UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

LUCRUL INDIVIDUAL

La disciplina: Drepturile omului în Relațiile Internaționale

Tema: Drepturile Omului în Spania

Chișinău 2022
 Drepturile omului prezintă drepturi absolut fundamentale la care o persoană are dreptul,
doar datorită faptului că este o ființă umană. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind
universale și egalitare fără deosebire de naționalitate, loc de reședință, sex, origine națională sau
etnică, culoare, religie, limbă sau orice altă condiție. Cu toții avem aceleași drepturi umane, fără
niciun fel de discriminare. Aceste drepturi sunt corelate, interdependente și indivizibile. Aceste
drepturi reglementează modul în care indivizii trăiesc în societate și relaționează între ei, precum
și relațiile lor cu statul și obligațiile statului față de ei.

Carta Naţiunilor Unite a fost semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea
Conferintei Naţiunilor Unite pentru Organizaţia Internationala şi a intrat în vigoare la 24
octombrie 1945. Scopul cartei ONU presupune menținerea păcii şi securitatății internationala
prin a lua măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea amenintarilor împotriva păcii
şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi de a realiza prin
mijloace paşnice conform principiilor justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea
diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii.

Acest act prezintă instrumentul pentru dezvoltarea relaţii prieteneşti între natiuni,
întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a
dispune de ele însele, de a lua oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale.
Sa realizeze cooperarea internationala în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasa, sex, limba sau religie. Sa
fie un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor către atingerea acestor scopuri
comune.

De la căderea Spaniei franțiste în 1975, situația drepturilor omului s-a îmbunătățit mult,
guvernul spaniol fiind acum o democrație cu o monarhie constituțională care este membru al
Uniunii Europene și semnatar al Convenției europene a drepturilor omului . Alegerile sunt libere
și corecte. Justiția este independentă. Pe indicele de percepție a corupției elaborat de ONG-ul
Transparency International, Spania este pe locul 30 , în 2010 din 182 de țări. În ceea ce privește
libertatea presei, Spania este pe 36-lea loc în anul 2013, loc al libertății Index de presă emis de
ONG-ul francez Reporteri fără Frontiere, iar căsătoriile între homosexuali în Spania a fost
legalizat în 2005.

Declarația Universală a Drepturilor Omului este un document de referință în istoria

drepturilor omului. Redactată de reprezentanți din toată lumea, cu diferite contexte juridice și
culturale, Declarația a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite de
la Paris, la 10 decembrie 1948 [Decizia 217 A (III)], ca o regulă esențială de realizare pentru
toate popoarele și națiunile. Declarația stabilește, pentru prima dată, drepturile fundamentale ale
omului care trebuie protejate în întreaga lume și a fost tradusă în peste 500 de limbi. Se
recunoaște pe scară largă că Declarația Universală a Drepturilor Omului a devenit unealta
propice pentru adoptarea a unui număr de peste șaptezeci de tratate privind drepturile omului,
care sunt acum aplicate permanent la nivel mondial și regional.

Drepturile universale ale omului sunt adesea consacrate și garantate prin lege, prin
intermediul tratatelor, al dreptului internațional cutumiar, al principiilor generale și al altor surse
de drept internațional. Legislația internațională privind drepturile omului stabilește obligațiile
guvernelor de a lua măsuri în anumite situații sau de a se abține de la anumite acțiuni în altele,
pentru a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale ale persoanelor sau
grupurilor.

Punerea în aplicare a drepturilor omului, la care sunt obligate toate autoritățile, este
guvernată de principiile universalității, interdependenței, indivizibilității și progresivității.

Principiul universalității. Toate persoanele au dreptul la toate drepturile omului. Acest

principiu este strâns legat de egalitate și nediscriminare. Cu toate acestea, pentru a obține o
egalitate reală, trebuie să se țină seama de circumstanțele sau nevoile specifice ale persoanelor.

Principiul interdependenței: Aceasta înseamnă că fiecare dintre drepturile omului este

legat de celelalte, astfel încât recunoașterea unuia dintre ele, precum și exercitarea lui, implică în
mod necesar respectarea și protejarea mai multor drepturi care sunt legate între ele.

Principiul indivizibilității: Acest principiu presupune că drepturile omului nu pot fi

fragmentate, indiferent de natura lor. Fiecare dintre ele formează o totalitate, astfel încât trebuie
să fie recunoscute, protejate și garantate în mod integral de către toate autoritățile.

Principiul interdependenței și al indivizibilității: Toate drepturile omului, fie că este vorba

de drepturile civile și politice, cum ar fi dreptul la viață, egalitatea în fața legii și libertatea de
exprimare, de drepturile economice, sociale și culturale, cum ar fi dreptul la muncă, la securitate
socială și la educație, sau de drepturile colective, cum ar fi dreptul la dezvoltare și la
autodeterminare, sunt indivizibile, interdependente și legate între ele. Progresul unuia facilitează
progresul celorlalți. De asemenea, privarea de un drept afectează negativ celelalte drepturi.

Principiul progresivității: Constituie o obligație a statului de a asigura progresul în

dezvoltarea constructivă a drepturilor omului și, în același timp, implică o interdicție pentru stat
cu privire la orice regres al drepturilor. Statul trebuie să asigure cele mai bune condiții pentru
exercitarea drepturilor și să nu diminueze nivelul atins.

Raportul Consiliului reflectă în mare parte problemele identificate de Spain International Rights
şi recomandările făcute de către organizaţie. O atenție sporită prezintă pericolul care există în
ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului ridicat de anumite măsuri adoptate recent de către
Guvern.

Ofiţerii de poliţie şi alte forţe de ordin utilizează forţa în mod excesiv, atât în contextul
protestelor organizate de cetățeni, cât şi în ceea ce priveşte controalele de la frontieră. Consiliul
își exprimă îngrijorarea cu privire la impunerea polițiştilor responsabili pentru astfel de acte, care
de obicei sunt iertaţi.

Un alt punct pus la îndoială este legea prin care Spania autorizează detenția incommunicado
pentru până la 13 zile. Această practică a fost criticată şi de către alte organisme internaţionale,
cum ar fi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Este regretabil faptul că Guvernul nu s-a
folosit de recentele reforme ale dreptului penal pentru a eradica această practică.

Consiliul critică lipsa de politici adecvate de combatere a discriminării rasiale și entice și anume
în mod special deficienţele care există în legătură cu funcţionarea Consiliului pentru eliminarea
discriminării rasiale și etnice (în legătură cu care spune că ar trebui să primească mai multe
resurse şi să se ia măsuri pentru a se asigura o autonomie mai mare) şi la profilarea etnică,
practică existentă în rândul poliţiştilor.

Actuala guvernare spaniolă propune o legislație care propune necesitatea de a obţine permisiune
din partea părinţilor pentru fetele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani care vor să facă avort.
Consiliul solicită Spaniei să se asigure că „obstacolele juridice nu obligă femeile să facă avorturi
clandestine, care le pun în pericol sănătatea și viața."

Legea privind firmele private de securitate care a fost adoptată anul trecut este deasemenea
criticată de către Consiliu pentru că acordă puteri extinse agenţilor de securitate de la firme
private, agenţi care nu beneficiază de o formare adecvată în domeniul drepturilor omului, precum
și pentru că nu există mecanisme independente de supraveghere sau raportare cu privire la
activitățile acestora. Consiliul se alătură multor alte voci în critica politicilor statului spaniol care
prevăd detenţia în centre speciale a imigranţilor cu statut administrativ problematic. Statul
privează de libertate, cu prea multă uşurinţă, persoane care nu au comis nici o infracţiune şi
critică abuzurile larg răspândite în astfel de centre şi condiţiile îngrozitoare de acolo.
 Organizațiile societății civile au avut posibilitatea de a contribui la procesul de evaluare
realizat de către Consiliul pentru Drepturile Omului. Spain International Rights a trimis detalii
cu privire la problemele pe care le consideră ca fiind cele mai grave şi cu privire la pericolul în
care se află anumite drepturi ale omului.