Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE STIINTE-JURIDICE ORADEA

DREPTURILE FEMEII

Prof: SIMINA GOIA

Alexandrina Chelu Anul II, grupa II DREPTURILE FEMEII

INTRODUCERE Dincolo de faptul c apar inem aceleia i specii, ne deosebim prin individualitate i personalitate puternic . Descoperirile geneticii au confirmat acest lucru: fiecare om are propriul cod genetic, diferit de al celorlal i. Din punct de vedere biologic, social-istoric, oamenii sunt determina i: nu se pot na te n orice loc, n orice timp, cu orice sex, cu orice culoare. Nu depinde de alegerea noastr dac vom fi pl pnzi sau viguro i n via . Nu ne ntreab nimeni dac vrem s fim crescu i ntr-o anumit religie sau cu anumite obiceiuri. Nu ne putem alege p rin ii sau mediul social-economic al acestora. Fiecare persoan este absolut unic ; pentru ceilal i, eu sunt tain , mirare, surpriz , nedumerire permanent . Ne deosebim de semenii no tri prin nf i are, opinii, aptitudini, interese, cultur etc. Avem, ns , ceva comun: sociabilitatea, nevoia de a tr i n grup, nevoia de mam , de frate, de prieten... Suntem fiin e sociale responsabile, deci trebuie s nv m s fim demni, s ne cunoa tem, s ne n elegem i s accept m diferen ele care ne separ , diferen e care constituie cea mai valoroas bog ie a umanit ii. Manifestarea demnit ii umane presupune nu numai egalitatea n fa a legii, ci i libertatea anselor tuturor. Demnitatea este o valoare general uman care nu se respect uneori. Oamenii sunt discrimina i, au parte de intoleran n rela iile cu ceilal i. De exemplu, n regimul politic totalitar, drepturile i libert ile oamenilor erau nc lcate n numele men inerii ordinii n stat, a supunerii necondi ionate fa de conduc tor. Acesta este motivul pentru care ap rarea, respectarea demnit ii umane a devenit obiectiv, parte integrant a unor programe politice. Drepturile omului n-au fost respectate i nu sunt respectate nici n zilele noastre. Avem destule motive s gndim a a: barbarii erau considera i mai pu in oameni, sclavii erau considera i unelte vorbitoare; iar acum, cei boga i sunt considera i mai importan i dect oamenii s raci. Chiar i Constitu iile moderne, care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor n fa a legii, admiteau c nu toate fiin ele umane au acelea i drepturi: diferen ele de sex, de ras , de avere au fost propuse drept criterii care s justifice asemenea inegalit i. Prin concluzie, diferen ele dintre oameni s-au constituit pe criterii ale inegalit ii dintre oameni. Exist ns i o tendin filosofic , bazat pe ideea c atari diferen e dintre oameni sunt prea pu in importante i c ele nu pot afecta apartenen a acestora, cu acelea i drepturi, la comunitatea tuturor oamenilor. Noi avem anumite drepturi pur i simplu n virtutea faptului c suntem oameni. J. Locke vorbea adesea despre legea naturat a lui Dumnezeu, care const n faptul c nimeni nu are dreptul s lipseasc pe alt om de via , s n tate, proprietate i libertate. Aceste drepturi sunt naturale: ele apar in fiec ruia prin nsu i faptul c s-a n scut om. Sunt liber dac i cel lalt e liber. Sunt liber f r a nc lca libertatea celuilalt. Rostul guvern mntului este de a le proteja. n al doilea rnd, aceste drepturi sunt inalienabile: nu ne putem nstr ina de ele, deci nu putem nici renun a la acestea. n consecin , dac un guvern mnt ncalc aceste drepturi, el i pierde legitimitatea i trebuie nl turat.

DREPTURILE OMULUI Drepturile omului reprezint principalele condi ii care permit fiec rei persoane s - i dezvolte i s - i foloseasc ct mai eficient calit ile: fizice, intelectuale, morale, socio-afective i spirituale. Ele decurg din inspira ia - tot mai mare - a omenirii la o via n care demnitatea i valoarea fiec ruia este respectat i protejat . Tratatele internationale privind drepturile omului: CONSTITUTIA ROMANIEI ARTICOLUL 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Declaratia Universala a Drepturilor Omului: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948 Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale: Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, adoptata de guvernele membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950 Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului: Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 Conventia de la Aarhus: Conventiei de la Aarhus privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la 25 iunie 1998 Carta Europeana a Autonomiei Locale: Carta Europeana a Autonomiei Locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985

DREPTURILE FEMEII Istoria evolutiei drepturilor femeilor Pe parcursul istoriei, femeile au fost considerate inferioare fata de barbati. Calea drepturilor garantate de lege si a afirmarii largi s-a deschis in fata lor numai in secolul al XIXlea. In final au obtinut si dreptul la vot, dar acest succes a insemnat inceputul unor noi lupte. Voltaire spunea Femeile preocupate fara incetare de educarea copiilor lor si claustrate in ingrijirile casnice, sant excluse de la exercitarea acelor profesiuni care pervertesc natura umana(Dict. phil., Homme). In civilizatiile erelor trecute situatia femeilor era foarte diferita. In unele culturi nu erau considerate decat proprietatea privata a sotului sau a tatalui, in altele au primit o libertate destul de mare si drepturi legale, dar chiar si in aceste civilizatii, barbatii, considerati sexul superior, aveau mai multe drepturi. Prin dezvoltarea activitatii capitaliste de productie, locul de munca si cel de domiciliu au devenit entitati din ce in ce mai diferite. Iar acest lucru a condus la o redefinire a diviziunii muncii intre sexe. Femeia se definea in mod primar ca sotie si mama, a carei munca in cadrul familiei facea posibil si consolida succesele extra-domestice ale barbatului. "Familia" a devenit astfel un spatiu de comunicare sociala si de reproducere aflat in afara sferei profesionale, rezervata exclusiv sotilor si copiilor acestora. Femeile au fost "scutite" de munci, sarcina lor fiind in schimb sa transforme familia intr-un loc de refugiu privat si intim, care sa completeze in mod armonios lumea exterioara a activitatii lucrative, concurentiale si centrate in jurul puterii si a banilor. Societatea burgheza nu permitea femeilor sa devina concurente directe in cadrul procesului de productie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic si chiar si privat. Femeile aveau posibilitati limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte si nici nu puteau sa lucreze fara consimtamantul sotului lor. In divorturi si in hotararile judecatoresti cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate in mod clar. In acelasi timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii si erau exploatate la maximum. Aceasta situatie generala a constituit sursa din care s-au nascut primele revendicari publice pentru dobandirea de drepturi si posibilitati egale pentru femei. Femeile au jucat un rol important in procesele de schimbare sociala din Franta secolului XVIII. Revoltele care izbucneau in Franta pe timpul foametei erau conduse in mod traditional de catre femei. Femeile asi creasera o nisa sociala in care puteau exercita o oarecare influenta culturala, economica si politica. La Paris, breslele precupetelor si ale spalatoreselor erau temute pentru puterea lor de expresie. Multe femei au luptat cot la cot cu barbatii lor pe baricade in timpul Revolutiei Franceze. Totusi, dorinta lor de a fi considerate egalele barbatilor nu s-a implinit. Femeile au ramas in afara drepturilor proclamate. Acesta a fost contextul istoric in care scriitoarea Olympe de Gouges a formulat "Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei". Documentul este inspirat puternic din "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", proclamat in anul 1789. Ceea ce este revolutionar in continuturile acestei Declaratii este implicarea consecventa a femeii in formularile si articolele legii: "Femeia are dreptul sa urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aiba dreptul sa se urce la

tribuna pentru a se adresa multimii." Ea a clarificat toate elementele din acest text pentru a dovedi ca si femeile cad sub incidenta acestuia. Astfel, ea a inlocuit cuvantul "om" sau "barbat" cu "femeia si barbatul", adaugand langa cuvantul "cetatean" si pe cel de gen feminin, "cetateanca". Ea a trimis aceasta declaratie Adunarii Generale spre ratificare. Declaratia a trezit interes atat in Franta cat si in strainatate. In plus, ea a mai elaborat si un "Contract social intre barbat si femeie" (analog textului lui Rousseau, "Contrat Social"). De Gouges dorea sa inlocuiasca casatoria cu un contract bazat pe drepturi egale. In ceea ce o privea, femeia era deosebit de importanta prin simplul fapt ca acesteia ii revenea sarcina de a naste copii. De aceea, ea a atribuit femeii ca mama drepturi speciale. Cu aceste idei revolutionare ea a contestat conceptiile lui Rousseau si ale adeptilor lui, precum si ale conducatorilor Revolutiei. Pentru ca acestia considerasera ca rolul biologic al femeii o excludea pe aceasta in mod automat de la orice activitate politica publica. Olympe de Gouges a fost executata de regimul revolutionar al terorii in anul 1793. Pe cat se consolida mai mult societatea burgheza, pe atat pareau femeile sa-si piarda din drepturi. In acelasi an, Adunarea Generala a scos in afara legii cluburile femeilor aparute dupa Revolutie, emitand si o lege care le acestora sa se intruneasca. Si pentru ca afinitatile femeilor erau impartite intre diferite partide si grupuri de interese, ele nu au putut sa se impuna in mod unitar pentru drepturile lor. Asa au esuat toate sperantele lor de a fi considerate egalele barbatilor. "Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei" a zacut multa vreme neobservata prin arhive, nefiind inclusa pe lista oficiala a documentelor vremii. De abia odata cu aparitia miscarii feministe ea a fost redescoperita si confirmata in statutul ei de document istoric unic si valoros. SUA: "Declaration of Sentiment" In 1848, in localitatea Seneca Falls din statul New York, Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat pentru prima data discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea intrunire se implicasera deja mai inainte in miscarea pentru drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta femeilor care si-au dat seama acum ca si ele erau discriminate. Adeptele miscarii pentru drepturile femeii cereau, printre altele: - dreptul de a dispune de proprietatea si veniturile proprii, - dreptul de a primi custodia copiilor in cazul unui divort, - posibilitati mai extinse de a li se aproba divortul, - drepturi legale si economice mai bune pentru femeile divortate, - acces sporit la educatie si la activitati profesionale - dreptul de vot. Incalcari ale drepturilor femeii exemple Inainte de nastere: avortarea selectiva a fetusilor de sex feminin (sunt preferati baietii). Sugari: uciderea sugarilor de sex feminine. Baietii sunt preferati, iar accesul la hrana si la asistenta medicala sunt discriminatorii. Copilarie: casatorie fortata si graviditate la minore.Circumcizia la fete / mutilarea organelor sexuale.Abuzuri sexuale comise de membri ai familiei sau de straini. Prostitutie infantila si pornografie cu minori Adolescenta: viol; hartuire sexuala la locul de munca; prostitutie fortata; trafic de fete si femei; crime pentru onoare.

Adulti: abuzuri ale sotilor (violenta in familie); violenta si crime din pricina dotei; hartuire sexuala la locul de munca; viol. Batranete: tratament discriminatoriu pentru vaduve. Multe adepte ale feminismului incearca sa se foloseasca de standardele internationale din domeniul drepturilor omului in favoarea femeilor, extinzand reglementarile concrete asupra actelor de incalcare a drepturilor femeii. Astfel, prostitutia fortata ar putea fi incadrata la capitolul "sclavie", iar violenta casnica si violul la capitolul "tortura". Altele incearca sa desfiinteze limitarile "responsabilitatii popoarelor". Atata vreme cat raufacatorii de sex masculin se vor putea baza pe toleranta organelor statale, statul se va face raspunzator, in calitatea sa de autoritate legislativa care trebuie sa protejeze viata si integritatea corporala a tuturor cetatenilor sai, de dimensiunile violentei de natura sexuala. Mai mult, un numar mare de feministe critica faptul ca drepturile civile si politice clasice au o pozitie mai privilegiata decat cele sociale si economice, ele pledand pentru o echilibrare a acestora. Pentru ca, avand in vedere adanca inradacinare a traditiei subordonarii sociale a femeilor, aceste drepturi socio-economice sunt extrem de importante pentru femei. Cele mai multe feministe recunosc in principiu paradigma drepturilor omului. Ele postuleaza demnitatea si integritatea individului si autonomia si autodeterminarea acestuia. Doar cand aceste idei vor fi consolidate prin elaborarea unor legi corespunzatoare statele vor putea garanta ca nimeni nu va putea dispune dupa bunul sau plac de viata si corpul femeilor. Caracterul universal al drepturilor femeii ca drepturi ale omului mai trebuie consolidat in permanenta si in fata argumentelor relativiste ale statelor islamiste, de exemplu. Istoria drepturilor omului a fost de cele mai multe ori incununata de succese. Totusi, de multe ori aceste drepturi au fost create in raport cu barbatul, dupa cum sustin vocile critice din randurile femeilor. Situatia femeilor a fost deseori trecuta cu vederea. Drepturile omului raportate la femei s-au dezvoltat in mod paralel cu cele raportate la barbati si nici nu au cunoscut prea multe imbunatatiri de-a lungul timpului. Femeile au avut inca din antichitate, in societatea si viata politica a statelor europene, un statut si functii subordonate. Statutul juridic al femeii in dreptul romanesc modern se incadreaza in evolutia general europeana si mondiala a sistemelor de drept, care sub influenta filosofilor iluministi dar si a framantarilor politice de la sfarsitul secolului al XVIII-lea inceputul celui de-al XIX-lea sufera schimbari radicale. Bibliografie : www.wikipedia.com www.referatele.com www.onuinfo.ro www. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org Femeile si societatea.Ghid al organizatiilor neguvernamentale. Bucuresti, 2003 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948

William-Adolphe Bouguereau (1825-1905) Study Of A Woman For Offering To Love (Unknown)