Declaraţia universală a drepturilor omului

preambul considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei

umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii,
dreptăţii şi păcii în lume, considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului
au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în
care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi
eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a
oamenilor, considerînd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de
autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă
împotriva tiraniei şi asupririi, considerînd că este esenţial a se încuraja dezvoltarea
relaţiilor prieteneşti între naţiuni, considerînd că în cartă popoarele organizaţiei
naţiunilor unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale
omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi
femei şi că au hotărît să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari, considerînd că statele membre s-au angajat să
promoveze în colaborare cu organizaţia naţiunilor unite respectul universal şi efectiv
faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor
universală şi efectivă, considerînd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi
libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui
angajament, adunearea generala proclamă prezenta declaraţie universală a drepturilor
omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile,
pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această
declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul
pentru aceste drepturi şi liberţăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional
şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atît în sînul
popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
Articolul 1 toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele
înzestraţe cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unii faţă de altele în spiritul
fraternităţii. Articolul 2 fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile
proclamate în prezenta declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea
de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine
naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu
se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al
teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sînt independente,
sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităte. Articolul 3
orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Articolul 4 nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu
sclavi sînt interzise sub toate formele lor. Articolul 5 nimeni nu va fi supus torturi, nici
la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Articolul 6 fiecare om are
dreptul să i se recunoaşca pretutindeni personalitatea juridică. Articolul 7 toţi oamenii
sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii.
Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar
viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Articolul 8 orice persoana are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor
juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale
cei sînt recunoscute prin constituţie sau lege. Articolul 9 nimeni nu trebuie să fie
arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar. Articolul 10 orice persoană are dreptul în
deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal
independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa. Articolul
11 1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie
presupusă nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui
proces public in care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. 2.
Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nui constituiau, în
momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului
internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît
aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost săvîrşit actul cu caracter penal.
Articolul 12 nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în
familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi
reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea
imixtiuni sau atingeri. Articolul 13 1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod
liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat. 2. Orice persoană are
dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa. Articolul 14 1. În
caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în
alte ţări. 2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real
dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor
organizaţiei naţiunilor unite. Articolul 15 1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi
schimba cetăţenia. Articolul 16 1. Cu începere de la împlinirea vîrstei legale, bărbătul
şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul
de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea
căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. 2. Căsătoria nu poate fi încheiată
decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viiitorilor soţi. 3. Familia constituie
elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea
societăţii şi a statului. Articolul 17 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atît
singură, cît şi în asociaţie cu alţii. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de
proprietatea sa. Articolul 18 orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi
religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum
şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît
în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea
riturilor. Articolul 19 orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest
drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară,precum şi
libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace si
independent de frontierele de stat. Articolul 20 1. Orice persoană are dreptul la
libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. 2. Nimeni nu poate fi silit să făcă parte
dintr-o asociaţie. Articolul 21 1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la
conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţăra sa. 3. Voinţa
poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie
exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu
universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalentă care să
asigure libertatea votului. Articolul 22 orice persoană, în calitatea sa de membru al
societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul national
şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări,
să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru
demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale. Articolul 23 1. Orice persoană
are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului. 2. Toţi oamenii,
fară nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală. 3. Orice om
care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure
atît lui, cît şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la
nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială. 4. Orice persoană are dreptul de a
întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale .
Articolul 24 orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare
rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite. Articolul 25 1. Orice om
are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei
sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi
serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală,
invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de
subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa. 2. Mama şi copilul au
dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sînt născuţi în cadrul căsătorii
sau în afara acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială. Articolul 26 1. Orice
persoana are dreptul la învăţătură. Invăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea
ce priveşte invăţămîntul elementar şi general. Invăţămîntul elementar trebuie să fie
obligatoriu. Invăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemîna tuturor, iar
învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de
merit. 2. Învăţămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii
umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El
trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate
grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii organizaţiei naţiunilor
unite pentru menţirenea păcii. 3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de
învăţămînt pentru copiii lor minori. Articolul 27 1. Orice persoană are dreptul de a lua
parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a
participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui. 2. Fiecare om are dreptul la
ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică,
literară sau artistică al cărei autor este. Articolul 28 orice persoană are dreptul la o
orînduir socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta
declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite. Articolul 29 1. Orice persoană are îndatoriri fată
de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi
deplină a personalităţii sale. 2. In exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om
nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a
asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertaţilor altora şi ca să fie
satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o
societate democratică. 3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz
exercitate contrar scopurilor şi principiilor organizaţiei naţiunilor unite. Articolul 30
nici o dispoziţie a prezentei declaraţii nu poate fi interpretată ca implicînd pentru
vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrşi
vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta
declaraţie.
Upr
Mecanismul internațional de evaluare periodică universală
scop
procesul upr
românia în procesul upr
Mecanismul internațional de evaluare periodică universală (universal periodic review-
upr) este singurul mecanism global care examinează situația drepturilor omului în
toate statele membre ale națiunilor unite și, totodată, un proces unic, ce presupune o
revizuire periodică a situației drepturilor omului din toate cele 193 de state membre
ale organizației națiunilor unite, în care statele își oferă reciproc recomandări
constructive legate de drepturile omului, contribuind astfel la îmbunătățiri concrete ale
drepturilor omului în lumea întreagă.
Upr este o inovație semnificativă a consiliului pentru drepturile omului (cdo), care se
bazează pe un tratament egal pentru toate țările membre. Prin acest mecanism, statelor
li se oferă posibilitatea de a declara acțiunile pe care le-au luat în scopul îmbunătățirii
situației drepturilor omului în țările lor și pentru a depăși provocările cu privire la
drepturile omului. Upr include, de asemenea, un sistem de distribuire al celor mai
bune practici privind drepturile omului în întreaga lume.
Scopul upr
Scopul final al upr este acela de a îmbunătăți situația drepturilor omului în fiecare țară
cu consecințe semnificative pentru oamenii din întreaga lume. Upr îşi propune să
promoveze, să susțină și să extindă promovarea și protecția drepturilor omului pe
teren. Pentru atingerea acestui obiectiv, upr procedează la evaluarea progreselor/
activităţii statelor în domeniul drepturilor omului şi a încalcărilor drepturilor omului
ori de căte ori acestea au loc. Upr își propune, de asemenea, să ofere asistență tehnică
statelor și să le sporească capacitatea de a face față în mod eficient provocărilor legate
de drepturile omului și de a împărtăși cele mai bune practici în domeniul drepturilor
omului, între statele și alte părți interesate.
Mecanismul upr
Procesul upr include cinci pași:
- prezentarea unui raport național de către țara în curs de examinare;
- o înfățișare în fața grupului de lucru pentru revizuirea periodică universală a
consiliului pentru drepturile omului, moment în care alte țări pun întrebări și fac
recomandări țării în curs de examinare;
- adoptarea raportului grupului de lucru care include un rezumat al discuției și
recomandările făcute de alte state;
- prezentarea unui răspuns oficial cu privire la recomandările care indică ce
recomandări acceptă țara supusă examinării și pe care nu o acceptă (note); și
- adoptarea rezultatului revizuirii de către consiliul națiunilor unite pentru drepturile
omului
Revizuirile sunt efectuate de către grupul de lucru al upr, format din cei 47 de membri
ai consiliului pentru drepturile omului. Fiecare revizuire a statului este asistată de un
grup de trei state, cunoscut sub numele de "troika", care servesc drept raportori.
Troika poate grupa probleme sau întrebări care să fie discutate cu statul în curs de
examinare pentru a se asigura că dialogul interactiv are loc într-o manieră ordonată.
Sunt discutate: cadrul intern privind drepturile omului, măsurile luate pentru a
promova și proteja drepturile omului în țară, problemele legate de drepturile omului și
măsurile luate pentru remedierea încălcărilor acestora.
Ong-urile au posibilitatea de a furniza informații ce pot fi adăugate la raport. Acestea
pot fi menționate de către oricare dintre statele care participă la discuția interactivă în
timpul revizuirii la reuniunea grupului de lucru. Ong-urile pot participa la sesiunile
grupului de lucru upr și pot face declarații la sesiunea ordinară a consiliului pentru
drepturile omului atunci când sunt luate în considerare rezultatele examinărilor de stat.
Biroul înaltului comisar onu pentru drepturile omului a lansat "ghidul tehnic pentru
prezentarea părților interesate".
Documentele pe care se bazează analiza sunt: 1) informațiile furnizate de statul în curs
de examinare, care pot lua forma unui "raport național"; 2) informațiile conținute în
rapoartele experților și grupurilor independente în materie de drepturile omului și alte
entități ale onu; 3) informații de la alte părți interesate, inclusiv instituțiile naționale
pentru drepturile omului și organizațiile neguvernamentale.
În urma revizuirii de către grupul de lucru, un raport este pregătit de către troika, cu
implicarea statului în curs de revizuire și asistență din partea biroului înaltului comisar
onu pentru drepturile omului (ohchr). Acest raport, denumit "raportul final", oferă un
rezumat al discuției care cuprinde întrebările, comentariile și recomandările formulate
de state către țara în curs de revizuire, precum și răspunsurile statului revizuit.
Statul revizuit are posibilitatea de a face comentarii preliminare cu privire la
recomandări, alegând să le accepte sau să le noteze. Atât recomandările acceptate, cât
și cele consemnate sunt incluse în raport. După ce raportul a fost adoptat, pot fi făcute
modificări de redactare ale raportului de către state pe propriile declarații în
următoarele două săptămâni. Raportul trebuie apoi adoptat în sesiunea plenară a
consiliului pentru drepturile omului. În timpul sesiunii plenare, statul examinat poate
răspunde la întrebări și probleme care nu au fost abordate în mod suficient în cadrul
grupului de lucru și pot răspunde la recomandările formulate de statele în timpul
revizuirii.
Responsabilitatea principală a statului este cea de a pune în aplicare recomandările
conținute în rezultatul (raportul) final. Upr asigură că toate țările sunt responsabile
atât în caz de progres, cât și în caz de eșec în implementarea acestor recomandări.
Comunitatea internațională va contribui la punerea în aplicare a recomandărilor și
concluziilor privind consolidarea capacităților și asistența tehnică prin consultarea țarii
în cauză. Consiliul va aborda cazurile în care statele nu cooperează, dacă se consideră
a fi o măsură necesară.
Consiliul pentru drepturile omului decide cu privire la măsurile pe care ar trebui să le
ia în caz de necooperare a unui stat cu upr.
România în procesul upr
Cel de-al treilea ciclu upr – 2018
Revizuirea româniei a avut loc la cea de-a treia reuniune, la data de 16 ianuarie 2018.
La cea de-a 10-a ședință, care a avut loc la data de 19 ianuarie 2018, grupul de lucru a
adoptat raportul privind românia.
O listă de întrebări pregătite în prealabil de belgia, brazilia, cehia, germania,
liechtenstein, portugalia, slovenia, spania, suedia, regatul unit al marii britanii și
irlandei de nord și statele unite ale americii a fost transmisă româniei prin intermediul
grupului troika (document, document, document)
În perioada de raportare, guvernul a luat mai multe măsuri pentru a-și îmbunătăți
situația din punct de vedere instituțional și legislativ, privind protecția drepturilor
omului.
Raportul național a fost structurat în conformitate cu recomandările din cea de a doua
reexaminare, dintre care un număr mare a vizat protecția împotriva discriminării, în
special împotriva romilor. Raportul național a subliniat importanța pe care autoritățile
au acordat-o acestui subiect și au furnizat informații privind măsurile adoptate în
legatură cu integrarea culturii romilor în programele școlare și îmbunătățirea accesului
acestora pe piața muncii și în sistemul de sănătate. Strategia guvernului româniei de
incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome 2015-2020 a luat în
considerare recomandări din partea uniunii europene.
România a continuat să urmărească o politică ce vizează prevenirea și sancționarea
tuturor forme de discriminare, guvernul a elaborat și a adoptat strategia națională
"egalitate, incluziune, diversitate" pentru perioada 2016-2020, pe baza recomandărilor
consiliului europei și a raportorului special pentru sărăcia extremă și drepturile
omului.
Guvernul a acordat o tot mai mare importanță protecției drepturilor persoanele
aparținând grupurilor vulnerabile. Prin urmare, a adoptat o serie de acte normative
pentru a îmbunătăți protecția drepturilor persoanelor cu handicap, printre care
șistrategia națională „o societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016-
2020 și planul operațional privind implementarea strategiei naționale. Au fost luate
mai multe măsuri privind reprezentarea juridică a persoanelor cu dizabilități, în timpul
perioadei de raportare.
De exemplu, a fost adoptată legea nr. 8 din 18 ianuarie 2016 privind înființarea
mecanismelor prevăzute de convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
prin care a fost desemnat și înființat consiliul de monitorizare a implementării
convenției, mecanism independent de promovare, protecție și implementare a
drepturilor garantate prin convenție.
Guvernul a continuat, de asemenea, să urmărească eforturile de reducere a sărăciei în
rândul copiilor, inclusiv prin sprijinul financiar din partea uniunii europene. Toate
strategiile naționalecare abordează excluziunea socială a diferitelor grupuri de copii
vulnerabili implică necesitatea unui răspuns național integrat pentru abordarea
factorilor multipli ai inegalității. Furnizarea de sprijin individualizat și integrat prin
intermediul punctelor unice de intrare sau a managerilor de cazuri personalizate ar
putea îmbunătăți eficacitatea și eficiența serviciilor sociale. În plus, în anul 2017,
parlamentul a adoptat o lege privind înființarea ombudsmanului pentru copii, în urma
recomandărilor unor organisme ale organizației națiunilor unite pentru drepturile
omului, instituție independentă care să supravegheze modul în care drepturile
copilului vor fi respectate la nivel național în 2018.
În anul 2018 a fost înființat avocatul copilului, structură coordonată de un adjunct al
avocatului poporului (legea nr. 9/2018 pentru modificarea și completarea legii nr.
35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției avocatul poporului).
Înaltul comisar pentru drepturile omului, domnul zeid ra’ad al hussein, a incurajat
românia să depună eforturi pentru întărirea mecanismului național de raportare și
follow-up în relația cu mecanismele internaționale și regionale pentru drepturile
omului și obligațiile ce decurg din tratatele la care românia este parte.
Aici pot fi consultate documentele privind cel de-al treilea ciclu de evaluare (aici)
Institutul român pentru drepturile omului a participat la întâlnirea de lucru pentru
finalizarea raportului de țară, care a constituit baza de evaluare periodică universală
(universal periodic review –upr), a consiliului onu pentru drepturilor omului, a
gradului de aplicare și respectare a standardelor universal recunoscute în materie de
drepturi și libertăți fundamentale de către statele membre onu, organizată de
ministerul afacerilor externe. Raportul conține situația de ansamblu a performanțelor
româniei în domeniul protecției și promovării drepturilor omului, eforturile și
realizările autorităților guvernamentale, cât și aspectele problematice și dificultățile
înregistrate în acest domeniu în românia.
Pe parcursul anului 2018 institutul şi-a îndreptat eforturile în direcţia promovării și
implementării standardelor internaționale privind drepturile femeilor în contextul
evaluării de către comitetul onu pentru eliminarea discriminării față de femei, a
rapoartelor periodice șapte și opt privind implementarea convenției onu pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

În cadrul acestui mecanism al consiliului pentru drepturile omului, 78 de state membre

onu au transmis 203 recomandări cu privire la situaţia drepturilor omului din românia,
informează mediafax.

Statele unite recomandă ca românia să adopte şi să implementeze o strategie eficientă

pentru combaterea discriminării împotriva membrilor grupurilor minoritare, iar
ucraina a propus româniei să finalizeze procesul de acreditare al organizaţiilor pentru
drepturile omului. Olanda a recomandat româniei să se asigure că modificările aduse
legilor justiţiei şi codurilor penale nu afectează situaţia drepturilor omului şi să ia pe
deplin în considerare avizele comisiei de la veneţia. România ar trebui să continue să
asigure funcţionarea statului de drept, urmând recomandările făcute prin intermediul
mecanismului de cooperare şi verificare şi să analizeze fără întârziere evaluările făcute
de comisia de la veneţia şi de consiliul europei privind reforma sistemului judiciar, a
fost recomandarea franţei.

României îi este recomandat să înfiinţeze o instituţie independentă pentru protejarea

drepturilor copiilor, au susţinut delegaţii republicii moldova, ciprului, greciei,
senegalului şi sloveniei. Norvegia a recomandat româniei să intensifice eforturile
pentru protejarea persoanelor cu dizabilităţi prin aprofundarea cooperării cu experţii
din organizaţiile non-guvernamentale şi prin derularea unor investigaţii temeinice
unde sunt cazuri de abuz, dar şi să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilităţi şi a
membrilor minorităţilor naţionale în cadrul sistemului de educaţie.

România ar trebui să se asigure că actele de discriminare şi de violenţă împotriva

persoanelor care aparţin comunităţii lgbt sau a altor grupuri vulnerabile să fie
investigate în mod adecvat şi să fie aplicate sancţiuni, a fost recomandarea austriei.
Grecia susţine că statul român ar trebui să promoveze toleranţa faţă de membrii
comunităţii lgbt. Irlanda a recomandat româniei să adopte prevederi legislative care să
asigure legalitatea parteneriatelor civile şi a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Propunerile belgiei şi germaniei vizează măsuri pentru combaterea discursului de ură

şi a infracţiunilor motivate de ură, iar statul român ar trebui să se asigure că astfel de
acte sunt pedepsite conform legii. În plus, mai multe state au recomandat româniei să
intesifice eforturile pentru combaterea discriminărilor în cazul etniei rome.

Statul român ar trebui să elimine restricţiile în privinţa practicii de acordare de

consiliere juridică persoanelor care nu îşi pot permite reprezentare juridică, au
recomandat reprezentanţii portugaliei.

Mai multe state au susţinut că românia ar trebui să elaboreze şi să implementeze un

plan naţional pentru combaterea violenţei de gen. Ungaria a recomandat guvernului de
la bucurești să reviziuască curricula şi manualele de istorie pentru a asigura
diversitatea culturală şi pentru a elimina prejudecăţile la adresa minorităţilor naţionale.
Totodată, rusia a recomandat ca românia să adopte o lege care să pedepsească
declaraţiile discriminatorii şi rasiste făcute în spaţiul public împotriva minorităţilor
naţionale.

Raportul final va conţine şi poziţia româniei şi va fi adoptat în cadrul celei de a 38-a

sesiuni a consiliului pentru drepturile omului, ce se va desfăşura în perioada 18 iunie -
6 iulie. Mecanismul de evaluare periodică universală este creat pentru examinarea pe
o bază universală a situaţiei drepturilor omului în fiecare dintre cele 193 state membre
onu, o dată la patru ani.

geneva, 14 decembrie. Centrul de acțiune pentru egalitate și drepturile

omului (actedo) a prezentat la sediul organizației națiunilor unite raportul
asociației pentru evaluarea periodică universală – upr (universal periodic
review) privind evoluția drepturilor omului în românia în ultimii cinci ani.
Actedo a descris situația din românia în ceea ce privește accesul la justiție
al grupurilor vulnerabile și drepturi sexuale și reproductive și a făcut
statului român următoarele recomandări:
Accesul la justiție al grupurilor vulnerabile
 Înlăturarea restricțiilor și reglementarea avocaturii pro bono în sensul
încurajării acesteia ca instrument de apărare a drepturilor omului
 Crearea și implementarea unei strategii naționale privind accesul la
justiție al grupurilor vulnerabile
 Creșterea bugetului alocat ajutorului public judiciar
 Organizarea de formări periodice pentru magistrați și avocați în
domeniul drepturilor omului, cu accent pe experiența grupurilor
vulnerabile

drepturi sexuale și reproductive

 Crearea de servicii integrate pentru victimele violenței sexuale, care
să includă asistență medicală, asistență medico-legală, consiliere
psihologică și juridică
  Asigurarea protecției victimelor violenței de gen prin amendamente
legislative și alocarea de fonduri suficiente
 Introducerea educației sexuale obligatorii în școli
Evaluarea periodică universală (universal periodic review) este un
mecanism al consiliului pentru drepturile omului al onu ce are ca scop
monitorizarea situației de drepturile omului din fiecare țară membră onu o
dată la 5 ani. România va fi evaluată din nou în ianuarie 2018. Are la bază
tratatele de drepturile omului semnate de către românia, carta onu,
declarația universală a drepturilor omului, precum și angajamentele luate de
statul român în acest domeniu. În cadrul evaluării, cele 193 de state onu fac
recomandări româniei pentru respectarea drepturilor omului, recomandări
pe care apoi statul are datoria de a le implementa.
Actedo a trimis un raport care analizează situația accesului la
justiție, violența sexuală, precum și drepturile minorității
rome și persoanelor lgbt+ (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali). Această
analiză este rezultatul experienței noastre directe cu grupurile vulnerabile
și al colectării de date și informații. Scopul acestui raport este de a oferi o
îndrumare statelor pentru cel de-al 3-lea ciclu al evaluării periodice
universale și credem că recomandările propuse pot aduce o schimbare
pozitivă în viețile oamenilor și pot îmbunătăți implementarea standardelor
internaționale de drepturile omului asumate de către românia.
Printre cele mai importante recomandări făcute de actedo către statul
român se numără:
 Implementarea unei strategii naționale pentru facilitatea accesului la
justiție al grupurilor vulnerabile
 Înlăturarea oricăror restricții privind avocatura pro bono,
recunoașterea și încurajarea unor astfel de practici ca instrumente de
bună practică pentru apărarea drepturilor omului
 Implementarea unor programe de educație pentru drepturile omului în
școli și a training-urilor pentru profesioniștii din domeniul juridic
  Stabilirea centrelor integrate pentru victimele violenței sexuale care
să includă asistență medicală, psihologică și juridică gratuită
 Modificarea legii 217/2003 privind prevenirea și combaterea
violenței domestice pentru a include toate formele de violență
împotriva femeilor și a stabili resurse financiare adecvate pentru un
număr suficient de adăposturi, precum și pentru alte servicii pentru
victimele violenței de gen
 Integrarea unei dimensiuni de gen în bugetul național și local
 Adoptarea și implementarea măsurilor împotriva evacuărilor forțate
ale romilor, a marginalizării și discriminării lor
 Modificarea legii 114/1996 privind locuințele pentru a stabili criterii
naționale concrete de alocare a locuințelor sociale care tratează cu
prioritate grupurile vulnerabile și respectă standardele internaționale
în domeniul locuirii
 Implementarea unei campanii naționale de conștientizare a
discriminării împotriva persoanelor lgbt+ și implementarea training-
urilor obligatorii pentru poliție
 Implementarea prevederilor declarației onu pentru apărători ai
drepturilor omului, inclusiv activiști, avocați, membri ai societății
civile și asigurarea că își pot exercita dreptul la asociere, libertate de
exprimare, fără frică de represalii, hărțuire, iar cei care comit
infracțiuni împotriva lor sunt trași la răspundere.
În 2000, parlamentul european, comisia europeană și consiliul au proclamat carta
drepturilor fundamentale a ue.
Acest document a stabilit drepturile și libertățile fundamentale recunoscute de uniunea
europeană.
Odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la lisabona în 2009, drepturile, libertățile
și principiile prezentate în cartă au devenit obligatorii din punct de vedere juridic
pentru ue și pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul uniunii
europene.
Tratatul solicită, de asemenea, uniunii europene să adere la convenția europeană a
drepturilor omului.
Tratatul de la lisabona stabilește obligația:

 De a respecta drepturile fundamentale în interiorul uniunii europene

 De a promova și a consolida drepturile omului în acțiunea externă a ue
Consiliul se asigură că drepturile fundamentale sunt luate în considerare la elaborarea
legislației și a acțiunilor ue. De asemenea, acesta acționează pentru promovarea
drepturilor omului în relațiile cu țările terțe și cu instituțiile internaționale, precum și
cu ocazia negocierii acordurilor internaționale.

Drepturile omului în interiorul ue

Protecția drepturilor fundamentale este un aspect orizontal, care afectează toate
domeniile de activitate ale ue. Aceasta înseamnă că drepturile fundamentale trebuie să
fie luate în considerare de către toate organismele consiliului în activitatea lor,
indiferent de nivelul lor sau de subiectele pe care le abordează.
Pe lângă aceasta, există un organism specializat care tratează toate aspectele legate în
mod direct de drepturile fundamentale: grupul de lucru pentru drepturi fundamentale,
drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (fremp).

 grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera

circulație a persoanelor (fremp)
Câteva dintre principalele domenii de acțiune ale consiliului privind drepturile
fundamentale includ:

 Punerea în aplicare a cartei drepturilor fundamentale a ue

 Aderarea ue la convenția europeană a drepturilor omului

Punerea în aplicare a cartei drepturilor fundamentale a ue

 reforma protecției datelor

  cea de a 10-a aniversare a cartei drepturilor fundamentale: consiliul reafirmă
importanța valorilor comune ale ue
În cazul în care este necesar, ue adoptă acte legislative pentru a asigura protecția
drepturilor definite în cartă. Aceasta include subiecte precum dreptul la un proces
echitabil și protecția datelor cu caracter personal.
În plus, în 2011, consiliul a adoptat concluzii privind definirea rolului său în
asigurarea punerii în aplicare efective a cartei ue. Aceste concluzii definesc
necesitatea acțiunilor consiliului în mai multe domenii, inclusiv în ceea ce privește trei
aspecte principale descrise în cele ce urmează:

1. Raportul anual al comisiei privind aplicarea cartei

În fiecare primăvară, comisia prezintă un raport anual privind aplicarea cartei. Acest
raport oferă consiliului posibilitatea de a organiza propria sa dezbatere anuală cu
privire la cartă.
În urma unui schimb de opinii, consiliul adoptă concluzii cu privire la raportul
comisiei.
În 2017, aceste concluzii s-au axat pe mai multe aspecte, printre care azilul și
migrația, drepturile copilului, rasismul și xenofobia, precum și violența împotriva
femeilor.

2. Cooperarea cu agenția pentru drepturi fundamentale a ue

Consiliul menține o cooperare strânsă cu agenția pentru drepturi fundamentale a ue.
Aceasta include:

 Adoptarea temeiului juridic și a cadrului multianual al agenției

 Luarea măsurilor ce se impun ca urmare a raportului anual al agenției, precum
și a altor studii și rapoarte relevante pentru activitatea consiliului
În 2016, acțiunile ulterioare acestui raport anual au fost încorporate în textul
concluziilor consiliului privind aplicarea cartei în 2015.

3. Drepturile fundamentale în cadrul procedurii legislative

Toate grupurile de pregătire ale consiliului trebuie să asigure că drepturile
fundamentale sunt respectate în cadrul textelor pe care le dezbat. Pentru a facilita acest
proces, grupul de lucru fremp împreună cu serviciul juridic al consiliului au întocmit o
serie de orientări privind verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale.
Aceste orientări au fost actualizate ultima oară în 2014.

 orientări actualizate privind verificarea compatibilității din punctul de vedere al

drepturilor fundamentale în cadrul grupurilor de pregătire ale consiliului (2014)

Aderarea ue la convenția europeană a drepturilor omului

Convenția europeană a drepturilor omului, adoptată în 1950, a fost ratificată de cele
47 de țări membre ale consiliului europei. Toate cele 27 de state membre ale ue sunt
părți la această convenție.
Pentru a se asigura că ue și dreptul uniunii respectă aceleași standarde ca statele
membre, tratatul de la lisabona prevede obligația ca uniunea europeană să adere la
convenție.
Aderarea ar completa sistemul de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor
ue și ar consolida valorile fundamentale. De asemenea, aderarea ar îmbunătăți
eficacitatea dreptului uniunii și coerența protecției drepturilor fundamentale în europa.
La 18 decembrie 2014, curtea de justiție a ue a emis un aviz negativ cu privire la
compatibilitatea proiectului de acord cu tratatele ue. În prezent este dezbătută o nouă
soluție, care face posibilă îndeplinirea obligației de aderare prevăzute de tratat și ține
seama de toate aspectele menționate de curte în avizul său.

Drepturile omului în afara ue

Respectarea drepturilor omului este un element fundamental al tuturor relațiilor ue cu
țările terțe și cu instituțiile internaționale.
De exemplu, toate tratatele și acordurile semnate de ue trebuie să fie conforme cu
drepturile omului, astfel cum sunt acestea definite de carta ue. Acest lucru înseamnă
că toate organismele consiliului care se ocupă de afaceri externe trebuie să
încorporeze drepturile omului în activitățile lor.
Pe lângă aceasta, promovarea drepturilor omului este, de asemenea, o prioritate în
sine. Referința de bază pentru activitatea ue în acest domeniu o constituie planul de
acțiune privind drepturile omului și democrația, adoptat în iulie 2015 pentru
intervalul 2015-2019.

 concluziile consiliului privind planul de acțiune privind drepturile omului și

democrația 2015-2019
În cadrul consiliului există un organism specializat, grupul de lucru pentru
drepturile omului (cohom), care se axează pe aspecte internaționale legate direct de
drepturile omului.

 grupul de lucru pentru drepturile omului (cohom)

Câteva dintre principalele aspecte ale activității consiliului privind drepturile
fundamentale includ:

 Stabilirea priorităților ue în cadrul forurilor onu însărcinate cu apărarea

drepturilor omului
 Adoptarea orientărilor tematice pentru sprijinirea acțiunii externe a ue
 Inițierea de dialoguri privind drepturile omului cu țări terțe
 Adoptarea raportului anual privind drepturile omului și democrația

Stabilirea priorităților ue în cadrul forurilor onu

Consiliul convine de asemenea asupra priorităților ue în cadrul adunării generale a
onu.
În iunie 2018, consiliul a adoptat prioritățile ue pentru cea de a 73-a sesiune a adunării
generale a onu, care includ o serie de aspecte privind drepturile omului.

 prioritățile ue în cadrul organizației națiunilor unite și pentru cea de a 73-a

adunare generală a organizației națiunilor unite (septembrie 2018 -
septembrie 2019)
Consiliul este responsabil cu definirea priorităților strategice ale uniunii europene în
cadrul forurilor onu însărcinate cu apărarea drepturilor omului. În acest scop,
consiliul adoptă concluzii, o dată pe an, care stabilesc principalele linii de acțiune
pentru ue în următoarele luni.
În 2019, ue va continua:

 Să promoveze și să apere drepturile omului, democrația și statul de drept

 Să denunțe încălcările și abuzurile la adresa drepturilor omului, oriunde sunt
acestea săvârșite
 Să utilizeze toate instrumentele și forurile disponibile pentru a-și duce la
îndeplinire angajamentele asumate cu privire la drepturile omului și pentru a
promova drepturile omului la nivel mondial

 drepturile omului: consiliul adoptă concluzii privind prioritățile ue pentru 2019

în cadrul forurilor onu însărcinate cu apărarea drepturilor omului (comunicat de
presă, 18/02/2019)

Adoptarea de orientări tematice

De asemenea, consiliul elaborează și adoptă orientări tematice. Aceste orientări
sprijină acțiunea externă a ue și oferă funcționarilor ue informații practice privind
modul de a contribui la promovarea unor drepturi specifice.

Inițierea dialogurilor privind drepturile omului

Uniunea europeană, prin intermediul serviciului său de acțiune externă, organizează
periodic dialoguri cu țările terțe în domeniul drepturilor omului. Fiecare dialog este
instituit în conformitate cu orientările ue privind dialogurile referitoare la drepturile
omului, adoptate de consiliu în 2001 și actualizate ultima dată în 2008.
În conformitate cu aceste orientări, orice decizie de a iniția un dialog necesită, în
primul rând, o evaluare a situației drepturilor omului în țara în cauză. Această evaluare
este efectuată de către grupul de lucru pentru drepturile omului, în coordonare cu alte
grupuri de lucru relevante.
După definirea obiectivelor care trebuie atinse și o serie de discuții de tatonare cu țara
respectivă, consiliul ia o decizie finală privind inițierea dialogului, prin adoptarea unor
concluzii.

 orientările ue privind dialogurile în domeniul drepturilor omului

Raportare: drepturile omului și democrația
Toate activitățile și realizările ue în ceea ce privește promovarea drepturilor omului
prin intermediul acțiunii sale externe sunt detaliate în raportul privind drepturile
omului și democrația, care este adoptat de consiliu o dată pe an.
La 13 mai 2019, consiliul a adoptat raportul anual al ue privind drepturile omului și
democrația în lume în 2018.

 drepturile omului și democrația în lume: raportul anual al ue pe 2018 a fost

adoptat (comunicat de presă, 13/05/2019)

 ue adoptă un regim mondial de sancțiuni al ue în materie de drepturi ale omului

Consiliul drepturilor omului

prezentare

(site: https://www.ohchr.org/en/hrbodies/hrc/pages/home.aspx)

1. Context general

Consiliul drepturilor omului (cdo) a fost înfiinţat în baza rezoluţiei adunării generale a
onu nr. 60/251 (adoptată la 15 martie 2006) şi a început să funcţioneze efectiv la data
de 19 iunie 2006, înlocuind comisia drepturilor omului, după 60 de ani de activitate.

Cdo este un organ subsidiar permanent al adunării generale şi este unul dintre cele
două organe nou-create în contextul reformei generale a onu.

2. Structură, componenţă, funcţionare

Cdo are sediul la geneva şi este constituit din 47 de state membre, cu drept de vot
(lista cu state membre în anul
2019 https://www.ohchr.org/en/hrbodies/hrc/pages/currentmembers.aspx)

Cdo se reuneşte pe o perioadă de minim 10 săptămâni anual, divizată în trei sesiuni

ordinare, dintre care reuniunea din luna martie este cea principală, dat fiind că include
un segment de nivel înalt, în cadrul căruia demnitarii au posibilitatea să transmită
mesaje politice privind domeniul drepturilor omului. Celelalte sesiuni, de câte trei
săptămâni fiecare, sunt organizate în lunile iunie şi septembrie.

Cu ocazia sesiunilor ordinare sunt discutate subiecte care ţin de cele 10 puncte ale
agendei anuale a cdo.

În afara sesiunilor ordinare (43 până în prezent), cdo poate desfăşura sesiuni speciale,
la cererea statelor membre, cu sprijinul unei treimi a componenţei consiliului. Până în
prezent au fost organizate 28 sesiuni speciale. Subiectul cel mai des evocat a fost
situaţia drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate. Alte sesiuni s-au
concentrat asupra darfur/sudan, myanmar, estul r.d. Congo, sri lanka, haiti, cote
d’ivoire, libia, siria, republica centrafricană, irak şi burundi. Trei dintre sesiunile
speciale au vizat aspecte tematice: efectele crizei alimentare asupra drepturilor
omului-2008, impactul crizelor economice şi financiare asupra drepturilor omului –
2009, respectiv atacurile teroriste şi violenţele şi încălcările drepturilor omului comise
de grupul terorist boko haram - 2015.

Statele pot avea cel mult două mandate consecutive în cadrul cdo, cu durata de trei
ani.

Mecanismele de care dispune cdo provin, în mare parte, de la fosta comisie a

drepturilor omului, cu diferenţa că maniera lor de funcţionare a fost revizuită, mai
mult sau mai puțin substanţial, în cadrul procesului de construcţie instituţională.

A) mecanismul de evaluare periodică universală (universal periodic review-

upr)

Este un mecanism creat pentru examinarea pe o bază universală a situaţiei drepturilor

omului în fiecare dintre cele 193 state membre onu, o dată la 4 ani. Astfel, potrivit
prevederilor rezoluţiei adunării generale a onu 60/251, prin care a fost creat consiliul
drepturilor omului (cdo), statele membre trebuie să se supună unei „evaluări
universale periodice”, din 4 în 4 ani, a gradului de aplicare şi respectare a standardelor
universal recunoscute în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale.
Acest exerciţiu este cea mai complexă evaluare la nivel mondial a respectării
drepturilor omului, atât a celor civile si politice, cât şi a celor economice, sociale şi
culturale.

Este considerat cel mai semnificativ succes al cdo.

Examinarea se realizează în cadrul grupului de lucru upr, format din membrii cdo. Un
grup de 3 state (troică), ales prin tragere la sorţi, are rol de raportor. Raportul elaborat
de troică este supus adoptării, ulterior, în plenara cdo.

Examinarea respectării drepturilor omului în fiecare dintre statele membre onu se face
pe baza raportului naţional furnizat de state şi a altor două documente, elaborate de
oficiul înaltului comisar onu pentru drepturile omului (ohchr), respectiv o compilaţie a
informaţiilor furnizate în cadrul cooperării cu mecanismele onu (proceduri speciale,
organe convenţionale) şi o sinteză a comentariilor transmise de alte părţi interesate (în
special organizaţii neguvernamentale).

Evaluarea efectivă constă într-o serie de întrebări adresate statului examinat de către
orice stat membru interesat cu privire la orice problemă de drepturile omului, în
principal în baza celor trei documente menţionate mai sus.

Elementele esenţiale ale upr vizează funcţionarea sa independentă, echilibrată şi

imparţială, respectiv securizarea rolului jucat de experţii din cadrul oficiului înaltului
comisar onu pentru drepturile omului, întărirea participării ong-urilor (astfel încât
baza de analiză să nu fie exclusiv poziţia autorităţilor), cu includerea în rezultatul
procesului a unei evaluări obiective a situaţiei din ţara respectivă, a recomandărilor
care sunt acceptate de stat şi a recomandărilor care nu sunt acceptate de acesta.

B) procedurile speciale (ps)

Reprezintă un instrument de bază al cdo, fiind format dintr-un corp de experţi/grupuri

de experţi care îndeplinesc sarcini specifice, încredinţate de cdo prin rezoluţiile
adoptate de membrii săi.

Structura actuală cuprinde 44 de mandate tematice şi 11 geografice. Durata

mandatelor este de trei ani pentru aspectele tematice şi un an pentru cele geografice,
putând fi prelungite pentru încă un nou termen.
Din pachetul instituţional face parte integrantă şi codul de conduită al ps.

Procedurile speciale pot realiza „vizite de ţară” sau pot transmite scrisori/apeluri
urgente guvernelor, pentru a cere lămuriri în legătură cu o anumită situaţie.

C) comitetul consultativ (cc)

A înlocuit fosta subcomisie pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului, a cărei

activitate a fost criticată din cauza lipsei de eficienţă şi funcţionării separate de
organul principal, comisia drepturilor omului.

Cc are rol de think-tank, menit să furnizeze cdo expertiză; activitatea sa este centrată
asupra realizării de studii pentru chestiunile tematice.

Cc are în componenţa sa 18 membri, propuşi de state, dar care acţionează în nume

propriu. Durata mandatului membrilor cc este de trei ani, iar mandatul poate fi
reînnoit o singură dată.

Comitetul se reuneşte în doua sesiuni pe an, de câte 5 zile fiecare, şi discută

solicitările adresate de cdo.

În 2014, laura maria crăciunean a fost aleasă expert independent în comitetul onu
pentru drepturile economice, sociale şi culturale.

În prezent, membru din partea româniei până în 2020 al cc este dl. Ion diaconu.

D) procedura de reclamaţii

Este o procedură confidențială prin care sunt examinate plângerile privind încălcările
grave şi sistematice ale drepturilor omului.

Comunicările pot fi depuse de persoane fizice, grupuri de persoane sau ong-uri, fiind
examinate într-o prima etapă de către grupul pentru comunicaţii (format din cinci
membri ai comitetului consultativ). Acest grup face recomandări de continuare sau
închidere a comunicărilor instanţei superioare, grupului privind situaţiile (compus din
cinci persoane). La rândul său, grupul privind situaţiile supune atenţiei cdo dosarele
care corespund încălcărilor flagrante şi sistematice ale drepturilor omului.

Deciziile cdo sunt confidenţiale, la lucrări participând numai membrii consiliului.

În 2008, organizaţia neguvernamentală cohre (centre on housing rights and evictions)
a înaintat grupului pentru comunicări o plângere împotriva româniei, prin care reclama
încălcări grave şi sistematice ale dreptului la o locuinţă adecvată, în special pentru
minoritatea roma. În baza informaţiilor şi clarificărilor furnizate de autorităţile
române, grupul a decis că nu se justifică sesizarea grupului privind situaţiile.

E) alte instrumente de care dispune cdo sunt forumul pentru minorităţi, forumul
social, forumul privind afacerile și drepturile omului si mecanismul pentru
populaţiile indigene, care se reunesc anual pe parcursul a două-trei zile. Lucrările
acestor platforme permit, în special societăţii civile, să-şi exprime punctele de vedere
asupra unei problematici specifice, şi se încheie, în general, cu recomandări adresate
membrilor cdo pentru ameliorarea situaţiei din domeniile respective.

De asemenea, începând cu anul 2016, la fiecare doi ani, se organizează forumul

privind drepturile omului, statul de drept şi democraţia, creat în baza unei
rezoluţii promovată de românia, care îşi propune să ofere un spaţiu de dialog şi
cooperare pe probleme ce ţin de aceste domenii.

3. Competenţe decizionale

Cdo deţine o autoritate autonomă, având capacitatea de implementare a deciziilor fără

acordul adunării generale a onu.

Excepţii reprezintă: alegerea membrilor cdo; prezentarea raportului anual în faţa

adunării generale a onu; andosarea de către acest organ a deciziilor consiliului care
implică noi standarde sau implicaţii de natură bugetară.

Cdo adoptă, în general, rezoluţii şi decizii. O altă categorie este cea a declaraţiilor
preşedintelui şi a declaraţiilor trans-regionale.

4. Competenţe normative

De la crearea cdo, principalele rezultate cu privire la funcţia normativă au constat în

finalizarea şi adoptarea următoarelor documente:
 Convenţia privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate -
adoptată de cdo în anul 2006 şi deschisă spre semnare de la 6 februarie 2007;
semnată de românia, dar neratificată;
  Protocolul opţional la pactul internaţional privind drepturile economice, sociale
şi culturale-2008, deschis pentru semnare din septembrie 2009; nesemnat de
românia.
 Al 2-lea protocol opţional la convenţia pentru drepturile copilului, semnat de
românia .

5. România la cdo

România a avut două mandate în cadrul cdo, primul, în perioada 19 iunie 2006 - 18
iunie 2008, iar al doilea, din august 2011 până la 31 decembrie 2014.

România susţine eforturile vizând eficientizarea şi asigurarea credibilităţii consiliului

onu pentru drepturile omului, care a fost înfiinţat în 2006.

A) funcţii asumate de românia la cdo

România a deţinut preşedinţia cdo în perioada 19 iunie 2007 – 18 iunie 2008,

acoperind al doilea ciclu de funcţionare a consiliului. Deţinerea acestui mandat a fost
prima preşedinţie a cdo exercitată de un membru al ue. Dintre dezvoltările pozitive ale
cdo înregistrate pe perioada preşedinţiei române menţionăm: finalizarea procesului de
construcţie instituţională; stabilirea criteriilor tehnice şi obiective pe care trebuie să le
îndeplinească candidaţii la funcţiile de reprezentanţi speciali; lansarea procesului de
revizuire, raţionalizare şi îmbunătăţire a mandatelor reprezentanţilor speciali;
demararea primelor două sesiuni ale grupului de lucru privind upr.

În 2010, postul de raportor special onu privind efectele adverse ale transportului de
produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului a fost
ocupat de călin georgescu. Este primul mandat tematic obţinut de românia de la
înfiinţarea cdo.

În octombrie 2010, reprezentantul permanent al româniei la geneva a fost desemnat

drept unul dintre cei cinci facilitatori în cadrul procesului de evaluare a cdo,
gestionând dezbaterile pe tema comitetului consultativ şi a procedurii de reclamaţii.

România a fost aleasă membru al grupului consultativ al cdo, pentru perioada iunie
2010 - iunie 2011, alături de finlanda, india, panama şi zambia.
În 2013 și 2014, reprezentantul permanent al româniei a deținut calitatea de membru
al grupului privind situaţiile.

B) românia şi examinarea periodică universală (upr)

 Evaluarea româniei în cadrul mecanismului upr

Situaţia drepturilor omului din românia a fost examinată în trei rânduri: în mai 2008,
ianuarie 2013, respectiv ianuarie 2018, românia fiind printre puţinele state membre
onu (doar 22 de state din totalul de 193) care au prezentat, drept exerciţiu voluntar, un
raport de etapă în luna septembrie 2010 privind implementarea recomandărilor primite
în cadrul primului ciclu upr.
(https://www.ohchr.org/en/hrbodies/upr/pages/roindex.aspx )

În cadrul celui de-al treilea ciclu de examinare upr, raportul naţional a fost prezentat la
geneva, la data de 16 ianuarie 2018. Urmare dialogului interactiv, cele 78 de state
membre care au intervenit au formulat 203 de recomandări. Poziția autorităților
române față de aceste recomandări a fost prezentată în addendum-ul la raportul
adoptat de grupul de lucru upr și aprobat de consiliul drepturilor omului în sesiunea sa
din iunie 2018.

Stadiul îndeplinirii recomandărilor primite în cadrul celui de-al treilea ciclu de

evaluare va face obiectul raportului pe care românia îl va prezenta cu ocazia celui de-
al patrulea ciclu upr (2023).

C) vizite ale raportorilor speciali ai cdo în românia

România a lansat o invitaţie deschisă raportorilor speciali.

De la momentul înfiinţării cdo, au realizat vizite în românia următorii raportori:

1. Raportorul special privind drepturile migranţilor, jorge bustamante, 15-20 iunie

2009

2. Raportorul special privind formele contemporane de sclavie, gulnara shahinian, 13-

17 decembrie 2010

3. Raportorul special privind independenţa judecătorilor şi avocaţilor, gabriela knaul

de albuquerque e silva, 17-24 mai 2011.
4. Raportorul special privind sărăcia extremă şi drepturile omului, philip alston, 2 – 11
noiembrie 2015

5. Grupului de lucru privind discriminarea femeilor şi fetelor, 24 februarie – 6 martie

2020.

Tabloul complet al vizitelor de ţară se reflectă

la https://spinternet.ohchr.org/viewcountryvisits.aspx?
visittype=all&country=rou&lang=en

Situaţia drepturilor omului din românia va fi supusă examinării pentru a treia oară în
cadrul grupului de lucru al mecanismului de evaluare periodică universală (epu) al
consiliului onu pentru drepturile omului, potrivit unui comunicat transmis joi agerpres
de unhcr.

Examinarea va avea loc marţi, 16 ianuarie, în cadrul şedinţei grupului de lucru.

România este unul dintre cele 14 state care vor fi examinate în cadrul sesiunii actuale
a grupului de lucru pentru epu, care se va desfăşura în perioada 15-26 ianuarie.

Prima şi a doua examinare a româniei în cadrul mecanismului epu a avut loc în mai
2008, respectiv în ianuarie 2013.

Examinarea are loc în baza a trei documente: 1) raportul naţional - informaţii

prezentate de către statul supus examinării; 2) informaţii conţinute în rapoartele
experţilor şi grupurilor independente în domeniul drepturilor omului, cunoscute ca
proceduri speciale, organele tratatelor în domeniul drepturilor omului sau alte
mecanisme onu; 3) informaţii prezentate de către alte părţi interesate, inclusiv instituţii
naţionale pentru drepturile omului, organizaţii regionale sau reprezentanţi ai societăţii
civile.

Cele trei rapoarte în baza cărora va fi examinată românia în data de 16 ianuarie pot fi
accesate la următoarea
adresă: http://www.ohchr.org/en/hrbodies/upr/pages/roindex.aspx, menţionează
sursa citată.

Epu constituie o procedură unică, ce include examinarea periodică a situaţiei

drepturilor omului în toate cele 193 de state membre ale onu. Din momentul primei
şedinţe care a avut loc în aprilie 2008, toate cele 193 de state membre ale onu au fost
examinate de două ori în cadrul primului şi celui de-al doilea ciclu epu.

Examinarea din cadrul celui de-al treilea ciclu are ca scop din nou evidenţierea paşilor
urmaţi de către state pentru implementarea recomandărilor primite şi asumate în
cadrul examinărilor anterioare, precum şi evidenţierea evoluţiei recente a drepturilor
omului la nivel naţional.

Delegaţia româniei va fi condusă de domnul alexandru victor micula, secretar de stat

în ministerul afacerilor externe.

Cele trei state care vor exercita funcţia de raportori ('troika') cu privire la examinarea
româniei sunt: nigeria, irak şi ucraina.

Conform programului grupului de lucru epu, recomandările formulate la adresa

româniei vor fi adoptate la ora 16.00 în data de 19 ianuarie. Statul supus examinării
are posibilitatea de a-şi face cunoscută poziţia cu privire la recomandările primite în
cadrul acestei examinări. Recomandările vor fi publicate anticipat pe parcursul
aceleiaşi zile.

Tradus și revizuit de ier (ier.gov.ro) raportul grupului de lucru privind reexaminarea

periodică universală românia […] ii. Concluzii și/sau recomandări 114. Următoarele
recomandări vor fi examinate de românia, care va oferi răspunsuri în timp util, dar nu
mai târziu de data la care va avea loc cea de-a treizeci și opta sesiune a consiliului onu
pentru drepturile omului: 114.1 ratificarea convenției internaționale privind protecția
tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate (muntenegru) (panama); 114.2
ratificarea convenției internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva
dispariției forțate (honduras); 114.3 continuarea eforturilor de ratificare a convenției
internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate
(argentina); 114.4 ratificarea, cât mai curând posibil, a convenției internaționale
privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate (japonia); 114.5
ratificarea convenției privind lucrătorii casnici a organizației internaționale a muncii
(oim), 2011 (nr. 189) (panama); 114.6 luarea în considerare a ratificării convenției
oim privind lucrătorii casnici (filipine); 114.7 luarea în considerare a ratificării
convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și
ale membrilor familiilor acestora (maroc) (filipine); 114.8 luarea în considerare a
ratificării convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor
migranți și ale membrilor familiilor acestora (egipt); 114.9 ratificarea convenției
internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale
membrilor familiilor acestora (timorul de est) (chile); 114.10 ratificarea convenției
internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale
membrilor familiilor acestora (honduras); 114.11 ratificarea, printre altele, a
protocolului opțional la convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități
(mozambic); 114.12 ratificarea protocolului opțional la convenția privind drepturile
persoanelor cu dizabilități (cipru); 114.13 ratificarea protocolului opțional la convenția
privind drepturile persoanelor cu dizabilități (honduras); 114.14 semnarea protocolului
opțional la convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (spania); 114.15
ratificarea convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (chile); 114.16
ratificarea protocolului opțional la pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale (portugalia); 114.17 semnarea protocolului opțional la
pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (spania);
114.18 ratificarea protocolului opțional la convenția cu privire la drepturile copilului,
privind procedura comunicărilor (andorra) (cehia) (slovacia); 114.19 semnarea
protocolului opțional la convenția cu privire la drepturile copilului, privind procedura
comunicărilor (spania); 114.20 luarea în considerare a ratificării protocolului opțional
la convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a protocolului opțional la
convenția cu privire la drepturile copilului, privind procedura comunicărilor (albania);
114.21 aderarea la convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor
împotriva dispariției forțate și la protocoalele opționale la care s-a angajat, în special
protocolul opțional la convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități și
protocolul opțional la pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și
culturale (sierra leone); 114.22 ratificarea amendamentelor la statutul de la roma al
curții penale internaționale referitoare la infracțiunea de agresiune (andorra); 114.23
luarea în considerare a recunoașterii competenței comitetului împotriva torturii de a
primi comunicări individuale în conformitate cu articolul 22 din convenția împotriva
torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (maroc);
114.24 adoptarea unui proces deschis, bazat pe merit, de selectare a candidaților
naționali la alegerile pentru organele înființate în temeiul tratatelor organizației
națiunilor unite (regatul unit al marii britanii și irlandei de nord); 114.25 asigurarea
respectării principiilor de la paris de către instituția națională pentru drepturile omului
(qatar); 114.26 asigurarea respectării depline a principiilor de la paris de către
institutul român pentru drepturile omului (republica coreea); 114.27 asigurarea
respectării depline a principiilor de la paris de către institutul său pentru drepturile
omului (republica democrată timorul de est); 114.28 finalizarea procesului de
acreditare a instituțiilor naționale pentru drepturile omului cu un statut ce respectă
principiile de la paris (ucraina); 114.29 asigurarea bunei funcționări a avocatului
copilului recent înființat, cu respectarea principiilor de la paris (republica moldova);
114.30 adoptarea tuturor măsurilor necesare în vederea înființării unui avocat pentru
drepturile copilului (cipru); 114.31 punerea în aplicare a legii privind înființarea unui
avocat al copilului sub coordonarea instituției existente a avocatului poporului, cu
obiective clare și competența de a proteja și monitoriza respectarea drepturilor
copiilor, precum și de a asigura protecția drepturilor tinerilor (slovenia); 114.32
consolidarea resurselor instituției independente pentru protejarea drepturilor copiilor și
tinerilor, pentru a-i permite să funcționeze eficient (senegal); 114.33 intensificarea
eforturilor de înființare a unei instituții independente pentru protejarea drepturilor
copiilor și tinerilor (grecia); 114.34 luarea în considerare a instituirii unui mecanism
național de coordonare, punere în aplicare, raportare și monitorizare, sau a consolidării
celui existent, în conformitate cu elementele care decurg din bunele practici
identificate în ghidul privind mecanismele naționale de raportare și monitorizare,
redactat în 2016 de oficiul înaltului comisar pentru drepturile omului (ohchr)
(portugalia); 114.35 efectuarea unei revizuiri cuprinzătoare a sistemului său național
pentru drepturile omului, pentru a corecta duplicarea diferitelor organisme
componente, existentă la nivelul acestuia, pentru a raționaliza resursele și pentru a-l
face mai eficient (honduras); 114.36 asigurarea faptului că modificările aduse legilor
justiției și codurilor penale nu împiedică exercitarea de către cetățenii săi a drepturilor
omului și luarea în considerare pe deplin a opiniei relevante a comisiei europene
pentru democrație prin drept (comisia de la veneția) (țările de jos); 114.37 respectarea
recomandărilor mecanismului de cooperare și verificare al comisiei europene și
asigurarea că aceste reforme sunt ireversibile și durabile, pentru a permite încheierea
mecanismului de cooperare și verificare (suedia); 114.38 asigurarea în continuare a
statului de drept, urmând recomandările din cadrul mecanismului de cooperare și
verificare al uniunii europene și sesizând fără întârziere comisia de la veneția a
consiliului europei în vederea efectuării unei evaluări a reformei sistemului judiciar, a
proiectelor de lege privind codul penal și codul de procedură penală, precum și a
proiectului de lege privind condițiile de funcționare a organizațiilor societății civile
(franța);1 114.39 punerea în aplicare a strategiilor sale în materie de egalitate,
incluziune și diversitate, precum și a planurilor operaționale corespunzătoare, care îi
vor permite să înregistreze în continuare progrese în lupta împotriva discriminării
(cuba); 114.40 adoptarea cât mai rapidă a strategiei multianuale privind prevenirea și
combaterea discriminării (germania); 114.41 accelerarea aprobării strategiei „egalitate,
incluziune, diversitate” pentru perioada 2016-2020 și a planului operațional
corespunzător acesteia, care vizează combaterea discriminării și a infracțiunilor
motivate de ură (indonezia); 114.42 revizuirea legislației și politicilor sale naționale în
materie de combatere a discriminării, astfel încât să includă toate criteriile de
nediscriminare, inclusiv identitatea de gen și orientarea sexuală (honduras); 114.43
continuarea eforturilor de asigurare a egalității de gen și de promovare a drepturilor
femeilor (tunisia); 114.44 armonizarea egalității de gen pentru garantarea unor
drepturi egale (turkmenistan); 114.45 adoptarea unui mecanism juridic de promovare
a egalității de gen și a incluziunii sociale pentru toți (angola); 114.46 continuarea
eforturilor de combatere a tuturor formelor de discriminare și stigmatizare, precum și
a discursurilor de incitare la ură (tunisia); 114.47 eradicarea excluziunii sociale și
declarațiilor persoanelor publice (politice sau religioase) care aduc atingere sănătății
sexuale și drepturilor de reproducere ale femeilor (uruguay); 114.48 asigurarea
intensificării de către consiliul național pentru combaterea discriminării a eforturilor
sale de a combate discriminarea împotriva persoanelor aparținând minorităților și altor
grupuri vulnerabile (israel); 1 recomandarea, astfel cum a fost citită în timpul
dialogului interactiv, a fost: „asigurarea în continuare a statului de drept, urmând
recomandările din cadrul mecanismului de cooperare și verificare al uniunii europene
și sesizând fără întârziere comisia de la veneția a consiliului europei în vederea
efectuării unei evaluări a reformei sistemului judiciar, a proiectelor de lege privind
codul penal și codul de procedură penală, precum și a proiectului de lege privind
condițiile de funcționare a organizațiilor societății civile.” 114.49 continuarea
desfășurării de campanii de sensibilizare la nivel național, menite să reducă
prejudecățile, discursurile de incitare la ură și discriminarea împotriva minorităților și
grupurilor vulnerabile (mexic);2 114.50 adoptarea unei legi care să sancționeze
declarațiile discriminatorii și rasiste făcute în public sau în mass-media împotriva
reprezentanților minorităților naționale (federația rusă); 114.51 adoptarea și punerea în
aplicare a unei strategii de combatere a discriminării împotriva membrilor grupurilor
minoritare, inclusiv ai grupărilor religioase (statele unite ale americii); 114.52 luarea
urgentă de măsuri pentru investigarea și sancționarea actelor de ură, cum ar fi
discriminarea împotriva migranților, minorităților și persoanelor lesbiene,
homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale, în special a actelor săvârșite de
funcționari publici (argentina); 114.53 combaterea stereotipurilor rasiale și a incitării
la ură, prin intensificarea eforturilor menite să promoveze toleranța, în special față de
persoanele care aparțin minorității rome (franța); 114.54 continuarea combaterii
discriminării și susținerii drepturilor persoanelor marginalizate din societatea sa, în
special ale populației rome (filipine); 114.55 adoptarea de măsuri legislative și politice
specifice, axate pe egalitatea de gen, pentru a combate discriminarea împotriva
romilor atât în drept, cât și în practică, printre care măsuri pozitive de garantare a
incluziunii în domeniile sănătății, educației, locuințelor și ocupării forței de muncă, în
special în zonele rurale (honduras); 114.56 continuarea eforturilor de combatere a
prejudecăților și a stereotipurilor negative care discriminează și exclud romii și, în
acest cadru, încetarea evacuărilor silite ilegale ale romilor (peru); 114.57 abordarea
cauzelor profunde ale discriminării și excluziunii sociale cu care se confruntă romii, în
special a prejudecăților și stereotipurilor negative (panama); 114.58 consolidarea
eforturilor de a elimina discriminarea împotriva romilor și de a asigura, în special,
accesul acestora la educație, locuințe sociale, asistență medicală și ocuparea forței de
muncă, fără discriminare (austria); 114.59 continuarea abordării prejudecăților și
stereotipurilor negative, care se numără printre principalele cauze ale discriminării
sistemice și ale excluziunii sociale cu care se confruntă romii (statul palestina); 114.60
continuarea eforturilor de eradicare a tuturor formelor de stigmatizare și discriminare
bazate pe orientarea sexuală sau identitatea de gen (chile); 114.61 intensificarea
eforturilor de combatere a tuturor formelor de discriminare, în special împotriva
persoanelor cu dizabilități și persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și
intersexuale, inclusiv prin promovarea unei culturi a egalității și prin eliminarea
obstacolelor în calea exercitării drepturilor acestora (italia); 114.62 continuarea
eforturilor de combatere a discriminării și de protejare a grupurilor vulnerabile, în
special a persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale, și
luarea de măsuri pentru deplina punere în aplicare, monitorizare și evaluare a
strategiei naționale privind egalitatea și nediscriminarea (australia); 114.63 investirea
în mai multe inițiative de formare și sensibilizare a 2 recomandarea, astfel cum a fost
citită în timpul dialogului interactiv, a fost: „desfășurarea de campanii de sensibilizare
la nivel național, menite să reducă prejudecățile, discursurile de incitare la ură și
discriminarea împotriva minorităților și grupurilor vulnerabile.” Ofițerilor de poliție, a
judecătorilor și a procurorilor, pentru a garanta investigarea eficientă a infracțiunilor
săvârșite împotriva comunității de persoane lesbiene, homosexuale, bisexuale,
transgen și intersexuale (spania); 114.64 elaborarea și punerea în aplicare a unor
programe de combatere a discriminării împotriva persoanelor lesbiene, homosexuale,
bisexuale, transgen și intersexuale, inclusiv a unor campanii de sensibilizare publică și
a unor programe de formare specializată pentru agenții forțelor de ordine (canada);
114.65 intensificarea campaniilor de sensibilizare, pentru a spori gradul de înțelegere,
de către populația generală, a drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale,
bisexuale, transgen și intersexuale, acordând o atenție deosebită sensibilizării elevilor
(belgia); 114.66 luarea de măsuri active pentru prevenirea discriminării împotriva
comunității lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale, de exemplu
prin includerea identității de gen în lista criteriilor de nediscriminare și prin adoptarea
unor dispoziții legislative care să prevadă parteneriatul civil și căsătoria între persoane
de același sex (irlanda); 114.67 instituirea unui parteneriat civil legal între cuplurile
formate din persoane de același sex și renunțarea de a organiza un referendum privind
modificări constituționale care să interzică căsătoria persoanelor de același sex, ceea
ce ar spori probabil sentimentele negative față de persoanele lesbiene, homosexuale,
bisexuale, transgen și intersexuale (suedia); 114.68 asigurarea faptului că actele de
discriminare și de violență săvârșite împotriva persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și
transgen și a persoanelor care aparțin altor grupuri vulnerabile sunt anchetate în mod
corespunzător și că făptuitorii sunt trași la răspundere (austria); 114.69 promovarea
unei toleranțe sporite față de persoanele care aparțin comunității lesbiene,
homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (grecia); 114.70 inițierea unui
program de sensibilizare a publicului cu privire la prejudecățile negative și
discriminarea împotriva persoanelor pe baza orientării sexuale sau identității de gen a
acestora, precum și împotriva persoanelor cu hiv/sida (cehia); 114.71 adoptarea unei
legi sau a unui cod de conduită care să interzică și să incrimineze incitarea la ură, care
să se aplice persoanelor politice și parlamentarilor care țin discursuri rasiste,
homofobe ori xenofobe, sau de orice alt tip, cu un caracter intolerant (uruguay);
114.72 luarea de măsuri pentru prevenirea infracțiunilor motivate de ură, în special a
infracțiunilor săvârșite din motive rasiale și discriminatorii (republica coreea); 114.73
luarea de măsuri pentru combaterea eficientă a discursurilor de incitare la ură și a
infracțiunilor motivate de ură, în special prin asigurarea faptului că toate formele
acestora sunt abordate și pedepsite în mod specific prin lege, astfel cum recomandă
organele (înființate în temeiul) tratatelor (belgia); 114.74 asigurarea faptului că legea
care interzice incitarea la ură se aplică tuturor politicienilor care folosesc o retorică
rasistă (republica côte d’ivoire); 114.75 luarea de măsuri pentru a aborda toate
cazurile raportate de infracțiuni motivate de ură rasială, săvârșite împotriva minorității
rome, inclusiv retorica împotriva romilor din discursurile de incitare la ură și
stereotipurile negative (ghana); 114.76 colectarea și publicarea de date privind
infracțiunile motivate de ură, care să includă informații privind motivația acestora, de
exemplu, dacă infracțiunea este motivată de o prejudecată împotriva rasei, religiei,
orientării sexuale sau identității de gen a victimei sau de statutul de dizabilitate (statele
unite ale americii); 114.77 colectarea și publicarea sistematică de date statistice
dezagregate privind infracțiunile motivate de ură, care ar trebui să includă informații
privind motivația făptuitorilor (germania); 114.78 continuarea prevenirii și combaterii
discriminării în domeniul educației și al asistenței medicale (serbia); 114.79 asigurarea
de resurse financiare și umane în zonele rurale pentru a reduce și a elimina
discrepanțele, punându-se accent în special pe accesul la educație, accesul la
înregistrarea nașterilor și abolirea segregării școlare (norvegia); 114.80 consolidarea
măsurilor de reducere a inegalităților dintre zonele urbane și cele rurale, în special în
ceea ce privește accesul la serviciile de bază (angola); 114.81 îmbunătățirea accesului
populației rurale la educație și asistență medicală (franța); 114.82 continuarea luptei
anticorupție, prin implementarea integrală a strategiei sale naționale anticorupție și
prin consolidarea independenței sistemului judiciar (australia); 114.83 sprijinirea și
intensificarea eforturilor de combatere a corupției, prin implementarea strategiei
anticorupție și protejarea activității direcției naționale anticorupție și a înaltei curți de
casație și justiție (canada); 114.84 luarea de măsuri pentru combaterea corupției în
sectorul sănătății (republica coreea); 114.85 continuarea combaterii corupției în
sectorul sănătății, atât prin inițierea unor acțiuni penale, cât și prin adoptarea unor
măsuri de creștere a conștientizării efectelor negative ale plăților informale efectuate
în cadrul exercitării profesiei medicale (franța); 114.86 continuarea eforturilor de
creștere a eficienței, a responsabilității și a transparenței în cadrul serviciului public al
țării (azerbaidjan); 114.87 intensificarea supravegherii activităților desfășurate de
companiile românești care funcționează în străinătate, pentru a identifica orice efect
negativ al acestora asupra exercitării drepturilor omului, în special în zonele de
conflict, inclusiv în situațiile de ocupație străină, în care există un risc sporit de
încălcare a drepturilor omului (statul palestina); 114.88 continuarea consolidării
măsurilor de punere în aplicare a legislației împotriva violenței domestice (maldive);
114.89 conceperea și punerea în aplicare a unui plan național de combatere a violenței
bazate pe gen, precum și alocarea unor resurse sporite pentru sprijinirea victimelor
(spania); 114.90 crearea de servicii integrate de sprijin pentru supraviețuitorii violenței
sexuale, inclusiv în cazurile în care agresorul nu este membru al familiei, și
modificarea legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice,
în vederea extinderii domeniului său de aplicare la toate formele de violență bazată pe
gen (portugalia); 114.91 elaborarea și adoptarea unei strategii naționale de combatere
a violenței bazate pe gen, modificarea legii privind violența domestică, pentru a o
extinde la toate formele de violență bazată pe gen și pentru a se asigura deplina punere
în aplicare a legii revizuite (ciad); 114.92 continuarea eforturilor de a asigura un acces
mai extins la justiție al victimelor violenței bazate pe gen și ale violenței domestice și
de a reglementa în mod clar protecția acestora (croația); 114.93 monitorizarea punerii
în aplicare a legii modificate privind prevenirea și combaterea violenței domestice și
utilizarea rezultatelor obținute pentru a continua îmbunătățirea măsurilor de urmărire
penală a făptuitorilor actelor de violență domestică, precum și asigurarea pedepsirii
corespunzătoare a tuturor făptuitorilor (cehia); 114.94 consolidarea programelor de
combatere a violenței domestice (irak); 114.95 respingerea legislației care slăbește
statul de drept și periclitează lupta împotriva corupției (statele unite ale americii);
114.96 continuarea reformelor judiciare și combaterea corupției în conformitate cu
standardele internaționale (norvegia); 114.97 finalizarea reformei sistemului judiciar
(senegal); 114.98 păstrarea și consolidarea independenței sistemului judiciar, pentru a
asigura sustenabilitatea reformelor în materie de guvernanță, prin punerea în aplicare a
recomandărilor formulate de comisia europeană în cadrul mecanismului de cooperare
și verificare (canada); 114.99 luarea de măsuri pentru reformarea sectorului judiciar,
sporirea eficacității activității parchetului și îmbunătățirea capacităților profesionale
ale personalului acestuia (federația rusă); 114.100 elaborarea unei strategii naționale
de facilitare a accesului la justiție al grupurilor vulnerabile, inclusiv prin furnizarea de
cursuri de formare în domeniul drepturilor omului personalului din sistemul judiciar
(mexic); 114.101 adoptarea de măsuri legislative care să includă pedepse
proporționale pentru tratamentul ilegal și cu cruzime aplicat deținuților și persoanelor
private de libertate (federația rusă); 114.102 luarea de măsuri pentru a identifica și
preveni activitățile grupărilor infracționale care folosesc copii în activități ilegale,
inclusiv prostituția și pornografia (federația rusă); 114.103 eliminarea oricărei
restricții existente privind practicarea consultanței juridice pro bono, a consilierii sau a
serviciilor oferite de avocați persoanelor care au nevoie de asistență juridică și nu își
pot permite reprezentare juridică (portugalia); 114.104 asigurarea faptului că toate
persoanele private de libertate de către poliție au dreptul la apărare și de a discuta cu
un avocat, în conformitate cu legislația română (republica islamică iran); 114.105
asigurarea anchetării prompte și eficiente a tuturor acuzațiile de rele tratamente
săvârșite de organele responsabile cu aplicarea legii (austria); 114.106 acordarea unei
atenții sporite protejării libertății de exprimare și a libertății mass-media (estonia);
114.107 intensificarea eforturilor de combatere a sclaviei moderne, prin protejarea
drepturilor victimelor, inclusiv a dreptului acestora la anonimat, și furnizarea de
asistență victimelor, inclusiv, după caz, a unui adăpost, unor servicii de consiliere și
unei linii telefonice de urgență, disponibilă non-stop (regatul unit al marii britanii și
irlandei de nord); 114.108 luarea de măsuri suplimentare pentru combaterea traficului
de persoane și pentru a garanta că făptuitorii sunt aduși în fața justiției (armenia);
114.109 continuarea intensificării eforturilor de prevenire a traficului de persoane,
prin anchetarea proactivă a cazurilor, prin punerea sub acuzare a inculpaților, și prin
impunerea unor pedepse proporționale (irlanda); 114.110 continuarea eforturilor
naționale de combatere a traficului de persoane și a exploatării copiilor (egipt);
114.111 continuarea eforturilor de prevenire, eliminare și combatere a traficului de
persoane, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor strategiei naționale de combatere a
traficului de persoane (republica ghana); 114.112 continuarea luptei împotriva
traficului de persoane și implicarea în cooperarea regională și internațională în acest
sens (bulgaria); 114.113 continuarea combaterii eficiente a traficului de persoane, prin
adoptarea de măsuri legislative și administrative (china); 114.114 consolidarea
strategiei sale naționale de combatere a traficului de persoane și includerea de măsuri
preventive care să abordeze situația vulnerabilă a femeilor (honduras); 114.115
intensificarea eforturilor de prevenire a traficului de persoane în scopul exploatării
prin muncă și a traficului de copii (irak); 114.116 intensificarea eforturilor de
prevenire a traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă și a traficului de
copii, precum și de îmbunătățire a identificării în timp util a victimelor traficului de
persoane (republica islamică iran); 114.117 consolidarea eforturilor de combatere a
traficului de persoane și a exploatării economice și sociale, precum și consolidarea
asistenței acordate victimelor (italia); 114.118 punerea constantă în aplicare a
legislației naționale relevante și a strategiei sale naționale ce vizează eradicarea
traficului de persoane (japonia); 114.119 intensificarea eforturilor de prevenire și
combatere a traficului de persoane, în special în scopul exploatării sexuale și prin
muncă și al cerșitului forțat, prin identificarea și asistarea în timp util a victimelor
(panama); 114.120 continuarea eforturilor de combatere a traficului de persoane, în
special a traficului de copii, și de protejare a acestora împotriva exploatării sexuale
(tunisia); 114.121 continuarea eforturilor sale de prevenire, eliminare și combatere a
traficului de persoane (timorul de est); 114.122 continuarea eforturilor pentru a
permite realizarea de progrese tangibile în combaterea traficului de persoane
(turkmenistan); 114.123 luarea de măsuri consolidate pentru asigurarea unor servicii
eficiente de reabilitare a victimelor traficului, exploatării și violenței împotriva
femeilor (republica moldova); 114.124 continuarea consolidării măsurilor naționale
menite să asigure protecția familiei ca unitate naturală și de bază a societății (egipt);
114.125 instituirea unui cadru juridic specific sau modificarea legislației existente în
domeniul muncii, pentru a promova reglementarea stagiilor remunerate și de calitate
(portugalia); 114.126 promovarea în continuare a dezvoltării economice și sociale,
promovarea ocupării forței de muncă și continuarea creșterii nivelului de trai al
populației (china); 114.127 continuarea eforturilor în vederea exercitării depline de
către lucrătorii din sectorul agricol a drepturilor lor economice, sociale și culturale
(peru); 114.128 continuarea consolidării politicilor sale sociale și a drepturilor omului,
în special în domeniul drepturilor economice, sociale și culturale, pentru a crește
nivelul de trai al cetățenilor săi, în special al celor mai vulnerabile segmente ale
populației (republica bolivariană a venezuelei); 114.129 consolidarea politicilor de
garantare a dreptului omului la apă în zonele rurale (statul plurinațional al boliviei);
114.130 concentrarea sporită asupra îmbunătățirii calității serviciilor de sănătate,
acordând o atenție deosebită mortalității infantile și materne (mongolia); 114.131
instituirea unor măsuri suplimentare de susținere și consolidare a progreselor
înregistrate în ceea ce privește accesul la sistemul de sănătate, în special al persoanelor
defavorizate (vietnam); 114.132 consolidarea serviciilor medicale în vederea
îmbunătățirii speranței de viață a nou-născuților și reducerii ratei mortalității infantile
și materne (peru); 114.133 adoptarea unei strategii naționale de prevenire a hiv și
colaborarea cu societatea civilă pentru punerea în aplicare a acesteia (australia);
114.134 luarea în considerare a adoptării unei strategii naționale privind hiv/sida
(israel); 114.135 accelerarea adoptării și finanțării strategiei naționale hiv/sida pentru
perioada 2018-2020 și a strategiei naționale privind sănătatea sexuală și reproductivă
și drepturile aferente (germania); 114.136 creșterea bugetului pentru programul
național de prevenire, supraveghere și control al tuberculozei și modificarea
legislației, așa cum este necesar, pentru tratarea tuturor pacienților cu tuberculoză
(estonia); 114.137 alocarea mai multor resurse sistemului de învățământ pentru a
asigura accesul deplin și egal la o educație de calitate pentru toți (vietnam); 114.138
adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura o educație accesibilă, favorabilă
incluziunii și de înaltă calitate pentru toți copiii, fără niciun fel de discriminare,
inclusiv pentru minoritățile, precum cea romă, și pentru persoanele aflate într-o poziție
vulnerabilă (finlanda); 114.139 luarea de măsuri suplimentare pentru a asigura accesul
tuturor copiilor la educație (irak); 114.140 creșterea bugetului alocat pentru
îmbunătățirea sistemului de învățământ și abordarea fenomenului de abandon timpuriu
școlar (indonezia); 114.141 sprijinirea în continuare a formării profesorilor în
domeniul educației referitoare la drepturile omului, în special la drepturile copilului
(qatar); 114.142 continuarea elaborării unor măsuri eficiente de promovare a educației
și de creștere a conștientizării în domeniul drepturilor omului (armenia); 114.143
introducerea și asigurarea, în cadrul sistemului formal de învățământ, de cursuri
privind egalitatea de gen și de educație sexuală obligatorii, cuprinzătoare, adaptate
vârstei elevilor și accesibile tuturor (australia); 114.144 includerea unui curs privind
sănătatea sexuală și reproductivă în trunchiul comun (de discipline școlare obligatorii)
pentru învățământul secundar, inclusiv prin stabilirea unui calendar concret pentru
punerea în aplicare a unei astfel de măsuri (slovenia); 114.145 adoptarea de măsuri
pentru a introduce un curs de educație sexuală, cuprinzător și bazat pe date factuale, în
trunchiul comun (de discipline obligatorii) pentru învățământul secundar, precum și
pentru a asigura o formare adecvată a profesorilor în materie de educație sexuală
(finlanda); 114.146 continuarea intensificării eforturilor de promovare și protejare a
drepturilor femeilor (mongolia); 114.147 instituirea unor măsuri legislative adecvate,
care să garanteze dreptul de proprietate al femeilor după divorț, în special în cazul
căsătoriilor neînregistrate (sierra leone); 114.148 luarea de măsuri de promovare a
drepturilor femeilor, în special prin abordarea recentei reapariții a discursurilor care
conțin stereotipuri privind drepturile femeilor la sănătatea reproductivă și sexuală
(belgia); 114.149 asigurarea înregistrării de progrese în aplicarea de măsuri specifice
și monitorizarea executării acestora, pentru a garanta punerea în aplicare a agendei
privind femeile, pacea și securitatea (spania); 114.150 adoptarea de legi care să
reflecte dispozițiile convenției consiliului europei privind prevenirea și combaterea
violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și care să protejeze și să asiste
victimele în mod adecvat, prin furnizarea de servicii specializate (regatul unit al marii
britanii și irlandei de nord); 114.151 armonizarea deplină a legislației sale naționale cu
dispozițiile convenției consiliului europei privind prevenirea și combaterea violenței
împotriva femeilor și a violenței domestice (convenția de la istanbul) (estonia);
114.152 continuarea asigurării intrării în vigoare a pachetului legislativ elaborat de
agenția națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, pentru a pune în
aplicare convenția consiliului europei privind prevenirea și combaterea violenței
împotriva femeilor și a violenței domestice (convenția de la istanbul) (georgia);
114.153 consolidarea eforturilor de combatere a violenței împotriva femeilor, prin
informare și prevenție, protejarea victimelor și pedepsirea făptuitorilor (islanda);
114.154 intensificarea eforturilor de protejare a femeilor împotriva violenței, atât în
drept, cât și în practică, inclusiv prin instituirea de mecanisme de prevenire și
responsabilizare, în special prin adoptarea unor măsuri de urgență eficiente în favoarea
victimelor și a familiilor acestora (brazilia); 114.155 asigurarea promovării și
protejării drepturilor copiilor și tinerilor (republica islamică iran); 114.156 adoptarea
unor politici eficiente pentru a aborda problema numărului mare de copii abandonați,
lăsați în urmă de părinții care lucrează în străinătate (japonia); 114.157 asigurarea unui
învățământ gratuit și de calitate pentru toți copiii, inclusiv pentru copiii romi,
intensificarea eforturilor de protejare a drepturilor tuturor copiilor și adoptarea
măsurilor necesare pentru a pune capăt violenței și discriminării (mongolia); 114.158
îmbunătățirea punerii în aplicare eficiente a planului de dezinstituționalizare a copiilor
aflați în servicii de tip rezidențial și asigurarea transferării acestora în centre de
îngrijire comunitare, cu accent deosebit pe prevenirea instituționalizării copiilor cu
vârsta sub 3 ani (muntenegru); 114.159 punerea în aplicare a planului de
dezinstituționalizare a copiilor aflați în servicii de tip rezidențial și asigurarea
transferării acestora în centre de îngrijire comunitare și instituirea unui sistem eficient
de monitorizare (albania); 114.160 adoptarea de măsuri suplimentare pentru punerea
în aplicare a planului din 2016 de dezinstituționalizare a copiilor aflați în servicii de
tip rezidențial și asigurarea transferării acestora în centre de îngrijire comunitare și
accelerarea măsurilor de extindere a educației favorabile incluziunii pentru copiii cu
dizabilități (bulgaria); 114.161 intensificarea eforturilor de prevenire a traficului de
copii, în special prin formarea profesorilor și sensibilizarea copiilor prin educație și
acordarea unei atenții speciale comunităților sărace și copiilor migranți (norvegia);
114.162 intensificarea activității la nivel legislativ privind protecția copiilor împotriva
violenței și asigurarea identificării și prevenirii în timp util a tratamentelor cu cruzime
aplicate copiilor (federația rusă); 114.163 alocarea resurselor umane, tehnice și
financiare necesare pentru punerea în aplicare a strategiei naționale pentru protecția și
promovarea drepturilor copilului 2014-2020 și a planului operațional aferent, în
vederea reducerii sărăciei, a excluziunii sociale și a violenței împotriva copiilor
(elveția); 114.164 elaborarea de măsuri speciale și furnizarea resurselor financiare
necesare pentru a asigura o protecție completă a copiilor străzii și punerea la dispoziția
acestor copii a unor posibilități reale de a primi educație, asistență medicală, locuințe
și alimente (belarus); 114.165 intensificarea eforturilor legislative de a pune capăt
căsătoriei timpurii și forțate a copiilor, precum și exploatării sexuale a copiilor (sierra
leone); 114.166 garantarea unor servicii specializate de sprijin pentru copiii care au
fost victime ale abuzurilor și exploatării sexuale (chile); 114.167 continuarea adoptării
de măsuri pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor și pentru asigurarea bunăstării
copiilor (india); 114.168 adoptarea de măsuri specifice de reducere a expunerii
copiilor la riscul de sărăcie (portugalia); 114.169 luarea măsurilor necesare pentru
combaterea sărăciei și excluziunii sociale a copiilor (algeria); 114.170 alocarea de
resurse adecvate pentru a asigura funcționarea eficientă a autorității naționale pentru
protecția drepturilor copilului și adopție (slovacia); 114.171 intensificarea eforturilor
de protejare a persoanelor cu dizabilități, prin reînnoirea cooperării cu ong-urile
specializate și desfășurarea de anchete aprofundate privind acuzațiile de abuz
(norvegia); 114.172 îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor cu dizabilități,
în special prin facilitarea accesului acestora la piața forței de muncă și adaptarea
centrelor și a altor mecanisme de găzduire la nevoile acestora (algeria); 114.173 luarea
măsurilor corespunzătoare pentru a asigura accesul neîngrădit al persoanelor cu
dizabilități la sistemul de învățământ și la piața forței de muncă (austria); 114.174
crearea unor condiții favorabile pentru a permite minorităților naționale să-și exprime
și să-și dezvolte cultura și tradiția în propria lor limbă și adoptarea de măsuri
suplimentare în domeniul educației pentru diferite grupuri minoritare, inclusiv pentru
romi (afganistan); 114.175 modificarea legislației naționale pentru a asigura
respectarea deplină a tuturor obligațiilor și angajamentelor legate de protejarea și
promovarea drepturilor omului, inclusiv a celor ale minorităților naționale care decurg
din ratificarea tratatelor privind drepturile minorităților, inclusiv a convenției-cadru
pentru protecția minorităților naționale și a cartei europene a limbilor regionale sau
minoritare (ungaria); 114.176 consolidarea politicilor de garantare a drepturilor
omului în domeniul educației și sănătății pentru copiii care aparțin minorităților (statul
plurinațional al boliviei); 114.177 protejarea și respectarea drepturilor minorităților
naționale și religioase, prin restituirea proprietăților acestora și asigurarea securității
juridice în acest context (ungaria); 114.178 asigurarea punerii depline în aplicare a
legii privind administrația publică, prin clarificarea incertitudinii juridice legate de
cerința privind pragul care trebuie atins pentru afișarea denumirilor străzilor și a
indicațiilor topografice în limbile minoritare (ungaria); 114.179 garantarea dreptului
minorităților la libertatea de întrunire pașnică, fără discriminare (ungaria); 114.180
revizuirea programelor școlare și a manualelor de istorie pentru a se asigura
reflectarea diversității culturilor și a perspectivelor minorităților, precum și eliminarea
stereotipurilor și prejudecăților (ungaria); 114.181 asigurarea faptului că planurile de
școlarizare și numărul minim de elevi necesar pentru înființarea claselor nu sunt
utilizate în mod discriminatoriu, asigurând totodată accesul la învățământul
profesional și tehnic în limba minoritară (ungaria); 114.182 promovarea în continuare
a integrării comunității rome, inclusiv prin punerea în aplicare a strategiei naționale
adoptate pentru perioada 2015- 2020 (italia); 114.183 punerea constantă în aplicare a
strategiei de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru
perioada 2015-2020 și consolidarea inițiativelor legate de educație, cum ar fi
promovarea educației pentru copiii romi (japonia); 114.184 continuarea punerii în
aplicare eficiente a strategiei guvernamentale de incluziune a cetățenilor români
aparținând minorității rome pentru perioada 2015–2020 (maldive); 114.185 creșterea
resurselor alocate pentru punerea în aplicare a strategiei naționale de incluziune a
minorității rome (spania); 114.186 depunerea de eforturi pentru a îmbunătăți accesul
romilor la educație, la piața forței de muncă și la servicii medicale (federația rusă);
114.187 adoptarea de măsuri adecvate pentru a le oferi copiilor romi acces deplin la
educație, asistență medicală, ocuparea forței de muncă și incluziune socială (albania);
114.188 adoptarea de măsuri suplimentare pentru a le garanta copiilor romi accesul
egal la o educație de calitate, favorabilă incluziunii și cu participarea deplină a
populației rome (islanda); 114.189 punerea în aplicare de măsuri menite să
consolideze incluziunea socială a populației rome, inclusiv participarea copiilor romi
la sistemul de învățământ (sierra leone); 114.190 furnizarea de resurse suficiente
pentru punerea în aplicare a strategiei de incluziune a cetățenilor români aparținând
minorității rome (belarus); 114.191 intensificarea eforturilor de școlarizare a copiilor
din comunitatea romă (belarus); 114.192 continuarea aplicării politicilor care vizează
incluziunea copiilor romi în sistemele de învățământ și de sănătate (georgia); 114.193
adoptarea de măsuri specifice pentru a sprijini integrarea populației rome în societate,
în special în domeniile educației, sănătății, ocupării forței de muncă și locuințelor
(mexic); 114.194 consolidarea legislației pentru a garanta acordarea unei atenții
sporite nevoilor romilor în domeniul dreptului la locuință și al dreptului la instruire
(republica côte d’ivoire); 114.195 intensificarea eforturilor de îmbunătățire a situației
romilor în conformitate cu cadrul uniunii europene pentru strategiile naționale de
integrare a romilor până în 2020, de exemplu în ceea ce privește asigurarea accesului
la educație, locuințe adecvate și incluziune economică (țările de jos); 114.196
dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare a punerii în aplicare a strategiei
naționale, cu stabilirea unor obiective măsurabile clare și cu atribuirea responsabilității
de monitorizare a progreselor înregistrate; luarea în considerare a includerii în
programele școlare a unor materiale obligatorii cu privire la tratamentul aplicat
romilor de-a lungul timpului; elaborarea unor programe de combatere a stigmatizării
în școli, precum și în diferite instituții publice (suedia); 114.197 punerea în aplicare a
cadrului juridic existent privind segregarea și, în special, accelerarea punerii concrete
în aplicare a strategiei naționale de incluziune a cetățenilor români aparținând
minorității rome pentru perioada 2015-2020 (elveția); 114.198 colectarea de date
defalcate în funcție de etnie, cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a strategiei de
incluziune a romilor pentru perioada 2015-2020 (brazilia); 114.199 continuarea
punerii în aplicare a recomandărilor formulate de organele înființate în temeiul
instrumentelor internaționale și regionale referitoare la drepturile omului, în special în
ceea ce privește crearea unor condiții favorabile, care să permită minorităților
naționale să își exprime și să își dezvolte cultura, tradițiile și obiceiurile în propria lor
limbă și să încurajeze în continuare cunoașterea istoriei, tradițiilor și culturii diferitelor
grupuri minoritare (ucraina); 114.200 adoptarea unei strategii naționale de creștere a
gradului de conștientizare a populației privind practicile tradiționale dăunătoare
împotriva femeilor și stereotipurile discriminatorii legate de gen (uruguay); 114.201
promovarea drepturilor lucrătorilor migranți și ale familiilor acestora în rândul părților
interesate de la nivel național și mondial, în vederea luării în considerare a ratificării
convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și
ale membrilor familiilor acestora (indonezia); 114.202 consolidarea protecției
drepturilor migranților și refugiaților, în special a celor referitoare la accesul la
locuințe prin măsuri specifice (senegal); 114.203 adoptarea de noi legi pentru a
elimina barierele practice care împiedică accesul la educație al solicitanților de azil și
refugiaților minori (afganistan). 115. Toate concluziile și/sau recomandările cuprinse
în prezentul raport reflectă poziția statului/statelor care le-a/le-au formulat și/sau a
statului care face obiectul reexaminării. Acestea nu ar trebui interpretate ca fiind
aprobate de grupul de lucru în ansamblul său. […]