UNIVERSITATEA „SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

MASTER : ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT ÎN CONTEXT EUROPEAN

REFERAT LA ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

TEMA CERCETARE „PREVEDERI ALE CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI PENTRU

RESPECTAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR OMULUI”

PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN IORDACHE

MASTERAND : TUINEA ELENA DIANA

BUCUREȘTI
2020
 CUPRINS :

1. SCURT ISTORIC AL DREPTURILOR OMULUI

2. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE OMULUI IN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

3. NECESITATEA RESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI

1
 1. SCURT ISTORIC AL DREPTURILOR OMULUI

În zilele noastre suntem obișnuiți că avem anumite drepturi încât nu ne dăm seama că, în urmă
cu 30 de ani în România de exemplu nu se putea vorbi de drepturile omului.

Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 16 decembrie 1948, prin

Rezoluția 217 A în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației
Națiunilor Unite. Printr-un act istoric, Adunarea le-a cerut tuturor țărilor membre să publice
textul Declarației, care, ulterior, să fie "distribuit, expus, citit și comentat în școli și alte
instituții de învățământ, fără deosebiri ținând de condiția politică a țărilor sau teritoriilor".
Documentul are un preambul și 30 de articole care definesc principalele drepturi ale ființei
umane.

Declarația nu este un tratat internațional ce ar implica unele consecințe juridice în cazul

încălcării acesteia, fiind concepută ca un "ideal comun atins pentru toate popoarele și
națiunile". Aceasta a devenit cu timpul un document de referință spre care tind statele și
conform căruia se verifică modul în care se respectă drepturile omului în diferite state ale
lumii, prevederile acesteia fiind ulterior preluate și extinse în diferite tratate internaționale.
Printre drepturile garantate de declarație sunt:

 drepturi civile – dreptul la viață, libertatea și securitatea persoanei, viață privată și de

familie, inviolabilitatea locuinței, secretul corespondenței, onoare și demnitate, libera
circulație, căsătorie și întemeierea familiei, întrunire pașnică;
 drepturi politice – dreptul la azil, cetățenie, alegeri;
 drepturi economice – dreptul la proprietate, retribuție egală pentru munca egală;
 drepturi procedurale – dreptul de a fi un subiect de drept, dreptul la recurs efectiv, la
un proces echitabil;
 drepturi sociale – asigurări sociale, muncă, dreptul de a înființa sindicate, dreptul la
odihnă și timp liber, la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, șomaj,
văduvie, bătrânețe, dreptul la educație.

Declarația a fost redactată, într-o oarecare măsură, după modelul Declarației franceze a
drepturilor omului și cetățeanului din 1789 și a Declarației de independență a Statelor Unite
din 1776.

2
Mai ales Declarația de independență cu faimosul preambul, care include ideile și idealurile
care au stat la baza Declarației. Este de asemenea o afirmație a ceea ce este cunoscut ca
„dreptul la revoluție” : « Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt
egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea
sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne
sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați,
Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul
poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația
pe astfel de principii și organizându-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai
probabil să producă Siguranță și Fericire. »

2. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE OMULUI IN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

Conform Constituției României, România este stat de drept, democratic și social, în care
demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității
umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor
democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt
garantate.[8] Constituția României consacră capitolul II al „Titlului II. Drepturile, libertățile și
îndatoririle fundamentale”. România, în calitatea sa de membră a Organizației Națiunilor
Unite, a semnat „Declarația universală a drepturilor omului” și este parte la cele două pacte
adoptate în cadrul ONU: „Pactul internațional privind drepturile civile și politice” și „Pactul
internațional privind drepturile economice, sociale și culturale”.România este din 1994 stat
parte la „Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale” și se supune jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului de la
Strasbourg. De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007
Tratatul de la Lisabona care conține „Carta Drepturilor Fundamentale”.

Titlul II al Constituției este intitulat „Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale”. Acest

titlu cuprinde atât drepturi absolute, cât și drepturi relative.Alături de Constituție, există o
serie de alte legi care întregesc sistemul drepturilor și libertăților fundamentale (precum Codul
Civil, Codul Penal) și care reglementează relația dintre stat și cetățenii săi.Toate legile,
hotărârile și deciziile trebuie să fie în conformitate cu Constituția.

3
În circumstanțe speciale, drepturile unei persoane pot fi restrânse. Exercițiul unor drepturi sau
al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:
apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a
libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei
calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.Măsura trebuie să
fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și
fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Drepturile omului reprezintă drepturile ființei umane înzestrată cu rațiune și conștiință și

căreia îi sunt recunoscute drepturile sale naturale ca drepturi inalienabile și imprecriptibile.
Din Constituția României, titlul II, cităm următoarele articole:

ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei

(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi
ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o
credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de
respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.

(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire
religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv
prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in
orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor
minori a caror raspundere le revine.

4
ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa
finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a
persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura
nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau
la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele
de presa se stabilesc prin lege.

3. NECESITATEA RESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI

Europa a trecut prin experienţe dramatice în trecut în privinţa declinului economic şi în ce fel
acesta poate determina creşterea nivelului de excluziune, discriminare şi persecuţie a
grupurilor vulnerabile. Declaraţia Drepturilor Omului a luat naştere în 1948, după Vinerea
Neagră, după Marea Depresie, al Doilea Război Mondial şi Holocaust tocmai în spiritul
expresiei nu se va mai repeta niciodată. Prin aceste tragedii economice şi umanitare întreaga
lume s-a pregătit de un mare salt în direcţia protecţiei şi promovării drepturilor politice,
economice şi sociale.

5
În minunatul său discurs Patru Libertăţi Franklin D. Roosevelt exprima viziunea sa asupra
libertăţilor intrinseci de care ar trebui să se bucure fiecare fiinţă umană: libertatea de
exprimare şi expresie, libertatea de alegere a religiei, liberarea de dorinţe materiale
(înţelegerea conceptului de economie care fiind modalitatea prin care orice naţiune asigură o
viaţă sănătoasă locuitorilor săi) şi eliberarea de teamă (reducerea înarmării la nivel mondial,
astfel încât nicio naţiune să nu fie în poziţia de a comite un act de agresiune fizică asupra
vecinului său). Aceste patru libertăţi şi-au găsit locul în Declaraţia Universală .
Este în sarcina guvernelor să asigure bunăstarea populaţiei, inclusiv garantarea drepturilor
omului. Astfel, politicile guvernamentale trebuie să se aplice în cadrul drepturilor omului
pentru a asigura funcţionalitatea economiei. Mai mult decât atât, într-o lume interdependentă
şi globalizată, guvernele pot să atingă acest deziderat doar prin cultivarea cooperării multi-
laterale, solidarităţii şi conştientiarea companiilor cu privire la responsabilitatea socială. Chiar
companiile realizează din ce în ce mai mult faptul că pe termen lung au de câştigat din
stabilirea de standarde înalte privind drepturile omului, şansele egale şi justiţia socială.
Se spune că tăcerea naşte opresiune. Astăzi sunt destui care pot vorbi în favoarea drepturilor
omului la nevoie: astăzi avem societăţii civile puternice şi instituţii naţionale şi internaţionale
cu autoritate, precum Consiliul Europei şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii
Europene.
Vremurile de criză au fost nu de puţine ori motorul schimbării către un nivel crescut al
respectării drepturilor omului. În acest sens, criza financiară actuală ar putea să ne ajute să
mai facem un pas înainte prin distrugerea barierelor artificiale dintre, pe de o parte, drepturile
politice şi cele civile şi cele economice şi sociale, pe de altă parte.
În concluzie, drepturile omului se referă la demnitatea fiecărui individ. Această
demnitate trebuie să o păstrăm nealterată – în special în momente de criză. Este o
obligaţie, nu o alegere.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României