ESEU PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Introducere

Drepturile omului sunt drepturi inerente tuturor ființelor umane, indiferent de naționalitate, loc
de reședință, sex, origine națională sau etnică, culoare, religie, limbă sau orice altă condiție. Cu
toții avem aceleași drepturi ale omului fără discriminare. Aceste drepturi sunt interdependente,
interdependente și indivizibile. A vorbi despre subiectul drepturilor omului într-un mod specific
este foarte dificil, deoarece este un subiect cu adevărat amplu și foarte important pentru viața
noastră personală și socială. Având în vedere importanța drepturilor omului, este necesar ca
acestea să fie făcute cunoscute, ca aplicarea lor să fie motivată și să fie protejate împotriva
încălcărilor care apar în mod constant. Drepturile omului includ atât drepturi, cât și obligații. Așa
că trebuie să ne aplicăm drepturile și să respectăm drepturile omului ale altora.
Fundamentul său filosofic este adunat la începutul Declarației Drepturilor Omului și spune așa:
„Considerând că respectul pentru demnitatea inerentă a tuturor membrilor familiei umane și
pentru drepturile lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, justiției și păcii în
lume...
popoarele Națiunilor Unite și-au proclamat încă o dată credința în drepturile fundamentale ale
omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane”.
Drepturile omului sunt inalienabile. Acestea nu trebuie șterse, decât în anumite situații și conform
garanțiilor procedurale cuvenite. De exemplu, dreptul la libertate poate fi restrâns dacă o instanță
de judecată stabilește că o persoană este vinovată de săvârșirea unei infracțiuni.
Nediscriminarea este un principiu transversal în dreptul internațional al drepturilor omului.
Principiul nediscriminării este completat de principiul egalității, așa cum este stipulat în articolul 1
din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în
demnitate și drepturi”.

Dezvoltare

În principiu, se înțelege că Drepturile Omului sunt acelea pe care fiecare ființă umană le posedă în
virtutea faptului că este așa, indiferent dacă sunt sau nu recunoscute prin lege. Drepturile Omului
au fost recunoscute de-a lungul istoriei, printr-un proces lent de învățare morală care nu s-a
încheiat încă. Ca fundal istoric al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie
1948, se remarcă următoarele:
 Declarație engleză numită „Bill of Rights” (1689).
 Declarația drepturilor Virginiei a SUA a Americii (1776).
 Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789 şi 1793).

În toate aceste Declarații și documente istorice există o viziune asupra ființei umane în care se
apără demnitatea inalienabilă și esențială a fiecărei persoane umane, deasupra și în afara oricărei
circumstanțe accidentale precum naționalitatea, sexul, limba, religia sau nivelul de educație.
Primele elaborări ale unui cod autentic al Drepturilor Omului au avut loc în mediile liberale și
democratice ale secolului al XVIII-lea. Rămânând în acest spirit dar fertilizat cu noile idei socialiste,
sindicaliste și umaniste, la aproape 150 de ani de la Declarațiile americane și franceze, la 10
decembrie 1948 Adunarea Generală a ONU a aprobat Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Această Declarație a luat naștere după consecințele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial
și după înfrângerea armatelor naziste, fasciste și imperialiste. Declarația Universală a Drepturilor
Omului reflectă acele experiențe dureroase și insistă asupra demnității, egalității și libertății
oamenilor și asupra nevoii de pace și cooperare între toate statele.
Astfel, Drepturile Omului se bazează pe demnitatea inalienabilă a persoanei umane și au
valabilitate universală.
Aceasta implică următoarele aspecte:
1. Nicio persoană nu poate fi lipsită de ele.
2. Ele trebuie să fie respectate de legislația tuturor statelor.
3. Ele trebuie să servească drept cadru de referință pentru organizarea vieții sociale și politice.

Drepturile omului sunt cerințe elementare pe care orice ființă umană le poate face față de faptul
de a fi uman și care trebuie satisfăcute deoarece se referă la nevoi de bază, a căror satisfacere este
esențială pentru ca ei să se dezvolte ca ființe umane. Sunt drepturi atât de fundamentale încât fără
ele este dificil să duci o viață demnă. Deoarece sunt atât de necesare pentru persoană, se spune că
sunt:
 Universal: TOATE ființele umane trebuie recunoscute. Acestea sunt cerințe minime care
trebuie garantate prin recunoașterea condiției lor umane.
 Prioritate: atunci când intră în conflict cu alte drepturi, ele trebuie protejate în mod
prioritar.
 Nenegociabil: nicio societate nu ar trebui să refuze protecția acestor drepturi membrilor
săi. În plus, toate societățile trebuie să contribuie în context global pentru a se asigura că
drepturile tuturor oamenilor sunt respectate, indiferent de societatea specifică căreia îi
aparțin.

Sunt trei generații de drepturile omului.

  Prima generație: drepturile la libertate. Aceste drepturi sunt inspirate de valoarea morală
de bază a libertății care le ghidează, precum drepturile civile și politice: dreptul la viață și
integritate fizică, de a se gândi și de a se exprima liber, de a se întâlni cu cine dorește, de a
participa la guvernarea țării. în sine, drepturile de proprietate privată, să fie judecate
conform legilor, printre altele.
 A doua generație: drepturile la egalitate. Toți indivizii ar trebui să aibă aceleași drepturi
economice, sociale și culturale. Cum ar fi dreptul la educație, la îngrijire medicală, la un
salariu decent, de a se bucura și de a participa la activități culturale, printre altele.
 A treia generație: drepturile la solidaritate. Dreptul la pace și dreptul ecologic: este vorba
despre dreptul de a trăi într-o societate pașnică și de a putea funcționa într-un mediu
sănătos.

Pe scurt, se poate spune că fiecare dintre cele trei generații de drepturi conține cele trei valori de
bază: care sunt libertatea, egalitatea și solidaritatea care ajută la o viață personală și socială mai
bună.

Concluzie

În concluzie, Drepturile Omului ne ajută să construim o lume mai dreaptă și mai umană în care
toate rasele și toate culturile să poată trăi împreună în pace și armonie indiferent de culoarea
pielii, naționalitate, religie, sex, printre altele. Pe scurt, este o utopie rezonabilă care depinde de
eforturile noastre de a o face realitate. Și, în general, problema fundamentală nu constă atât în
recunoașterea acestor drepturi, cât în implementarea lor, întrucât nu există o bună propagare a
acestora. Încălcarea drepturilor are loc nu numai în țările sărace, ci și în țările dezvoltate. Toate
drepturile omului, fie ele civile și politice, cum ar fi dreptul la viață, egalitatea în fața legii și
libertatea de exprimare; drepturile economice, sociale și culturale, cum ar fi dreptul la muncă,
securitate socială și educație; sau drepturi colective, cum ar fi drepturile la dezvoltare și
autodeterminare, toate sunt drepturi indivizibile, interdependente și interdependente. Drepturile
omului includ atât drepturi, cât și obligații. Trebuie să învățăm să nu discriminăm oamenii, pentru
că toți avem aceleași drepturi și obligații, trebuie să ne respectăm unii pe alții, să arătăm
solidaritate, precum și să protejăm și să promovăm drepturile omului pentru a obține o calitate
mai bună a vieții.

Anexe
Bibliografie

http://www.ohchr.org/EN/Issues/Pages/WhatareHumanRights.aspx

http://html.rincondelvago.com/declaracion-universal-de-los-derechos-humanos_12.html