare verificărilor prevăzute sunt comunicate procurorului în termen de cel
mult 5 zile de la data primirii solicitării.
În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (2) lit. c) privind cercetarea penală în România
a persoanei în cauză pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea
judecătorească transmisă de statul emitent, se informează procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală sau instanța pe rolul căreia se află cauza spre soluționare cu
privire la dreptul persoanei condamnate de a i se aplica regula specialității.
Dacă, până la sesizarea instanței, statul emitent își retrage cerXficatul, procurorul dispune
clasarea și resXtuie dosarul direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției.
Durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii
judecătoreșC
Președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu
poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanță.
Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță, afară de cazul în
care sunt aplicabile dispozițiile art. 170 alin. (1) privind solicitarea consimțământului statului
emitent pentru ignorarea regulii specialității. În acest caz, durata procedurii este de 60 de zile
de la data înregistrării cauzei la instanță.
Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea
persoanei condamnate.
ParXciparea procurorului este obligatorie.
Obiectul procedurii îl consXtuie verificarea condițiilor speciale de recunoaștere și executare a
hotărârii judecătoreșX străine (prevăzute la art. 167) și, în cazul în care sunt îndeplinite,
punerea în executare a hotărârii judecătoreșX transmise de statul emitent.
Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau
cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de
statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privaXve
de libertate, nu consXtuie obiectul acestei proceduri.
În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea
condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite
doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii
judecătoreșX.
În acest caz, anterior pronunțării senXnței, instanța solicită statului emitent, direct sau prin
intermediul direcției de specialitate din Ministerul JusXției, să precizeze dacă și în ce condiții
este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage cerXficatul.

103
Dacă, înainte de soluționarea definiXvă a cauzei, statul emitent își retrage cerXficatul, instanța
respinge cererea ca nesusținută.
Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și pronunță
una din următoarele soluții:
a) dispune, prin senXnță, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului
emitent;
b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu
natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare,
adaptează, prin senXnță, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent;
c) dispune, prin senXnță, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreșX
transmise de statul emitent.
În vederea pronunțării uneia din soluțiile prevăzute mai sus, instanța poate consulta, direct
sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției, autoritatea
competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata
procedurii. În cazul prevăzut la lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin
hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:
a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele
reglementate de legea penală română;
b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea
penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii
prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul
unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni
concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent
constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru
infracțiuni similare.
Pedeapsa stabilită de instanța română trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de
vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația
persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi converXtă într-o
pedeapsă pecuniară. SenXnța se redactează în cel mult 10 zile de la pronunțare și se comunică
persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorității desemnate de statul
emitent. Împotriva senXnței pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul și persoana
condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare, iar pentru persoana
condamnată de la comunicarea copiei de pe dispoziXv. Dosarul va fi înaintat instanței de apel
(Î.C.C.J.) în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea
persoanei condamnate. Prezența procurorului este obligatorie.
Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală.
Instanța comunică hotărârea definiXvă și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei
detențiunii pe viață sau a închisorii ori al senXnței, după caz, autorității competente a statului
emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR, precum și, în
copie, direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției. Hotărârea definiXvă de
respingere a cererii de executare se comunică autorității competente a statului emitent și
direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției.
Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii,
statul emitent:

104
a) își retrage cerXficatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei
închisorii sau a detențiunii pe viață. Anularea se dispune prin senXnță definiXvă, pronunțată
în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu parXciparea procurorului.
În acest caz, senXnța de recunoaștere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte
juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este
posibilă pe moXv de acordare a amnisXei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că
persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii ori ca urmare a decesului persoanei
condamnate în statul emitent;
b) transmite un nou cerXficat pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din Codul de
procedură penală referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor
prezentului Xtlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanța de executare este
curtea de apel care a pronunțat senXnța de executare a pedepsei, potrivit art. 166 alin. 6.
Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite un nou cerXficat
pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile art. 171 privind măsurile premergătoare se
aplică în mod corespunzător.
În cazul în care instanța a refuzat recunoașterea hotărârii judecătoreșX transmise de statul
emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au
intervenit elemente noi.
În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o
hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat
reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de
curtea de apel care a pronunțat senXnța de executare a pedepsei, conform art. 166 alin. (6).
Dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la contestația la executare se aplică în
mod corespunzător.
Condiții speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătoreșC străine
Art. 167 stabilește condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătoreșX
străine pe care curtea de apel trebuie să le aibă în vedere.
As\el, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă
de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulaXve:
a) hotărârea este definiXvă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi consXtuit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe
teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a
fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare
infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu
este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul
României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate,
consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din moXvele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art.
163.
Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în
executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în
România și are o rezidență conXnuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel
puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România.
Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

105
Recunoașterea și executarea în alte state membre ale UE a hotărârilor judecătoreșE române
prin care au fost aplicate pedepse privaEve de libertate
În cazul transferării din România într-un alt stat membru al Uniunii Europene a unei persoane
condamnate, aflate în executarea unei pedepse sau măsuri privaXve de libertate, Ministerul
JusXției, prin direcția de specialitate, este competent, potrivit prevederilor art. 176:
a) să primească cererea de inițiere a procedurii de transmitere către statul de executare a
hotărârii judecătoreșX și a cerXficatului prevăzut în anexa nr. 5 la lege;
b) să acorde asistență autorității emitente române în idenXficarea autorității competente să
primească cerXficatul prevăzut în anexa nr. 5;
c) să sprijine autoritățile judiciare române emitente în transmiterea cerXficatului și a oricăror
alte informații și clarificări suplimentare, în cazul în care contactul direct nu este posibil.
Potrivit art. 177, instanța română de executare a pedepsei se consultă cu autoritățile
competente ale statului de executare ori de câte ori este necesar.
Consultarea poate fi realizată indiferent dacă inițierea procedurii de transmitere a hotărârii
judecătoreșX și a cerXficatului a fost solicitată de persoana condamnată sau de statul de
executare.
Consultarea este obligatorie în cazul în care persoana transferată este cetățean al statului de
executare, nu trăiește pe teritoriul acestuia, dar va fi expulzată pe teritoriul respecXv sau, deși
nu este cetățean al statului de executare și nu trăiește pe teritoriul acestuia, dorește să fie
transferată în statul de executare.
În cazul în care în urma consultării realizate și a avizului transmis de autoritatea competentă a
statului de executare se constată că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi
scopului de a facilita reabilitarea socială și reintegrarea în societate a persoanei, instanța
română de executare poate retrage cerXficatul prevăzut în anexa nr. 5 și va comunica
persoanei condamnate decizia luată.
Potrivit art. 178 din Lege, orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin
intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate,
desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, inițierea procedurii de transmitere
către statul de executare a hotărârii judecătoreșX române și a cerXficatului prevăzut în anexa
nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) este cetățean al statului de executare și trăiește pe teritoriul acestuia; sau
b) este cetățean al statului de executare, nu trăiește pe teritoriul acestuia, dar va fi expulzată
pe teritoriul respecXv; sau
c) nu se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute la lit. a) și b), însă dorește să fie
transferată în statul de executare.
În cazul în care persoana condamnată deține cetățenia a două state membre ale Uniunii
Europene, precum și atunci când trăiește pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetățean
este, aceasta va menționa în cerere în care dintre cele două state dorește să fie transferată.
Hotărârea judecătorească și cerXficatul se transmit unui singur stat de executare, o dată.
Potrivit alin. (3) al art. 178, procedura nu se inițiază atunci când s-a dispus amânarea sau
întreruperea executării pedepsei închisorii ori a detențiunii pe viață sau înlăturarea ori
modificarea pedepsei și nici atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea
pedepsei, părăsind țara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreșX s-a recurs
anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.

106
Solicitarea inițierii procedurii la cererea persoanei condamnate nu atrage obligația transmiterii
statului de executare a hotărârii judecătoreșX și a cerXficatului statului de executare, atunci
când:
a) în urma consultării prevăzute la art. 177, se apreciază, fie de statul de executare, fie de
autoritățile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi
scopului de a facilita reabilitarea socială și reintegrarea în societate a persoanei condamnate;
sau
b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda
judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile;
sau
c) persoana condamnată are de executat mai puțin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată
condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau
d) hotărârea judecătorească nu este definiXvă sau împotriva acesteia persoana condamnată a
exercitat o cale extraordinară de atac; sau
e) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau
f) persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund
defavorabil în opinia publică din România; sau
g) maximul pedepsei prevăzut de legea statului de executare este inferior maximului prevăzut
de legea penală română.
Prin excepție, solicitarea inițierii procedurii de către persoana condamnată atrage obligația de
a transmite hotărârea judecătorească și cerXficatul statului de executare, atunci când
persoana condamnată a fost predată anterior, în baza unui mandat european de arestare emis
de o instanță română sau a cererii de extrădare formulate de Ministerul JusXției, sub condiția
ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat pentru
penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică, potrivit art. 179, dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute la art. 178 alin. (3) și (4), descrise mai sus, precum și:
a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor cereri de extrădare formulate
de către Ministerul JusXției sau mandate europene de arestare emise de instanțele române,
dacă extrădarea sau predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând
mențiune despre aceasta în încheiere;
b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest
scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat
pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respecXva persoană, la
locul de deținere, în prezența unui avocat desemnat din oficiu sau ales și, dacă persoana
condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomaXc sau consular al statului de
executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana
condamnată și avocat. Consimțământul persoanei condamnate este irevocabil;
c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării;
d) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, dacă aceasta:
(i) a fost încunoșXnțată, în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată personal sau prin noXficare
telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul
și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) având cunoșXnță de ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul
său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică și apărarea în fața
instanței de judecată au fost realizate în mod efecXv de către avocatul respecXv; sau

107
 (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoșXnță că,
potrivit legii, respecXva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe
baza unor probe noi și că, în eventualitatea admiterii căii de atac, va putea fi desființată, fie a
renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege,
respecXva cale de atac.
Atunci când, în funcție de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află
persoana condamnată, solicită:
a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat
de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai
mare de 10 zile;
b) direcției de specialitate din cadrul Ministerului JusXției consultarea autorității competente
din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de
termen sau condiționată ori la alte elemente necesare verificării îndeplinirii condițiilor
prevăzute de lege.
În condițiile art. 179 alin. (3), în cazul în care constată că persoana condamnată nu întrunește
condițiile pentru a fi transferată din România în statul de executare, judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se
află persoana condamnată, fixează, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea situației
persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an, și informează în acest sens persoana
condamnată și Ministerul JusXției.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privaXve de libertate, desemnat pentru
penitenciarul în care se află persoana condamnată, dispune prin încheiere moXvată, care se
comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la pronunțare. Împotriva încheierii
persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se
află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
Dosarul va fi înaintat instanței competente în termen de 3 zile, iar contestația se judecă în 10
zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezența procurorului este
obligatorie. Hotărârea judecătoriei este definiXvă.
Încheierea definiXvă a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor desemnat pentru
penitenciarul în care se află persoana condamnată sau hotărârea judecătoriei, rezultatul
verificărilor prevăzute la alin. (1)-(3), precum și orice alte informații suplimentare se transmit
instanței de executare.
Art. 1791, introdus prin Legea nr. 51/2021, prevede norme de procedură la instanța de
executare. As\el, după primirea documentelor prevăzute mai sus, instanța română de
executare a pedepsei completează cerXficatul prevăzut în anexa nr. 5 și îl transmite, împreună
cu hotărârea judecătorească, autorității competente a statului de executare.
Instanța de executare solicită unui traducător autorizat traducerea cerXficatului și, dacă este
cazul, a hotărârii judecătoreșX române, precum și a oricăror informații suplimentare solicitate
de către statul de executare.
Atribuțiile instanței de executare, stabilite prin art. 1792, sunt:
a) să solicite statului de executare, anterior sau cel mai târziu la data transmiterii cerXficatului
prevăzut în anexa nr. 5, dispozițiile legale privind liberarea anXcipată sau condiționată, precum
și informații privind aplicarea lor în cazul pedepsei la care a fost condamnată persoana în
cauză;
b) să noXfice persoanei condamnate decizia cu privire la transmiterea hotărârii judecătoreșX
și cerXficatului prevăzut în anexa nr. 5;

108
c) să comunice persoanei condamnate decizia statului de executare privind executarea
pedepsei;
d) să dispună retragerea cerXficatului transmis statului de executare;
e) să informeze statul de executare cu privire la amnisXa sau grațierea acordată după
transferarea persoanei condamnate;
f) să comunice statului de executare informațiile suplimentare solicitate.
În cazul în care, potrivit art. 180, statul de executare informează autoritățile române că
urmează să recunoască sau a recunoscut parțial hotărârea judecătorească pronunțată în
România sau că va adapta sau a adaptat pedeapsa, aceste informații se transmit de îndată
instanței de executare.
Instanța de executare se pronunță prin încheiere moXvată, în termen de 3 zile de la primirea
sesizării privind decizia statului de executare, în camera de consiliu, fără citarea persoanei
condamnate, putând dispune una dintre următoarele soluții:
a) aprobarea transferării, în cazul în care apreciază că recunoașterea parțială sau adaptarea
pedepsei în statul de executare este de natură să servească scopului executării pedepsei;
b) respingerea transferării, în cazul în care apreciază că recunoașterea parțială sau adaptarea
pedepsei în statul de executare nu este de natură să servească scopului executării pedepsei
sau dacă pedeapsa care ar urma să fie executată ar fi vădit inferioară celei stabilite în România.
Încheierea se comunică persoanei condamnate în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Împotriva încheierii persoana condamnată poate introduce contestație în termen de 24 de ore
de la comunicarea încheierii.
Contestația se depune la instanța de executare și se înaintează, împreună cu dosarul, instanței
ierarhic superioare, în termen de 3 zile de la depunere.
Contestația se judecă în termen de 10 zile de la sesizarea instanței ierarhic superioare, în
camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate.
Prezența procurorului este obligatorie.
Hotărârea judecătorească este definiXvă și se comunică de îndată statului de executare.
Potrivit art. 181, instanța de executare comunică decizia statului de executare sau, după caz,
încheierea sau hotărârea definiXvă privind aprobarea/respingerea transferării către Centrul
de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române, Administrației Naționale a Penitenciarelor, judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată și persoanei
condamnate. O copie va fi transmisă Ministerului JusXției, spre informare.
Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare în termen de cel
mult 30 de zile de la data la care decizia definiXvă a statului de executare a fost comunicată
Ministerului JusXției. Dacă, din moXve independente de voința unuia dintre state, transferarea
nu se poate efectua în termenul prevăzut mai sus, Centrul de Cooperare Polițienească din
cadrul IGPR stabilește cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru
transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile
de la noua dată convenită.
Dacă, ulterior transferării, statul de executare dorește ca persoana transferată să fie urmărită
penal, condamnată sau sancționată cu o altă pedeapsă privaXvă de libertate, pentru o
infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată,
competența soluționării cererii acesteia aparține Curții de Apel BucureșX.
În acest caz, președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de
judecată, care nu poate fi mai mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța
judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea

109
persoanei condamnate, cu parXciparea procurorului. Obiectul procedurii îl consXtuie
verificarea condițiilor prevăzute pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii
judecătoreșX române și dacă este incident vreunul dintre moXvele de nerecunoaștere și
neexecutare în România a unei hotărâri de condamnare străine. Instanța hotărăște prin
senXnță. SenXnța nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunțare, o copie a minutei
hotărârii se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerul JusXției, în vederea
remiterii statului emitent și persoanei condamnate, iar după redactarea hotărârii, acesteia i
se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile
lucrătoare de la data pronunțării.
Punerea în executare în alte state membre ale UE a pedepselor privaCve de libertate atunci
când persoana condamnată nu se află pe teritoriul României
Art. 182 prevede că recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătoreșX date de o instanță
română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene:
a) fără consimțământul persoanei condamnate și indiferent de opinia statului de executare,
dacă aceasta deține cetățenia statului de executare și:
(i) are domiciliul sau reședința permanentă în statul de executare, inclusiv în cazul în care
persoana condamnată s-a întors sau s-a refugiat la acest domiciliu sau la această reședință, ca
urmare a procedurii penale aflate pe rol în România sau din cauza hotărârii judecătoreșX
pronunțate în România; sau
(ii) a fost expulzată în statul de executare, după executarea unei alte pedepse sau măsuri
privaXve de libertate, în baza unei decizii de expulzare sau a unei interdicții de ședere;
b) cu consimțământul persoanei condamnate și numai dacă statul de executare a formulat o
declarație în acest sens, dacă aceasta nu deține cetățenia statului de executare, dar are o
rezidență conXnuă și legală pe teritoriul acelui stat pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu
își pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de ședere permanentă; sau
c) cu consimțământul persoanei condamnate și al statului de executare atunci când, deși nu
sunt incidente prevederile de la lit. a) și b), aceasta are o legătură foarte strânsă cu statul de
executare, iar executarea hotărârii judecătoreșX în acest stat este de natură să faciliteze
reabilitarea și reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătoreșX dată de o instanță română poate fi
solicitată altui stat membru al Uniunii Europene ori de câte ori nu s-a dispus amânarea sau
întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori înlăturarea sau
modificarea pedepsei.
Art. 183 al Legii nr. 302/2004 stabilește atribuțiile instanței penale de executare române atunci
când, din informațiile comunicate de organele de poliție, rezultă că persoana împotriva căreia
s-a emis mandatul de executare a detențiunii pe viață sau pedepsei închisorii ori s-a pronunțat
hotărârea judecătorească a părăsit teritoriul României.
As\el, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent, poate solicita
organelor de poliție introducerea unei semnalări în Sistemul de Informații Schengen, pentru a
i se comunica domiciliul sau reședința persoanei condamnate.
În cazul în care din lucrările dosarului sau din informațiile comunicate de organul la care se
află spre executare mandatul de executare a pedepsei sau hotărârea judecătorească rezultă
că persoana condamnată are domiciliul sau reședința permanentă pe teritoriul altui stat
membru sau beneficiază de un drept de ședere permanentă pe teritoriul acestuia, instanța de
executare procedează as\el:
a) verifică și întocmește un referat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 178 alin.
(4) lit. c) - g) referitoare la faptul că persoana condamnată are de executat mai puțin de 6 luni

110
închisoare sau ar putea fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei
în următoarele 6 luni sau hotărârea judecătorească nu este definiXvă ori împotriva acesteia
persoana condamnată a exercitat o cale extraordinară de atac sau persoana condamnată este
cercetată într-o altă cauză penală ori persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care
au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România sau maximul pedepsei
prevăzut de legea statului de executare este inferior maximului prevăzut de legea penală
română.
b) verifică, în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor mandate europene
de arestare emise de instanțele române sau cereri de extrădare formulate de Ministerul
JusXției, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând
mențiune despre aceasta în referatul prevăzut mai sus la lit. a).
c) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată în România, instanța de
executare verifică lucrările dosarului pentru a constata dacă:
(i) persoana condamnată a fost încunoșXnțată, în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată
personal sau prin noXficare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu
privire la ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de
neprezentare; sau
(ii) persoana condamnată, având cunoșXnță de ora, ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a
mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea
juridică și apărarea în fața instanței de judecată au fost realizate în mod efecXv de către
avocatul respecXv; sau
(iii) persoana condamnată, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a
adus la cunoșXnță că, potrivit legii, respecXva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea
fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în eventualitatea admiterii căii de atac, va
putea fi desființată, fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul
prevăzut de lege, respecXva cale de atac.
De asemenea, instanța de executare penală română, din oficiu, la cererea persoanei
condamnate sau a parchetului competent, întocmește cerXficatul prevăzut în anexa nr. 5 a
Legii pentru recunoașterea hotărârii penale române în străinătate și îl transmite, însoțit de
hotărârea judecătorească și de traduceri cerXficate, statului de executare.
Dacă apreciază necesar, instanța de executare penală română se consultă cu autoritatea
competentă din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de
executare înainte de termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de
executare o va urma.
Aceste ulXme atribuții erau până la 29.03.2021 exercitate prin intermediul Ministerului
JusXției.
În caz de urgență, anterior transmiterii hotărârii judecătoreșX și cerXficatului, instanța de
executare poate cere luarea de măsuri prevenXve împotriva persoanei condamnate,
transmițând în acest sens înscrisurile și informațiile necesare.
Dispozițiile art. 173 alin. (2) referitoare la menționarea infracțiunii pentru care a fost
condamnată persoana, data și locul unde infracțiunea a fost săvârșită, pedeapsa aplicată,
precum și semnalmentele, cât mai precise posibil, ale acesteia ca și o descriere a infracțiunilor
săvârșite se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite pe cale directă.
Instanța de executare informează din oficiu autoritatea străină cu privire la orice măsură sau
decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă
caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnisXei sau grațierii.

111
În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea
recunoașterii parțiale a hotărârii judecătoreșX de condamnare ori a adaptării pedepsei,
instanța română de executare va aprecia dacă este de acord cu executarea parțială sau cu
adaptarea pedepsei ori dacă cerXficatul este retras. Instanța de executare se pronunță prin
încheiere moXvată, în termen de 3 zile de la primirea informării transmise de către statul de
executare, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezența procurorului
nu este obligatorie. Încheierea este definiXvă și se comunică de îndată statului de executare.

Recunoașterea și executarea în UE a hotărârilor judecătoreșE prin care au fost dispuse

sancțiuni sau măsuri penale neprivaEve de libertate
Decizia-cadru 2008/947/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul
hotărârilor judecătoreșC și al deciziilor de probațiune
Titlul VII, Capitolul II al Legii nr. 302/2004 se aplică în relația cu statele membre ale UE în
domeniul recunoașterii hotărârilor judecătoreșX și a deciziilor de probațiune în vederea
supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternaXve, în scopul executării lor în
UE, dar și în relația cu alte state cu care a fost încheiat un tratat bilateral sau mulXlateral în
materie.
În art. 200 se arată că, prin hotărâre judecătorească se înțelege orice hotărâre definiXvă prin
care o instanță a dispus față de o persoană fizică ce a săvârșit o infracțiune una dintre
următoarele sancțiuni:
(i) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
(ii) amânarea aplicării pedepsei;
(iii) liberarea condiționată, dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de
2 ani sau mai mare;
(iv) o sancțiune alternaXvă.
Atunci când România este stat de executare, recunoașterea hotărârilor judecătoreșX și a
deciziilor de probațiune străine prin care s-a dispus respectarea unor măsuri de probațiune
sau o sancțiune alternaXvă este de competența tribunalului în a cărui circumscripție locuiește
persoana, dar, prin excepție de la această regulă, competența revine instanței care judecă o
altă infracțiune săvârșită de către persoana condamnată prin hotărârea judecătorească
străină, infracțiune care ar putea să atragă revocarea sau anularea sancțiunii pronunțate de
către instanța străină.
Supravegherea respectării măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternaXve este de
competența serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia locuiește
persoana.
Atunci când România este stat emitent, soluționarea cererii de executare într-un alt stat
membru al UE a hotărârii judecătoreșX române, atunci când persoana condamnată urmează
să execute sau se află în executarea pedepsei, este de competența instanței care a pronunțat
în primă instanță hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere se solicită. Atunci când
hotărârea a fost dată de către Înalta Curte de Casație și JusXție, competența revine
Tribunalului BucureșX.
În ceea ce privește condițiile generale de recunoaștere și executare în România, se prevede în
art. 202 că hotărârile judecătoreșX care stabilesc măsuri de probațiune sau sancțiuni
alternaXve date de către instanțele altor state membre ale UE se recunosc și se execută în
România dacă:
a) prin hotărârea a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea
aplicării pedepsei, liberarea condiționată sau o sancțiune alternaXvă;

112
b) măsurile de probațiune sau sancțiunea alternaXvă stabilite prin hotărârea judecătorească
străină au corespondent în legea română și sunt compaXbile cu aceasta;
c) fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea ar fi consXtuit infracțiune în cazul în care ar fi fost
săvârșită pe teritoriul României. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe
infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
d) persoana condamnată se află în statul emitent și dorește să se întoarcă sau să se stabilească
în România ori se află deja în România și:
(i) are cetățenie română și locuiește ori urmează să locuiască în România; sau
(ii) nu are cetățenie română, însă fie are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul
României în condițiile legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetățean român sau a
unei persoane care are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul României, fie face
dovada că urmează să desfășoare pe teritoriul României o acXvitate lucraXvă, de studii sau de
pregăXre profesională.
În situația în care măsurile de probațiune sunt stabilite printr-o decizie de probațiune dată în
baza unei hotărâri judecătoreșX străine, consXtuie obiect al recunoașterii atât hotărârea
judecătorească, cât și decizia de probațiune.
Potrivit prevederilor art. 203 din lege, măsurile de probațiune și sancțiunile alternaXve
stabilite prin hotărâri judecătoreșX străine pot fi recunoscute și executate în România dacă se
încadrează în una dintre următoarele categorii:
a) obligația persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice
schimbare a reședinței sau a locului de muncă;
b) obligația de a nu intra în anumite localități, locuri sau zone definite din România sau din
statul emitent;
c) obligația de a nu părăsi teritoriul statului de executare;
d) dispoziții privind comportamentul, reședința, educația și formarea, acXvitățile din Xmpul
liber sau conținând limitări privind modalitățile de desfășurare a unei acXvități profesionale;
e) obligația de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;
f) obligația de a evita contactul cu anumite persoane;
g) obligația de a evita contactul cu anumite obiecte care au fost uXlizate sau ar putea fi uXlizate
de către persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale;
h) obligația de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de infracțiune și/sau
obligația de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligații;
i) obligația de a presta muncă în folosul comunității;
j) obligația de a coopera cu serviciul de probațiune sau cu o altă insXtuție ori serviciu social
care are responsabilități în ceea ce privește persoanele condamnate;
k) obligația de a urma un tratament terapeuXc sau de dezintoxicare;
l) obligația de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale
persoanei condamnate.
Se observă similaritatea acestor condiții cu unele dintre măsurile de supraveghere și obligațiile
stabilite la art. 85, 93 și 101 C.p. pentru persoanele la care s-a amânat aplicarea pedepsei,
persoanele care au fost condamnate cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
sau cele care au fost liberate condiționat.
Chiar dacă sunt îndeplinite condițiile generale de recunoaștere și executare a hotărârii
judecătoreșX străine, se prevăd în art. 204 moXvele de refuz al recunoașterii și executării:
a) persoana a fost condamnată în România pentru aceeași faptă. Dacă au fost reținute și alte
fapte, instanța română poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătoreșX străine;

113
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceeași faptă, iar hotărârea
judecătorească străină dată în acest alt stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe
teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) sancțiunea a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii penale române, nu răspunde
penal în virtutea vârstei sale;
e) sancțiunea implică executarea unei măsuri privind starea psihică sau de sănătate a
persoanei și care nu poate fi pusă în executare în România sau se prevede un tratament
medical care nu poate fi supravegheat în România;
f) atunci când a intervenit prescripția executării pedepsei potrivit legii române;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul
în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoșXnțată, în Xmp uXl, prin citație scrisă înmânată personal sau prin
noXficare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna,
anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoșXnță de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe
avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața
instanței de judecată a fost realizată în mod efecXv de către avocatul respecXv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoșXnțată că
hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica
hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la
judecarea căreia poate parXcipa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată,
persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat respecXva
cale de atac în termenul prevăzut de lege;
h) durata termenului de supraveghere sau durata măsurilor de probațiune, respecXv a
sancțiunii alternaXve sau intervalul de Xmp rămas până la împlinirea acestora sunt mai mici
de 6 luni sau de 60 de ore în situația muncii în folosul comunității.
Procedura de recunoaștere a hotărârii judecătoreșC
Tribunalul soluționează cererea în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate și a
serviciului de probațiune, parXciparea procurorului fiind obligatorie.
Instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 202 și recunoaște prin senXnță (în
termen de 10 zile de la data admiterii în principiu) hotărârea judecătorească străină în vederea
punerii în executare a măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternaXve.
SenXnța se redactează în cel mult 5 zile de la pronunțare și se comunică persoanei
condamnate și serviciului de probațiune.
Împotriva senXnței pot declara apel (în termen de 5 zile) procurorul, din oficiu sau la cererea
serviciului de probațiune, precum și persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge
de la pronunțare, iar pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunțare sau, în
cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, de la comunicarea copiei de
pe dispoziXv.
Instanța de apel judecă în complet format dintr-un singur judecător, soluționează apelul în
camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate și a serviciului de probațiune,
parXciparea procurorului fiind obligatorie.
Dosarul va fi înaintat curții de apel în termen de 3 zile, iar apelul se soluționează în termen de
5 zile. Hotărârea se redactează în cel mult 5 zile de la pronunțare și se comunică persoanei
condamnate și serviciului de probațiune.

114
Soluția definiXvă a instanței de judecată române se comunică de îndată autorității competente
din statul emitent, iar hotărârea definiXvă se comunică la cerere.
Durata totală a procedurii recunoașterii hotărârii judecătoreșX străine este de maximum 60
de zile de la momentul primirii cererii și a documentelor prevăzute la art. 205 alin. (1), dar
acest termen poate fi depășit cu maximum 60 de zile, dacă înscrisurile necesare au avut
nevoie de traducere, completări sau corectări ori dacă instanța a solicitat informații
suplimentare și statul emitent nu a putut răspunde solicitării în termen sau atunci când, din
cauza unor circumstanțe excepționale, instanța se află în imposibilitate de a soluționa cererea
în termenul de 60 de zile.

115