UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

COLEGIUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT TERȚIAR NON-UNIVERSITAR

SPECIALIZAREA ANALIST PROGRAMATOR

Laborator 1
Sisteme de calcul și rețele de calculatoare
4. Realizați un referat în care să prezentați:
 a) Istoricul calculatoarelor
 b) Evoluţia microprocesoarelor

Referatul va avea minim 3 pagini format A4.

 a) Istoricul calculatorului
Un computer (numit şi calculator, calculator electronic sau ordinator) este o maşină de
prelucrat date (informaţii) conform unei liste de instrucţiuni numită program. Calculatoarele care pot,
în principiu, să prelucreze orice fel de date se numesc universale. Ştiinţă prelucrarii informaţiilor cu
ajutorul computerelor se numeşte informatică. Computerele actuale nu sunt doar maşini de prelucrat
informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicarea respectivelor informaţii între doi sau mai
mulţi utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video.
Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcţiona ca o maşină de calculat se
consideră a fi "Ceasul" din Antikythira, datând din anul 87 î.Hr. şi folosit aparent pentru calcularea
mişcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la bază acestui mecanism este încă o necunoscută pentru
cercetători.
În primă jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunităţii ştiinţifice erau
satisfăcute de computere analogice, foarte specializate şi din ce în ce mai sofisticate. Perfecţionarea
electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii `30) a condus la abandonarea computerelor
analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează problemele în numere (biţi) în loc de
semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul computer digital. Iată câteva
realizări notabile: computerul Atanasoff-Berry, maşinile Z ale lui Konrad Zuse-de exemplu
computerul electromecanic Z3, care, deşi foarte nepractic, a fost probabil cel dintâi computer
universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale
cablajelor la fiecare reprogramare, precum şi calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază
de lămpi şi programabil electronic.
Echipa de dezvoltare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o altă
arhitectură, mult mai flexibilă, ce este cunoscută sub numele de arhitectură von Neumann sau
arhitectură cu program memorat. Aceasta stă la bază aproape tuturor maşinilor de calcul actuale.
Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.
De aici până la ce găsim astăzi pe orice birou nu a fost decât un pas. Odată cu avansarea
tehnologiei, mecanismele ce au fost folosite pentru crearea primului computer s-au simplificat într-un
mod inimaginabil, existând la oră actuală pe piaţă unităţi de stocare a datelor de mărimea unui zar.
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
COLEGIUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT TERȚIAR NON-UNIVERSITAR
SPECIALIZAREA ANALIST PROGRAMATOR

Trebuie menţionat că aceste computere nu au putut funcţiona fără un limbaj special construit în acest
scop. Astfel au apărut primele versiuni de software, unul dintre pionierii programelor pentru
computere fiind miliardarul american Bill Gates.
În urmă cu peste 30 de ani, când calculatorul era la începuturi şi totul se mişca destul de greu,
oameni inteligenţi au adus inovaţii care, privite astăzi, ar fi poate doar o sursă de amuzament. Şi
totuşi. Cât costa un calculator în anii '70? Cum arată un modem şi la ce era el bun? O memorie RAM
de 16K putea transforma un computer într-un monstru? 12.000 de dolari pentru 80 de MB? În doar un
deceniu numărul pc-urilor la nivel global s-au încincit de la aproximativ 105 milioane exemplare la
mai mult de jumătate de miliard de exemplare în anul 2002. Totalitatea materialelor secundare
utilizate în fabricarea unui cip de 2 grame este de 630 mai mare decât produsul final
  La ce sunt bune calculatoarele? Incontestabil, ele sunt cele mai bune când vine vorba de
stocarea şi afişarea informaţiilor de orice tip, de asigurarea unui suport pentru trimiterea şi primirea
datelor, de comunicare, de difuzarea imaginilor, sunetelor, animaţiilor, de accesare a internetului şi,
bineînţeles, ele sunt „experte” în lucrul cu cifrele.
Generaţia noastră este una care se întreabă cum s-a descurcat omenirea pe vremuri, când nu
aveau o adevărată enciclopedie la buricul degetelor sau când oamenii şi informaţiile erau mult mai
departe decât la o distanţă de un „click”. Azi prietenii se vizitează prin „Webcam”, în loc de cutiile
poştale, se verifică „Inbox-urile”, în loc de foşnetul unei foi se aude o tastă lovită când dăm pagina
unei cărţi, iar mersul la cumpărături a devenit o plimbare de la fotoliu la biroul cu calculatorul.
Evident, calculatoarele au „preluat controlul” în societatea noastră şi, direct sau indirect, toţi am
devenit dependenţi de ele.
Una dintre cele mai importante invenţii ale secolului al XX-lea, computerul, a adus beneficii
imense omenirii, permiţând eficientizarea multor sarcini. Dacă în secolul trecut computerul facilita
îndeplinirea deciziilor luate de oameni, în zilele noastre el are din ce în ce mai des sarcina de a lua
decizii în locul nostru, preluând uşor-uşor controlul în tot mai multe aspecte ale vieţii noastre.
În ultimele decenii, lumea computerelor a fost dominată de aşa-numita "lege a lui Moore".
Aceasta portă numele co-fondatorului Intel, Gordon Moore, care în 1965 a observat că, de când a fost
inventat circuitul integrat, în 1958, numărul de tranzistori aplicaţi pe un cip de siliciu s-a dublat la
fiecare 12 luni. Moore a prezis că această tendinţă se va menţine pentru "cel puţin 10 ani". Predicţia
lui a fost confirmată de-a lungul timpului, rămânând valabilă până în ziua de astăzi (chiar dacă
perioada necesară pentru dublarea capacităţii computaţionale este de aproximativ 18 luni). Legea lui
Moore a fost adoptată de mult timp ca obiectiv de către companiile producătoare de microcipuri,
garantându-i valabilitatea pentru multă vreme de-acum înainte.
Această creştere exponenţială a capacităţii de procesare a cipurilor a declanşat o adevărată
revoluţie, permiţând apariţia computerelor personale, a Internetului şi a companiilor-gigant ce domina
recent, însă, a fost semnalată o nouă tendinţă de către un grup de specialişti în ştiinţă şi tehnologie, în
cadrul unui raport elaborat pentru Casa Albă. Aceştia au comparat timpul necesar rezolvării unei
sarcini de optimizare a producţiei.Un computer din 1988, folosind algoritmii software existenţi la
acea vreme, ar fi rezolvat această problemă în 82 de ani. În schimb, un computer din 2003 ce ar fi
folosit algoritmii software existenţi în acel an ar fi rezolvat aceeaşi problemă în doar un minut, ceea
ce reprezintă o îmbunătăţire cu un factor de 43 de milioane.
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
COLEGIUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT TERȚIAR NON-UNIVERSITAR
SPECIALIZAREA ANALIST PROGRAMATOR

Câştigul în productivitate se compune din contribuţia procesoarelor înmulţită cu cea a

algoritmilor. Cercetătorii au fost surprinşi de faptul că procesoarele mai performante au contribuit
doar cu un factor de 1.000 din ameliorarea observată, iar îmbunătăţirea algoritmilor a reprezentat un
factor de 43.000.
Astfel, creşterea în performanţă a algoritmilor software prezintă o curbă ascendentă chiar mai
ridicată decât cea a capacităţii computaţionale, ingenuitatea specialiştilor care au conceput aceşti
algoritmi accelerând rata progresului în nenumărate domenii.ină astăzi Terra, printre care Google,
Apple sau Microsoft.
Inteligenţa artificială va ajunge la nivelul celei a oamenilor până în 2029, conferind
computerelor caracterisitici umane, precum abilitatea de a spune şi înţelege glume, de a fi romantice
şi sexy, a declarat directorul de inginerie al Google, Ray Kurzweil.
"Mă aştept ca în 15 ani computerele să ajungă la nivelul oamenilor, astfel încât să poţi avea o
relaţie umană cu acestea. Când vorbesc de nivelul oamenilor, vorbesc de inteligenţă emoţională, de
abilitatea de a spune o glumă, de a fi amuzant, de a fi romantic, de a iubi, de a fi sexy, care sunt vârful
inteligenţei umane, nu de ceva minor", a spus Kurzweil, prezent la conferinţa Exponential Finance
din New York.
Computerele vor oferi oamenilor posibilitatea de a-şi extinde capacitatea creierului prin acces
la reţeaua cloud, a afirmat directorul de inginerie al Google.
În viitor, oamenii se vor putea conecta direct la cloud ca să-şi îmbunătăţească nivelul de
cunoaştere şi memoria.
Dispozitivele electronice devin tot mai mici, iar eventual vor ajunge chiar la scara unor celule,
astfel că până în 2030 vor putea fi implantate în creierul oamenilor, a adăugat el.
Prin termenul de cloud computing se înţelege o reţea de calcul de date bazată pe o
infrastructură virtuală, invizibilă utilizatorului. Ea poate fi localizată oriunde pe glob şi poate fi
utilizată prin intermediul unui aplicaţii de acces la Internet fără nici un alt program.
Bibliografie : www.descopera.ro