Unirea

Principatelor Române
24 ianuarie 1859
 Ziua de 24 ianuarie 1859 a rămas în istoria
românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea
Principatelor Române, prin alegerea lui Alexandru
Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.
Dorința de unitate a românilor a devenit realitate, într-un
context favorabil, creat de idealurile revoluției pașoptiste și
de rezultatul Razboiului Crimeii desfășurat între 1853-1856.
 În acele timpuri, soarta principatelor Moldovei și Țării
Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman,
care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre
1853 și 1856, atunci când Rusia a fost învinsă de către
Imperiul Otoman.
 După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care
privesc și soarta Principatelor Moldovei și Țării Românești.
Astfel printre hotărâri s-a decis , revenirea Sudului Basarabiei la Moldova,
retrocedat de către Rusia.
 O altă decizie care face referire la Principate se referă la
hotărârea Marilor puteri europene de a se organiza Adunari ad-hoc la
Iași și București, cu scopul consultării locuitorilor moldoveni și munteni
în privința Unirii.
Acestea se vor organiza în anul 1857 iar hotărârile se vor regăsi în
cuprinsul unor rezoluții care vor avea texte asemănătoare în privința
Unirii. S-a menționat că atât moldovenii cât și muntenii sunt de acord cu
Unirea și au arătat că vor ca noul stat să se numească România.
 În 1858, Marile puteri s-au reunit în Conferința de la Paris și au redactat
Convenția de la Paris. Aceasta a stabilit că va oferi o Unire parțială, formală
principatelor Moldovei și Valahiei.
S-a decis că noul stat se va numi „Principatele Unite ale Moldovei și
Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub
protecția Marilor Puteri.
 Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele
două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până
atunci.
Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca
domnitorii să fie diferiți.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

În 1859 s-au organizat alegeri pentru desemnarea domnului Moldovei și a Țării

Românești.
La 5 ianuarie 1859 la Iași adunarea electivă l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan
Cuza.
La 24 ianuarie 1859 s-au realizat alegeri pentru desemnarea domnitorului Țării
Românești. Acesta a fost contextul când trecându-se peste hotărârea Marilor puteri la
București a fost ales, tot Alexandru Ioan Cuza.
Astfel, prin politica faptului împlinit s-a realizat dubla alegere a lui Alexandru
Ioan Cuza în Modova și Țara Românescă.
În conseciță a apărut statul modern român.