 european din iulie 1997;

 Rezoluţia Comisiei pentru Drepturile Omului a naţiunilor Unite din 1997;

 Declararea anului 1999 ca Anul european de Luptă împotriva Violenţei de Gen.
 În anul 2004, s-a adoptat Decizia nr. 803/2004/CE a Parlamentului european, prin care
se aprobă Programul comunitar de acţiune (2004-2008) pentru prevenirea şi
combaterea violenţei asupra minorilor, tinerilor şi femeilor, precum şi protejarea
victimelor şi grupurilor în situaţii de risc (programul Daphne II), în care se stabileşte
poziţia şi strategia adoptată de cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte această problemă.
 În data de 2 octombrie 2012 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene-C 296 E a apărut
„Noul cadru al politicii UE de combatere a violenţei împotriva femeilor- Rezoluţia
Parlamentului European din 5 aprilie 2011”, referitoare la priorităţile şi structura unui
nou cadru al politicii UE de combaterea violenţei împotriva femeilor.

Puterile publice nu pot fi străine acestui fenomen întrucât, violenţa de gen constituie unul
dintre cele mai flagrante atacuri aduse drepturilor fundamentale, adică libertăţii, egalităţii, vieţii,
siguranţei şi nediscriminării.

 La 27 iunie 2014, România a semnat “Convenţia Consiliului Europei privind

prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice”.
 La data de 22 mai 2013, Parlamentul European a votat un memo al Comisiei Europene
prin care sunt propuse o serie de măsuri menite să stabilească cadrul legal al
drepturilor şi protecţia victimelor violenţei domestice în Uniunea Europeană. Conform
noii reglementări, victimele violenţei domestice vor putea folosi ordinul de restricţie
obţinut în ţara lor, oriunde în interiorul UE, având asigurată protecţia.

În art. 1 al „Convenţiei Națiunilor Unite împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente
crude, inumane sau degradante”, tortura sau violența este definită ca: ,,un act prin care o durere
sau o suferinţă puternică, fizică sau mentală, sunt provocate în mod intenţionat unei persoane, în
special în scopul de a obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau
mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care acesta sau o terţă persoană l-a comis sau este
bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei sau asupra unei terţe
persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi aceasta, atunci
când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de un agent al autorităţii publice sau
de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial ori cu consimţământul expres sau tacit al
unei astfel de persoane”.

 Legislația națională privind protecția femeilor supuse violenței domestice.

1
 • Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare
• Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați -
Republicată
• Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
• HG. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei – cadru privind prevenirea și intervenția în
echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în
familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii
exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de
persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor
state;
• Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare; În scopul asigurării protecţiei victimelor
infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor
cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi
compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.
• Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea
și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
• Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind promovarea
egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-
2021
• Codul Penal și Codul de Procedură Penală.

 Legislația internațională privind protecția femeilor supuse violenței domestice.

 Convenția CEDAW – Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare

împotriva Femeilor
 Recomandarea Generală nr. 12 CEDAW – Violența împotriva femeilor •
Recomandarea Generală nr. 19 CEDAW – Violența împotriva femeilor
 Platforma de acțiune de la Beijing +20 și Uniunea Europeană
 Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva
Femeilor și a Violenței Domestice - Convenția de la Istanbul
 Convenția Consiliului Europei de Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane

2
  Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și anume
violența domestic (Rețeaua VIF) este o rețea informală din care fac parte 24 de ONG-
uri la nivel național, care oferă servicii pentru victime ale violenței domestice sau fac
advocacy pentru drepturile femeilor.
 Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva
Femeilor și a Violenței Domestice
 Convenția de la Istanbul este una dintre cele mai importante documente legislative
internaționale din domeniul violenței împotriva femeilor. Monitorizarea implementării
Convenției de la Istanbul de către statele semnatare este realizată de GREVIO – o
agenție independentă la nivelul Consiliului Europei, formată din experți în domeniu.
GREVIO elaborează rapoarte prin care evaluează modificările legislative adoptate de
statele semnatare pentru respectarea prevederilor Convenției de la Istanbul, cât și
administrat, exercită următoarele atribuţii:
a) informează populaţia şi acordă consultaţii cu privire la serviciile sociale şi la drepturile
persoanei la aceste servicii;
b)
pentru activizarea comunităţii, a autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi și
doi, mobilizarea resurselor şi eforturilor umane în rezolvarea a circa 80% din solicitările de
asistenţă socială.
Actualmente, la nivel comunitar, se prestează un număr limitat de servicii sociale: serviciul de
asistență socială comunitară, serviciul de îngrijire socială la domiciliu, cantinele de ajutor social,
sprijinul financiar din fondurile de susţinere socială a populaţiei, serviciile asistenților personali,
serviciul „Echipă mobilă,” serviciile de substituire a familiei.
Serviciul de asistență socială comunitară activează în conformitate cu Regulamentul-cadru de
activitate al Serviciului de asistenţă socială comunitară, aprobat prin Ordinul Ministerului
Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului nr. 54 din 10.06.2009. Obiectivul asestui serviciu constă
în identificarea persoanelor în situaţie de dificultate din comunitate şi facilitarea accesului
acestora la prestaţii şi servicii sociale.
La 31.12. 2014, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1034, a fost aprobat un
nou Regulament - cadru al Serviciului de îngrijire socială la domiciliu și al Standardelor minime
de calitate privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de îngrijire socială la domiciliu.
La începutul anului 2012, reţeaua de servicii sociale, destinate persoanelor cu dizabilităţi, a
fost suplimentată cu un serviciu specializat, „Echipă mobilă,” care oferă asistenţă socială, suport
şi consiliere la domiciliul beneficiarilor, în baza nevoilor identificate ale acestora, pentru
eventuala lor incluziune socială. Activitatea serviciului este reglementată de Regulamentulcadru
3
privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Echipă mobilă” şi a standardelor minime
de calitate, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 722 din 22.09.2011. În
cadrul
durată nedeterminată, cu prestarea spectrului de servicii în corespundere cu necesităţile
stabilite în planul individualizat de asistenţă şi cererea persoanei. Tipurile de servicii prestate în
cadrul Centrelor de plasament: alimentaţie, plasament, asistenţă medicală, asistenţă igienico-
sanitară, consiliere psihologică, agrement, reabilitare, organizarea şi asigurarea înmormântării
beneficiarilor conform prevederilor contractuale.
Scopul Centrelor de plasament de lungă durată este asigurarea protecţiei sociale a
beneficiarilor pentru depăşirea situaţiei de dificultate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, în
baza evaluării necesităţilor.
Suportul pentru familiile substitutive. Există două forme alternative instituţionalizării de
îngrijire a copiilor: a) forme alternative de tip familial, prin intermediul prestării serviciilor de
substituire a familiei (tutela, curatela, adopția, casa de copii de tip familie, asistenţa parentală
profesionis tă) și b) cele de tip instituțional - rezidențial (centre de plasament temporar).
Tutela este o formă de protecție, care se instituie asupra persoanelor, lipsite de capacitate de
exercițiu și asupra minorilor cu vârstă de până la 14 ani, după caz.
Curatela se instituie asupra minorilor cu vârstă de la 14 la 18 ani, precum și asupra
persoanelor fizice, limitate în capacitate de exercițiu, de către instanța de judecată, din cauza
consumului abuziv de alcool, consumului de droguri și alte substanțe psihotrope. Tutela și
curatela asupra minorului se instituie în cazul în care el nu are părinți ori înfietori sau când
instanța de judecată a stabilit decăderea părinților lui din drepturi părintești, sau când el a rămas
fără ocrotire părintească din alte motive.
Tutela şi curatela se instituie de către autorităţile administraţiei publice locale, în termen de,
cel mult, o lună din momentul primirii cererii respective, în baza avizului scris al autorităţii
tutelare.
În Codul Civil al Republicii Moldova și, respectiv, în Codul Familiei sunt reglementate
procedurile de instituire a tutelei și curatelei.
Adopția este o altă formă de protecție a copilului în situația de dificultate, reglementată de
Legea nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei. Este o formă specială de
protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul
adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului,
este actul, prin care cineva devine părintele legal al unui copil care nu este descendentul său
biologic.
Conform reglementărilor legale deosebim:
4
 a) adopţie naţională – adopţie în care atât copilul adoptat, cât şi adoptatorul sau familia
adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova;
b) adopţie internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica
Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate ori adopţie în care
copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul
în
re)integrării lui în familia biologică sau extinsă, instituirii tutelei/ curatelei, adopţiei sau altor
forme de îngrijire de tip familial.
Asistenţa parentală profesionistă este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire
familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist, în baza Regulamentului-cadru
cu privire la organizarea și funcționarea serviciului de asistență parentală profesionistă și a
standardelor minime de calitate, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 760
din 17.09.2014. 1
Asistentul parental profesionist este angajatul serviciului, care asigură la domiciliul său
îngrijirea şi educarea copilului pentru o perioadă determinată de timp.
Prestatorul serviciului de asistenţă parentală profesionistă este Direcţia/Secţia asistenţă socială
şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău sau
prestatorul privat acreditat pentru prestarea serviciului dat, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Centrul de plasament temporar este o instituție de asistență socială, publică sau privată, care
ia în îngrijire de tip familial, pe o perioadă determinată, copii aflați în situații de risc social
(orfani, abandonaţi sau rămaşi fără ocrotire părintească) și funcționează în baza Regulamentului-
cadru al Centrului de plasament temporar al copilului, aprobat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr. 1018 din 13.09.2004 și Standardelor minime de calitate privind
îngrijirea, educarea și socializarea copilului din Centrul de plasament temporar, aprobate prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 450 din 28.04.2006. Este ca o formă de alternativă
a instituţiilor de stat şi are drept scop reintegrarea în familia biologică, îndreptând problema, care
a adus la dezorganizarea familiei.
Centrul de plasament le oferă copiilor în situație de risc social servicii de cazare, ingrijire,
educație și, după caz, consiliere psihologică, medicală, în vederea reintegrării copilului într-un
mediu familial. Centrul este constituit prin decizia autorităţilor publice locale sau centrale.

1
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 760 din 17.09.2014 Regulamentului - cadru cu privire
la organizarea și funcționarea serviciului de asistență parentală profesionistă și a standardelor minime de
calitate

5
Această decizie se ia în baza demersului autorităţii tutelare teritoriale şi al serviciilor de asistenţă
socială, care exercită ulterior monitorizarea şi evaluarea activităţii instituţiei, inclusiv a
modalităţilor de îngrijire şi de educaţie a copiilor plasaţi în Centru.
Centrul de plasament temporar maternal este o instituţie publică sau privată de protecţie
temporară a cuplului mamă-copil, a cărui misiune este de a asigura formarea, menţinerea şi
întărirea legăturilor familiale. Această instituție deschisă către comunitate acceptă vizitele din
exterior ale cuplului mamă-copil, coordonate cu administraţia Centrului. Activitatea centrului
maternal este reglementată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1019 din
02.09.2008 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind serviciile sociale prestate în
cadrul
fizice (profil somatic), amplasate în mun. Chişinău şi r-nul. Dubăsari, 4 instituții pentru
persoane adulte cu dizabilităţi mintale (profil psihoneurologic), amplasate în mun. Bălți, r-nele
Dubăsari, Soroca și Edineţ, şi 2 case-internat pentru copii cu dizabilităţi mintale amplasate în or.
Orhei şi or. Hînceşti, care oferă beneficiarilor săi, în conformitate cu necesităţile speciale şi
particularităţile de dezvoltare individuală, protecţie socială prin prestarea de servicii
defavorizate. Inspecţia Socială este autoritatea administraţiei publice din subordinea
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care activează potrivit Regulamentului
privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr. 802 din 28.10.2011.
Misiunea Inspecţiei Sociale este de a in specta modul de aplicare corectă și unitară a legilor şi
a altor acte normative, care reglementează toate tipurile de servicii sociale, impactul acestora
asupra persoanelor în situații de dificultate.
În anul 2012 a fost adoptată Legea nr. 129 din 08.06.2012 privind acreditarea prestatorilor de
servicii sociale, care a instituit sistemul naţional de acreditare, ce include Consiliul Naţional de
Acreditare a prestatorilor de servicii sociale. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a
elaborat și a promovat Regulamentul cu privire la procedura de acreditare a prestatorilor de
servicii sociale, care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 95 din
07.02.2014. S-a stabilit că procedura de acreditare a prestatorilor de servicii sociale este
obligatorie pentru toți prestatorii de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma
juridică de organizare.

2.3 Rolul asistentului social în prevenirea și diminuarea consecințelor violenței domestice

asupra femeii.

6
 Asistentul social este unul dintre principalii membri ai EMT, care are un rol important în
identificarea cazurilor de violenţă și în special violența domestică, acesta fiind persoana-cheie în
cadrul EMT, fiind desemnată în calitate de manager de caz.
Asistentul social, în calitate de manager de caz, își desfășoară activitatea conform etapelor
managementului de caz și a Instrucţiunilor privind intervenţia secţiilor/ direcţiilor asistenţă
socială şi protecţie a familiei în cazurile de violenţă în familie.
Asistentul social identifică și monitorizează cazurile de violenţă în familie prin:
• colectarea și verificarea informațiilor despre caz de la familie, rude, vecini și alți membri ai
comunității;
• la cererea victimei;
• la sesizarea membrilor EMT (APL, unitățile de învățământ, instituțiile medicale, poliție,
etc.);
• cazuri descoperite de asistentul social în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În cadrul procesului de monitorizare, asistentul social efectuează vizite în familiile presupuse
a fi afectate de violența în familie.
Înregistrarea cazurilor identificate, autosesizate sau referite se efectuează de către asistentul
social comunitar în Registrul de evidență a cazurilor noi depistate, în care se notează informația
primară despre persoană. În cazul unei sesizări, asistentul social este informat imediat, telefonic,
iar timp de 24 de ore i se expediază Fișa de sesizare a cazului suspect de violență.
După înregistrarea cazului în Registrul de evidență, autoritatea APL, în persoana primarului,
emite dispoziția de evaluare inițială a cazului de către asistentul social.
Evaluarea inițială implică o investigare de o singură dată realizată în baza vizitei la domiciliul
sau la locul aflării victimei. Evaluarea iniţială descrie situaţia persoanei pentru a stabili problema
și modalitățile de acordare de ajutor în cadrul tuturor serviciilor implicate.
Pentru evaluarea iniţială, asistentul social utilizează Ancheta socială, iar la deschiderea
cazului se completează Fișa de evaluare inițială a cazului de violență în familie.
În cazul în care, în urma efectuării evaluării inițiale a cazului de violență în familie s-a
constatat producerea unor acte de violenţă domestică, asistentul social va informa victima despre
drepturile de care dispune în baza Legii Nr. 45, inclusiv dreptul de a beneficia de servicii de
asistenţă şi reabilitare şi de a depune o cerere pentru obţinerea măsurilor de protecție.
Pentru fiecare caz de violență în familie identificat se întocmeşte dosar personal al victimei
violenței în familie. Informaţia din dosar poartă caracter confidenţial. Dosarele personale ale
victmelor violenței în familie sunt păstrate la asistentul social (managerul de caz) la loc sigur,
unde nu au acces persoane străine. După colectare şi înregistrare, asistentul social (managerul de

7
caz), cu sprijinul EMT, analizează informaţiile pentru a stabili modalitatea de acţiune coordonată
cu toți membrii echipei şi de utilizare a resurselor existente.
În urma efectuării evaluării complexe sau iniţiale, asistentul social, în baza datelor obţinute
despre persoana victimă a violenței în familie, va formula concluziile şi recomandările referitor
la situaţia acesteia şi va propune acţiuni de intervenţie, care vor fi stipulate în PIA (anexa nr.4).
Asistentul social completează PIA cu participarea victimei în cadrul şedinţei de planificare a
asistenţei în cadrul EMT. Această şedinţă este organizată de către managerul de caz, la care se
implică toți specialiștii relevanți pentru cazul dat. La şedinţă sunt examinate rezultatele evaluării
complexe şi recomandările pentru PIA, formulate de către asistentul social împreună cu ceilalți
membri ai EMT.
Ulterior, în baza recomandărilor, se formulează scopul şi obiectivele de asistenţă. Asistentul
social (managerul de caz) împreună cu EMT, elaborează PIA.
Factorii de bază ai planificării asistenței și intevenției sunt:
• stabilirea obiectivelor intervenţiei;
• stabilirea activităţilor pe care membrii EMT urmează să le realizeze în soluționarea cazului;
• stabilirea procedurilor de lucru;
• stabilirea timpului de lucru. PIA va respecta alegerile și aşteptările victimei, efectele fiindu-i
explicate clar, pe înţelesul acesteia. În cazul în care victima acceptă să i se acorde asistența
necesară și este deschisă spre colaborare cu membrii EMT, asistentul social îi va propune
semnarea acordului informat pentru asistenţă prin procedura managementului de caz.
În continuare, asistentul social, în comun cu victima şi membrii EMT, vor stabili serviciile
necesare victimei în vederea protecţiei şi reabilitării ei, asigurând astfel, după caz, accesul
victimei la asistență juridică, asistenţă medicală de urgenţă, expertiza medico-legală și alte
servicii sociale.
Asistentul social duce evidenţa serviciilor specializate existente la nivel local, raional şi
naţional, informează victima violenţei în familie despre serviciile specializate de asistenţă şi
protecţie a victimelor violenței în familie.
Monitorizarea reprezintă procesul de verificare permanentă a progreselor stabilite în cadrul
PIA, pentru a putea sesiza evoluţia cazului. Asistentul social (managerul de caz) este persoana
care monitorizează implementarea PIA.
În dependență de efectul intervenţiei asupra situaţiei persoanei asistate, asistentul social,
împreună cu membrii EMT, vor decide dacă acţiunile prevăzute în PIA vor fi continuate sau
urmează a fi modificate. Implementarea PIA presupune o monitorizare continuă cu scopul de a
se cunoaşte dacă serviciile corespund necesităților persoanelor asistate, sau dacă e necesar de a fi
realizate careva modificări a PIA, pentru o soluționare mai eficientă a cazului respectiv. În
8
condiţia rezolvării obiectivelor planului de intervenţie, se realizează revizuirea rezultatelor
intervenţiei, pentru a se decide asupra continuării sau întreruperii acesteia.
Închiderea cazului se realizează numai după ce asistentul social decide, prin consultare cu
supervizorul său (primarul), să încheie orice implicare în cazul dat. Închiderea cazului se poate
realiza fie conform PIA - atunci când au fost realizate obiectivele stabilite anterior, fie prin
referire către serviciile specializate la nivel 39 raional sau național – atunci când situația de risc
nu poate fi rezolvată în cadrul serviciilor sociale comunitare.
În vederea soluţionării cazurilor de violență în familie, asistentul social, va respecta următorii
pași în vederea asigurării unei abordări multidisciplinare:
• În cazul în care a fost depusă o cerere de către victimă sau sesizare privind cazul de violenţă
în familie, asistentul social va înregistra cererea sau sesizarea şi va întreprinde măsurile necesare
în vederea soluţionării imediate a acesteia, contactând de urgență ofiţerul de sector.
• Dacă asistentul social a identificat sau a fost sesizat asupra cazului de violenţă în familie de
social din cauza neîncrederii sau din cauza temerii că asistentul social din sat nu va asigura
confidenţialitatea cuvenită.
Pe lângă aceasta, în opinia unor specialiști intervievaţi, „victimele violenţei în familie deseori
nu percep asistentul social din sat ca persoană care s-ar putea implica în soluţionarea violenţei în
familie, ci mai degrabă ca distribuitor de ajutoare sociale”. Întradevăr, unii asistenţi sociali au
mărturisit că „asistenţii sociali din sat sunt supraîncărcaţi cu ajutoare sociale, pensionari și
invalizi, că nu au timp pentru această categorie de beneficiari” sau că „având cca 6000 locuitori
în sat ca acoperire numerică, asistentului social îi este greu să cunoască tot ce se întâmplă în
familie, violenţa în familie este un fenomen ascuns”.
Deși este corect faptul că asistentul social trebuie să-și cunoască teritoriul de competenţă, și
persoanele predispuse de a avea un comportament agresiv, oricum este necesar ca în anumite
situaţii să fie ajutat de către membrii societăţii civile prin informarea telefonică, trebuie să fie
sesizat în cazul în care el nu este la curent cu un eventual conflict familial.
Asistentul social, sesizat în legătură cu cazul de violenţă în familie, informează telefonic
poliţistul de sector și, după caz, în scris, se deplasează împreună cu acesta la faţa locului pentru a
discuta cu membrii familiei și a aplana conflictul.
Dacă anterior familia a fost luată la evidenţă și există o anchetă socială referitoare la această
familie, asistentul social va folosi datele respective pentru o mai bună înţelegere a situaţiei și
soluţionarea cazului. În urma constatării cazului de violenţă în familie, asistentul social este
obligat să întreprindă urgent măsurile necesare pentru protecţia victimei. În cazul în care există
un pericol iminent pentru viaţa și sănătatea victimei, asistentul social va repartiza victima, cu
consimţământul acesteia, la un centru de reabilitare.
9
 şi aplicarea lor acordând o atenţie importantă evaluării intervenţiilor.
4. Punerea în practică în diverse cadre a intervenţiilor care sunt promiţătoare, difuzarea pe
larg a informaţiilor precum şi calcularea rentabilităţii programelor respective.
Este important ca rezultatele cercetărilor să servească elaborării de acţiuni menite a soluţiona
problema. Costul considerabil al violenţei domestice atât pe plan personal, social şi sanitar obligă
moral atât cercetătorii cât şi participanţii să utilizeze rezultatele obţinute în practică.

10