Sunteți pe pagina 1din 4

UBB, Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala

Sectia: Resurse umane , An I

Grupa 3

Disciplina: Notiuni de drept

Student: Mocean Dorin - Cristian

Drepturile Omului

Drepturile omului sunt drepturi inalienabile ale fiecărei persoane,


indiferent de naționalitate, sex, etnie, culoare, religie, loc de reședință,
limbă sau orice alt semn că ar putea fi un potențial factor de distincție.
Toți oamenii au în mod egal drepturi ale omului, eliminând în orice fel
discriminările. Deoarece, drepturile fundamentale ale omului sunt
inalienabile, acestea nu pot fi retrase sau restricționate.

 Scurt istoric

Deși conceptul de “drepturile omului” este unul relativ nou, au fost


încercări de-a lungul istoriei de creare a unor “drepturi” care să aparțină
doar oamenilor prin virtutea faptului că sunt oameni, să fie universale și
aplicate în mod egal tuturor oamenilor. Însă din cauza evenimentelor
istorice de până acum – războaie, cuceriri, sclavie – este greu de susținut
faptul că acele încercări de începere a conceptului de drepturile omului
au dat roade, dar pot fi luat în considerare.
Unele dintre primele idei de conferire a unor drepturi egale sau a
unor drepturi pe care azi le denumim drepturile omului au apărut în
lumea islamică, odată cu sharia. Astfel, unul din primele documente
despre care putem spune că a inclus drepturi ale omului a fost Magna
Carta, urmate de declarațiile de drepturi din Anglia, Statele Unite ale
Americii și Franța.
Un mobil puternic ce a dus mai departe ideea de drepturile omului
legiferate au fost convențiile din domeniul dreptului umanitar-Convențiile
de la Geneva și protocoalele adiționale. Cel mai important document în
istoria drepturilor omului este Declarația Universală a Drepturilor
Omului, un document ce promovează o serie de drepturi umane, civile,
sociale și economice ce ar trebuie să reprezinte bază stabilității și libertății
în lume.

 Principiul egalității și nondiscriminării

Principiul nondiscriminarii este un principiu universal al


dreptului internațional privind drepturile omului. Acest principiu este
prezent în toate documentele majore referitoare la drepturile omului. De
asemenea, este subiectul principal al diferitelor convenții internaționale
privind drepturile omului. De exemplu, Convenția privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și altele.
Principiul nondiscriminarii se aplică fiecărei persoane și acoperă
toate drepturile și libertățile omului, evitând discriminarea pe oricare
dintre trăsături, cum ar fi sexul, rasa, culoarea sau orice altă trăsătură.
Principiul egalității completează principiul nondiscriminarii.
Acest principiu "Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate
și în drepturi" a fost stabilit în Declarația Universală a Drepturilor
Omului (articolul 1).

 Drepturi si obligații

Recunoașterea drepturilor omului nu este doar un drept pentru


punerea lor în aplicare, ci și pentru îndeplinirea anumitor obligații.
Conform dreptului internațional, statele își asumă obligația de a respecta,
proteja și îndeplini drepturile omului. Respectarea drepturilor omului
presupune neintervenția statului în exercitarea drepturilor omului și
abținerea de a restricționa drepturile. Obligația privind drepturile omului
cere statelor să prevină încălcările acestora. Aplicarea drepturilor omului
obligă statul să garanteze buna implementare a drepturilor fundamentale
ale omului. La nivel individual, fiecare trebuie să respecte drepturile
altora.

 Clasificarea drepturilor omului

Drepturile personale (dreptul la viață, demnitatea personală,


dreptul la libertate și securitate).
Drepturile politice (libertatea de exprimare, dreptul la informație,
dreptul la asociere, dreptul de a organiza evenimente publice, dreptul de
a participa la guvernare, dreptul de a face apel la guvern, drepturile de
proprietate privată, libertatea de muncă, dreptul la activitate de
antreprenoriat , dreptul la sănătate și îngrijire medicală, dreptul la
locuință, dreptul la securitate socială, dreptul la educație).
Drepturile economice ale omului (dreptul la proprietate privată,
dreptul de a moșteni).
Drepturile sociale ale omului (dreptul la securitate socială,
dreptul la locuință, dreptul la sănătate).
Drepturile culturale ale omului (dreptul la educație, accesul la
valorile culturale, participarea gratuită la viață culturală a societății,
dreptul de a beneficia de avantajele progresului științific, dreptul la
libertatea creativității în toate sferele activității umane: literar, artistic,
științific, tehnic etc., precum și libertatea de predare. Proprietatea
intelectuală că produs de activitate creativă este protejată prin lege).

 Pactele internaționale cu privire al drepturile omului

După discuții ce s-au purtat în diferite organisme ale O.N.U. timp


de peste 10 ani, în 1966 au fost adoptate de către Adunarea generală și
deschise spre semnarea statelor, intrând în vigoare în anul 1976, „Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice” și „Pactul
internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale”.
Cele două pacte au o structură asemănătoare. Ambele pacte au
un preambul identic în conținutul său care declară că respectarea fără
discriminare a drepturilor omului constituie fundamentul libertății,
justiției și păcii în lume.
În prima parte, ambele pacte conțin prevederi referitoare la
dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și, în virtutea acestui fapt,
de a-și determina în mod liber statutul politic și a-și asigura dezvoltarea
economică, socială și culturală și la obligația statelor de a înlesni și a
proteja acest drept.
În partea a doua sunt înscrise dispoziții cu caracter general, între
care angajamentul statelor- părți de a acționa pentru că exercitarea
deplină a drepturilor recunoscute prin pacte să fie asigurată fără
discriminare prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de
măsuri de ordin legislativ, de a nu suprima asemenea drepturi și de a nu
le limita decât în măsură compatibilă cu natura acestor drepturi și
exclusiv în vederea promovării bunăstării într-o societate democratică.
În partea a treia a fiecărui pact sunt înscrise drepturile specifice
la care se referă, cu detalieri ale conținutului acestora și garanțiile
corespunzătoare.
 Drepturi si libertăți

Acordând libertate, statul pune accentul pe autodeterminarea


liberă, pe cât posibil, independentă a unei persoane în anumite sfere ale
vieții publice. El oferă libertatea persoanei în primul rând prin
neintervenția țării în sine și a tuturor celorlalți subiecți sociali. În
consecință, libertatea este independentă subiecților sociali și politici,
exprimată prin abilitățile și capacitățile lor de a-și face propriile alegeri și
de a acționa în conformitate cu interesele și obiectivele lor.
Sarcina statului este nu numai să garanteze drepturile și
libertățile omului, ci și să minimizeze efectele negative ale intervenției sale
în procesele sociale și economice. Această sarcină este destul de dificilă.
Pe de o parte, activitatea excesivă a statului în relațiile sale cu societatea
civilă poate duce la o restrângere semnificativă a domeniului drepturilor
și libertăților cetățenilor. Cea mai extremă situație este totalitarismul, sub
care libertatea indivizilor și a grupurilor nu este disponibilă, aproape
toate relațiile sociale sunt reglementate de stat. Pe de altă parte,
reducerea numărului de funcții de stat (și chiar distrugerea statului
însuși, așa cum propun anarhiștii) poate duce la pierderea stabilității în
relațiile politice, conflicte și crize. De aceea, este necesară o politică
echilibrată a statului și a altor actori politici.