CURTEA AFRICANA A DREPTURILOR OMULUI

Uniunea Africana - cadrul institutional de promovare si aparare a drepturilor

omului si ale popoarelor

In cadrul Organizatiei pentru Unitate Africana, o organizatie regional

interguvernamentala, a fost implementata Sistemul african al drepturilor omului si
alepopoarelor, dupa adoptarea Cartei africane privind drepturile omului si ale popoarelor, din
1981 la Nairobi. Aceasta a intrat in vigoare in octombrie 1986 iar la 2 ani dupa aceasta a fost
adoptat si Protocolul drepturilor omului si ale popoarelor pentru crearea unei Curti Africane a
Drepturilor Omului si ale Popoarelor la Burkina Faso.
Organizatia pentru Unitate Africana (OUA), a fost schimbata in iulie 2000 cu Uniunea
Africana (UA), in cadrul summit-ului OUA organizat la Togo. Statutul, Uniunii Africane a
intrat in vigoare in 2001 dupa ce statele membre OUA l-au semnat si consacrat.
In urma greutatilor pe care statele africane le-au avut, Uniunea Africana a fost
infiintata cu scopul de a obtine o guvernare si o stabilitate mai buna .
Uniunea Africana este o organizatie inspirata de Uniunea Europeana, ce aduna laolalta
toate statele de pe continentul African luand in primire toate activitatiile privind protectia
drepturilor omului.
Principiile pe care a fost intemeiata Uniunea Africana sunt : apararea drepturilor
omului si ale popoarelor , interventia in treburile interne ale statelor atunci cand sunt puse in
discutie crime de razboi, genocid sau crime contra umanitatii, egalitatea, suveranitatea si
interdependenta statelor, interzicerea folosirii fortei si amenintarea cu forta, democratia si
suprematia dreptului, egalitatea intre barbati si femei, pedepsirea asasinatelor politice si a
actelor teroriste, promovarea justitiei sociale pentru a asigura o dezvoltare economica
echilibrata.
Pentru a putea supraveghea aplicarea normelor constant si corect Unitatea Africana
are in componenta sa, inspirate si ele din structurile Uniunii Europene, mai multe organe
institutionale, precum :
 Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern este organul suprem
al UA. Acesta adopta deciziile privind politicile comune si indruma Consiliului executiv in
legatura cu gestionarea conflictelor, situatiilor de razboi sau de urgenta, dar si in ceea ce
priveste restabilirea pacii.
 Consiliul executiv coordoneaza si decide politicile
referitoare la comert exterior, industrie, agricultura, educatie. Acesta este format din ministrii
afacerilor externe ori alte autoritati desemnate de guvern.
 Parlamentul panafrican, infiintat in martie 2004, este format
din 265 de membri, activitatea sa principal este de a integra toate popoarele africane in
dezvoltarea si integrarea economica a continentului.

 Curtea de Justitie si a Drepturilor Omului – a fost instituita

prin fuziunea dintre Curtea Africana de Justitie si Curtea Africana a Drepturilor Omului si
Poporului, in 2008.
 Comisia este formata din 11 membri alesi de catre
Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern. Aceasta are ca si indatorire principala promovarea
drepturilor omului si ale popoarelor precum si asigurarea protectiei lor in Africa. Totodata
Comisia indeplineste si atributii de promovare si cvasijudiciare, avand si misiunea de a
propune solutii juridice in cazuri de incalcare a drepturilor omului, in special atunci cand este
vorba de violari grave ale drepturilor omului si popoarelor. Comisia mai pregateste proiecte
de legi sau de conventii de codificare, da avize si recomandari cu caracter general, face studii si
cercetari privind respectarea drepturilor omului.

Carta africana a drepturilor omului si ale popoarelor

Dupa cum am mai spus, Carta Africana a drepturilor omului si popoarelor

este documentul care stabileste si implementeaza normele legislative privind drepturile
omului. Aceasta a preluat conceptiile, privind drepturile omului, adoptate de sistemul
European, American dar si din cadrul ONU, intrand in vigoare la 21 octombrie 1986.
Chiar daca, o parte a continutului a fost inspirat din celelalte sisteme, Carta Africana a
dezvoltat ideile cuprinzand drepturi civile, politice, economice, sociale, culturale si collective
dar si obligatiile individului. Astfel prin articolul 1, toate statele membre ale UA sunt
obligate, sa recunoasca aceste drepturi si libertati, si totodata sa adopte masuri legislative si
de alta natura pentru a le aplica. Art. 2 al Cartei Africane garanteaza drepturile si libertatile
toturor popoarelor fara nici o deosebire, de rasa, etnie, culoare, sex, limba, religie, opinie
politica, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta situatie.
Statele africane au conferit o foarte mare importanta privind includerea in
Carta Africana a drepturilor popoarelor din cauza faptului ca tot mai multe dintre popoarele
africane au avut posibilitatea de a “vedea” principiile internationale, si astfel s-a dorit ca
aceste principia sa fie respectate in toate statele lumii.
Printre drepturile popoarelor regasim: dreptul la autodeterminare, dreptul de a dispune
de bogatiile si resursele naturale, dreptul la dezvoltare economica, dreptul la pace si securitate
si nu in ultimul rand dreptul la un mediu inconjurator satisfacator si global.
Cu toate ca lipsa de precizie din unele norme, permite totusi savarsirea de abuzuri in
privinta unor drepturi si liberatati, spatiul African aspira la o recunoastere a valorilor
reprezentate de drepturile omului.

Drepturile omului – drepturi individuale

Avand un vast domeniu de inspiratie, respectiv Carta Internationala a

Drepturilor Omului, Carta Africana stabileste urmatoarele drepturi individuale, civile,
politice, economice si sociale :
 inviolabilitatea persoanei umane, concretizata in dreptul fiecarei fiinte
umane la respectarea vietii si a integritatii sale fizice si morale, drept de care nimeni nu poate
fi privat in mod arbitrar;
 dreptul la libertate si securitate;
 dreptul la respectarea demnitatii inerente persoanei umane si la
recunoasterea personalitatii sale juridice. Sunt interzise toate formele de exploatare si de
degradare, mai ales sclavia, comertul cu persoane, tortura fizica sau morala, pedepsele sau
tratamentele crude, inumane sau degradante;
 dreptul la egalitate in fata legii si la o protectie egala din partea legii;
 dreptul la prezumtia de nevinovatie, pana la stabilirea vinovatiei de catre
o jurisdictie competenta;

9
  dreptul la aparare, inclusiv de a fi asistat de un aparator ales;
 dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil si de catre o jurisdictie
impartiala;
 garantarea libertatii de constiinta, la practicarea libera a religiei;
 dreptul la informare, de a se exprima si de a difuza propriile opinii in
conditiile legii si regulamentelor;
 dreptul de a sesiza jurisdictiile nationale competente cu plangeri
impotriva actelor de violare a drepturilor fundamentale recunoscute;
 inviolabilitatea persoanei umane, concretizata in dreptul fiecarei fiinte
umane la respectarea vietii si a integritatii sale fizice si morale;
 dreptul la iibera circulatie si de a alege resedinta intr-un stat, potrivii
regulilor stabilite de lege;
 dreptul la aplicarea principiului raspunderii penale individuale;
 dreptul de a cauta si de a primi azil pe un teritoriu strain, in caz de
persecutie, in conformitate cu legea fiecarei tari si cu conventiile internationale;
 dreptul de a constitui liber asociatii, sub rezerva conformarii cu regulile
stabilite de lege;
 dreptul la reuniune, sub rezerva restrictiilor stabilite de lege si
regulamente, mai ales in interesul securiratii nationale, sigurantei altuia, sanatatii, moralei sau
ai drepturilor si libertatilor persoanelor;
 dreptul de a participa la conducerea treburilor publice din propria tara, fie
direct, fie prin intermediul reprezentantilor liber alesi, potrivit legii;
 dreptul la proprietate este garantat;
 dreptul la munca in conditii echitabile si satisfacatoare si dreptul de a
primi un salariu egal pentru munca egala;
 dreptul persoanelor in varsta sau handicapate la masuri specifice de
protectie in raport cu nevoile lor fizice si psihice.
 dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate fizica si mintala
care poate fi atinsa, cu obligatia statelor parti de a lua masuri de protejare a sanatatii
populatiei si de a asigura asistenta medicala in caz de boala;
 dreptul la educatie si de a lua parte la viata culturala a comunitatii;
 familia, care este elementul natural si baza societatii, are dreptul de a fi
protejata de stat, sa fie asistata de acesta in misiunea sa de aparatoare a moralei si a valorilor
traditionale recunoscute de comunitate; statul este dator sa elimine orice discriminare contra
femeii si sa asigure protectia drepturilor femeii si a copilului asa cum sunt stipulate in
declaratiile si conventiile internationale;
Pentru ca toate aceste drepturi precum si obligatiile si datoriile ce revin din
acestea, sa fie pe deplin intelese si respectate, statele parti se asigura ca acestea sa fie
promovate prin difuzarea acestora si in cadrul invatamantului. Totodata statele membre
trebuie sa se asigure de independenta tribunalelor dar si de perfectionarea institutiilor in ale
caror sarcini intra promovarea si apararea drepturilor si a libertatilor garantate de Carta.

Jurisprudenta in drepturile individuale

Dreptul la un proces echitabil este inscris atat in in art. 7 parag. 1 lit. a)-d) al Cartei
africane a drepturilor omului si popoarelor.

9
 Discriminarea pe motive de sex

Cazul Procurorul General (Botswana) contra Unity Dow (124/1990) (CA nr. 4/1991)
care se referea la sectiunea 4 a Legii cetateniei, Botswana 1984.
Sectiunea 4 refuza cetatenia copiilor cu mame din Botswana, dar care erau casatorite cu non-
cetateni. Aceasta prevedere a avut ca efect privarea cetateniei a doi copii ai reclamantei de
cetatenie Botswana pentru ca tatal lor nu era un cetatean din Botswana. Solicitanta a sustinut
ca sectiunea 4 a discriminat-o pe criterii de sex, in incalcarea dispozitiilor relevante ale
Constitutiei Botswana.
Inalta Curte a adoptat o interpretare agresiva a sectiunii 15 din Constitutie constatand
faptul ca Botswana a fost parte la o serie de instrumente internationale privind drepturile
omului care interzic in mod clar discriminarea pe criterii de sex. Inalta Curte nu a putut
accepta faptul ca Botswana ar discrimina in mod deliberat impotriva femeilor in legislatia sa
si a interpretat Constitutia in consecinta considerand ca Legea cetateniei a incalcat, printre
alte drepturi, dreptul de a nu fi supus tratamentului degradant si dreptul de a nu fi discriminat
pe motive de sex.

Discriminarea pe motive de „opinie politica sau orice alta opinie

In Kazeem Aminu/Nigeria (nr. 205/97), reclamantul a fost un militant activ pentru validarea
alegerilor anulate de catre guvernul militar nigerian. El a afirmat ca a fost arestat in mod
arbitrar, detinut si torturat de catre autoritatile de securitate din Nigeria, din cauza orientarii
sale politice. Comisia africana a considerat ca aceasta a fost o incalcare a articolului 3 (2)
(protectia egala a legii).

Expulzarile in masa
UIDH, FIDH si altii / Angola (nr. 159/96) se refera la cetateni din Africa de Vest, care
aufost izolati si expulzati din Angola. Au invocat incalcarea articolelor 2, 7 (accesul la
justitie), 12 (4) (expulzarea cetatenilor straini) si 12 (5) (expulzari in masa). Comisia africana
a constatat ca expulzarile in masa a oricarei categorii de persoane, fie pe baza de
nationalitate, religie, etnie, rasa sau alte considerente", constituie o incalcare deosebita a
drepturile omului.
S-a afirmat (la paragraful 15), ca "o actiune a Guvernului indreptata special asupra
unui grup national, rasial, etnic sau religios specific este, in general, calificata ca
discriminatorie in sensul ca, nici una dintre caracteristicile sale nu are nici o baza legala". De
asemenea, Comisia a considerat ca articolul 2 "obliga Statele parti sa asigure ca persoanele
care locuiesc pe teritoriul lor ... cetateni sau non- cetateni, se bucura de drepturile garantate in
Carta. In acest caz, drepturile victimei la egalitate in fata legii au fost incalcate din cauza
originii lor".

Sclavia
In cazul Hadijatou Mani c. Niger (Hotararea nr. ECW/CCJ/JUd/06/80, 27 octombrie
2008), in fata instantei comunitare de Justitie a Statelor din Africa de
Vest, solicitantul a afirmat ca sclavia constituie o discriminare pe baza de gen si origine
sociala in contradictie cu Carta africana a drepturilor omului si popoarelor. Fiind o fata de
doisprezece ani, Hadijatou Mani a fost vanduta unui sef de trib local si inrobita de el timp de
zece ani. In aceasta perioada a fost supusa abuzului fizic si psihologic, exploatarii sexuale si
altele. Solicitanta a sustinut ca practica de a vinde o femeie unui barbat pentru a servi drept
concubina lui este o practica care afecteaza doar femeile si, prin urmare, constituie o forma
de discriminare pe baza de sex. In plus, ea a sustinut ca a fost discriminata pe baza de
originea ei sociala pentru ca nu i s-a permis sa consimta in mod liber casatoria sau divortul.

9
 Curtea nu a abordat problema discriminarii pe criterii de gen. Cu toate acestea, a
recunoscut faptul ca a fost discriminata pe baza originii sale sociale. Hotararea reafirma
interzicerea stabilita de sclavie in dreptul international. Ea noteaza ca interdictia este absoluta
ca o chestiune de drept international.

Drepturile colective

Spre deosebire de celelalte sisteme care enunta un singur drept din aceasta categorie si
anume “dreptul la autodeterminare” , Drepturile din a treia generatie (drepturi colective) pe
care le stabileste Carta Africana au pornit de la particularitatile spatiului african, marcat
profund de procesul de decolonizare, de conflictele care au urmat dar si de dorinta de
constituire a unor state nationale dupa modelele europene, in special cel francez. Prin
adoptarea drepturilor colective statele parti se obliga sa elimine orice forma de exploatare
economica straina, mai ales cea practicata de monopolurile internationale.

Asadar, Carta Africana prevede ca drepturi colective, urmatoarele:

 dreptul popoarelor colonizate sau oprimate de a se elibera de sub

dominatie recurgand la orice mijloc recunoscut de comunitatea internationala; acestea avand
dreptul, in procesul de eliberare, la ajutor din partea statelor parti;
 dreptul la existenta – fiecare popor are dreptul imprescriptibil si
inalienabil ia autodeterminare; poporul avand dreptul de a-si determina liber statutul sau
politic;
 dreptul la egalitate al popoarelor, care trebuie sa se bucure de
aceeasi demnitate si de aceleasi drepturi;
 dreptul popoarelor de a dispune liber de resursele lor naturale,
drept care trebuie sa fie exercitat in interesul exclusiv al populatiilor (acest drept se va
practica indeplinind obligatiilor de promovare a cooperare economica bazate pe respect
reciproc, schimburi echitabile si pe principiile dreptului international);
 dreptul popoarelor la dezvoltare economica, sociala si culturala, cu
respectarea stricta a libertatii si a identitatii lor, bucurandu-se in mod egal de patrimoniul
comun al umanitatii;
 dreptul popoarelor la pace si la securitate, atat pe plan national, cat
si pe plan international, pe baza principiului solidaritatii si al relatiilor amicale afirmat de
Carta ONU.
 dreptul popoarelor la un mediu satisfacator si global propriu
dezvoltarii lor.

In demersul privind promovarea si protejarea drepturilor colective, statele parti

interzic persoanelor care au obtinut azil conform legii, desfasurarea oricaror activitati ce
submineaza ordinea interna a statului, indreptate impotriva tarii lor de ori a oricarei tari parte
la Carta Africana. Totodata, interzic ca teritoriile lor sa fie utilizate ca baza pentru activitati
subversive ori teroriste indreptate contra oricarui stat parte la Carta.

Indatoririle individuale

Carta africana a drepturilor omului si popoarelor dispune ca fiecare individ are

indatoriri pe care are obligatia de a le respecta, pentru a contribui la buna functionare a

9
statului. In privinta indatoririlor, Carta Africana se aseamana cu Declaratia americana a
drepturilor si indatoririlor omului.
Indatoririle individului, potrivit Cartei sunt strans legate de drepturile
prevazute in aceasta si reprezinta o parte importanta prin care se urmareste ca valorile
traditionale sa fie promovate si aparate de catre fiecare cetatean atat in mod individual cat si
colectiv.
Din pacate, la fel ca si in cazul drepturilor individuale, anumite exprimari ale
Cartei sunt lipsite de precizie, punand un semn de intrebare referitor la obligatia statelor de a
promova si apara drepturile omului deoarece exista anumite atributii, pe care statele le pot
propune in normele adoptate, care sa ingradeasca intr-o oarecare masura drepturile stabilite.

Astfel avem urmatoarele indatoriri :

 indatorirea de a respecta si de a trata semenii fara discriminari, de a
intretine relatii care sa permita promovarea, apararea si intarirea respectului si tolerantei
reciproce;
 indatorirea de a servi comunitatea nationala punand in serviciul ei
capacitatile sale fizice si intelectuale;
 sa apere si sa intareasca independenta nationala si integritatea
teritoriala a patriei sale si sa contribuie la apararea tarii sale, in conditiile fixate de lege;
 sa nu compromita securitatea statului al carui cetatean sau rezident
este;
 indatorirea de a prezerva dezvoltarea armonioasa a familiei si de a
actiona in favoarea coeziunii si respectului fata de aceasta, de a respecta intotdeauna parintii,
de a-i hrani si a-i asista in caz de nevoie;
 sa apere si sa intareasca solidaritatea sociala si nationala cand
aceasta este amenintata;
 indatoriri fata de familie si societate, fata de stat si de alte
colectivitati legal recunoscute, precum si fata de comunitatea internationala;
 sa contribuie, in orice moment si la toate nivelurile, cu cele mai
bune capacitati ale sale la promovarea si realizarea unitatii africane;
 sa munceasca in masura capacitatilor sale si sa-si achite
contributiile fixate de lege pentru apararea intereselor societatii;
 sa vegheze, in relatiile sale cu societatea, la apararea si intarirea
valorilor culturale africane pozitive, in spirit de toleranta, dialog si solidaritate, si sa
contribuie la promovarea sanatatii morale a societatii.

Mecanismul de control al sistemului african al drepturilor omului si ale

popoarelor

Prin mecanism de control se intelege procesul de verificare efectuat de catre

organele cu competenta jurisdictionala, asupra implemenatarii si respectarii drepturilor
omului si ale popoarelor.
Primul mecanism de control al punerii in aplicare a normelor Cartei Africane a
fost Comisia africana a drepturilor omului si ale popoarelor. Datorita faptului ca aceasta nu
era un organism jurisdictional, s-a decis crearea Curti africane a drepturilor omului si ale
popoarelor ca organism cu competenta jurisdictionala ce completa functiile conferite
Comisiei, din dorinta de a intari mecanismul de control pentru apararea drepturilor omului si
ale popoarelor.

9
 Comisia africana a drepturilor omului si ale popoarelor

Comisia Africana a fost infiintata prin prevederile Cartei pentru a promova,

moonitoriza si a se asigura ca drepturile omului si ale popoarelor prevazute in Carta, sunt
respectate. La fel ca si in cazul altor organisme, competentele Cartei au fost peluate in mare
parte din celelalte sisteme care se ocupa de drepturile omului, precum sistemul European sau
cel american.
Comisia este alcatuita din 11 membrii, alesi prin vot secret pe o perioada de 6
ani, alesi din randul persoanelor recunoscute pentru competenta si actiunile acestora privind
respectarea drepturilor omului. Cate 4 membri din comisie sunt schimbati la fiecare 2 ani,
pentru a se asigura participarea fiecarui stat.
Potrivit Cartei Africane, Comisia Africana , are urmatoarele competente:
 promoveaza drepturile omului si ale popoarelor in special prin
crearea de cumentatii, studii si cercetari, organizeaza seminarii , colocvii si conferinte in acest
sens;
 formuleaza avize si recomandari adresate guvernelor, elaboreaza
principii si Reguli referitoare la problemele juridice;
 coopereaza cu alte institutii africane sau internationale cu astfel de
preocupari;
 la cererea unui stat parte, a unei institutii a UA sau a unei
organizatii africane recunoscute de UA, interpreteaza dispozitiile Cartei;
 asigurarea protectiei drepturilor omului si ale popoarelor potrivit
conditiilor fixate de Carta;
Activitatea Comisiei consta in “procedura rarapoartelor” si “procedura
comunicarilor interstatale ori individuale”.

Procedura rapoartelor – o data la 2 ani, statele parti trabuie sa prezinte Comisiei un

raport cu masurile luate pentru protejarea drepturilor prevazute de Carta.
Procedura comunicarilor interstatale – in momentul in care un stat are sesizeaza ca
un alt stat parte, a incalcat dispozitiile Cartei, are dreptul de a intocmi o comunicare scrisa, pe
care o trimite statului in culpa, presedintelui Conferintei UA si presedintelui Comisiei. Statul
vizat are trei luni la dispozitie pentru a clarifica situatia sesizata.
Un stat poate, conform dispozitiilor Cartei, sa sesizeze direct Comisia printr-o
comunicare adresata Presedintelui acesteia si Presedintelui Conferintei UA, fara a se adresa
mai intai statului reclamat. Dupa ce au fost epuizate toate recursurile interne sau procedura
interna se prelungeste mai mult decat trebuie, Comisia poate cere atat statului care face
comunicarea cat si statului in culpa sa ofere toate informatiile referitoare la cauza respectiva.
Ulterior comisia intocmeste un raport in care prezinta faptele, concluziile si
recomandarile pentru indreptarea situatiei. Raportul va fi comunicat atat Conferintei UA cat
si statelor implicate in cauza respectiva.

Procedura comunicarilor individuale – comunicarile individuale rezulta din

interpretarea art. 55, chiar daca nu sunt expres prevazute in Carta. Secretarul Comisiei
intocmeste o lista a comunicarilor, inaintea fiecarei sesiuni, si o comunica membrilor
Comisiei. Pentru a se putea cere sesizarea Comisiei, comunicarile trebuie sa indeplineasca
anumite conditii :
 comunicarea trebuie sa contina datele de identificare ale autorului;
 sesizarea sa fie compatibila cu prevederile Cartei;

9
  recursurile interne sa fie epuizate, ori procedurile interne sa depaseasca
anumite termene;
 sa nu contina cazuri care au fost deja solutionate ;
 termenii folositi sa fie in limitee bunului simt, si sa nu insulte statul, institutiile
acestuia ori pe cele ale Uniunii Africane;
 sa fie depuse intr-un termen acceptabil;
 informatiile puse la dispozitie sa fie ample.

Sesizarea Comisiei prin comunicari individuale, poate fi facuta doar in

Cazurile in care incalcarile specificate sunt foarte grave si repetate. Astfel un idivid poate
sesiza Comisia doar atunci cand au loc incalcari repetate ale drepturilor sale.
Dupa constatarea Comisiei, ca respectiva comunicare contine un ansamblu de
incalcari grave ale drepturilor omului si popoarelor, va sesiza Conferinta UA.

Curtea africana a drepturilor omului si ale popoarelor

Curtea Africana a drepturilor omului si popoarelor este un organism jurisdictional,

insarcinat cu protectia drepturilor omului. Competenta acesteia este inspirata din prcatica
Europeana si Americana.
Curtea alcatuita din 11 judecatori, cetateni ai statelor membre ale UA alesi, pentru o
perioada de 6 ani, de Conferinta UA, prin vot secret, dintre juristi cu inalta autoritate morala,
competenta si experienta juridica recunoscuta in domeniul drepturilor omului si ale
popoarelor. Judecatorii sunt alesi astfel incat sa nu fie doi cu aceeasi cetatenie.
Presedintele si Vicepresedintele sunt alesi, in cadrul Curtii, pentru un mandat de 2 ani
fiecare, cu posibilitatea realegerii o singura data.
Curtea Africane a drepturilor omului si popoarelor are competenta in materie
consultativa si contencioasa. Avand competenta consultativa, Curtea poate da avize cu privire
la orice chestiune juridica referitoare la Carta, la cererea unui stat membru al UA, a UA si a
oricarui organ al acesteia.

Competenta contencioasa – curtea trebuie sa cunoasca orice detaliu,

referitor la interpretarea si aplicarea Cartei. Curtea poate sa fie sesizata cu de catre :
 Comisia africana a drepturilor omului si ale popoarelor;
 statul parte care a sesizat Comisia;
 statul parte impotriva caruia a fost introdusa plangerea;
 organizatiile interguvernamentale africane;
 orice stat parte care are un interes;
 persoanele fizice si organizatiile neguvernamentale care au statut
de observator pe langa Comisie, cu conditia ca statul impotriva caruia este indreptata
plangerea sa fi facut o declaratie de acceptare a competentei Curtii de a primi cereri
individuale;
 statul parte al carui resortisant este victima unei violari a
drepturilor omului;
Conditiile de admisibilitate a cererilor sunt identice cu cele prevazute pentru
ad misibilitatea lor in fata Comisiei.
Curtea hotaraste intr-un termen de 90 de zile de la incheierea dezbaterilor.
Hotararea este luata cu majoritatea judecatorilor, este definitiva si nu poate face obiectul

9
apelului. Totusi, Curtea poate revizui hotararile sale daca intervin probe care nu au fost
cunoscute in momentul deciziei si, de asemenea, poate interpreta hotararile sale.
Anual, Curtea prezinta Conferintei UA un raport cu privire la activitatea
desfasu rata si in care va preciza cazurile in care statele nu au executat deciziile sale.

BIBLIOGRAFIE

1. R. Miga-Besteliu, C. Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului, Editura

Universul Juridic, Bucuresti, 2010;
2. B. Selejan-Gutan, L.-M. Craciunean, Drept international public, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2014;
3. Interights Nediscriminarea in dreptul international , editia 2011;
4. Carta Africana ;
5. www.fidh.org;
6. U. SPLID – African Human Rights Complaints Handling Mechanisms. A descriptive
analysis, Danish Institute for Human Rights, february 2008;