REFERAT

DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT

TEMA: IZVOARELE DREPTULUI INTERNAȚIONAL

PRIVAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Dr. Cosmin Dariescu

Dr. Răzvan Tătaru

STUDENȚI:

LASCĂR TIBERIU ANDREI

PARFENE IUSTIN-GABRIEL

AN IV, ZI, GRUPA A1

 Cuprins

Contents
Noțiuni introductive................................................................................3
Noțiunea dreptului internațional privat..................................................3
Noțiunea de izvor de drept.....................................................................3
Clasificarea izvoarelor de drept..............................................................3
Izvoarele internaționale..........................................................................4
Izvoarele internationale ce contin norme conflictuale...........................5
Izvoare internationale ce contin norme materiale..................................6
Izvoare interne........................................................................................7
Izvoarele interne specifice......................................................................7
Izvoarele interne nespecifice..................................................................8
Raportul dintre izvoarele internaționale și cele interne......................9
Conflictul între izvoarele internaționale și izvoarele interne............10
Izvoare conventionale...........................................................................11
Izvoare doctrinare si dreptul natural..................................................11
Bibliografie............................................................................................13
Noțiuni introductive

Noțiunea dreptului internațional privat

În mod formal dreptul internaţional privat este acea ramură de drept formată din normele juridice
care reglementează relaţiile sociale cu element de extraneitate, stabilite între persoane fizice
şi/sau persoane juridice.
Cu alte cuvinte “dreptul internaţional privat rezolvă conflictele de legi în spaţiu şi reglementează
faptele care intră într-o relaţie spaţială cu legi autonome şi divergente. Dreptul internaţional
privat reglementează, practic, faptele juridice în translare, care pe un spaţiu geografic trec
dintr-un sistem de drept într-altul.”1

Noțiunea de izvor de drept

Prin izvor al dreptului internațional privat, în sens formal, înțelegem totalitatea normelor juridice
de drept specifice acestei ramuri de drept, iar prin sens material se înțelege un ansamblu unitar de
norme juridice naționale și internaționale ierarhizate după forța lor juridică.
Izvoarele dreptului internațional privat se împart în izvoare interne și izvoare internaționale

Clasificarea izvoarelor de drept

Izvoarele dreptului internațional privat se clasifică în:

- Izvoare internaționale
- Izvoare interne
- Izvoare convenționale
- Izvoare doctrinare
- Dreptul natural
Pentru a înțelege mai bine fiecare concept în parte vom analiza pe rând fiecare izvor.

Izvoarele internaționale

1
Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat,, Ed. Universul Juridic București 2014
Ca și izvoare internaționale avem:
- tratate internaționale, convențiile sau acordurile internaționale bilaterale și multilaterale
- cutuma intenațională (reprezintă obiceiul sau regulă nescrisă devenită regulă de conduită
obligatorie prin practicarea ei de-a lungul timpului)
-uzanțele internaționale (aici este de menționat faptul că părțile acceptă aplicarea acestora pe
baza convingerii că se află în prezența unei practici corespunzătoare unui domeniu de activitate
însă aceste uzanțe nu pot deroga de la normele imperative și prohibitive rezultând faptul că
acestea nu pot avea caracter de izvor de drept)

Pentru țara noastră, conform art. 11 alin. (2) coroborat cu art. 20 din Constituție, este izvor de
drept internațional privat acel tratat sau convenție la care România este parte.
In general, izvoare internaționale exprese, adică acte internaționale, convenții, tratate, acorduri
etc., sunt destul de frecvent utilizate ca izvoare ale dreptului internațional privat2, cum ar fi:

- Tratatele de la Lima (1879);

- Tratatele de la Montevideo (1889, 1940);
- Convențiile de la Haga (1894, 1902, 1905, 1931, 1954);
- Convențiile de la Geneva (1930, 1931).

Un alt tip de izvor internațional al Dreptului internațional privat îl reprezintă ,,Legea Model’’
(Legea-tip sau Legea-cadru)3, care in esență sunt o serie de norme, elaborate în cadrul
organizațiilor internaționale, norme ce servesc drept model pentru statele membre, cu ajutorul
cărora acestea (statele) pot modifica sau elabora noi norme de drept internațional privat,
compatibile cu cele ale celorlalte state membre din organizație, pentru a putea desfășura activități
economice. În consecință, aceste norme nu au o forță juridică proprie obligatorie, ele sunt un
simplu model, ele capătă totuși forță juridică prin adoptarea lor de către statele membre ale
respectivei organizații internaționale, ca lege internă. Putem lua drept exemplu de lege cadru
,,Proiectul Legii Model O.H.A.D.A.C. privind dreptul internațional privat’’4, ori normele
europene, impuse statelor care au aderat la Uniunea Europeană.

2
Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat, Editia a V-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti
2018, pg. 24
3
Ibidem
4
Ibidem
Totodată, referitor la izvoarele internaționale, în doctrină se admite o clasificare a acestora, după
conținut, în:

- Izvoare internaționale ce conțin norme conflictuale;

- Izvoare internaționale ce conțin norme materiale;

Izvoarele internaționale ce conțin norme conflictuale

La această categorie se impune precizarea că, deși există o îndelungată preocupare pentru
unificarea conflictelor de legi, sunt foarte puține convențiile care conțin exclusiv norme
conflictuale. De regulă, normele internaționale ce conțin norme conflictuale sunt convențiile
bilaterale, încheiate pentru protejarea reciprocă a investițiilor. De asemenea, există unele
convenţii internaţionale multilaterale, care deşi cuprind , cu precădere norme materiale, includ ,
în mod izolat, şi unele norme conflictuale, cum este, spre exemplu, Convenția Naţiunilor Unite
asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată la Viena în anul 1980, la care
România a aderat prin Legea nr.24/19915. Din categoria convențiilor internaționale care conțin
norme conflictuale, vom enumera o serie de convenții la care România este parte, anume:

- Convenţia care reglementează conflictul de legi în materie de căsătorie, ratificată de către

România prin Decretul-Lege nr.873/1904;
- Convenţia care reglementează conflictul de legi în materie de despărţenie şi separaţiune de
corp, ratificată de către România prin Decretul-Lege nr.873/1904;
- Convenţia cu privire la conflictele de legi relativ la efectele căsătoriei asupra drepturilor şi
datoriilor soţilor în raporturile personale şi asupra averilor soţilor, ratificată de către
România prin Decretul-Lege nr.1007/19126;

Izvoare internaționale ce conțin norme materiale

5
Conf. univ. Dr. Puie Oliviu, Drept International Privat, pg.8
6
Ibidem
Majoritatea convențiilor conțin norme materiale, rareori existând și norme conflictuale. În cadrul
convențiilor multilaterale, s-a recurs la unificarea acestor norme, întrucât statele aveau un interes
comun în adoptarea unor norme comune. Țara noastră este parte la numeroase convenții
multilaterale conținând norme conflictuale, norme pentru soluționarea conflictului de jurisdicție,
norme privind condiția juridică a străinului și norme materiale. Acestea pot fi izvoare ale
dreptului  internațional privat deoarece conțin reglementări în domenii specifice acestei ramuri
de drept.

Unificarea normelor materiale și conflictuale în ceea ce privește relațiile private s-a facut pe
calea tratatelor, convențiilor și acordurilor bilaterale. În măsura în care obiectul lor de
reglementare îl constituie domenii ale dreptului  internațional privat, ele sunt izvoare ale acestei
ramuri de drept.

Referitor la convenţiile internaţionale care conţin norme materiale, uniforme, putem exemplifica:

- Convenţia privind procedura civilă, încheiată la Haga, la data de 1 martie 1954, ratificată
de către România prin Decretul nr.81/1971;
- Convenţia asupra cetăţeniei femei căsătorite , încheiată la New York în 1957, la care la
care România a aderat prin Decretul nr.339/1960;
- Convenţia privind drepturile copilului, ratificată de către România prin Legea nr.18/1990;
- Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg în 1967, la care
România a aderat prin Legea nr.15/1993;
- Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei,
încheiată la Strasbourg în 1957, la care România a aderat prin Legea nr.101/1992;
- Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,
încheiată la Haga în anul 1993, ratificată de către România prin Legea nr.84/19947.

Izvoare interne

7
Conf. univ. Dr. Puie Oliviu, Drept International Privat, pg.9
Notiunea de izvor de drept intern in dreptul international privat trebuie inteleasa in sensul larg,
adica pe langa legea cuprinzand exclusiv reglementari in domeniul dreptului international privat
si actele subordonate legii, acte emise de organele competente ale statului, cuprinzand
reglementarea activității într-un domeniu, dar si dispozitii interesand dreptul international privat.

Ca și izvoare interne de drept avem:

- Constituția Romaniei (are în vedere norme care interesează dreptul internațional privat și
stabilește principiile fundamentale ale politicii internaționale)

- Legea nr. 105/1992 (reglementarea raporturilor de drept internațional privat)

- Corpul de procedura civila, cap. X, privind arbitrajul international si cap. XI privind

recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine, in redactarea Legii nr. 59/1993

- Codul de procedura penala, art. 522 (are în vedere executarea dispozitiilor civile din hotararile
judecatoresti penale straine)

- Acte normative cuprinzand si dispozitii ce intereseaza dreptul international privat

Dintre acestea prezintă o importanță deosebită Legea nr. 105/1992 întrucât reglementează
raporturile de drept internațional privat și realizează pentru prima dată în legislația noastră o
reglementare de ansamblu a raporturilor de drept internațional privat.

Izvoarele interne se împart în izvoare interne specifice și izvoare interne nespecifice.

Izvoarele interne specifice

Acestea au fost reprezentate de Legea nr. 105/1992 însă odată cu intrarea în vigoare a noului Cod
civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 și pus în aplicare prin Legea nr. 71/2011 și a noului Cod de
procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 și pus în aplicare prin Legea nr. 76/2012,
aceasta a fost abrogate.

În momentul actual, raporturile de drept international privat sunt reglementate în noul cod civil
în cartea a VII-a intitulată “ Dispoziții de drept internațional privat” iar în noul cod de procedură
civilă prin dispozițiile art. 4 (Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privind drepturile
omului) și a art. 5 (Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene).
De asemnea, codul de procedură civilă conține o serie de articole care servesc drept izvor
specific dintre care enumerăm: art.1083 – 1087 (stabilește regulile cu privire la capacitatea și
drepturile parților în proces), art.1088 – 1093 (legea aplicabilă în materie procedurală), art. 1095
– 1102 (cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor străine).

Totodată, ca și izvoare specifice de drept intern putem menționa următoarele: Ordonanţa de

Urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România; Legea nr.189/2003
privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială; Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente
comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană8

Izvoarele interne nespecifice

Izvoarele interne nespecifice sunt:

- Constituția României prin se reglementează principiile fundamentale ale politicii

internaționale a statului român (art.10)
- Legea nr. 18/1991 a fondului funciar
- Legea nr. 31/1990 a societăților
- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției
- Legea nr. 21/1991 a cetățeniei

În ceea ce privește dreptul internațional, prin Constituție, România se obligă să întrețină și să

dezvolte relații pașnice cu toate statele și relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe
celelalte norme general admise ale dreptului internațional privat. De asemenea prin Constituție
avem în vedere și drepturi ce țin de contextul internațional precum:

- cetățenia (art. 5), sprijinul românilor din străinătate (art. 7 care prevede faptul că statul
susține întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru
păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și
religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt),
8
https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Facultati/Drept/Anul%204/Dr.%20international
%20privat/drept_international_privat.PDF?fbclid=IwAR0qEmwkL3qiZnn2MNyB3gk-
PS3E8nwX949nCDTj9N8pibtalJ8SZmSOMbc pg.3
 - protecția românilor din străinătate (art. 17 care statuează că cetățenii români se bucură de
protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile),
- protecția cetățenilor străini și a apatrizilor (art. 18 care reglementează situația cetățenilor
străini și apatrizi care locuiesc pe teritoriul României și se bucură de protecția generală a
persoanelor și a averii)
- libera circulație( art. 25)
- dreptul de proprietate privată ( art. 44 prin care se garantează dreptul de proprietate și
creanțele asupra statului)
- exercitarea drepturilor și a libertăților ( art. 57 care statuează că cetățenii străini și
apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință)
- economia ( art.135 potrivit căruia este o economie de piață, bazată pe liberă inițiativă și
concurență, statul trebuind să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și
crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție)
- proprietatea ( art. 136 prin care se reglementează principiul garantării și ocrotirii prin lege
a proprietății publice, precum și principiul inviolabilității proprietății private)

Raportul dintre izvoarele internaționale și cele interne

Textele din tratate, conventii si acorduri de drept international privat au menirea sa fixeze, in
scris, norme pentru situatiile conflictuale. Scopul este sa se asigure mai multa precizie si
stabilitate, insa, uneori, prin dispozitiile conventionale se creaza un regim privilegiat, in anumite
domenii, cetatenilor din tarile intre care a intervenit acordul. Astfel se poate pune problema
nașterii unui conflict pe fondul apariției unei situații în care legea internă conține o reglementare
diferită față de convenția internațională.
“Sub acest aspect, Convenţia cu privire la dreptul tratatelor, încheiată la Viena în anul
1969 şi, în acord cu această reglementare, art. 31 alin.4 şi 5 din Legea nr.590/2003 privind
tratatele, statuează că tratatele în vigoare nu pot fi modificate , completate sau scoase din
vigoare prin acte normative interne ulterioare intrării lor în vigoare, iar, prevederile legislative
interne nu pot fi invocate pentru a justifica neexecutarea dispoziţiilor unui tratat în vigoare.”9

9
Conf. univ. Dr. Puie Oliviu, Drept International Privat, pg. 10
Conform Constituției:”Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință
obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit
legii, fac parte din dreptul intern. În cazul în care un tratat la care România urmează să devină
parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după
revizuirea Constituției”.
Izvoarele internaționale pot servi la umplerea lacunelor izvoarelor interne. Existența lacunelor în
legislația internă este inevitabilă datorită dinamicii relațiilor internaționale.
Pentru completarea lacunelor din izvoarele internaționale există următoarele soluții :
- dacă s-a ocolit internționat o anumită situație, înseamnă că părțile nu au ajuns la un acord
și soluția va fi dată de normele conflictuale interne ale fiecăreia din ele;
- dacă există în tratat soluții pentru situațiile conflictuale dintr-un domeniu, avut în vedere,
dar pentru speța concretă, mai deosebită, lipseste soluția, lacuna se completeaza cu
principiile generale aplicate de tratat;
- în cazul unor situații apărute în practica internațională ulterior încheierii tratatului, soluția
va fi aceea din dreptul internațional privat intern ținând seama, însă, de obiectul și scopul
tratatului ca și de interesele parților la momentul dat.

Atunci când reglementările convenționale sau numai anumite norme sunt diferite de cele din
reglementările interne, în domeniu, apare un conflict între legea internă și tratatul sau convenția
internatională.

Conflictul între izvoarele internaționale și izvoarele interne.

Practica și doctrina au stabilit că rezolvarea acestor conflicte se face potrivit principiilor de

rezolvare a conflictelor între legile interne, dar ținând seama și de interesele colaborării
internaționale și cooperării juridice între state. Legea nr. 105/1992, în art. 10 soluționează această
problemă în sensul că prevalează izvoarele internaționale. Această prevedere este în strictă
concordanță cu dispozițiile constituționale și are caracter de principiu, în sensul că se aplică în
raportul dintre convențiile internaționale și orice alte reglementări interne de drept internațional
privat. Soluția nu se întemeiază pe superioaritatea tratatului internațional asupra legii interne, ci
pe principiul constituțional al strictei respectări a convențiilor internaționale încheiate de țara
noastră (art.11, al. 2 din Constitutie).
Izvoare convenționale

Izvoarele convenționale ale dreptului internațional privat reprezintă o serie de legi particulare sau
private, ce derivă din autonomia de voință, care se concretizează în acorduri internaționale, deci
tratate și convenții, ori acorduri interne, ce se desfășoara în interiorul fiecărui stat (privind
asociații și persoane fizice)10 . Prin intermediul acestor acorduri, s-au creat noi norme juridice
bilaterale ori multilaterale, care guvernează o serie de activități, atât pe plan intern cât și pe plan
extern, mai ales în chestiuni ce țin de natură religioasă, sportive, științifice, literare, ale
asigurărilor etc.. Putem oferi drept exemplu regulile ce s-au format de-a lungul timpului în cadrul
comerțului cu diamante și pietre prețioase, unde au apărut instituții proprii, printre ele numim
forma orală a contractului de vânzare - cumpărare, și cu un sistem specific de rezolvare a
litigiilor prin arbitraj . Statul trebuie să recunoască și să aplice drepturile ce reies din forma
voluntară, expresă ori tacită (prin intermediul cutumei și a uzului) a acestor norme, totodată fiind
și obligat la restricționarea acestor drepturi, prin intermediul instanțelor de judecată, în cazul în
care acestea sunt contrare normelor publice în vigoare11.

Izvoare doctrinare și dreptul natural

Datorită dificultăților ridicate de-a lungul timpului prin intermediul interpretărilor și aplicării
normelor de drept internațional privat, doctrina, precedentul judiciar și în opinia unor specialiști,
chiar dreptul natural, au un rol foarte important în evoluția dreptului privat.
În consecință, sursele doctrinare ne furnizează baza științifică a dreptului internațional privat.
Acestea dau o formă concretă idealurilor juridice și sunt reprezentate de lucrări specializate,
individuale, (printre ele cursuri, articole, consultații, lucrări ale profesorilor, pledoarii etc) ori
colective (studii, dezbateri, rezoluții ale unor conferințe, congrese etc.)12.

10
Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat, Editia a V-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti
2018, pg. 26
11
Ibidem
12
Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat, Editia a V-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti
2018, pg. 28
Jurisprudența instanțelor superioare constituie, în țările în care se aplică common law, un
adevărat izvor juridic expres, unde instanțele inferioare aplică soluția dată în spețe asemănătoare,
de către instanțe superioare, putând astfel fi și ușor de intuit decizia instanței. Totodată, în țările
în care se aplică sistemul de drept civil (continental), așadar în majoritatea țărilor, aceste hotărâri
ale instanțelor superioare sunt un izvor de drept teoretic, jurisprudența constituind și aici o sursă
pozitivă de drept.
Totuși, aceste decizii ale instanțelor superioare au o influență destul de mare și în sistemul civil,
mai ales in clarificarea și interpretarea unor chestiuni de drept internațional privat, întrucât
instanțele inferioare țin cont foarte mult, în motivarea deciziilor sale, de hotărârile instanțelor
superioare, întrucât se dorește evitarea casării hotărârilor în căile de atac. Astfel, jurisprudența
furnizează juriștilor o serie de soluții clare, în ipoteza în care apar neclarități ori situații
neprevăzute de către legiuitor, atunci cand a formulat norme de drept internațional privat. Astfel,
pe lângă lege, acest drept jurisprudențial este strict necesar în consultarea și soluționarea
pricinilor în dreptul internațional privat13.
Un ultim izvor de drept ar fi, în opinia unor specialiști, dreptul natural. Teoria dreptului natural,
în principiu, susține ideea că ,,cel puțin o parte din legi iși întemeiaza autoritatea nu pe niște
convenții umane preexistente, ci pe relația lor logică cu regulile morale’’14. În concret, anumite
norme juridice au forță obligatorie datorită conținutului lor moral chiar dacă nu exista un consens
formal care să transforme fondul moral al normei în criteriu de validitate juridică.

Bibliografie

1. Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului international privat,

Editia a V-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2018
13
Ibidem
14
Ibidem pg. 29
2. Puie Oliviu, Drept internațional privat -
https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Facultati/Drept/Anul%204/Dr.%20international
%20privat/drept_international_privat.PDF?fbclid=IwAR0qEmwkL3qiZnn2MNyB3gk-
PS3E8nwX949nCDTj9N8pibtalJ8SZmSOMbc

3. Cosmin Dariescu, Suport curs anul IV semestrul al II – lea 2019 -

2020