Violenta de gen în familie : cauze și metode de contracare

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței

împotriva femeilor şi a violenței domestice

Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva

femeilor și a violenței domestice reprezintă tratatul internațional adoptat de Consiliul
Europei pe 11 mai 2011 care are ca scop prevenirea violenței, protecția victimelor și
trimiterea în judecată a infractorilor.
Este primul tratat internațional care conține o definiție a genului. Asta înseamnă că
acum se recunoaște faptul că femeile și bărbații nu sunt doar diferențiați din punct de vedere
biologic, în femele și masculi, dar că există o categorie a genului, definită social, care le
conferă femeilor și bărbaților roluri și comportamente specifice.
Conform situației din martie 2019, 46 state au semnat-o și 35 de state (Albania,
Andorra, Austria, Belgia, Bosnia- Herțegovina, Cipru, Croația, Danemarca, Finlanda, Elveția,
Estonia, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Islanda, Luxemburg, Macedonia,
Malta, Republica Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia,
România, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia) au ratificat-o. Ea a intrat în vigoare
pe 1 august 2014. Pe 14 octombrie 2021, Republica Moldova a ratificat și ea Convenția de la
Istanbul urmând a intra în vigoare în perioada următoare.
Recunoscând faptul că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor
istoric inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea asupra, şi la
discriminarea împotriva, femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea avansării depline a
femeilor.
Articolul 1 Obiectivele Convenţiei
1 Obiectivele prezentei Convenţii sunt acelea de
a: a proteja femeile împotriva tuturor formelor de violenţă şi de a preveni, de a urmări
în justiţie şi de a elimina violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică;
b contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi de a
promova egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin împuternicirea femeilor;
c proiecta un cadru cuprinzător, politici şi măsuri pentru protecţia şi asistenţa tuturor
victimelor violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice;
d promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva
femeilor şi violenţa domestică; e furniza sprijin şi asistenţă organizaţiilor şi agenţiilor
guvernamentale de aplicare a legii pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei
abordări integrate pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.
2 În vederea asigurării implementării efective a dispoziţiilor sale de către Părţi,
prezenta Convenţie stabileşte un mecanism de monitorizare specific.
Articolul 2 – Sfera de aplicare a Convenţiei
Articolul 3 – Definiţii
Articolul 4 – Drepturi fundamentale, egalitate şi nediscriminare
 1 Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a promova şi
proteja dreptul tuturor, în special al femeilor, de a trăi fără violenţă atât în sfera publică, cât şi
în cea privată.
2 Părţile condamnă toate formele de discriminare împotriva femeilor şi iau, fără
întârziere, măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a o preveni, în special prin: –
încorporarea în constituţiile lor naţionale sau în altă legislaţie corespunzătoare a principiului
egalităţii între femei şi bărbaţi şi asigurând realizarea practică a acestui principiu; –
interzicerea discriminării împotriva femeilor, inclusiv prin utilizarea sancţiunilor, acolo unde
este cazul; – abrogarea legilor şi a practicilor care discriminează împotriva femeilor.
3 Implementarea dispoziţiilor prezentei Convenţii de către Părţi, în special măsurile
de protejare a drepturilor victimelor, vor fi asigurate fără discriminare din orice motiv, cum ar
fi sexul, genul, rasa, culoarea, limba, religia, politic sau altă opinie, origine naţională sau
socială, asocierea cu o minoritate naţională, proprietatea, naşterea, orientarea sexuală,
identitatea de gen, vârsta, starea sănătăţii, dizabilitatea, starea civilă, statutul de emigrant sau
de refugiat, sau alt statut.
4 Măsuri speciale, care sunt necesare pentru a preveni sau proteja femeile de violenţa
de gen nu vor fi considerate discriminare în termenii prezentei Convenţii.
Articolul 5 – Obligaţiile statului şi diligenţa cuvenită
Articolul 6 – Politici sensibile la dimensiunea de gen
Articolul 7 – Politici cuprinzătoare şi coordonate
Articolul 8 – Resurse financiare
Articolul 9 – Organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă
Articolul 10 – Organismul coordonator
Articolul 11 – Colectarea datelor şi cercetarea
Articolul 33 – Violenţa psihologică Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri
necesare pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de prejudiciere
a integrităţii psihologice a unei persoane prin coerciţie sau ameninţări.
Articolul 37 – Căsătoria forţată
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că
acea conduită intenţionată de ademenire a unui adult sau a unui copil pe teritoriul unei Părţi
sau al unui Stat, alta(ul) decât aceea(acela) în care el sau ea domiciliază, cu scopul forţării
acestui adult sau copil să încheie o căsătorie, este incriminată.
Articolul 42 – Justificări inacceptabile pentru infracţiuni, inclusiv infracţiunile comise
în numele aşa-numitei „onoare”
1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că, în
cadrul unei proceduri penale iniţiate în urma comiterii oricăreia dintre actele de violenţă care
intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei Convenţii, cultura, obiceiul, religia,
tradiţia sau așa-numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Aici sunt
cuprinse, în special, afirmaţiile că victimă a încălcat normele sau obiceiurile culturale,
religioase, sociale sau tradiţionale ale comportamentului adecvat.
În total convenția conține 81 de articole.
Teme importante ale Convenției includ prevenirea, protecția, urmărirea în justiție, crearea
unui cadru legislativ adecvat și stabilirea unui mecanism de monitorizare. Convenția
stabilește cerințele pentru guverne pentru buna funcționare a activității de prevenire, inclusiv
formarea de profesioniști care sunt în contact cu victimele, colaborarea strânsă cu ONG-uri,
implicarea mass-mediei și a sectorului privat în eradicarea tuturor stereotipurilor.
Această convenție încearcă să schimbe mentalitățile și sentimentele indivizilor și
repezintă o chemare adresată societății, în special bărbaților și tinerilor pentru a-și modifica
atitudinea. Astfel, acest instrument constituie o nouă invitație cu caracter oficial pentru
egalitatea dintre femei și bărbați deoarece violența împotriva femeilor este adânc înrădăcinată
în inegalitatea dintre femei și bărbați în cadrul societății și este perpetuată de o cultură a
toleranței și a negării.
În anii care s-au scurs de la adoptarea acestui important document, mişcări
ultraconservatoare au tot încercat să submineze drepturile femeilor pe continent. Pandemia de
coronavirus a agravat şi mai mult situaţia. Progresele înregistrate în ce priveşte egalitatea în
drepturi la locul de muncă au fost practic anulate, violenţa domestică a luat substanţial
amploare, aşa cum s-au înmulţit considerabil şi obstacolele în calea accesului la sănătatea şi
drepturile sexuale şi ale reproducerii. Prevenirea violenţei este primul pas.
În concluzie, Convenţia de la Istanbul este primul instrument european gândit a
combate astfel de fenomene. Constatând că violenţa la adresa femeilor reprezintă o încălcare
a drepturilor omului, Convenţia face imposibilă calificarea chestiunii drept una privată şi de
familie. Fie că e vorba de violenţa domestică, mutilarea genitală, căsătoria forţată, hărţuirea
sexuală, violenţa psihică, urmărirea obsesivă (stalking), sterilizarea forţată sau avortul forţat,
Convenţia de la Istanbul obligă statele semnatare să combată toate formele de violenţă la
adresa femeilor.
Convenţia este menită să le ofere femeilor un plus de securitate, prevenind violenţa,
protejând victimele şi trăgându-i la răspundere pe făptaşi. Important e ceea ce subliniază acest
document. Anume că o prevenire eficientă a violenţei împotriva femeilor presupune ca statele
semnatare să amelioreze situaţia egalităţii de gen şi să combată inegalităţile adânc
înrădăcinate şi stereotipurile privind rolul femeii şi al bărbatului în societate.