COLEGIUL NATIONAL ,,ALEXANDRU ODOBESCU’’ – PITESTI

MATERIA: FILOSOFIE
CLASA A XII-A

Drepturile omului

Drepturile omului sunt drepturile pe care le posedă fiecare fiinţă umană,

obţinute la naştere, și care îi aparțin indiferent de naționalitate, locul de reședință,
origine națională sau etnică, religie, limbă, dizabilitate sau orice alt statut. Ele sunt
inerente tuturor fiinţelor umane, ceea ce înseamnă că nici un om, oriunde s-ar afla,
nu poate fi vreodată lipsit de drepturile sale, în orice circumstanţe şi indiferent de
motiv. Ele ne aparţin doar pentru că suntem fiinţe umane și sunt bazate pe dorința
omului de a trăi într-o lume in care demnitatea și bunăstarea fiecărei persoane
umane se vor bucura de respect și protecție.
În esență, drepturile omului corespund necesităţilor fundamentale ale
oamenilor: educația, sănătatea, condiții adecvate de muncă, proprietate privată,
nivel de trai decent, participare la viața politică, libertatea religiei, protecție
împotriva abuzurilor, acestea reprezentând o formă juridică pentru asigurarea
acestor necesități fundamentale.
Unul dintre principiile de bază ale drepturilor omului este principiul
egalității și nediscriminării, ceea ce semnifică că toți suntem în mod egal
îndreptățiți la drepturile noastre fără deosebire bazată pe sex, origine națională sau
etnică, culoare, religie, limbă vorbită, dizabilitate. Principiul interdependenței
semnifică că toate drepturile sunt legate între ele, iar garantarea unuia depinde de
respectarea celorlalte; principiul inalienabilității - drepturile nu pot fi refuzate sau
înstrăinate în mod arbitrar si principiul indivizibilității presupune că toate
drepturile au o importanță egală și nu pot fi negate unele în favoarea altora.
Principiul participării și incluziunii presupune chestiunile privind drepturile omului
urmează să fie analizate și decise cu implicarea activă a populației și în special a
reprezentanților grupurilor vulnerabile drepturilor omului, inclusiv persoanele cu
dizabilități, membri ai comunității rome și alte minorități etnice și religioase și alte
grupuri pe care deciziile respective ar putea să-i vizeze într-un mod
disproporționat.
Negarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu este numai o
tragedie individuala si personala, dar creează, de asemenea premizele neliniștilor
sociale și politice aruncând semințele violenței și conflictului în și între societăți și
națiuni.
Dupa cum enunță prima propoziție a Declarației Universale a Drepturilor
Omului respectarea drepturilor omului si a demnității umane reprezintă
„fundamentul libertății, justiției și păcii în lume”.
Există însă și o altă tendință filosofică, bazată pe ideea că astfel de diferențe
între oameni sunt prea puțin importante și că ele nu pot afecta apartenența acestora
cu aceleași drepturi, la comunitate. Ideea drepturilor omului au fost formulate abia
în epoca modernă în operele unor filosofi precum Th. Mobbes și John Locke.
Locke, de exemplu vorbea despre “legea naturală a lui Dumnezeu”, care consta în
faptul că nimeni nu are dreptul sa lipsească pe alt om de viață, sănătate, proprietate
și libertate. Dreptul la viață, la proprietate și libertate sunt naturale; ele îi aparțin
fiecăruia prin însuși faptul că s-a nascut om. Rostul guvernământului este de a le
proteja. In al 2-lea rand, aceste drumuri sunt inalienabile; ele nu pot fi înstrăinate.
În consecință, daca un guvernământ încalcă aceste drepturi, el își pierde
legitimitatea și trebuie înlăturat.
În secolul nostru, s-a considerat că pe lângă aceste drepturi tradiționale, ar
trebui adăugate și altele: dreptul la îngrijire medicală,educație, participare la viața
publică, concediu plătit etc. Pentru ca aceste drepturi sa devina realitate statul
trebuie sa intervină activ in viața oamenilor (drepturi pozitive).