1

PROTECŢIA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI

Titlul referatului:
Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
 2

DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI1

Într-o primă etapă drepturile omului erau denumite „drepturi
naturale”, formularea de „drepturi ale omului„ fiind mai recenta. S-a apreciat
ca expresia „rights of man” utilizata în limba engleză, avea o nuanță
discriminatorie, implicând prin interpretarea insuficienta doar drepturile
bărbatului. Încă din perioada celui de-al doilea război mondial a început să
fie folosită formula „human rights” care presupune un sens mai larg de
drepturi ale persoanei umane.2
Principalele noțiuni ce pot fi întâlnite în domeniul aspectului juridico-
filosofic al drepturilor și libertăților omului, ce se dezbat la nivel național și
internațional sunt: drepturi ale omului, libertăți fundamentale, drepturi
naturale, drepturi fundamentale, drepturi comune, drepturi ale cetățeanului,
îndatoriri ale omului, drepturi ale popoarelor, drepturi individuale, drepturi
universale.3
Prin drepturi ale omului înțelegem în general drepturile inerente
naturii noastre, fără de care nu am putea trăi ca ființe umane.
Drepturile și libertățile fundamentale ale omului ne îngăduie sa
dezvoltam și să folosim din plin calitățile noastre umane, inteligența,
darurile și conștiința noastră, să răspundem nevoile noastre spirituale sau de
alta natura. În Declarația Universale a Drepturilor Omului articolul 2
afirmă4: Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile
proclamate în prezenta declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pildă,
deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice
altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte
împrejurări. În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul
politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care ține o
persoană, fie ca această țară sau teritoriu sunt independente, sub tutela,
neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.
După cum se afirmă în fraza din Declarației Universale a Drepturilor
Omului respectarea drepturilor omului și a demnității umane „constituie
fundamentul libertății, dreptății și păcii in lume.”5
Documentele internaționale de o importanță fundamentală - Declarația
Universala a Drepturilor Omului, cele două Pacte privind drepturile civile și
politice și, respectiv, economice, sociale și culturale din 1966, reflectă
1
http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/berghean_ro.pdf: Expert Berghian
Ana-Maria Biroul Teritorial Târgu-Mureș al Institutiei Avocatul Poporului.
2
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, Institutul Roman pentru
Drepturile Omului, București, 1992, p.32.
3
http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/berghean_ro.pdf: Expert Berghian
Ana-Maria Biroul Teritorial Târgu-Mureș al Institutiei Avocatul Poporului.
4
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf
5
. I.Diaconu – Drepturile Omului- Institutul Roman pentru Drepturile Omului, București, 1993,p.55-65.
 3

clasificarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cuprind

două mari categorii principale:
a). drepturi și libertăți civile și politice
b). drepturi social-politice și culturale
Drepturile civile reprezintă totalitatea de împuterniciri ale individului
ce-i asigură individualitatea și originalitatea în relațiile cu societatea. Din
acest grup fac parte: dreptul la egalitate în drepturi, dreptul la viată, libertate
și securitate personală, dreptul la inviolabilitatea vieții private, dreptul la
apărarea onoarei și a bunului nume etc.
Drepturile politice determină posibilitatea participării oamenilor la
administrarea statului și societății, la cetățenie, dreptul la uniune, dreptul de
a organiza mitinguri, de a crea sindicate, dreptul de a participa la
demonstrații, manifestații, dreptul de a alege și de a fi ales etc.
Drepturile economice reflecta aspectele economice ale drepturilor
naturale ale omului. Printre drepturile economice ale omului se enumera
dreptul la proprietate privat, dreptul de a poseda, folosi și dispune de propria
avere etc.
Drepturile sociale reflectă nivelul dezvoltării materiale într-un stat
concret, într-o societate data si capacitatea acestora de a asigura omului un
nivel decent de viată și protecție socială, cum ar fi: dreptul la muncă,
asigurarea socială, dreptul la locuința, dreptul la odihnă, ocrotire a sănătății.
Drepturile culturale au o importanță deosebită pentru dezvoltarea
multilaterală a omului și influențează nemijlocit relațiile spirituale care
condiționează independența și originalitatea în formarea concepției spirituale
a personalității. Aici se includ: dreptul la studii, libertatea creației literare,
artistice, științifice, dreptul de a utiliza limba maternă, etc.
Este necesar de menționat faptul că referitor la clasificarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului în practica internațională a căpătat
răspândire concepția a „trei generații” ale drepturilor omului, adică o altă
variantă de clasificare a drepturilor omului.
Prima generație ține de clasificarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului ca fiind drepturi civile și politice, așa cum se
susține în Magna Carta Libertatum și Declarația franceză a drepturilor
omului și cetățeanului din 1789, care a fost apoi concretizată în Declarația
Universală a Drepturilor Omului din 1948, care includ drepturi și libertăți
precum: dreptul la viată, la libertate, la demnitate, la azil, la recunoașterea
personalității juridice, siguranța personală, dreptul de a nu fi reținut, sau
arestat, dreptul de a se bucura de prezumția de nevinovăție, interzicerea
torturii, cruzimilor etc.
 4

A doua generație – pe lângă principalele drepturi civile și politice ale

omului si drepturi de ordin social, economic și cultural, care au format
categoria de drepturi din a doua generație, cele mai de seama fiind dreptul la
muncă, remunerare echitabilă, la protecție social, dreptul la un nivel de trai
decent, dreptul la odihnă.
A treia generație cuprinde drepturile colective. După adoptarea Cartei
ONU în spiritul solidarității internaționale și pentru construirea unui viitor
mai bun pentru toți, dreptul internațional, dreptul la pace, dreptul la
dezarmare , dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu ambiant sănătos și
dreptul popoarelor de a dispune de ele înșele, recunoscându-le ca drept
colectiv, subiect al acestuia poate fi numai poporul sau națiunea și nu alte
entități precum minoritățile naționale.6
Drepturile omului reprezintă drepturile ființei umane înzestrată cu
rațiune și conștiința și căreia ii sunt recunoscute drepturile sale naturale ca
drepturi inalienabile și imprescriptibile.
În România drepturile și libertățile fundamentale sunt implementate în
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI7 la TITLUL II Drepturile, libertățile şi
îndatoririle fundamentale.
PROTECȚIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ÎN UNIUNE8
Uniunea Europeană este atât o asociație de țări care cooperează în
domenii de interes reciproc, cât și o comunitate de valori. Valorile esențiale
pe care se întemeiază Uniunea sunt consacrate la articolul 2 din Tratatul
privind Uniunea Europeană9: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării
demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept,
precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor
membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare,
toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”
Respectarea drepturilor persoanelor este una dintre obligațiile
fundamentale ale UE. Uniunea trebuie să respecte aceste drepturi în
realizarea politicilor și programelor sale, la fel și instituțiile UE și fiecare
dintre statele membre.

6
I.Muraru, Gh.Iancu, Drepturile, libertățile și îndatoririle constituționale, Institutul Roman pentru
Drepturile Omului,p.7.
7
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2
8
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/democracy-and-human-rights/fundamental-rights-in-
the-eu
9
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd7182
 5

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene10 stabilește toate

drepturile personale, civice, politice, economice și sociale de care
beneficiază cetățenii Uniunii.
Carta completează sistemele naționale, fără însă a le înlocui. În cazul
în care drepturile fundamentale ale persoanelor nu sunt respectate, instanțele
naționale trebuie să se pronunțe cu privire la această chestiune. Cetățenii se
pot, de asemenea, adresa Curții Europene a Drepturilor Omului, care are
jurisdicție asupra încălcărilor drepturilor civile și politice prevăzute în
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. În anumite cazuri, atunci când un stat membru nu respectă
dreptul UE și încalcă drepturile unei persoane, Comisia Europeană poate
aduce un stat membru în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Principalele drepturi ale persoanelor cu dizabilități.
Articolul 2111 şi, respectiv, articolul 2612, incluse în capitolul referitor
la egalitate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 13, interzic
discriminarea bazată pe motivul existenței unei dizabilități şi recunosc şi
respectă dreptul la integrare al persoanelor cu dizabilități.
Aproximativ 80 de milioane de persoane care trăiesc în Uniunea
Europeană (UE) au o dizabilitate. Multe dintre acestea se confruntă cu
obstacole în viața de zi cu zi. Totodată, pentru prima dată în istoria sa, UE a
ratificat o convenție privind drepturile omului a Organizației Națiunilor
Unite (ONU), şi anume Convenția privind drepturile persoanelor cu
dizabilități (CDPD)14.
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu
dizabilități a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I, nr.
792 din 26 noiembrie 2010) și a intrat în vigoare.15
Scopul convenției este de a promova, proteja şi asigura exercitarea
deplină şi în condiții de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăților
fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilități şi de a
promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă. Persoanele cu
dizabilități includ acele persoane care au deficiențe fizice, mentale,
intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu

10
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=RO
11
Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau
socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură,
apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
12
Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le
asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității.
13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=EN
14
http://anpd.gov.ro/web/conventia/
15
http://www.monitoruljuridic.ro/monitorul-oficial/792/2010-11-26/
 6

diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în

societate, în condiții de egalitate cu ceilalți.
Convenția obligă părțile să se asigure că persoanele cu handicap își
pot exercita drepturile pe deplin, în condiții de egalitate cu toți ceilalți
cetățeni.16
De asemenea, toate statele membre ale UE au semnat, iar până în luna
iulie 2011, două treimi au și ratificat această convenție. Agenția pentru
Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)17 sprijină eforturile UE de
a promova egalitatea şi de a proteja drepturile persoanelor cu dizabilități.
Aceasta analizează legile şi politicile, precum şi modul în care persoanele cu
dizabilități percep viața de zi cu zi. Rezultatele acestei cercetări sunt
publicate în rapoarte care analizează modul în care statele membre ale UE
respectă Convenția ONU şi legislația UE.
Persoanele cu dizabilități18
CDPD subliniază importanța includerii: aceasta înseamnă că
guvernele trebuie să aibă în vedere nevoile persoanelor cu dizabilități în
toate politicile, programele şi acțiunile lor. Conform convenției, atunci când
responsabilii politici elaborează o nouă politică, de exemplu, în domeniul
educației, ei trebuie să analizeze modul în care aceasta ar putea afecta
persoanele tinere cu dizabilități şi să asigure că nevoile acestora sunt luate în
considerare. În mod evident, responsabilii politici trebuie să aplice aceste
principii nu doar în legile noi, ci şi să asigure că legile existente devin
incluzive şi garantează satisfacerea nevoilor persoanelor cu dizabilități.
Principiile convenției19 sunt:
a) respectarea demnității inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a
libertății de a face propriile alegeri şi a independenței persoanelor;
b) nediscriminarea;
c) participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate;
d) respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilități ca
parte a diversității umane şi a umanității;
e) egalitatea de șanse;
f) accesibilitatea;
g) egalitatea între bărbați şi femei;

16
http://ec.europa.eu/romania/news/070111_conventie_handicap_ro.htm
17
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/1741-disability_key%20rights_factsheet_RO.pdf
18
Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau
senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi
efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți.
19
Articolul 3 Principii generale in: Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
 7

h) respectul pentru capacitățile de evoluție ale copiilor cu dizabilități şi

respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilități de a-şi păstra propria
identitate.
CDPD stipulează ce măsuri trebuie să ia guvernele pentru protejarea şi
promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Aceasta nu creează niciun
drept special, însă încearcă să asigure faptul că persoanele cu dizabilități pot
beneficia, la fel ca toate celelalte persoane, de toate drepturile omului. Unele
dintre drepturile garantate de convenție sunt descrise mai jos.
Încetarea discriminării
În conformitate cu CDPD, guvernele trebuie să adopte legi care
promovează egalitatea şi pun capăt tuturor formelor, directe şi indirecte, de
discriminare împotriva persoanelor cu dizabilități. Nicio persoană nu poate
acționa în mod discriminatoriu; nici statul, nici întreprinderile, nici
persoanele fi zice.
Discriminarea nu este întotdeauna directă, precum refuzul direct de a
angaja pe cineva din cauza unei dizabilități a persoanei respective.
Discriminarea poate fi şi indirectă, precum lipsa unei căi de acces în clădiri
pentru scaunele cu rotile sau luarea de decizii în numele unei persoane cu
dizabilități fără ca persoana respectivă să fi e consultată.
Pentru a evita discriminarea indirectă, legile trebuie să asigure
existența „adaptărilor rezonabile” pentru nevoile persoanelor cu dizabilități.
De exemplu, un angajator trebuie să aibă în vedere nevoile angajaților cu
probleme de vedere şi să le ofere o tastatură Braille sau un ecran de
computer adaptat pentru a le permite să lucreze.
Este important ca legile privind nediscriminarea să fi e aplicate în
mod adecvat şi ca persoanele cu dizabilități şi organizațiile care le reprezintă
interesele să poată avea cu ușurință acces la mecanisme care le permit să
apeleze la căi de atac.
Asigurarea de drepturi egale prin lege20
CDPD subliniază, de asemenea, necesitatea de a recunoaște că
persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca orice
altă persoană. În trecut, tutorii erau de multe ori cei care luau decizii pentru
persoanele cu dizabilități. Convenția modifică această situație, dând
posibilitatea persoanelor cu dizabilități să ia ele însele decizii şi să își asume
responsabilitatea pentru propria viață. De exemplu, în cazul persoanelor cu
probleme de sănătate mintală, mai degrabă acestea, și nu reprezentanții lor
legali, ar trebui să aibă dreptul de a-şi gestiona propriile situații financiare
sau de a încheia contracte legale, așa cum ele trebuie să aibă dreptul de a fi
sprijinite în luarea deciziilor, dacă doresc acest lucru.
20
Articolul 12 Recunoaștere egală în fața legii in: Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități
 8

În multe tari, aceasta va determina modificări ale legilor existente.

Accesul la justiție21
Accesul efectiv la justiție poate reprezenta o dificultate pentru multe
persoane, însă în special pentru persoanele cu dizabilități. Acestea s-ar putea
confrunta cu probleme în accesul fi zic la anumite locuri, probleme de
comunicare sau probleme referitoare la atitudinile celor din jur – deoarece
uneori nu se consideră că persoanele cu dizabilități ar putea fi martori
credibili sau că opiniile acestora ar trebui luate în considerare.
CDPD solicită guvernelor să se asigure că persoanele cu dizabilități au
acces efectiv la sistemul de justiție prin eliminarea oricăror bariere care le-ar
putea împiedica să ia parte la procedurile judiciare în calitate de reclamanți,
pârâți, martori sau membri ai juriului.
Asigurarea de condiții umane în instituţii
Atunci când trăiesc în instituţii rezidențiale pe termen lung, persoanele
cu dizabilități sunt în mod deosebit vulnerabile la încălcări ale drepturilor
fundamentale ale omului.
CDPD obligă guvernele să găsească modalități de a proteja în mod
efectiv persoanele cu dizabilități de acte de exploatare, abuz, tratament
degradant, violenta sau tortură, de exemplu prin interzicerea oricărui
experiment medical sau științific care nu are consimțământul liber şi
informat al acestora, în special atunci când este vorba de intervenții medicale
forțate pentru tratarea unei deficiențe, precum şi de întreruperea de sarcină
sau sterilizarea forțată. Convenția adresează un apel guvernelor în sensul
încetării abuzului determinat de neglijare, abandon, izolare, ascunderea de
societate sau utilizarea medicamentelor pentru controlarea
comportamentului.
Viața independentă22
Cu toții ne prețuim independența, pe care de multe ori o considerăm
implicită. Pentru persoanele cu dizabilități, aceasta este de multe ori un lux.
CDPD dorește să prevină situațiile în care persoanele cu dizabilități
sunt forțate, pe baza deficiențelor lor, să locuiască într-un anumit loc. Prin
urmare, convenția reafirmă dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi
independent şi de a participa pe deplin la toate aspectele vieții. Aceasta
înseamnă că persoanele cu dizabilități ar trebui să aibă posibilitatea de a
avea o locuință proprie, la fel ca orice persoană, şi acces egal la toate
serviciile – de la transport, la informare şi comunicare, precum şi la facilități
şi servicii publice.
21
Articolul 13 Accesul la justiție in: Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități
22
Articolul 19 Viață independentă şi integrare în comunitate in: Convenția privind Drepturile Persoanelor
cu Dizabilități
 9

Implicarea din punct de vedere politic23

Participarea la viața politică este un drept fundamental al fiecărui
cetățean al UE. Acesta este fundamentul democrației. CDPD obligă tarile să
asigure posibilitatea persoanelor cu dizabilități de a beneficia de dreptul de a
participa la viața politică. Prin urmare, persoanelor cu dizabilități nu trebuie
doar să li se permită, ci efectiv să li se faciliteze accesul şi să fi e încurajate
să voteze şi să participe la viața politică, inclusiv să dețină o funcție obținută
în urma unor alegeri la orice nivel al administraţiei. Aceasta se poate realiza,
de exemplu, prin asigurarea accesibilității pentru persoanele cu dizabilități a
procedurilor, facilităților şi materialelor de vot.
Persoanele cu dizabilități și Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Centrul de Resurse Juridice, în numele lui Valentin Câmpeanu,
împotriva României 17 iulie 2014 (Marea Cameră)24
Cererea a fost introdusă de o organizație neguvernamentală (ONG), în
numele lui Valentin Câmpeanu, care a decedat în 2004, la vârsta de 18 ani,
într-un spital de psihiatrie. Acesta a fost abandonat la naștere și plasat într-un
orfelinat. La o vârstă fragedă, acesta a fost diagnosticat cu HIV și un
handicap mintal grav. Marea Cameră a constatat că, în circumstanțele
excepționale ale cauzei și având în vedere gravitatea acuzațiilor, trebuia să i
se permită ONG-ului să acționeze ca reprezentant al lui Valentin Câmpeanu,
chiar dacă organizația însăși nu era victima pretinselor încălcări ale
Convenției. În această cauză, Marea Cameră a hotărât că a fost încălcat art. 2
(dreptul la viață) din Convenție, atât pe fond, cât și sub aspect procedural.
Curtea a constatat în special: că Valentin Câmpeanu a fost plasat în instituții
medicale care nu erau dotate să îi asigure tratamentul adecvat pentru starea
sa de sănătate; că a fost transferat de la o unitate la alta, fără să se stabilească
un diagnostic corect; și că autoritățile nu i-au asigurat tratamentul adecvat cu
medicație antiretrovirală. Având în vedere că autoritățile erau conștiente de
situația dificilă – lipsa de personal, alimentele insuficiente și lipsa încălzirii
– din spitalul de psihiatrie unde fusese plasat, acestea i-au pus în mod
nerezonabil viața în pericol. Mai mult, nu a existat o anchetă eficientă cu
privire la circumstanțele decesului acestuia. Curtea a constatat, de asemenea,
o încălcare a art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenție, coroborat
cu art. 2, considerând că statul român nu a asigurat un mecanism adecvat
pentru a despăgubi persoanele cu handicap mintal care susțin că sunt victime
în temeiul art. 2. În cele din urmă, în temeiul art. 46 (forța obligatorie și
executorie a hotărârilor) din Convenție, constatând că încălcările Convenției
23
Articolul 29 Participarea la viața politică şi publică in: Convenția privind Drepturile Persoanelor cu
Dizabilități
24
https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Disabled_RON.pdf
 10

în cauza Valentin Câmpeanu reflectau o problemă mai amplă, Marea

Cameră a recomandat României să adopte măsurile generale necesare pentru
a garanta că persoanele cu handicap mintal, aflate într-o situație similară,
beneficiază de o reprezentare independentă, care să le permită examinarea de
către un organism independent a plângerilor legate de sănătatea lor și
tratamentul care li se aplică.
 11

Surse și adrese utile din internet:

1. http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/
annales_10_2007/berghean_ro.pdf: Expert Berghian Ana-Maria
Biroul Teritorial Târgu-Mureș al Institutiei Avocatul Poporului.
2. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, București,
1992.
3. http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/
Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf
4. I.Diaconu – Drepturile Omului- Institutul Roman pentru Drepturile
Omului, București, 1993.
5. http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2
6. https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/democracy-and-
human-rights/fundamental-rights-in-the-eu
7. https://www.un.org/development/desa/disabilities/
8. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?
uri=CELEX:12012P/TXT&from=RO
9. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:12012P/TXT&from=EN
10.http://anpd.gov.ro/web/conventia/
11.http://www.monitoruljuridic.ro/monitorul-oficial/792/2010-11-26/
12.http://ec.europa.eu/romania/news/070111_conventie_handicap_ro.htm
13.https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/1741-
disability_key%20rights_factsheet_RO.pdf
14.https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Disabled_RON.pdf