UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” Iaşi

FACULTATEA DE DREPT
MASTER DREPT EUROPEAN

Reglementării europene și naționale în

materia terorismului

Masterand:
Moraru Iurie

Coordonator:
Lect. Dr. Urda Olga

BĂLȚI 2022
 Cuprins
Lista Abrevierilor............................................................................................................................3

INTRODUCERE.............................................................................................................................4

CAPITOLUL I. TERORISMUL – FENOMEN SAU CRIMĂ INTERNAŢIOANLĂ..................7

1.1 Consideraţii generale privind terorismul...................................................................................7

1.2 Apariţia şi Istoricul terorismului..............................................................................................10

1.3 Clasificarea Terorimului........................................................................................................14

1.4 Mecanisme și instrumente internaționale în domeniul terorismului......................................18

1.5 Problema terorismului în contextul securității naționale și internaționale.............................20

CAPITOLUL II. ACCENTUAREA CARACTERULUI INTERNAŢIONAL AL

TERORISMULUI ŞI REGLEMENTĂRILE UE ÎN VEDEREA COMBATERII ACESTUI
FENOMEN....................................................................................................................................24

2.1 Accentuarea caracterului internaţional al terorismului............................................................24

2.2 Noțiuni generale privind jurisprudența CtEDO în materie de terorism...................................24

2.3 Terorismul şi Securitatea Europeană (Ciberterorismul)..........................................................26

CAPITOLUL III. PSIHOLOGIA TERORISMULUI ŞI PRINCIPALELE ORGANIZAŢII

TERORISTE CONTEMPORANE................................................................................................29

3.1 Trăsăturile psihosociologice ale teroriştilor............................................................................29

3.2 Principalele organizaţii teroriste contemporane......................................................................30

CAPITOLUL IV. POLITICA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL PREVENIRII ȘI

CONTRACARĂRII TERORISMULUI........................................................................................32

CAPITOLUL V. COMBATEREA ȘI LUPTA TERORISMULUI ÎN LEGISLAŢIA

NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA...............................................................................35

5.1 Analiza actelor de terorism prin prisma Convenției europeană a drepturilor omului.............39

5.2 Analiza jurisprudenței CtEDO privind extrădarea teroriștilor................................................41

CAPITOLUL VI. CONCLUZII....................................................................................................44

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................48

2
 Lista Abrevierilor

p. – Pagina

pct. - Punct

Nr. – Numărul

Alin. – Aliniat

Art. – Articol

CP – Cod Penal

IT – Tehnologii Informaționale

RM – Republica Moldova

ETA – Euskadi Ta Askatasuna

PIB – Produsul Intern Brut

ONU – Oraganizația Națiunilor Unite

IRA – Armata Republicană Irlandeză

PKK – Partidul Muncitorilor din Kuzdistan

SUA – Statele Unite ale Americii

FSB – Serviciul Federal de Sevuritate

CSI – Comunitatea Statelor Independente

CEDO – Convenția Europeană a Drepturilor Omului

CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului

UE – Uniunea Europeană

SIS – Serviciul de Informții și Securitate

OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

3
 INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Începul acestei lucărări ar putea fi remarcat

prin faptul că atacurile teroriste din 11 septembrie au schimbat complet perceperea terorismului
peste tot în lume și au impus reconsiderarea unei noi liste de preocupări privind securitatea
națională. Ele, de asemenea, i-au făcut pe actorii cu funcții de răspundere, precum și analiștii
competenți să declare că “lumea s-a schimbat” și că trebuie stabilită o strategie pe termen lung,
iar toate resursele umane, materiale și financiare trebuie utilizate în scopul asigurării securității
noastre în viitor. Ascensiunea fără precedent a terorismului și direcționarea acestuia spre noi
metode de operare - de la bombe-mașini la sinucigași cu bombe - necesită o cooperare mai
strânsă între serviciile de informații și agențiile de securitate cu responsabilități de contracarare a
terorismului, văzută drept cel mai potrivit răspuns în cursa lungă a comunității internaționale
spre provocări și riscuri asimetrice.
Așadar în acest context, se impune o etapă nouă în conlucrarea și cooperarea dintre serviciile
de specialitate pe întreaga planetă iar deplasarea centrului de greutate dinspre schimbul de
informații cu caracter de generalitate spre cooperarea pe cazuri și acțiuni punctuale, ca
modalitate de valorificare optimă a potențialului oferit de partenerii implicați în soluționarea
acestei probleme. Nu în
ultimul rând este de remarcat faptul că flagelul terorismului nu constituie un fenomen nou, istoria
lui fiind strâns legată de cea a violenţei care a apărut odată cu adâncirea diviziunii sociale şi cu
ascuţirea conflictelor şi contradicţiilor dintre indivizi.1
În virtutea deslușirii acestui subiect important pentru omenire este necesar de a înțelege care
sunt cauzele aparițeie acestui fenomen și cel mai important care sunt soluțiile și intrumentele de
prevenire și contracarare a acetui fenomen infracțional.
O formă sui generis de manifestare a violenţei o reprezintă terorismul, fenomen care
presupune folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea2.
Elaborând o analiză generică și complexă a acestui fenomen este necesar de înțeles evoluția
terorismului din ultimii ani care confirmă faptul că acesta nu mai poate fi considerat un fenomen
izolat, ci unul comun tuturor zonelor conflictuale ale lumii.
Practic, astăzi nu există zonă de conflict sau de tensiune în care să nu se recurgă la acțiuni
specific teroriste cum ar fi plasarea de bombe sau încărcături explozive, asasinate, răpiri, luări
de ostatici, atacul unor obiective și distrugerea lor, deturnări etc.) pentru atingerea unor scopuri
politice și meschine.
Pentru a preveni și a combate fenomenul terorismulului este necesar să se studieze natura,
geneza, structura și mecanismele sale de funcționare. Sarcina în cauză pare a fi deosebit de grea

1
Svetlana Sofroni „ Faţa nevăzută a terorismului” editura şi tipografia STEF.
2
Ibidem, p.5.
4
în lumina ultimelor evaluări ale fenomenului terorist. În calitate de exemplu voi aduce cuvintele
ex- Secretarului General al Aianței Nord- Atlantice, Jaap de Hoop Scheffer: „Această formă a
terorismului nu generează cerințe politice concrete, nu acceptă argumente, nu respectă hotare
naționale, sisteme politice, ideologii sau religii - ea ne amenință pe noi toți”
Terorismul pericol sau amenințare în opinia experților internaționali, doar în ultimul timp în
lume au avut loc mai mult de 6 mii de acte teroriste, în rezultatul cărora au decedat sau au avut
de suferit mai mult de 25 mii de persoane.
Distrugerea clădirilor World Trade Center (Centrului Mondial al Comerțului) din New York
și atacul asupra Pentagonului, cu utilizarea navelor aeriene civile a îngrozit comunitatea
mondială, prin jertfele omenești colosale, pierderile materiale, prin utilizarea avioanelor pentru
pasageri drept arme, prin numărul mic de atacatori implicați și simplicitatea echipamentelor
utilizate. Acesta a fost un fel de „mega-terorism”, rar întâlnit în lumea contemporană3.
Aşadar, pentru preîntâmpinarea comiterii actelor teroriste, precum și pentru reprimarea lor
este necesară încheierea acordurilor bilaterale între state. Asistența juridică între state determină
eficacitatea combaterii fenomenului, minimalizarea pagubelor și cererii unei stări de protecție a
societății din partea statului, asigurând prin aceasta drepturile cetățenilor consacrate în
Constituția Republicii Moldova. Drepturile cetățenilor garantate de stat determină regimul
democratic existent în stat. Orice pericol asupra limitării drepturilor și libertăților cetățenilor
pune în pericol existența statului. De aceea, contracararea faptelor periculoase este pusă în seama
legiuitorului sub formă de elaborare de acte normative. În fața pericolului terorist protecția din
partea statului este imanentă, deoarece terorismul este un mod specific de violență prin care se
încalcă normele de conviețuire socială, care poate fi îndreptată împotriva oricărui cetățean.
Este indespensabil faptul că fenomenul în cauză necesită o aboradare mai profunda în ceia
ce privește studiul mai profund a tuturor manifestărilior de terorism și a infracțiunilor conexe
terorismului care trebuie început cu cercetarea detaliată a particularităților genezei,
determinantelor, aspectelor referitoare la activitatea de prevenire şi combatere a terorismului,
asigurarea compensaţiei pentru victimele actelor teroriste şi persoanelor care au avut de suferit în
urma unui act terorist etc.
Nu în ultimul rând este necesar de relatat în această analiză complexă studiată că terorismul
poate fi internaţional, aşadar în concepţia profesorului Grigore Geamănu terorosimul poate fi
internaţional „când urmăreşte să complice sau să determine ruperea relaţiilor paşnice dintre state,
să înlăture anumiţi oameni politici indezirabili unor cercuri străine sau să influienţeze prin
intimidare politică internă sau externă a unui anumit stat”4.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul de bază al cercetării constă în studierea și analizarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a normelor europene şi internaţionale

Combating terrorism and its implications for the security sector, culegere, în redacția Winkler T. H., Ebnother А.
3

Н., Hansson М. В., Vallingby, Elanders Gorab, 2005, р. 12.

4
Dr. docent Grigore Geamănu, Dreptul internaţional contemporan vol 2, Ediţia a II -a Editura didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1975, p.459
5
privind combaterea terorismului și a impactului jurisprudenței CtEDO asupra legislației Uniunii
Eurepe cât şi a Republicii Moldova în domeniul prevenirii și combaterii terorismului. Pe lângă
acestea am avut scopul de a trage concluziile de rigoare și de a veni cu recomandări cu privire la
îmbunătățirea practicilor utilizate de Republica Moldova în lupta contra terorismului.
Pentru a atinge scopul propus au fost stabilite următoarele obiective:
 studierea apariției și a evoluției istorice a fenomenului terorismului;
 realizarea unei analize a noțiunii de „terorism” și a reglementărilor în domeniu;
 cercetarea fenomenului terorismului internațional prin prisma cadrului normativ
internațional și a opiniilor doctrinare în materie;
 elucidarea și analiza organelor internaționale specializate în prevenirea și combaterea
terorismului;
 studierea practicii CtEDO privind combaterea terorismului;
 analizarea cazurilor de încalcare a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor
Omului și a recomandărilor (obligatorii) emise de CtEDO pe marginea acestora;
 studierea legislației Republicii Moldova privind prevenirea și combaterea terorismului;
 studierea atribuțiilor autorităților care luptă împotriva terorismului și a modului de luptă a
acestora cu acest fenomen;
 cercetarea și analiza impactului jurisprudenței CtEDO privind combaterea terorismului
asupra legislației Republicii Moldova;
 elaborarea propriilor concluzii și recomandări la tema de cercetare.

Nu în ultimul rând am ţinut să tratez şi să ilustrez gardul de investigaţie a temei, suportul

teoretic şi importanţa evaluarii aplicativă a lucrării, în vederea ilustrării importanţei care
constă în abordarea amplă a instrumentelor în vederea combaterii şi contracarării a fenomenului
de terorism prin prisma reglemntărilor naţionale şi internaţionale care au ca finalitate diminuarea
acestui fenomen care prezintă un risc major pentru întreaga omenire.
Totodată am ţinut să ilustrez determinarea fenomenologiei terorismului, manifestărilor și
tipologiei lui, evidențierea trăsăturilor specifice unor forme de acte teroriste, analiza juridică a
infracțiunii de terororism. Astel importanța studierii mai aprofundat al acestei lucrări vine din
faptul că proporțile de terorism de-a lungul evoluției societății umane, au devenit tot mai
alarmante, atragând atenția și îngrijorarea întregii lumi, care recunoaște în aceasta o problemă
socială și politică foarte gravă ce necesită soluționarea urgentă.
Așadar în contextul acestei teze este abordat conceptul de terorism prin prisma unei crime
internaționale, evoluția acestuia pe arena internațională cât și instrumente care reglementează
combaterea acestui flagel la nivel național, european și internaționa.
Totodată este necesar de menționat că studiul prezintă o mare rigoare metotodolică care ține
să clasifice conceptul fenomenul de terorim care defapt cuprinde o structă iluzorie și abstractă

6
fiind remaracată de o anbiguitate termenologică complexă din perspectiva religioasă culturală
sau politică. Astfel dacă am avea posibiltatea de a-l cita pe Marret care a spune că „terorismul
nu poate fi defenit”, or logica lucrurilor depinde de interpretarea şi utilizarea conceptului de
terorism.
La fel acest conținut cuprinde cele mai ample noţiuni şi instrumente reflecate prin prisma
instituţiilor internaţionale în vederea combaterii fenomenului de terorism în sine pe plan naţional
şi internaţional.

CAPITOLUL I. TERORISMUL – FENOMEN SAU CRIMĂ INTERNAŢIOANLĂ

1.1 Consideraţii generale privind terorismul.

Terorism o noţiune interpretată, găzduită în memorie dar încă străină pentru inţelesul
contemporan al fiecărui om de rând fie din Republica Moldova, România sau alt stat
internaţional până la momentul interacţiunii cu acest fenomen teribil şi greu de înţeles. Aşadar în
viziunea lui Raphael Lemkin termenul de terorism, considerat în sine, nu constituie noţiune
juridică. „Terorism”, „ terorişti”, „acte de terorism”, sânt expersii folosite în limbajul curent şi în
presă, pentru a defini o stare de spirit specială autorilor infracţiunilor. Acela care ucide un advers
politic în vederea intimidării celorlalţi, săvârşite mai întâi o omucidere şi numai scopul specific
acţiunii sale duce la considerare lui drept terorist. Acela care incendiază un imobil de stat pentru
a manifesta sau reliza o doctrină socială sau politică este mai înainte de orice un incendiator şi
devine terorist în raport de scopul pe care îl urmăreşte.
Noțiunea de „terorism”, în înțelegerea modernă a cuvântului, a apărut în timpul Revoluției
Franceze, inițial ca sinonim al domniei terorii instaurată de Robespierre, iar mai târziu, ca
definiție a folosirii sistematice a acesteia.5
Nu în ultimul rând este menţionat că terorismul ea aploarea zi de zi, şi cu fiecare atac
devastator definiind o problemă globală care prezintă un grad mare de periculozitate față de
siguranța persoanelor și a securității statale și a ordinii mondiale.
Lumea globalizată la sfârşitul secolului XX - începutul secolului XXI s-a schimbat esenţial la
capitolele structura sistemului internaţional, redimensionarea arhitecturii securităţii
internaţionale, amplificarea ponderii globale a actorilor nonstatali, descentralizarea monopolului
aplicării violenţei pe arena mondială, proliferarea ameninţărilor şi riscurilor, iar acești factori au
contribuit la reconfigurarea ordinii mondiale şi la modificarea în diferită măsură a caracterului şi
nivelului de acţiune a unor agenţi ai relaţiilor internaţionale6.
Prin urmare putem spune că terorismul nu se manifestă ca o concepţie unitară, dar cuprinde
un număr de acte criminale.7
5
Vitali Sîli, Vitalie Aramşu, Anatolie Donciu, Ruslana Pleşca, Alexandru Mardari, Adrian Sîrcu, Infracţiuni cu caracter terorist, Infracţiuni conexe terorismului şi
unele infracţiuni cu caracter de terorizare, CZU, Chişinău 2011
6
Juc V. Contracararea terorismului la nivel național și internațional.Materialele Conferinței „Focarele separatiste și
impactul lor asupra terorismului contemporan”, Chișinău, 16 martie 2017.
7
Rocco, Discussion a la Conference de Paris, Actes de la IV-eme Conference pour l unification du droit penal, p.142
7
 La ora actuală, fenomenul terorismului reprezintă un factor, care nu poate fi lipsit de atenția
statului, atât de politica sa internă, cât și de cea externă. Anume terorismul, mai ales cel
internațional, constituie una dintre principalele amenințări ale securității naționale a statelor
lumii. Acesta reprezintă un fenomen social-politic, juridic complex și contradictoriu, trainic
intercalat în procesul corelațiilor „persoană – societate – stat – comunitate internațioanlă”.
Terorismul este favorizat enorm de progresul tehnico-științific, mai ales cel în domeniul IT
(tehnologii informaționale), dar globalizarea și mobilitatea sigură și rapidă dintr-o parte a
globului în alta, permite acestui fenomen să existe și să activeze extrem de rapid și, din păcate,
eficient.
Datorită costurilor reduse ale operațiunilor teroriste, comparativ cu cele impuse de instruirea
și echiparea forțelor convenționale, terorismul poate fi tratat ca o alternativă a războiului
convențional, or în ultimul deceniu a devenit o armă pentru organizațiile sau statele cu
disponibilități reduse, care le permite să-și realizeze obiectivele. Modul de acțiune asimetric,
sfidarea oricăror reguli sau norme de drept privind conflictele armate, ale dreptului internațional
sau cel puțin al unor norme generale acceptate de lumea civilizată, reduce gradul de
predictibilitate al acțiunilor acestora și în consecință sporește periculozitatea actelor teroriste,
crescându-le și eficiența în mod corespunzător.
Calitățile organizatorice ale grupărilor teroriste contemporane ne demonstrează că în cadrul
aceleiași structuri există variații semnificative, fără a mai vorbi de diferența esențială dintre
grupările ce duc o existență ascunsă în societate și a celor propulsate de diferite mișcări sociale,
partide politice sau chiar de state întregi8.Terorismul poate fi considerat un produs negativ al
fenomenului „globalizării”.

Semnele principale ale terorismului sunt:

a) terorismul nu se limitează la o anumită regiune, el activează aproape peste tot;
b) grupurile și activitățile teroriste sunt descentralizate, dar au scopuri și obiective comune;
c) entitățile teroriste pot folosi arme de distrugere în masă de diferite tipuri (bombe chimice,
bombe atomice, bombe cu hidorgen, bombe „murdare”9, bombe nucleare „sărate”10,
bombe biologice, drone explozive11 etc.).

Terorismul poate fi descris în mod corect drept o formă clandestină de luptă, având
caracteristici de imoralitate şi lipsă de sens. Teroriştii luptă după propriile lor legi, nu după legile
inamicului. Legile ambelor părţi rezultă din capacitatea pe care o au şi din necesităţile fiecăruia
şi se schimbă din motive pragmatice. Însă, indiferent de motivaţie sau scopuri, sunt drepturi care

8
Haruța V. Terorismul internațional – un factor destabilizator al securității internaționale. În: Revista „Administrare Publică”, nr. 2, 2009. p. 119.
9
[On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Dirty_bomb (accesat 15.06.2022)
10
[On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Salted_bomb (accesat 15.06.2022)
11
[On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Drone_strike (accesat 15.06.2022)
8
niciodată nu pot fi încălcate: dreptul la viaţă, dreptul la libertatea de gândire, dreptul de a nu fi
supus torturii sau pedepselor crude şi inumane etc12.
Pentru atingerea obiectivelor politice, organizaţiile politice se pot implica în activităţi
infracţionale de drept comun (jafuri armate, răpiri de persoane, estorcări de fonduri, trafic de
stupefiante ori de arme etc.), dar scopul acestor fapte penale nu este îmbogăţirea individuală, ci
finanţarea activităţilor teroriste13. Există și cazuri când interesele politice ale unor grupări
teroriste dispar și acestea se transformă în organizații criminale de tip mafiot14.
Apare, așadar, necesară precizarea câmpului infracțiunilor ce se pot califica drept terorism,
pentru a delimita noțiunea juridică generală, ca o operațiune preliminară desprinderii și conturării
cazurilor speciale. Pentru examinarea măsurilor prin care se poate combate terorismul este
esențial să se determine diferitele forme ce pot fi considerate drept manifestări ale acestuia și
implicit stări de spirit speciale.
Astfel într-un final putem defini terorismul ca fiind un fenomen agresiv, periculos și global,
care amenință comunitatea umană, iar problema prevenirii și combaterii actelor de terorism este
studiată și sistematizată de instituțiile specializate ale statului, de organizațiile internaționale și
de cele neguvernamentale.
Cu toate acestea teroriștii devin tot mai mulți, mai bine organizați și dotați. Problema
contracarării terorismului devine una majoră când e vorba de asigurarea securității statului și
societății.
Conceptualizarea terorismului este foarte variată şi, de obicei inadecvată, deşi un act de
terorism, operaţionalizat de obicei în Statele Unite, nu poate fi operaţionalizat la fel în altă ţară.15
Analiza aspectului instituţional-funcţional al procesului de consolidare a sistemului de
securitate internaţională a scos în evidenţă necesitatea intensificării activităţii comune a statelor
şi organizaţiilor internaţionale de securitate, concomitent cu afirmarea unui potenţial grad de
periculozitate a ameninţărilor şi provocărilor expuse la adresa securităţii, unde utilizarea puterii
militare nu mai poate garanta combaterea acestora, soluţionarea conflictelor sau managementul
consecinţelor16.
Terorismul contemporan afectează grav sistemul securităţii internaţionale, din care cauză
actorii acestui sistem trebuie să-şi asume responsabilitatea implementării tacticilor şi strategiilor
invocate17. În acest sens o importanţă deosebită o are renunţarea la aprecierea terorismului
conform dublelor standarde. Terorismul nu trebuie privit ca o formă de luptă pentru eliberarea
naţională sau ca o politică internă a statului. Evaluând sub aspect politic, juridic şi operativ
fenomenul terorism, trebuie să se excludă dublul standard, distincţia axându-se pe faptul că
terorismul constituie infracţiune şi nu modalitate de acţiuni militare; deci teroriştii trebuie

12
Papuc Gh. Teorismul – armă a separatismului. Chișinău, 2005.
13
Nistoreanu Gh., Păun. C. Criminologie. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1995.
14
Cheleș M. Terminologie de specialitate. Terorism. Antiterorism. București, 1993.
15
Psiholog Cristian Delcea & Avocat Drd Aurelian Bădulescu, Terorismul studii şi cercetări asupra fenomenului terorist, ed.Risoprint, Cluj-Napoca, p.14
16
Juc Veronica. op.cit., p. 252.
17
Rezoluţia nr.1373/2001 a Consiliului de Securitate ONU privind combaterea terorismului
[On-line]:https://lege5.ro/Gratuit/gy4temzr/legea-nr-206-2005-privind-punerea-in-aplicare-a-unor-sanctiuni-internationale (accesat 12.05.2022).
9
consideraţi infractori, indiferent de faptul cum se autoproclamă. Criteriul clasificării statelor în
state sponsor şi state teroriste în funcţie de gradul de implicare în terorismul internaţional este
unul relativ şi problematic, deoarece se poate transforma în armă politică utilizată de către state
pentru a-şi descrie astfel adversarii sau de către organizaţiile teroriste pentru a-şi motiva acţiunile
teroriste la adresa statelor rivale18.

1.2 Apariţia şi Istoricul terorismului

O analiză amplă a terorismului presupune ilustrarea aparţiei fenomenului de terorism, atât la
nivel naţional cât şi la nivel internaţional.
Teroriștii au existat mereu, fiind, inițial, acele persoane care nu erau de acord cu un anumit
regim politic și urmăreau răsturnarea acestuia prin orice mijloace, mai ales prin asasinate,
sabotări etc. Terorismul cel mai des s-a manifestat având la bază motive ideologice sau
religioase, deoarece mereu au existat grupuri de oameni care considerau că numai credința lor
este cea adevărată și demnă de urmat, iar persoanele care nu credeau în religia lor
(necredincioșii), trebuiau să moară19. Teroriștii au existat încă din secolul I după Hristos. Aceștia
erau iudeii care se împotriveau dominației romane și doreau ca prin intermediul asasinatelor și a
crimelor lor violente să destabilizeze influența Imperiului Roman în regiune și să obțină
independența țării lor. Acești teroriști se numeau zeloți, sicari, asasini etc. Se presupune că Iisus
Hristos a fost și el terorist, deoarece majoritatea faptelor lui se aseamănă cu ritualul unei grupări
iudaice teroriste din acea perioadă. Arestarea lui Iisus, în grădina Ghetsimani, de către romani, ar
constitui o consecință logică a activității sale teroriste.
Istoria terorismului este strâns legată de cea a violenţei, iar apariţia violenţei a fost
determinată de existenţa unor contradicţii ce nu puteau fi rezolvate prin aranjamente de
compromis. Prin urmare conducându-mă de această premisă putem constata că istoria de-a
lungul timpului oferă nenumărate exemple care pot ilustra această afirmaţie.
Altel înscrisuri ne redau faptul că în perioada medievală un ordin islamic disident secret
cunoscut sub denumirea populară „Asasin” a folosit terorismul ca armă politică20.
Pe de altă parte, terorismul este văzut ca apariţie încă din antichitate sub forma atentatului
politic, considerat ca prima și una dintre cele mai grave practici teroriste. Atentatul politic a
marcat de-a lungul timpului, evoluția și istoria marilor imperii, prin care împărați, regi și, mai
târziu, președinți de state ori diverse alte personalități politice, au fost suprimați de la putere ori
din viața politică prin lichidare fizică.
Până la începutul primului război mondial, terorismul era asimilat mișcărilor de stîngă, iar
după 1918, acțiunile teroriste au fost planificate și sponsorizate în principal de grupuri separatiste
de dreapta, ca, de exemplu, ustașii ce doreau independența Croației.

18
Juc V. op.cit., p. 253.
19
[On-line] https://transilvaniareporter.ro/reportaj/istoria-si-evolutia-terorismului/ (accesat pe 11.05.2022)
20
Svetlana Sofroni „Faţa nevăzută a terorismului” Editura şi tipografia STEEF anul 2010
10
 În mare măsură, pe plan mondial se consideră că terorismul contemporan provine din Noua
Stîngă, care s-a pronunțat de la început, fără echivoc, pentru violență, susținând că acțiunile
violente sunt cele care duc la apariția și dezvoltarea premiselor revoluției.
Noua Stîngă a apărut în Europa la sfirșitul anilor ’60 pe fondul unei stări de spirit propice
violenței, favorizată și de insuccesele social-economice ale Franței și Germaniei. Ca urmare,
indivizi și grupuri mici de oameni s-au pronunțat pentru terorism, susținând că proletariatul s-a
îmburghezit și a trecut la reformism, iar rolul de avangardă revoluționară trebuie preluat de către
tinerii intelectuali, care erau nevoiți să folosească arma terorismului întrucât nu se mai putea
conta pe dispoziția revoluționară a maselor.
Originea terorismului contemporan îl constituie, de asemenea, amplele demonstrații
studențești din Franța ce au dus la căderea „regimului paternalist” (în mai 1968), demonstrații
care au constituit sursa unui număr însemnat de organizații de factură marxist-leninistă ce s-au
ridicat împotriva prezenței americane în Europa, a americanismului, imperialismului occidental
și sistemului capitalist, militând pentru revoluție și socialism.
Astfel, au apărut grupări precum „Baader - Meinhof” și „Mișcarea 2 Iunie” din Germania,
„Brigăzile Roșii” din Italia (cunoscute prin celebrul atentat asupra lui Aldo Moro), „Armata
Secretă” din Franța, „ETA” din Spania, „ERA” din Marea Britanie, care au acționat având ca
model activitatea organizațiilor teroriste latino-americane.
Terorismul s-a născut și din dorința unor popoare asuprite de a recurge la acte teroriste pentru a
atrage atenția asupra lor, sau din lupta unor mișcări ce își propuneau răsturnarea unor regimuri
nedrepte prin violență, ori din acțiunile de eliminare a unor tirani ce se făcuseră odioși în fața
propriilor popoare din cauza represiunii fără limite pe care o practicau.
Pe parcursul istoriei, extremiștii au practicat terorismul pentru a genera frica și a impune o
schimbare în comportament. Până în sec. XIX teroriștii acordau, de obicei, unor anumite
categorii de oameni imunitate la atac și anume: femeilor, copiilor și bătrânilor. Dezvoltarea
statelor birocrate a dus la schimbări profunde asupra fenomenului terorismului. Teroriștii au
înțeles, că moartea unui singur individ, chiar și a monarhului, nu produce neapărat schimbările
politice pe care și le doreau. Teroriștii au reacționat prin folosirea unei metode indirecte de atac.
Aceste atacuri indirecte au creat o atmosferă publică de neliniște și neîncredere în guvern.
Spontaneitatea și raritatea aparentă a actelor face, practic, imposibilă protecția de către guverne a
tuturor victimelor potențiale. Societatea cere protecția, pe care statul nu o poate acorda.21
Fenomenul terorist din zona Orientului Mijlociu și Apropiat este întreținut și exacerbat. În
egală măsură, de mișcarea fundamentalist – islamică, care militează, printre altele, pentru
instaurarea unui stat islamic mondial. Elementele cele mai radicale din această mișcare
propovăduiesc, în acest scop, ideea de „Jihad Islamic”, admițând ca „logice și inevitabile”
acțiunile teroriste. În acest context, pe lângă organizația „Frații musulmani”, fondată în Egipt
încă din 1928, în epoca contemporană au luat ființă și alte organizații teroriste extrem de

21
Oleg B., Terorismul – crimă internațională. Chișinău: Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”, 1998
11
periculoase, printre care cele mai semnificative sunt: Hesbollah, Hamas, Jihadul Islamic
Palestinian și grupările din Algeria și Egipt, precum și organizația „Al Qaida” a lui Ben Laden.22
Tot aici este de remarcat faptul că mulţi specialiști și experți în domeniul teologic, juridic,
politic, cercetători și membri ai diferitor structuri și organizații internaționale guvernamentale și
interguvernamentale, dar și non-guvernamentale, au ajuns la concluzia că actele teroriste se
atribuie la categoria „crimelor contra bazelor regmului constituțional și a securității statului”, la
categoria „conflictelor armate de intensitate sporită”, la categoria formelor de luptă politică
bazată pe protestul socio-politic, adică o nouă formă de ducere a războiului desfășurată pe ascuns
și nedeclarat, iar colaborarea eficientă și multilaterală a statelor în prevenirea, reprimarea și
combaterea terorismului este posibilă numai cu condiția înțelegerii aprofundate a semnificațiilor
pe care le conține noțiune de terorism internațional.
În acest context este menţionat că în urma evoluţiei fenomenului terorismului au evoluat şi
reglemntările în vederea combaterii acestui fenomen.
Asfel Convenția Consiliului Europei cu privire la Prevenirea Terorismului definește
noțiunea de „infracțiune teroristă” 23
prin nedefinirea acesteia, ci prin trimitere la „tratatele
enumerate în Anexă la Convenție”. Legiuitorul nostru procedează la fel. În Legea Nr. 120 din 21
septembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea terorismului se reglementeză la Art. 3 că
„act terorist” reprezintă o infracțiune prevăzută la art. 278 din Codul Penal al RM 24. Dacă vom
lectura art. 278 alin.(1) din CP al RM vom afla că: „Actul terorist, adică provocarea unei
explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte
urmări grave, dacă această faptă este săvârşită în scopul de a intimida populaţia unui stat ori o
parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să
săvârşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni, precum şi ameninţarea de a săvârşi
astfel de fapte în aceleaşi scopuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.” Prin intermediul
acestui articol realizăm complexitatea și cât de extins este fenomenul „terorismului” și acțiunile
sale.
Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului 25 nu
definește terorismul, dar explică ce reprezintă „finanțarea terorismului” (Art. 3) și anume:

22
Schweitzer Y., Goldstein Ferber S., Al-Qaeda and the internationalization of suicide terrorism, Jaffe Center for strategic studies, Tel Aviv, 2005, p. 15-16
23
Convenția Consiliului Europei cu privire la Prevenirea Terorismului, întocmită la Varșovia la 16 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial la 30 decembrie 2015.
[On-line]: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117358&lang=ro (accesat 21.06.2022). Art. 1 alin. (1).
24
Codul penal al Republicii Moldova. Nr.985 din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, republicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.72-74. În vigoare din 12 iunie 2003. // [On-line]: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120900&lang=ro (accesat
21.06.2022).
25
Legea nr. 308 din 22.12.2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, publicată în Monitorul Oficial din 23.02.2018.
[On-line]: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120939&lang=ro# (accesat 14.05.2022).
12
„acțiuni stabilite la art. 279 din Codul Penal 26 și în tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte”.
Totuși noțiunea de „terorism” este definit la Art. 3 din Legea cu privire la prevenirea și
combaterea terorismului. Conform acestei legi, terorism reprezintă un fenomen cu un grad înalt
de pericol social, caracterizat printr-o ideologie radicală şi o practică de influenţare prin violenţă
a luării unor decizii de către autorităţi şi instituţii publice sau organizaţii internaţionale, însoţite
de intimidarea populaţiei şi/sau de alte acţiuni violente ilegale.
Procedura de determinare a factorilor care determină apariția și evoluția terorismului,
specialiștii în domeniu au studiat amănunțit personalitatea teroriștilor, actele teroriste, motivele
care influențează persoana de a comite astfel de acte etc. Atitudinea potrivit căreia orice flagel
social trebuie eradicat înainte prin eliminarea cauzelor sale, este pe deplin justificată, având în
vedere că analiza celorlalţi factori nu a dat până acum rezultatele așteptate.
La 18 decembrie 1972 în cadrul ONU, a fost creat un comitet special pentru terorismul
internaționl, care are drept principală sarcină de a studia cauzele fenomenului terorismului și de a
recomanda măsuri practice pentru reprimarea actelor de violență și teroare. Printre cauzele
însemnate a actelor teroriste comitetul le evidențiază pe cele de ordin social, politic, rasial,
fundamentalist religios, naționalist și economic. În această ordine de idei, comitetul mai
menționează alte cauze: politica de dominație, expansiunea și hegemonie discriminatorie, rasială,
politica de apartheid, folosirea forței în relațiile internaționale și violarea independenții politice, a
suveranității naționale și integrității teritoriale a statului, precum și alte cauze27.
Toate acestea redau, în suficientă măsură, proporția și gravitatea fenomenului terorist
contemporan, considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai mari pericole ale vremurilor de
azi.

1.3 Clasificarea Terorimului

Terorismul, în manifestările sale, se înfăţişează aşa după cum am văzut, sub multiple
aspecte, act care a determinat o clasificare, după diferite criterii. O primă clasificare este acea

26
 „Finanţarea terorismului, adică punerea la dispoziţie sau colectarea intenţionată de către orice persoană, prin orice
metodă, direct sau indirect, a bunurilor de orice natură dobîndite prin orice mijloc, sau prestarea unor servicii
financiare în scopul utilizării acestor bunuri ori servicii sau cunoscînd că vor fi utilizate, în întregime sau parţial:
a) la organizarea, pregătirea ori comiterea unei infracţiuni cu caracter terorist;
b) în orice scop, de către un grup criminal organizat, o organizaţie criminală sau de o persoană aparte care comite ori
întreprinde tentative de comitere a unei infracţiuni cu caracter terorist sau care organizează, dirijează, se asociază, se
înţelege în prealabil, instigă sau participă în calitate de complice la comiterea acestei infracţiuni,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 8000 la
11000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.”
27
Moglan A., Daltă Gh. Terorismul – crimă internațională. Chișinău: „U.T.M”, 2005. p. 33.
13
care are în vedere elementul subiectiv al infracţiunii, mai exect elementul psihologic, mobilul sau
intenţia care a stat la baza actului de violenţă28.
Prin urmare teroriștii internaționali, incapabili să-și atingă scopurile prin mijloace
convenționale, încearcă să transmită un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului
general. Prin alegerea țintelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru națiunea
vizată, teroriștii încearcă să creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin acte de
violență, în ciuda puținelor resurse materiale de care dispun. Prin aceasta ei speră să demonstreze
mai multe, astfel încât guvernul sau guvernele vizate să nu poată să-și protejeze cetățenii; sau,
prin asasinarea unei anumite victime, pot da o lecție publicului în general. Spre exemplu, prin
asasinarea președintelui egiptean Anwar al-Sadat pe data de 6 octombrie 1981, la un an de la
călătoria sa importantă în Israel, teroriștii Al-Jihad au sperat să convingă lumea și, în special pe
musulmani, că a fost comisă o mare eroare.
Astfel având abordarea unei probleme vaste a fenomenului terorismului putem atrage atența
la cele mai importante clasificări ale terorismului după cum urmează:
Terorismul politic care este caracterizat prin faptul că elementul subiectiv, deci elementul
intențional, este de ordin politic, în sensul că actul de teroare este dirijat contra statului,
organelor sale sau reprezentanților săi, împotriva organizației politice statale, sau formei sale
constituționale.
Acestea fiind trăsăturile specifice terorismului politic, împărtășim opinia potrivit căreia
infracțiunea teroristă în general, prin natura ei, se apropie mult de infracțiunea politică, adesea
fiind greu, dacă nu imposibil, să se tragă un hotar între ele. O mare parte din infracțiunile tero-
riste sânt deopotrivă infracțiuni politice prin scop și, infracțiuni de drept comun prin metoda de
executare, adică prin elementul lor material.29
Potrivit autorilor Cristian Delcea și Aurelean Bădulescu, clasificare terorismului este mult
mai amplă și este o compus de o serie de teorii asupra fenomenului terorismului.
Terorismul internațional reprezentă un fenomen de observare a unei mulțimi de persoane
care privesc, nu o mulțime de persoane care mor, deși s-a mai exemplificat, cu mai mult de 10
ani înainte, o creștere pe scară largă a violenței. încercările de a învinge terorismul prin forță
militară pot fi mult mai periculoase pentru guvern decât pentru teroriști, deoarece legalitatea sa
se deteriorează. Restricțiile și represaliile impuse timp de un sfert de secol nu au atenuat
amenințarea Israelului de către grupările violente, iar îndoielile organizațiilor drepturilor omului
asupra legalității acestui răspuns au fost nocive. Adesea, o națiune reacționează la violența
grupărilor mici cel mult la fel ca în situația în care ar fi fost vorba despre un act criminal fără
rezonanță politică. Grupările violente fac parte, de regulă, dintr-o rețea cu legitimitate
psihologică și ideologică care le furnizează sprijin material și moral. În mișcarea ETA, de
exemplu, din Spania, este inclusă și gruparea Basque. Simpatizanții săi consideră că, pentru a-și
apăra legitimitatea, violenta grupare este nevoită să înfrunte rigorile impuse de lege și de
28
Ion Bodunescu Flagelul Terorismului internaţionl, editura militară, 1978,p.34
29
Ibidem,p.36.
14
autoritatea statului. Aflarea faptului că guvernul Spaniei a sponsorizat, în anii 80, trupe de luptă
împotriva membrilor ETA, a sporit valul de simpatie față de respectiva mișcare, în ciuda
reacțiilor negative și sălbatic al acțiunilor ei. Violența de ambele părți poate influența judecata
opiniei publice și orice guvern ar trebui să ia în calcul toate aspectele problemei înainte de a lua
vreo măsură brutală sau nedreaptă, care ar putea să-i slăbească poziția morală și să-i diminueze
sprijinul (Delcea, 2006).
Terorismul direct, înțelegându-se acel gen de terorism care vizează în mod direct,
nemijlocit, scopul propus, așa cum s-ar prezenta cazul când un șef de stat ar fi asasinat în vederea
înlocuirii lui cu un altul, care să instaureze o nouă structură statală, diferită de cea precedentă.
Terorismul indirect, în care acțiunea de violență duce în mod indirect la atingerea scopului
propus (un exemplu specific îl constituie confecționarea de pașapoarte false pentru trecerea
frontierei de către un agent terorist într-o țară unde intenționează să săvârșească atentatul).
Terorismul fundamentalist islamic este cel mai periculos tip de terorism din lume.
Folosește violența în scopuri de natură religioasă, având adesea ca țintă Statul Israel și aliații lui
cum ar fi Statele Unite, Anglia etc. Adepții săi au tendința să provoace schimbări purificatoare.
Amenință de cele mai multe ori Statul Israel cu moartea și distrugerea poporului. Teroriștii
fundamentaliști islamici apelează la toate grupările islamice religioase și politice mici și mari ca
să lupte fără milă împotriva Israelului. Experții spun că, deoarece teroriștii fundamentaliști
islamici nu sunt preocupați de formarea unui grup ideologic politic, ci de urmărirea propriei
viziuni în conformitate cu dorința lor religioasă, ei sunt eliberați de una din constrângerile majore
care a limitat de-a lungul istoriei proporțiile atacurilor teroriste. După cum susține Hoffman,
extremiștii teroriști religioși pot să-și permită o violență aproape nelimitată asupra unui număr
virtual nelimitat de ținte: aici poate fi inclus orice stat care apără Israelul, orice persoană care nu
aparține religiei islamice, care este cea a teroriștilor. Cele mai cunoscute rețele sunt: Al Qaeda, a
lui Osama bin Laden, Organizația Hamas, ai căror adepți sunt criminali fără conștiință și care
transformă oameni din rândurile religioșilor islamici în luptători cu sânge rece, care urmăresc
distrugerea locurile sfinte și a persoanelor civile din Israel. Gruparea Al-Jihad, cunoscută și sub
nume de Gruparea Islamică, este o aripă militantă a mișcării Frăția Musulmană, o organizație
islamică anti-Israel, anti- occidentală (Delcea, 2006; 2004; Mărgărit, 2004; Hudson, 1999).
Terorismul extremist-naţionalist, are drept scop intimidarea puterii politice dintr-un stat.
Acţiunile teroriste sunt puse în aplicare sub egida ideologiei anarhiste şi nihiliste. Acţiunile
poartă un caracter extrem de violent. Exemple ale acestui tip de terorism pot servi aşa organizaţii
ca, Armata Secretă pentru Eliberarea Armeniei, acţiunile de organizaţii teroriste palestiniene şi
kurde care au fost cunoscute datorită acțiunilor brutale care s-au manifestat prin decapitarea
publică a prozonierilor.
Terorism organizaţional aici merge vorba despre grupuri mici, omogene politic, însă
incapabile să cîştige simpatia şi sprijinul populației datorită poziţiilor lor radicale, fiind nevoite
să apeleze la acte violente pentru a-şi cîştiga influenţa;
15
 Terorismul insurgent - practicat de separatiştii etnici, de rebelii politici etc. Acţiunile
acestora sunt de natură paramilitară sau de gherilă. Deseori, prin actele lor, erodează puternic
credibilitatea grupului, legitimitatea şi sprijinul acestuia (ex. Armata Populară – aripa comunistă
din Filipine);
Terorismul infracţional - acest tip de terorism este cel mai răspândit şi cel mai greu de
controlat.Terorismul infracţional este dificile de controlat așa cum el persistă în lumea interlopă,
și se manifestă sub diferite forme, începând de la reglările de conturi până la lupta pentru putere
şi influenţă, și acest tip de terorism se refrânge şi asupra societăţii, Însă terorismul infracțional nu
putem să-l considerăm ca crima organizată . Aici crima organizată nicidecum nu poate fi
asimilată cu terorism deoarece crima organziată este un mod de rezolvare de către cercurile
criminale şi mafiote, pe calea criminalităţii şi infracţionalităţii, a unor probleme care ţin de
asigurarea spaţiului de acţiune pentru economia, traficul de droguri şi de carne vie, spălarea
banilor etc., acţiuni care aduc profituri fabuloase. Terorismul infracțional poate fi considerat ca
sprijinul crimei organizate, fiind un instrument al acesteia şi, de aceea, el se va afla tot timpul în
avangarda ei şi în susţinerea ei (deşi, la drept vorbind, şi crima organizată este un instrument al
terorismului). Terorismul infracțional se manifestă mai mult prin modalitate de înfricoşare a
lumii, a societăţilor, instituţiilor şi persoanelor, pentru a avea acces liber de acţiune infracţiona-
lităţii, eludării legii. Cu alte cuvinte, terorismul de acest fel este un mod de a crea fondul
aperceptiv al societăţii vizavi de lumea interlopă (care trebuie să fie unul de teamă, de frică, de
teroare), atât în ceea ce priveşte virulenţa punctelor tari, imbatabile, ale acestei lumi,
omnipotenţa lor, cât şi dimensiunea înspăimântătoare a corupţiei şi puterii nelimitate şi
nelimitabile a banului murdar.
La acest capitol putem aduce cifre și anume câştigul din activităţi ilicite poate constitui PIB
mondial, din ceea ce acumulează anual planeta. Jumătate din acest câştig provine din traficul de
droguri, traficul de arme, traficul de ființe umane și dacă facem un calcul estimativ am putea
concluziona că astfel de afaceri aduc un venit simțitor, adică mai mult decât se obţine din
comerţul cu automobile ca exemplu.
Ciferele în cauză demonstrează cât de importante sunt, pentru cercurile criminale care le co-
ordonează, afacerile ilicite care constau în spălarea banilor, crima organizată. Acest tip de
afaceri după cum putem observa funcționează foarte bine și la fel reţelele lor transfrontaliere şi
internaţionale activează din ce în ce mai bine, în condiţiile în care cercurile respective au luat
măsuri foarte exigente de securizare a informaţiei, sistemului de conducere şi modului de
funcţionare. Criminalitatea este mult mai flexibilă decât normalitatea, decât acţiunea împotriva
ei. Toate sistemele de protecţie a societăţii, începând cu cel juridic şi continuând cu cel al reacţiei
de tip militar, sunt supuse unor legi, unor principii, unor norme, care nu se schimbă de la o zi la
alta.

16
 Toate aceste organisme acţionează potrivit normei dreptului, nu la inspiraţie, ceea ce creează
unele dificultăţi în ceea ce priveşte operativitatea. În schimb, crima organizată şi
infracţionalitatea acţionează în afara legii şi nu suportă nici un fel de constrângeri.
Terorismul infracţional, față de crimă organizată nu are decât constrângerile impuse de
aceasta.
De aici rezultă câteva concluzii foarte importante în ceea ce priveşte evaluarea terorismului
de acest gen:
a) este posibil ca, în viitor, să se accentueze acest gen de terorism şi, deci, de organizare a
terorismului infracţional, tocmai datorită faptului că el se află în plină dezvoltare a
infracționalității;
b) se poate de afirmat că terorismul infracţional va deveni din ce în ce maimultun terorism
organizat, puternic globalizat, cu reţele deconducere şi de acţiuneîn toată lumea, ceea ce va
schimba radical configuraţia spaţiului strategic internaţional, ameninţările de acest gen
devenind foarte periculoase;
c) probabil, terorismul infracţional îşi va subordona terorismul identitar şi îl va folosi în sensul
creării, în zonele de interes, de probleme şi de conflicte care să abată (concentreze) într-o altă
direcţie eforturile comunităţii internaţionale, oferindu-se astfel o mai mare libertate de acţiune
pentru infracţi-onalitate şi crima organizată.

Terorismul social - este o formă de terorism care are drept scop schimbarea orânduirii
sociale într-un stat, pentru a instaura o nouă ideologie economică şi socială. Specificul acestui tip
de terrorism este caracterul intern său regional, adică nu are tendinţa de a se manifesta în afara
graniţelor ţării. Un aşa tip de terorism a fost răspândit pe larg în secolul al XIX-lea în Rusia
Ţaristă, SUA, Canada, Anglia şi Franţa, unde activau un şir de grupări anarhiste care aveau drept
scop impunerea ideologiei lor în societăţilor respective.
Terorismul cibernetic - Terorismul cibernetic am putea spune că este o formă nouă de
terorism care se manifestă în zilele noastre. Acest tip de terorism își are dezvoltare fiind în stare
să ameninţe milioane de oameni, din cauza că calculatoarele militare nu fac față hackerilor,
motiv pentru care se consdieră că această formă de terorism este mai periculoasă decat terorismul
biologic ori cel chimic așa cum datorită acestui tip teroriștii cu mare ușurință pot pune în execuție
datorită faptului că au acces la informația militară fapt ce pune în pericol securitate ale unor țări.
Tot prin intermediul internetului adică folosind forma cibernetică ,teroriștii fac propagandă,
schimb și culegere de informații și chiar finanțare precum și racolează persoane în rețelele lor de
terorism. Aici apare întrebarea pentru a avea acces la rețelele de internet și a sparge saiturile
securizate aceștia au nevoie de hacker și acest fapt le reușește cu successe și anume ultimii
racolează astfel de personae și fac acest lucru, din idei religioase ori având propuneri materiale și\
sau băneşti. În prezent folosirea internetului de către organizațiile teroriste este o modalitate foare

17
benefică în punerea în aplicare a planurilor finanțare fiind o modalitate de comunicare și recrutare
a persoanelor în cauză.
Totuși, întâlnim cazuri în care s-a folosit internetul pentru atacuri cibernetice ale structurilor
de securitate ale unor țări, atacuri care au avut și vor avea un impact psihologic major în rândul
populației. Includerea violenţei ca factor sau instrument determinant în evidenţierea şi evaluarea
terorismului international cibernetic este inevitabilă,deoarece în condiţiile actuale acest fenomen
se dezvoltă cu o viteză rapidă, schimbându-şi caracterul din instabil în cel permanent şi agresiv.
Internetul reprezintă o unealtă puternică prin intermediul căreia pot fi împărtăşite şi
consolidate anumite idei sau atitudini.
Prin intermediul reţelei de socializare, utilizatorii din toate colţurile lumii au posibilitatea de
a comunica, de a face schimb de informaţii sau de idei. Cu toate acestea, expansiunea mediului
virtual concomitent cu creşterea gradului de activitate în social media au condus la apariţia unor
potenţiale riscuri la adresa securităţii.

1.4 Mecanisme și instrumente internaționale în domeniul terorismului

Globalizarea terorismului a devenit o realitate ce nu poate fi contestată, constituind o
ameninţare la adresa securităţii interne şi internaţionale şi, implicit, un fenomen aflat în
responsabilitatea întregii comunităţi internaţionale.
Asigurarea securităţii persoanelor şi menţinerea ordinii publice, prevenirea şi neadmiterea
atentatelor criminale sau acţiunilor care pot pune în pericol viaţa şi securitatea cetăţenilor,
precum şi asigurarea eficientă a securităţii şi ordinii publice la obiectivele de transport aerian şi
feroviar, în locurile publice şi zonele de agrement constituie una din direcţiile prioritare ale
Republicii Moldova cât și a altor state. Astfel, majoritatea statelor au ajuns la o conlucrare
privind prevenirea și combaterea terorismului.

Principalele organizații internaționale cu atribuții de prevenire și combatere a terorismului

precum și a finanțării terorismului sunt:
a) Consiliul Europei - Comitetul MONEYVAL30 (Moldova este membru din 1997);
b) Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF);
c) Uniunea Europeană;
d) Organizația Națiunilor Unite;
e) Grupul EGMONT (Moldova este membru cu drepturi depline din 27 mai 200831);
f) Rețeaua FIU.net;
g) Fondul Monetar Internațional;
h) Comitetul de Supraveghere de la Basel;
i) Interpol (ICPO) și organizațiile regionale Afripol, Aseanpol, Europol32;
30
[On-line]:https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120002&lang=ro (accesat 12.05.2022)
31
[On-line]:https://www.moldova.org/rm-este-membru-deplin-al-grupului-egmont-122772-rom/
(accesat 12.05.2022)
32
[On-line]:https://www.interpol.int/Crimes/Terrorism/Partnerships-against-terrorism (accesat 12.05.2022)
18
 j) Secretariatul Commonwealth-ului;
k) Oficiul ONU privind drogurile și criminalitatea (UNODC);
l) Comitetul ONU Contra Terorismului (CTC);
m) Diviziunea ONU pentru prevenire și justiție penală (CCPCJ);
n) Banca Mondială;
o) Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);
p) Grupul Eurasiatic pentru Combatarea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului;
r) Group of International Finance Centre Supervisors;
s) Grupul Wolfsberg;
t) Liga Statelor Arabe etc.

Nu toate organizațiile enumerate mai sus, sunt exclusiv specializate în prevenirea și

combaterea terorismului. Unele dintre ele au ca un obiectiv adiacent prevenirea și combaterea
unui anumit tip de terorism sau activează doar asupra unei regiuni bine delimitate, astfel încât să
nu apară conflicte de competență. Multe organizații au parteneriate și programe de colaborare.
Există totuși o viziune internațională precum că aceste organizații sunt simbolice, deoarece
terorismul se dezvoltă și activitatea organizațiilor teroriste nu este sistată. Această opinie este
fundamentată și argumentată, dar considerăm că aceste organizații își îndeplinesc efectiv
atribuțiile și obiectivele, deoarece în ultimii 3 ani, numărul de acte teroriste a scăzut.
Aceste organizații au contribuit nemijlocit la elaborarea mecanismelor juridice internaționale
de prevenire și combatere a terorismului și finanțării terorismului, printre care cele mai
importante sunt:
a) Convenția Europeană pentru reprimarea terorismului, semnată la Strasbourg la 27 ianuarie
1977;
b) Convenția Internaționala privind Reprimarea Finanțării Terorismului adoptată la 9
decembrie 1999, la New York;
c) Convenția internațională privind lupta împotriva terorismului, adoptată la New York la 15
decembrie 1997;
d) Convenția privind spălarea, cercetarea, sechestrarea si confiscarea veniturilor obținute din
infracțiuni si cu privire la finanțarea terorismului, adoptata la Varșovia, în anul 2005;
e) Convenţia asupra prevenirii și reprimării infracțiunilor împotriva persoanelor care se bucură
de o protecție internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, adoptată de Adunarea Generală a
ONU, la New York la 14 decembrie 1973;
f) Convenția internațională împotriva luării de ostatici, adoptată de ONU în 1979;
g) Convenția referitoare la infracţiuni şi la alte acte săvârşite la bordul aeronavelor, semnată la
Tokyo la 14 septembrie 1963;
h) Convenția pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la Haga la 16
decembrie, 1970;
19
 i) Cele 40 de recomandări FATF care formează cadrul internațional al luptei împotriva spălării
banilor, precum și cele 9 recomandări speciale privind finanțarea terorismului.
Recomandările sunt actualizate periodic, începând cu momentul adoptării lor în 1990, având
în vedere evoluția si tendințele fenomenului de spălare a banilor;
j) Convenția pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime,
adoptată la Roma 1988;
k) Regulamentul (CE) nr. 881/2002 din 27 mai 2002 care impune anumite măsuri restrictive
împotriva persoanelor și entităților suspectate de terorism;
l) Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, adoptată la New
York la 14 septembrie 2005;
m) Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securității aviației civile,
încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971;
n) Directiva 2005/60/CE din 26 octombrie 2005 cu privire la prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului etc.

Dreptul internațional oferă o gamă largă de acte care reglementează modalitatea de prevenire
și combatere a terorismului. Actele enumerate mai sus sunt cele mai importante. Acestea nu
reglementează doar lupta împotriva terorismului la general, dar conțin și norme juridice care
reglementează un anumit tip de terorism. Cadrul normativ internațional trebuie totuși să se
actualizeze cât mai des, deoarece riscul ca persoanele suspectate de săvârșirea actelor teroriste să
nu rămână nepedepsiți.
Existența aceste mecanisme de luptă împotriva terorismului oferă siguranță și încredere în
autorități și justiție, în lege, în ziua de mâine.

1.5 Problema terorismului în contextul securității naționale și internaționale

Termenul de terorism a apărut în dicţionare relativ târziu. Dicţionarul Robert atesta că
verbul „a teroriza” a intrat ăn vocabularul limbii franceze abia în anul 1796.33
La etapa contemporană terorismului internațional destabilizează grav situația nu numai în
cazul unor țări și regiuni, ci și în întreaga lume. în aceste condiții, comunitatea internațională își
pune sarcina de a consolida coordonarea acțiunilor, măsurilor internaționale împotriva
terorismului, ca fenomen socio-politic.34
Deși problema securității națioanele, responsabillitatea îi revine statului și organizaților
satatale, sa constata că combaterea fenomenului terorismului este o problemă comună, la care
este necesar de cooperat și de ajuns la soluții, care ar putea diminua impactul acestui fenomen
asupra întregii comunități.

Aradavoaice,Gh.,Iliescu,,D., Nita, L.D. Terorism, Anterorism, Contraterorism. Oradea 1997,p.51

33

V.Teosa , Ștința Politică în Republica Moldova: Realizări și Perspective, ed.CEP USM, Chișinău 2011, p.305
34

20
 Nu în ultimul rând este de menționat că una din principalele dificultăți pe care l-ea întânit
cooperarea internațională în lupa împotriva terorismului rezidă și este ușor de înțeles în principal
în virtutea căruia cea mai mare parte a statelor refuză să predea pe infractorii străini care au
căutat un refegiu pe teritoriu lor, actele care le sunt imputabile având un caracter politic.
O problemă importantă a asigurării securității populației și a teritoriului Republicii Moldova
și a Ucrainei este amenințarea implementării actelor de terorism provocate de om în zonele
potențial periculoase ale țării.
Pericolul tehnosferei pentru populație și mediu se datorează prezenței în industrie, energie și
utilități publice a unui număr mare de industrii și tehnologii nucleare, chimice, biologice, de
incendiu și explozive. Potrivit Ministerului Situațiilor de Urgență, în Ucraina există aproximativ
30 de mii de unități de industrii periculoase.
Amenințarea pericolului din partea organizațiilor teroriste care au ales planificarea și
implementarea acțiunilor teroriste la obiectele tehnosferei au apărut cu mult timp în urmă ca un
act de atingere a obiectivelor stabilite. Conceptul de terorism tehnologic (tehnologic), ca o nouă
formă de teroare, a început să fie luat în considerare în 1946 și a fost dezvoltat cu atenție în anii
1970.
Recent, printre actele de terorism se pot observa rezultate calitative. Dintre acestea, este
necesar să se evidențieze creșterea amplorii actelor teroriste „prin creșterea numărului de victime
umane; raspândirea cruzimii acțiunilor zhgsoristilor; o creștere bruscă a actelor de terorism la
instalațiile tehnosferei. Sprijinul reciproc al resurselor normative și tactice pentru alianțele
teroriste se extinde grupări, atât într-o singură țară, cât și la nivel internațional.
La început, obiectele tehnosferei au redus într-adevăr semnificativ riscul asociat cu influența
proceselor și fenomenelor naturale negative asupra unei persoane, dar prin crearea unor
complexe de inginerie mai puternice, umanitatea formează un sistem nou, extrem de complex,
modelele de dezvoltare ale care nu sunt cunoscute.
Crește incertitudinea informațiilor despre funcționarea acesteia, entropia proceselor care au
loc în ea.
Dezastrele provocate de om au un mare impact social și psihologic asupra societății. Prin
urmare, teroriștii se îndreaptă din ce în ce mai mult la acțiuni la instalațiile tehno-sferei. Un
exemplu clasic este cel mai teribil ca amploare și număr! victime ale actului de terorism care a
avut loc la 11 septembrie 2001 la New York (SUA).
Recent, se poate urmări o tendință negativă de creștere a amplorii și numărului de acte
teroriste care au loc la obiecte deosebit de periculoase ale tehnosfera.
Astfel, pe 20 martie 1995, adepții sectei Aum Senrikyo din Japonia au comis un act terorist.
În urma acestui act, 16 stații de metrou au fost lovite. J.2 oameni au fost învinși mortal și 3796
de persoane au primit diverse grade de otrăvire.
Cazurile de atacuri teroriste în metrou nu sunt izolate. Deci, în februarie 1993, a avut loc o
explozie la o stație de metrou din Londra (nu există informații despre victime); în martie 1993 -
21
în metroul din Santiago (fără informații despre victime); în decembrie 1994 - într-un vagon de
metrou la stația Fulton Street din New York (43 de persoane au fost rănite); în octombrie 1995 -
într-un metrou din Paris (29 de persoane au fost rănite); în octombrie 1995 - în zona
metropolitană Baku (286 de persoane au murit, peste 200 de persoane au fost rănite); în iulie
1996 - în metroul de lângă stația Tulskaya din Moscova (4 persoane au murit, 17 persoane au
fost rănite); d 1997 - la stația Izmailovskaya (fără victime); 1998 - la stația Pushkinskaya (11
oameni au murit); 2000 - la stația Belorusskaya (fără victime).
Dacă urmărim dinamica actelor de interferență ilegală în activitățile obiectelor; transportul
aerian al Federației Ruse, se poate observa o tendință de creștere a acelorași fenomene negative.
Circulația ilegală a materialelor nucleare și chimice este, de asemenea, o mare problemă,
care este asociată cu existența crimei organizate. Este posibil ca materialele nucleare și chimice
să poată fi predate grupărilor teroriste în scopul șantajului este o realitate a zilelor noastre. Așa
că, pe 3, 19 martie, la Moscova, un steag al uneia dintre unitățile Ministerului rus pentru Situații
de Urgență a încercat să vândă aproximativ 100 de litri de dicloroetan. Potrivit experților, această
cantitate este suficientă pentru a otrăvi mortal zeci de mii de oameni, 19 august 1994 pe
aeroportul din München (Germania).35
Fenomenul terorsimul găsește persoane abilitate și dornice de-a comite durere, suferință și
ură, astfel toate acțiunile teroriste sunt concepute, până în cele mai mici detalii pentru atingerea
acestui scop.
Nu în ultimul rând acest fenomen are nevoie de publicitate, trăiește din aceasta și oamoară
de dragul ei.
Cu toate că atât în cadrul O.N.U., cât și la nevelul altor organisme internaționale, problema
terorismului a fost abordată de mai multe ori, din 1972 fiind creat prin Rezoluția 3034 a Adunării
Generale a O.N.U un comitet social pentru terorismul internațional, până la moment nu s-a ajuns
pentru a găsi și a da o definție complexă a fenomenului de terorism care ar duce la diminuarea
acestei crime.
O primă problemă o reprezintă existența pe plan internațional a unor poziții statale
divergente cu privire la legitimarea organizațiilor teroriste. Formula deja consacrată pentru
această stare de fapt este: "ceea ce pentru o persoană înseamnă terorism pentru alta reprezintă
lupta de eliberare națională".
De multe ori punctele de vedere contradictorii sunt rezultatul unor conflicte de interese în
planul politicii internaționale și al sferelor de influență regională. Astfel în cazul P.K.K. (Partidul
Muncitorilor din Kurdistan) politica statelor este diferită. În general Europa, și mai ales
Germania, este cea mai apropiată de problema Kurda, așa cum ea reflectă în politica P.K.K.
S.U.A. împreună cu Turcia și Israelul au o atitudine ostilă față de acest partid și favorabilă
adversarilor acestuia, partidul lui Barzani (Partidul Democrat KDP). La rândul ei Rusia este mai

35
Serghei Kuznicenco, Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale, Probleme teoretice și practice, Academia „Ștefan cel Mare” a M.A.I al RM, Chișinău 2005.
22
apropiată de modelul european în abordarea problematicii Kurde, iar statele din Orientul
Mijlociu au poziții diferite, în funcție de interesele geostrategice proprii36.
Unul dintre motivele posibilelor atacuri teroriste este lipsa unei protecții fizice fiabile la o
parte semnificativă a instalațiilor potențial periculoase și acolo unde există, trebuie îmbunătățită.
Potrivit Gostomnadzor al Rusiei, „accesul oamenilor și transportul în zonele în care se află
centralele nucleare este liber”.
Această împrejurare poate contribui la pregătirea secretă pentru comiterea bruscă a actelor
teroriste sau în apropierea instalației, complică implementarea măsurilor preventive în cazul
diverselor modificări ale situației.
În plus, zonele de apă ale stațiilor de pompare de coastă sunt dotate cu dotări inginerești și
tehnice, ceea ce reprezintă un aspect important în protecția centralelor nucleare.
Conform datelor oficiale ale FSB al Rusiei din 1990 până în 1997, conducerea centralelor
nucleare de la Kursk, Rostov a primit scrisori cu amenințări cu explozie și în cazul unei explozii
la centralele nucleare de la Kursk și Rostov, un teritoriu important al Ucrainei va fi infectat.
Când se consideră terorismul tehnogen ca un fenomen socio-legal, trebuie remarcat că, spre
deosebire de manifestările obișnuite ale actelor teroriste (luare de ostatici, răpiri, explozii în
locuri publice, tâlhărie, sechestrare de vehicule), terorismul tehnogen este caracterizat de factori
negativi suplimentari.
Aceasta este o mare forță distructivă, care, pe lângă pierderile mari de daune materiale, este
un factor de mânie morală, psihologică și fizică a teroriștilor asupra participanților la activități
antiteroriste și asupra societății.
Fiecare situație de urgență are anumite caracteristici de clasificare (fizice, chimice, tehnice,
statistice etc.) și caracteristici speciale care caracterizează amenințarea sau apariția unei urgențe.
De asemenea, un organ separat al puterii executive centrale este responsabil pentru calificarea
corespunzătoare a unei situații de urgență specifice.
În ceea ce privește scara, clasificatorul împarte urgențele în patru niveluri. La scară
georgiană, locală, regională și națională, în opinia mea, ar trebui adăugat aici și nivelul
internațional. În procesul de determinare a nivelului unei situații de urgență, sunt luate în
considerare secvenţial trei grupuri de factori: istoricul răspândirii; mărimea pagubelor economice
cauzate (prevăzute) și a pierderilor umane.
Trecerea la o anumită categorie de urgență va permite creșterea obiectivității în
introducerea urgenței relevante regimuri administrativ-juridice, ceea ce înseamnă reducerea
discreției administrative .

36
Nogea O; Papij, D. Sinduri printer teroriști, București, 1998,
23
 CAPITOLUL II. ACCENTUAREA CARACTERULUI INTERNAŢIONAL AL
TERORISMULUI ŞI REGLEMENTĂRILE UE ÎN VEDEREA COMBATERII ACESTUI
FENOMEN

2.1 Accentuarea caracterului internaţional al terorismului

Terorismul a devenit în zilele noastre internaţional sau transnaţional, prin faptul că au
apărut organizaţii şi grupuri teroriste care prin metodele folosite şi întidenterea acţiunilor pe care
le întreprind depăşesc frontierele unei ţări, unde include naţionali din diferite state.37
Nu în ultimul rând este de remarcat că mişcarea separatistă Kurda din Turcia este probabil
sprijinită de către grupările şi organizaţiile teroriste din Franţa, Italia şi Germania, fiind un alt
argument care atestă caracterul internaţional al terorismului.
La etapa contemporană terorismului internațional destabilizează grav situația nu numai în
cazul unor țări și regiuni, ci și în întreaga lume.
În aceste condiții, comunitatea internațională își pune sarcina de a consolida coordonarea
acțiunilor, măsurilor internaționale împotriva terorismului, ca fenomen socio-politic. Nu rămân
de o parte de la elaborarea instrumentelor juridice internaționale de combatere a terorismului și a
terorismului internațional și statele membre ale Comunității Statelor Independente (CSI).
Acestea pledează pentru ca, sub egida ONU și pe fundamentul solid de drept internațional, să fie
formată38 și pusă în aplicare de către comunitatea internațională o strategie globală de
contracarare a noilor provocări și amenințări. Spre aceasta sunt orientate, în primul rând, actele
juridice fundamentale ale Comunității Statelor Independente: spre exemplu, articolul 7 din
Acordul de instituire a Comunității Statelor Independente, semnat la Minsk pe 8 decembrie 1991
și articolul 4 din Carta Comunității Statelor Independente din 22 ianuarie 1993, menționează că
domeniul comun de activitate al CSI include lupta împotriva crimei organizate; articolul 2 din
Cartă stipulează că unul dintre obiectivele principale ale Comunității Statelor Independente con-
stă în cooperarea între statele membre în menținerea păcii și securității internaționale.
Totodată profesorul Grigore Geamnă ne relatează faptul că caracterul internaţional al actului
de terorism este unul din elementele pe care trebuie să îl tratăm multiaspectual având o definiţie
abstractă legată de cea a infracvţiuni teroriste în alţi termeni actele de terorism le putem defini ca
fapte criminale îndreptate împotriva unui stat al căror scop sau natură însă este de a provoca
teroarea asupra unor personalităţi determinate, a unor grupuri de persoane, ori în public.39

2.2 Noțiuni generale privind jurisprudența CtEDO în materie de terorism

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un organ judiciar care are scopul
primordial de a asigura ehitatea și de a proteja și compesa drepturile încălcate (prevăzute de
Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, semnată la
37
Svetlana Sofroni „Faţa nevăzută a terorismului” Editura şi tipografia STEEF anul 2010,op.cit.,p.118.
38
Moldoscopie ( probleme de analiză politică) nr.4 (LI) 2010 – Chişinău, p.24
39
Ion Bodunescu Flagelul terorismului internaţional, editura militară 1978,p.32
24
Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de RM la 12 septembrie 1997) de către statele semnatare a
acestei Convenții și în același timp membri ai Consiliului Europei. Această instituție a emis
unele hotărâri care au schimbat raporturile și procedurile utilizate de autorități privind pedepsirea
și judecarea teroriștilor.
Astfel CtEDO, prin intermediul hotărârilor sale, avea datoria morală de a se pronunța asupra
acțiunilor teroriste, deoarece, ca o instituție judecătorească specializată, CtEDO nu putea să
judece Statele Membre pentru violarea prevederilor CEDO în cadrul acțiunilor prevenire și
combatere a terorismului atât timp cât nu avea definite termenii care exemplifică și arată în ce
constă fenomenul terorismului.
Toți oamenii au dreptul la viață și acest fapt este consacrat la articolul 2 din Convenție. În
conformitate cu articolul 3 din Convenție, toți oamenii au dreptul să nu fie supuși torturii,
tratamentului inuman sau degradant. Teroriștii sunt definiți 40 ca oameni care folosesc violența și
intimidarea pentru a constrânge guvernele și comunitățile. Acest tip de persoane sunt deseori
implicați în activități ilegale care pot include uciderea și torturarea civililor, încălcând astfel
drepturile acestora protejate de către Convenție.
Articolul 1 din Convenție prevede că Statele Membre trebuie să protejeze drepturile și
libertățile tuturor oamenilor care se află în raza de lucru a autorității lor. Acest fapt înseamnă că
Statele Membre sunt obligate să ia măsuri pentru a asigura ca nici o persoană să nu fie supusă
torturii, tratamentului inuman sau degradant, săvârșit de către autorități sau de către indivizi, ca
de exemplu, teroriștii41. În același timp, statele membre trebuie să ia măsuri operaționale
preventive pentru a proteja indivizii ale căror vieți sunt în pericol datorită activității altor
indivizi, ca de exemplu, teroriștii42.
Statele Membre trebuie să ia măsuri (rezonabile desigur) pentru a împiedica uciderea 43 sau
torturarea44 oricui în cazurile în care autoritățile au avut informații sau ar fi trebuit să cunoască,
în timp util, de existența unui pericol real și imediat de pierderi omenești sau de aplicare a
torturii.
Cu toate acestea obligațiile pozitive, în tandem cu cele negative, impun Statele Membre să
nu ucidă și să tortureze indivizii care activează sub jurisdicția lor, indiferent dacă sunt civili
nevinovați sau teroriști.
Terorismul este un fenomen nociv pentru siguranța politică, socială, morală, economică și
instituțională a oricărui stat, astfel încât Statele care au ratificat CEDO, prin intermediul
articolului 15 (Derogarea în caz de stare de urgență) pot să folosească măsuri speciale care să
deroge de la obligațiile prevăzute în Convenție în caz de război sau de alt pericol public ce

40
The Concise Oxford Dictionary of Current English, a 9-a Ediție.
41
Hotărârea CtEDO din 10.05.2001 în cazul nr. 29392/95 Z și alții vs Regatul Unit § 73.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-59455 (accesat 12.05.2022).
Hotărârea CtEDO din 19.02.2009 în cauza nr. 3455/05 A. și alții împotriva Regatului Unit [MC]. § 22.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-91403 (accesat 09.05.2022).
42
Hotărârea CtEDO din 28.10.1998 în cauza nr. 23452/94 Osman v Regatul Unit. § 115.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58257 (accesat 15.05.2022).
43
Hotărârea CtEDO 16.12.1992 în cazul nr. 13071/87 Edwards v Regatul Unit. § 121. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57775 (accesat pe 11.05.2022).
44
Hotărârea CtEDO din 10.05.2001 în cazul nr. 29392/95 Z și alții vs Regatul Unit § 73. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-59455 (accesat pe
12.05.2022).
25
amenință viața națiunii. Desigur aceste măsuri pot fi luate doar cu condiția că sunt strict necesare
și sunt în concordanță cu obligațiile statului impuse de dreptul internațional.

2.3 Terorismul şi Securitatea Europeană (Ciberterorismul)

Terorismul este un fenomen agresiv, periculos și global, care amenință comunitatea umană.
Problema prevenirii și combaterii actelor de terorism este studiată și sistematizată de instituțiile
specializate ale statului, de organizațiile internaționale și de cele neguvernamentale. Cu toate
acestea teroriștii devin tot mai mulți, mai bine organizați și dotați. Problema contracarării
terorismului devine una majoră când e vorba de asigurarea securității statului și societății.
Dificultatea constă în faptul de a adopta o legislație efectivă în cazuri practice prin
dezrădăcinarea factorilor ce contribuie la apariția și dezvoltarea activității teroriste concomitent
cu garantarea respectului față de libertate fundamentală. Astfel, Statul prin calitatea sa de
suveran și actor al scenei internaționale are obligația de a asigura atît securitatea, cît și libera
exercitare a drepturilor.45
Prin securitate națională se subînțelege protecția persoanei, societății, drepturilor și
intereselor lor, prevăzute de Constituție, de acte normative naționale și internaționale împotriva
pericolelor externe și interne, printre care și terorismul care are ca scop limitarea exercitării și
lezarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Astfel este necesar de arătat fondul comun al statelor membre Europene în vederea
combaterii acestui fenomen, astfel Tratatul Uniunii Europene semnat la Maastricht în 07.02.1992
conferă baza legală derulării unei acţiuni comune împotriva terorismului prin prevederile art. K 1
care enumeră o serie de domenii considerate de interes comun, între acestea fiind incluse
cooperarea judiciară în materie penală, cooperarea vamală şi cooperarea poliţienească în vederea
prevenirii şi combaterii terorismului, traficului ilicit de droguri şi alte forme grave ale
infracţionalităţii internaţionale46.
Cantitatea crimelor comise în spațiul cibernetic crește proporțional numărului de utilizatori
ai rețelelor de calculatoare și după datele Interpolului ritmurile de creștere a criminalității, de
exemplu, în rețeaua globală Internet, sunt cele mai rapide de pe planetă, în rîndul cărora este și
ciberterorismul.
Agenția federală pentru situații excepționale a definit terorismul cibernetic ca: „atacul sau
amenințarea cu atac, îndreptată împotriva calculatoarelor, a rețelelor și a informației ce se
păstrează în cadrul lor, realizată cu scopul sperierii, sau impunerii guvernului, sau a populației
pentru promovarea aspirațiilor politice sau sociale47.
Alți specialiști confirmă că orice întrebuințare planificată a tehnologiilor informaționale de
către grupările teroriste și agenții lor, poate provoca daune suficiente pentru a putea califica
această utilizare ca terorism cibernetic.

45
Analele Ştiinţifice ale universităţii coopratist- comerciale din Moldova, etit. UCCM, Chişinău 2012
46
Edificarea statutului de drept şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi istoric al Moldovei în contextul Integrării Europene, edit. Chişinău 2008,p.97
47
Vladimir Golubev, Cibertinismul – iluzie sau realitatea?, http://www.crime-research.org.
26
 Unii experți definesc terorismul cibernetic bazân-du-se pe urmările atacurilor, denumind
terorism cibernetic acele atacări asupra computerilor, ca rezultat este cauzat un prejudiciu care ar
putea fi raportat la un act de terorism tradițional, chiar dacă atacul cibernetic a fost inițiat fără
motive politice. Conform acestui punct de vedere, chiar dacă atacul cibernetic este limitat în
dimensiuni dar a dus la moarte, rănire, accidente în sistemele de asigurare vitală, catastrofe
aeriene, poluarea apei, o pierdere semnificativă a informației secrete a subiectelor relațiilor
economice, această atacare poate fi privită ca teroristă.
Prin terorismul cibernetic trebuie de înțeles atacul premeditat și politic motivat asupra
informației prelucrate de calculator, asupra sistemului și rețelei de calcul, care creează pericol
pentru viața sau sănătatea oamenilor sau apariția altor urmări grave, dacă astfel de acțiuni au fost
înfăptuite cu scopul tulburării securității sociale, a înspăimîntării populației, a provocării unor
conflicte armate.
Totodată ca urmare a apariției și extinderii ulterioare a influenței terorismului pe arena
internațională, legiuitorul moldovean a fost nevoit să introducă reglementări a fenomenului
terorismului pentru a se antrena în lupta internațională contra acestui fenomen nociv și care
amenință democrația, legalitatea, ordinea publică și protecția drepturilor fundamentale ale
omului. Trebuie menţionat faptul că Republica Moldova nu s-a confruntat şi nu se confruntă cu
riscuri majore de natură teroristă la adresa ei. Ţara noastră, deşi se află pe un teritoriu unde se
ciocnesc interese geopolitice şi geostrategice, nu reprezintă, deocamdată, un spaţiu de
confruntare teroristă, nici unul de generare a terorismului şi nici nu constituie un mediu favorabil
dezvoltării unor acţiuni de acest gen. Acest lucru se datorează caracterului și culturii poporului
nostru, vocaţiei sale pacifiste şi dornice de dialog, rezistenţei sale îndelungate la opresiuni şi
represiuni.

În prezent ameninţările şi riscurile de natură teroristă, care ar putea afecta ţara noastră,
rezultă din:
a) degradarea în continuare a condiţiei umane, adică diminuarea nivelului de trai şi creşterea
indicilor infracţionalităţii de toate tipurile;
b) existenţa unor persoane care, în lipsa altor mijloace şi activităţi care să le aducă prosperitate,
pot fi racolate în organizaţii, structuri şi reţele teroriste.
c) evoluţia structurilor economiei subterane, a spălării banilor şi activităţilor ilegale;
d) existenţa unor minorităţi musulmane,islamice care, la adăpostul neimplicării ţării în operaţii
antifundamentaliste spectaculoase, ar putea încerca să constituie şi la noi unele organizații
sau structuri de susţinere a terorismului islamist care este vânat pretutindeni48.

Astfel cu evoluția acestei probleme majore, în condițiile în care, cu mijloace tehnice minime
si cheltuieli financiare aproape modice, orice utilizator poate intra în legătura cu rețeaua Internet,

48
Vîrtosu I. Strategii de combatere a terorismului. În: Analele Științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI al RM: științe juridice, nr. VII, 2007, p. 159-165.
27
pentru a accesa o sumedenie de baze de date din întreaga lume, ne putem aștepta oricînd ca un
răuvoitor sau bolnav psihic, de oriunde de pe glob, să provoace pagube imense unor indivizi,
comunităților umane sau chiar statelor aflate la zeci de mii de kilometri distanță.
De aceea, la etapa actuală, pentru a dezbate terorismul internațional și manifestarea diferitor
tipuri de ciberterorism, trebuie sporit nivelul coordonării internaționale a cercetărilor științifice în
domeniul prevenirii și contracarării actelor de terorism cibernetic. La fel de important este și
atragerea atenției nu numai la întrebările politice de rezolvare a crizei dar și adoptarea măsurilor
pentru înlăturarea cauzelor economico- sociale profunde. Este în interesele noastre să căutăm căi
de învingere a surplusurilor globalizării, dezrădăcinarea problemelor de discontinuitate digitală.
De aceea, este foarte actuală sarcina de asigurare a unei dezvoltări stabile a tuturor regiunilor
lumii și aprofundarea orientării sociale a procesului de globaliza- re, colaborând la nivel regional
și internațional pentru asigurarea securității informaționale.
Totodată armonizarea legislației naționale la standartele internaționale și europene în
domeniul prevenirii și combaterii terorismului constituie una din prioritățile de bază ale RM,
stabilite în programele naționale privind implementarea Planului de Acțiuni RM – UE49.
Nu în ultimul rând Serviciul de Informații și Securitate, având o subdiviziune specializată,
Centrul Antirerorist50 (culegerea de informații cu relevanță pentru securitatea națională a RM,
avertizarea anticipativă asupra riscurilor, amenințărilor și provocărilor de securitate 51, prevenirea,
depistarea și încetarea infracțiunilor cu caracter terorist, care urmăresc scopuri politice,
economice, inclusiv și a activității teroriste internaționale).
Astfel terorismul îmbracă diferite forme, dar una dintre cele mai periculoase (mai ales
pentru sistemul de protecție și siguranță națională al RM) este terorismul cibernetic
(cyberterrorism). Terorismul cibernetic reprezintă forma de activism terorist care implică rețele
de computere. Ele au fost atacate de către grupările teroriste în timpul conflictelor din Kosovo,
Cashmir și Orientul Mijlociu, dar pagubele nu au fost atât de mari, ci totul s-a limitat la web-site-
uri distruse sau servere de internet blocate. Statele dezvoltate solicită tot mai mult folosirea
tehnologiei informației, cei din domeniul informaticii recunoscând că există o doză de
vulnerabilitate și că atacurile ciberteroriste ar putea provoca tot atâtea dezastre ca alte forme mai
familiare de terorism.52
Așadar, globalizarea terorismului a devenit o realitate ce nu poate fi contestată, a cărei
abordare impune profesionalism, responsabilitate și cooperare, atît pe plan intern cât și în
raporturile cu serviciile aliate .
O asemenea provocare cere serviciilor de informații să-și adapteze structurile la noile
realități, să ce să descifreze din timp motivațiile, scopuril și ce nu, viitoarele țintesarcina
devenind tot mai complexă.

49
[On-line] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=116837&lang=ro (accesat 11/04/2022)
50
[On-line] https://antiteror.sis.md/content/prezentarea-generala (accesat pe 20.04.2022)
51
[On-line] https://www.sis.md/ro/content/misiune-viziune-%C8%99i-valori (accesat pe 20.04.2022)
52
Delcea Cr., Bădulescu A. Teorismul – studii și cercetări asupra fenomenului terorist. Cluj-Napoca: Risoprint, 2008.
28
 CAPITOLUL III. PSIHOLOGIA TERORISMULUI ŞI PRINCIPALELE
ORGANIZAŢII TERORISTE CONTEMPORANE

3.1 Trăsăturile psihosociologice ale teroriştilor

Printre profilurile teroriştilor găsim unul creat de Charles A. Russel şi Bowman H. Miller
care au menţionat că studiind date biografice şi sociale privind 250 terorişti germani, atât de
stânga cât şi de dreapta au încercat să contureze un portret sociologic sau un profil al
terorismului urban modern pe o complicare a analizelor individuale a unor lideri şi a unor grupări
teroriste.
Astfel nu în ultimul rând este necesar de remarcat că trăsăturile teroriştilor sunt cheia care ne
ajută să înţeţelegem atât sensul cât şi problemele apariţiei acestui fenomen complex şi greu de
combătut.
Aşadar, savanţii Russel şi Miller au descoperit că vîrsta medie a membrilor activi este de 22
şi 25 ani, cu excepţia teroriştilor palestinieni, germani şi japonezi care au vîrsta între 20 şi 25
ani.53
Totodată în general, teroriştii au o educaţie peste medie şi foarte puţin dintre terorişti sunt
needucaţi sau analfbeţi. Prin urmare studiind conceptul de educaţie, ocupaţie li mediul socio-
economic al teroristului, putem spune cu certitudine că o treime din membrii grupărilor teroriste
au studii universitare.
Astfel în acest context putem spune că în general teroriştii sun persoane alienate de societate
şi se consideră victimile unei nedreptăţi, fiind mai mult singuratici fiind şireţi, lipsiţi de milă sau
remuşcări.
Nu în ultimul rînd este de menţinat că starea civilă a teroristului de la începutul anilor 70
presupunea că mai mulţi terorişti erau celibatari, resposabilităţile familiale nu sunt îndeplinite
datorită necesităţii mobilităţii, flexibilităţii, iniţiativei, siguraranţei şi totalei dăruiri pentru o
cauză revoluţionară.
Totodată în viziunea multor teorii personajul central al actelor violente are o personalitate
particulară cu trăsături bine conturate.
O altă caracteristică a teroriştilor este aceea că acţionează în locuri de largă audienţă tocmai
pentru faptul că sunt ahtiaţi după public. Teroriştii au predilecţie pentru lozinci şocante şi
uniforme distinctive.54
În privinţa sexului cu unele diferenţe minore, terorismul urban rămîne apanajul bărbaţilor.În
marea majoritate a cazurilor roulul femeilor în cadrul organizaţiilor teroriste este acela de
curierat, culegerea de informaţii, asistenţa medicală, apriovizionarea cu armamenr, hrană,
tipărirea şi împărţirea materialului de propagandă.

53
Cristea Delcea Aurelian Bădulescu, Terorismul studii şi cercetări asupra fenomenului de terorist, ed. Risoprint Cluj -Napoca 2008, p.158.
54
Ion Bodunescu, op.cit.,p.84
29
 Ocupându-se de starea civilă a teroriştilor, se poate lesne observa că teroristul necăsătorit
etse preponderent celui căsătorit.
Astfel în concluzie putem spune că teroristul este un bărbat ăn vîrstă de 20-28 ani,
necăsătorit, bine dotat fizic, inteligent, intelectual, locuitor al oraşului în care acţionează cu
predilecţie grupul, iar ca ideologie fie este marxist- anarhist sau naţionalist sau fanatic religios.55
Elementul psihologic al terorismului rezidă în intenția pe care o manifestă autorul actului.
Este elementul subiectiv, intențional. Subiectul activ are conștiința — indiferent dacă acțiunea
este comisă cu intenție directă sau indirectă — că fapta pe care o săvîrșește va avea drept efect
scopul pe care îl urmărește. Intenția reprezintă atitudinea psihică a autorului infracțiunii în raport
cu acțiunea pe care o săvîrșește. Actul de terorism se poate prezenta sub formele cele mai
felurite, în raport cu obiectul pe care vrea să-1 atingă sau cu țelul către care tinde autorul.
Examinat la Conferința de la Bruxelles, elementul psihologic al terorismului a fost înfățișat sub
forma manifestării sau realizării unei idei politice sau sociale.

3.2 Principalele organizaţii teroriste contemporane

Al-Qaida a fost infiinţată de a Osama bin Laden la sfîrşitul anilor 1980, pentru a-i reuni pe
arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovetice, având ca obiectiv de a pune
bazele ununi califat panislamic56.
A complotat pentru a duce la îndeplinire acţiuni teroriste împotriva unor turişti americani şi
israilieni care vizitau Iordania cu ocazia sărbătorilor mileniului.În august 1998, a organizat
atentate cu bombe împotriva ambasadelor SUA din Nairobi (Kenya) şi Dar es Salaam
(Tanzania). Cu aceată ocazie, au fost ucise 300 persoane şi rănite mai mult de 5000. La sfîrşitul
1994 a organizat atentatele simultane cu bombe împotriva ambasadorilor americani şi israeliene
din Malina şi alte capitale asiatice. Şi, desigur într-o părere generală, este considerată vinovată de
atentatele din 11 septembrie 2001 din New York şi Washinghton soldate cu peste 5000 de morţi.
Frontul democratic pentru eliberea Palestinei, organizaţiei marxist-leninistă, fondată în
1969 are ca principal obiectiv schimbarea pe cale revoluţionară a lumii arabe, vizînd în special,
monorhiile conservatoare, considerînd aceasta, o etapă obligatorie în rezolvarea problemei
palestinienilor.În 1988, a fost implicat în raiduri la graniţe, însă continuă să se opună acordului
de pace dintre Israel şi Organizaţia Pentru Eliberarea Palestinei.
Hamas (mişcare de rezistenţă islamică), formată în 1987, are scopul de a instaura un stat
islamic palestinian în locul Israelului. Cartierul general al Hamas se află în Fâşia Gaza. Activiştii
Hamas au fost autorii a numeroase atentate, inclusiv atentate sinucigaşe, la scară largă împotriva
unor ţinte militare şi civile israeliene. Au revendicat mai multe atentate la sfârşitul anului 2000.
Le aparţine seria celor 13 atacuri sinucigaşe fără precedent organizate în Israel în care au fost
ucise 136 de persoane între 6 aprilie 1994 şi 4 martie 1996; masacrul de la Hebron şi planul eşuat

55
Octavian Pop, Atentantul contra unei colectivităţi, ed.Mirton Timişoara 2002, p.70-71.
56
Sorin Roşca Stănescu, Terorismul, ed.Omega, Bucureşti, 2001, p.163
30
de a face ca un avion aparţinând companiei franceze Air France, pe care îl deturnaseră să
explodeze deasupra Parisului în decembrie 1994. De asemenea, este răspunzătoare de atentatele
din iunie 2001 de la Tel Aviv soldat cu 21 de morţi şi atentatul din martie 2002 soldat cu 20 de
morţi şi peste 140 de răniţi.
Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu) care mai poartă şi denumirea de Jihadul Islamic. Este
suspectat de a fi fost implicat în numeroase atentate antiamericane, inclusiv în atentatele
sinucigaşe împotriva ambasadei S.U.A. şi a sediilor Marinei S.U.A. din Beirut în octombrie
1983, în urma cărora au murit peste 300 de militari, precum şi în atentatele împotriva clădirilor
ambasadei S.U.A. din Beirut în septembrie 1984. Grupul a atacat, în 1992, ambasada israeliană
din Argentina şi este suspectat de atentatul din 1994 împotriva Centrului Cultural Israelian din
Buenos Aires.
Jihadul Islamic Palestinian (JIP), infiinţată de militanţii palestinieni din Fâşia Gaza în anii
1970. Urmăreşte crearea unui stat islamic 57
palestinian şi distrugerea Israelului prin „război
sfânt”. Datorită ajutorului acordat Israelului, Statele Unite au fost identificate drept inamici ai
JIP, dar grupul nu a organizat atacuri specifice împotriva intereselor americane.
A comis cel puţin trei atentate împotriva unor misiuni israeliene la sfârşitul anului 2000,
printre care unul în Malta, pe 26 octombrie 1995. A organizat atentate sinucigaşe împotriva unor
ţinte israeliene din Cisiordania, Fâşia Gaya şi Israel.
Al-Jihad – un grup islamic egiptean activ încă de la sfârşitul anilor 1970. Colaborează strâns
cu Organizaţia lui Bin Laden. Jihadul este responsabil de atacul cu bombă asupra ambasadei
Egiptului din Islamabad, în 1995.
Armata Republică Irlandeză (IRA) – grupare teroristă radicală, fondată în 1969 ca aripă
clandestină a Sinn Fein, de orientare marxistă. Are ca principale activităţi, atacuri cu bombă,
asasinate, răpiri, pedepse corporale, şantaje şi jafuri. Capaniile de atentate cu bombe au fost
îndreptate împotriva gărilor, a staţiilor de metrou şi a zonelor comerciale de pe teritoriul
Britaniei.
Aum Shinrikyo a fost înfiinţată în 1987, cultul religios de Japonia, în 1990 a modificat un
automobil pentru a răspândi toxina bacilului botulinic prin ţeava de eşapament. Maşina a fost
condusă în jurul clădirii Parlamentului Japonez. La 15 martie 1995 secta a instalat în metrouri
din Tokyo 3 valijoare care urmau să împrăştie toxina bacilului botulinic. Atacul a eşuat însă,
ceea ce a determinat secta să utilizeze sarinul în atcul din metroul din 10 iunie 1995, atac soldat
cu 8 morţi şi rănirea a peste 5500.

CAPITOLUL IV. POLITICA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL PREVENIRII ȘI

CONTRACARĂRII TERORISMULUI
Metoda cea mai bună de a înfrânge teroriștii constă în identificarea, localizarea lor și
lichidarea sanctuarelor acestora, a structurilor de conducere, comandă, control și comunicații, a
57
Florin Dumitrescu, Terorismul înainte şi după Bin Laden, p.83
31
sprijinului material și a celui financiar, pentru a le perturba capacitatea de a planifica și opera.
Aceasta va forța organizațiile teroriste să se disperseze, iar, atunci când vor încerca să se
reconsolideze, aceste acțiuni îi vor izola până când amenințarea teroristă va reveni în domeniul
criminalității obișnuite. Cunoașterea inamicului este crucială și este un element esențial în lupta
împotriva terorismului.
Informațiile și impunerea legii ar trebui să devină mai importante și să-și dezvolte
capacitățile și eforturile, pentru a identifica și localiza teroriștii și organizațiile lor, atât acasă, cât
și în străinătate. Aceste informații ar trebui împărtășite în mod judicios, distribuite și exploatate.
Serviciile de informații ar trebui să se extindă și să-și îmbunătățească atât relațiile naționale și
internaționale, cât și cooperarea pentru a profita din plin de informațiile obținute și activitățile
informative desfășurate. Odată ce teroriștii sunt identificați și localizați, trebuie luate măsuri
împotriva capacităților care le permit să existe și să opereze, pentru a distruge rețelele teroriste.
Trebuie extinse capacitățile de impunere a legii și eforturile de a captura, deține și judeca
persoanele cunoscute sau bănuite că aparțin rețelelor teroriste. Trebuie eliminate sursele de
finanțare ale terorismului. Necesită a fi dezvoltate și coordonate strategii regionale specifice
pentru combaterea terorismului, pentru sincronizarea eforturilor.
La nivel de state și organizații internaționale, teroriștilor și organizațiilor teroriste trebuie să
li se interzică accesul la fonduri, echipamente, instruire, tehnologie și tranzit. Aceste acțiuni le va
slăbi capacitatea de a planifica și conduce operațiuni. Refuzul de sponsorizare, de suport și
sanctuar ar trebui să reprezinte responsabilitatea statelor, care astfel își îndeplinesc obligațiile de
a combate terorismul în cadrul propriilor lor frontiere și pe plan internațional. Trebuie să se pună
capăt sponsorizării terorismului de către state, stabilirea și menținerea unui standard internațional
pentru combaterea terorismului. Pe de altă parte, este important să se întărească efortul mondial
de luptă împotriva terorismului prin: creșterea cooperării internaționale, oferirea de asistență
acelor sale care doresc să combată terorismul dar nu dispun de mijloacele necesare, folosirea
unei diplomații susținute pentru a convinge alte state care nu doresc să combată terorismul,
interdicția sau stoparea ajutorului material oferit teroriștilor, eliminarea adăposturilor teroriștilor.
Trebuie să se ia în considerare, că societățile democratice sunt libere și deschise și totodată,
vulnerabile în fața atacurilor teroriste. Planurile teroriste trebuiesc detectate înainte ca ele să fie
puse bine la punct, prin îmbunătățirea și coordonarea ndicatorilor și avertismentelor legate de
amenințare la nivel național și internațional. Toate datele disponibile legate de amenințare ar
trebui compilate și analizate de o singură entitate, pentru a se putea obține cele mai bune
rezultate posibile.
De asemenea, trebuie îmbunătățite procedurile și sistemele care facilitează schimbul de
informații dintre serviciile de intelligence. Puterea unei națiuni modeme se bazează pe sisteme de
informații și comunicații.
De aceea, aceste a structuri ar trebui identificate și desemnate drept o prioritate, iar
standardele rebuie stabilite în așa mod încît să se asigure o securitate maximă, în aceeași ordine
32
de idei, ar trebui îmbunătățite controlul vamal și securizarea documentelor. Ar trebui asigurat un
management al incidentelor, eficient și inegrat. Trebuie dezvoltate politicile de planificare pentru
a reține și, atunci cînd este necesar, a împiedica un atac iminent, în timp ce vor fi asigurate
resursele necesare pentru a sprijini și asista victimele atacului terorist. în plus, aceste planuri
trebuie bine puse la punct și însușite de către toate autoritățile, serviciile și agențiile implicate.
Sistemele naționale pentru managementul consecințelor trebuie dezvoltate în așa mod, încît să
permită o integrare a capacităților militare și tntemaționale de suport. Trebuie de dezvoltat cadrul
legal pentru acest tip de .port transnațional.

Cu referire la țara noastră, menționăm că conform legislației, combaterea terorismului în

Republica Moldova, se efectuează de către:
1. Procuratura Generală - prin exercitarea urmăririi penale, prin supravegherea respectării
legislației în cadrul urmăririi penale;
2. Ministerul Afacerilor Interne - prin prevenirea, depistarea și curmarea infracțiunilor cu
caracter terorist, care urmăresc scopuri politice, economice, de asemenea, cu forțele și
mijloacele Departamentului Situații Excepționale al MAI - prin înfăptuirea măsurilor urgente
de lichidare a consecințelor actelor teroriste;
3. Ministerul Apărării - prin protecția armamentului, munițiilor, substanțelor explozive,
obiectelor militare și a spațiului aerian în caz de desfășurare a operațiilor antiteroriste;
4. Serviciul Grăniceri și Serviciul Vamal - prin curmarea tentativelor de trecere teroriștilor și a
armelor peste frontiera de stat a Republicii Moldova;
5. Serviciul de Protecție și Pază de Stat - prin asigurarea securității persoanei fizice și a
obiectivelor aflate sub pază, acumularea, analiza și utilizar informației referitoare la terorism,
în scopul depistării, prevenirii contracarării tentativelor teroriste;
6. Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor - prin asigurarea asisten; informaționale
a autorităților nominalizate.

Rolul central în rândul autorităților naționale îi revine Serviciului Informații și Securitate și

structurii sale specializate Centrului Antiterorist.
Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate a fost creat la 1 noiembrie 2006
prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova.
Sarcinile de bază ale Centrului sunt: coordonarea tehnică a măsurilor; prevenire și
combatere a terorismului și acordarea de asistență autorităților publice naționale în exercitarea
sarcinilor de prevenire și combaterea a terorismului; aprecierea factorilor de risc la securitatea
națională și informarea oportună conducerii țării; gestionarea bazelor centrale de date cu privire
la organizațiile persoanele cu atribuții la activități teroriste; finanțarea și asigurarea materială
actelor teroriste și organizarea exercițiilor antiteroriste la nivel local și internațional ei.

33
 Experții Centrului elaborează și publică periodic buletine informative privind starea,
dinamismul și tendințele extinderii terorismului internațional, bazat pe materiale din surse
deschise și informații analitice parvenite din structuri antiteroriste de peste hotarele țării.
Produsul analitic este destinat lucrătorilor SIS, specialiștilor autorităților publice abilitate cu
prevenirea și combaterea terorismului.
Site-ul oficial al Centrului Antiterorist este un instrument important și implementare la nivel
național a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU obligatorii pentru toate statele, privind
persoanele și entitățile declarate în căuta internațională pentru crime de ordin terorist și
finanțarea terorismului.
Site-ul conține noutăți și informații actualizate privitor la activitatea cotidiană a Centrului
Antiterorist, precum și colaborarea internațională cu structurile și organizațiile străine abilitate cu
combaterea terorismului și informații depline privii baza legislativă a politicii naționale în
domeniul contracarării fenomenului terorismului.
Centrul Antiterorist publică periodic în Monitorul Oficial Listele consolidate ale persoanelor
și entităților implicate în activități teroriste, menținute de către Comitetul Consiliului de
Securitate al ONU, instituit prin Rezoluția 1267 și Liste aprobate prin Poziția Comună
2001/931/PESC a Consiliului Uniunii Europei. Aceste liste, de asemenea, pot fi vizualizate și
accesate în format electronic a către toate persoanele interesate pe site-ul Centrului Antiterosa
www.antiteror.sis.md.
Serviciul Grăniceri și Serviciul Vamal - prin curmarea tentativelor de trecere a teroriștilor și
a armelor peste frontiera de stat a Republicii Moldova.
Una din activitățile importante ale Centrului Antiterorist este organizarea exercițiilor
naționale antiteroriste. Astfel, au fost organizate exerciții „Forțele Unite - 2007”, „Forțele Unite -
2008” și „Forțele Speciale - 2010”, având ca scopuri de bază aprecierea gradului de interacțiune
dintre autoritățile publice naționale abilitate cu prevenirea, depistarea și combaterea terorismului.
În aceste exerciții, alături de angajații Serviciului de Informații și Securitate, au fost antrenați
reprezentanți ai Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției,
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, Ministerului Afacerilor Externe și
Integrării Europene, Ministerului Agriculturii, Serviciului Grăniceri, Serviciului Vamal,
Administrației de Stat a Aviației Civile și altor autorități publice. În calitate de invitați la
exercițiile antiteroriste au asistat reprezentanți ai Misiunii OSCE în Republica Moldova,
Centrului Antiterorist al Comunității Statelor Independente, ofițeri de legătură ai serviciilor
speciale străine cu care SIS conlucrează în baza acordurilor de bilaterale.
Este de menționat că, operațiunile de eliberare a ostaticilor, au fost realizate de către
subunitatea cu destinației specială „A” a SIS de comun cu detașamentele speciale ale
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției și Ministerului Apărării. Aceste acțiuni s-
au realizat în scopul perfecționării capacităților de luptă ele detașamentelor speciale și ridicării

34
pregătirii psihologice ale efectivelor acestor aructuri întru realizarea sarcinilor în condiții
extreme.
În temeiul celor expuse, se poate concluziona că politica națională antiteroristă se bazează
pe următoarele principii majore: utilizarea complexă a măsurilor antiteroriste, în temeiul analizei
multilaterale și obiective a cauzelor și condițiilor terorismului; flexibilitatea reacționării la
amenințările teroriste, în temeiul studierii și scoaterii în vileag a motivelor fenomenului;
prioritatea măsurilor de profilaxie, eforturile de bază axîndu-se pe preîntîmpinarea și
nepermiterea comiterii unor astfel de acte.
Astfel, reieșind din principiile enumerate mai sus, autoritățile naționale abilitate planifică și
realizează, în mod prioritar, măsuri de profilaxie a eventualelor manifestări cu caracter terorist,
care includ: nepermiterea în baza informațiilor operative recepționate, intrării pe teritoriul țării a
persoanelor bănuite de apartenență la grupări teroriste internaționale; preîntâmpinarea
fenomenului finanțării terorismului internațional, prin crearea mecanismelor de blocare a
operațiunilor financiare, altor resurse economice ale persoanelor juridice sau fizice implicate în
activități teroriste, sau care participă la pregătirea lor, or acționează din numele unor astfel de
persoane; realizarea măsurilor de sporire a regimului de protecție a obiectelor de importanță
primordială și celor ce prezintă pericol ecologic sporit, contra unor eventuale atacuri teroriste;
perfecționarea interacțiunii dintre ministere, departamente și alte autorități publice împuternicite
de contracararea terorismului.
Astfel, au fost adoptate mai multe hotărâri de guvern și regulamente interdepartamentale,
care stabilesc modul de organizare și coordonare a acțiunilor și sarcinile autorităților publice
abilitate în vederea realizării operațiilor antiteroriste, în special celor ce țin de eliberarea
persoanelor luate sau reținute în calitate de ostatici de către teroriști

CAPITOLUL V. COMBATEREA ȘI LUPTA TERORISMULUI ÎN LEGISLAŢIA

NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA.
În contextul amenințărilor teroriste actuale, politica Statelor Unite ale Americii, Uniunii
Europene, a Rusiei, Chinei, Indiei a cunoscut o readaptare a îsușirilor cu caracter contraterorist.
Astfel, Uniunea Europeană a avut o atitudine fără precedent față de atacurile din New York din
2001.
În timp ce SUA declarau război „axei răului”, ziarul Le Monde a proclamat „Nous sommes
tous americains” (suntem cu toții americani).
Aceasta sintagmă declarată de către poporul american vine în contextul în care fenomenul
terorismului afectează întreaga omenire inclusiv şi Republica Moldova fiind un potenţial stat
care ar putea deveni ţinta teroriştilor.
Prin urmare având prezentă o statistică largă a fenomenului de terorism în Republica
Moldova, putem spune cu certitudine că este un stat care nu îşi are într-u atât de mare riscul de a

35
cădea pradă teroriştilor, fiind un stat cu un număr de populaţie realtiv mic şi o situaţie
economică slabă.
Însă necătând la toate cele menţionate, au fost încadrate juridic astfel de fapte într-u cît ar fi
necesar prevenirea şi combaterea fenomenului terorismului şi a infracţiunilor conexe acestui
fenomen.
Aşadar, conform prevederilor Legii Republicii Moldova cu privire la securitatea statului,
sânt considerate ca amenințare la securitatea statului pregătirea și executarea actelor teroriste,
atentarea la viața, sanătatea și inviolabilitatea persoanelor oficiale din Republica Moldova,
reprezentanților organizațiilor internaționale, agenților diplomatici, oamenilor de stat și
funcționarilor publici din alte state în timpul aflării lor pe teritoriul Republicii Moldova58.
În ilustrarea acestei idei atestăm faptul că statul intervine ca un garant în vederea securităţii
fiecărui cetăţean prin diverse mecanisme, reglementate juridic în vederea combaterii şi
contracarării acestui fenomen vast şi răspândit.
În linii generale, strategia combaterii terorismului presupune utilizarea unor metode
specifice destinate cunoașterii, prevenirii și contracarării acțiunilor teroriste, cum ar fi: realizarea
măsurilor de cunoaștere și prevenire, combaterea finanțării organizațiilor teroriste, îmbunătățirea
activității forțelor specializate pentru înfăptuirea acțiunilor de contracarare și ripostă.
Cea mai importantă măsură cu caracter preventiv ar fi adaptarea legislației țărilor la
necesitatea prevenirii și combaterii terorismului, statele angajate luînd măsuri legislative
concrete care să le confere posibilitatea de a acționa în domeniul prevenirii și combaterii
terorismului.
O altă măsură preventivă presupune studierea tuturor acțiunilor recente de terorism și
întocmirea unor analize de caz. Evenimentele teroriste din Rusia. Spania, Marea Britanie, Israel
urmează a fi analizate temeinic pentru deprinderea învățămintelor necesare și în funcție de
relevanța elementelor de interes operativ, de inițiere a unor activități de prevenire și contracarare.
Lupta împotriva terorismului nu poate fi fără derularea unor măsuri operative specifice și
cooperarea dintre serviciile specializate în combaterea terorismului.
Obținerea de informații în legătură cu actele teroriste preconizate de rețelele și organizațiile
teroriste este o activitate deosebit de importantă, care favorizează desfășurarea ulterioară a
activităților cu caracter terorist.
Culegerea de informații referitoare la vectorii amenințărilor teroriste se роав realiza și prin
supravegherea activităților ilicite a actorilor implicați sau a faptelor ca- caracter terorist. De
asemenea, pentru documentarea activității grupărilor ș organizațiilor teroriste se utilizează și
mijloace tehnice de monitorizare a celor implicați.
Principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional, convențiile universale
și regionale, acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte, Constituția
Republici Moldova, diferite acte normative în domeniu și, în mare măsură, Legea cu privire la
58
Articolul 4 alin.2 din Legea nr.618 din 31.10.1995 cu privire la securitatea statului
36
combaterea terorismului și Legea securității statului determină cadrul juridic și organizatoric al
activității de combatere a terorismului în Republica Moldova, modul de coordonare a activității
structurilor specializate pentru combaterea terorismului, a acțiunilor întreprinse de autoritățile
publice centra și locale, de asociațiile și organizațiile obștești, de persoanele cu funcții de
răspundere și de unee persoane aparte, precum și drepturile, obligațiile și garanțiile cetățenilor în
legătură cu desfășurarea activității de combatere a terorismului.
Asfel pentru a determina direcțiile de bază privind combaterea terorismului și elaborarea
politicii de cooperare internațională în acest domeniu, Republica Moldova a aderat la Convenția
referitoare la infracțiuni și la anumite acte săvîrșite la bordul aeronavelor, semnată la Tokyo la
14 septembrie 1963, la Convenția pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la
Haga la 16 decembrie 1970, la Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra
aviației civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971, la Protocolul pentru reprimarea
actelor ilicite de violență comise în aeroporturile ce servesc aviația civilă internațională,
semnată la Montreal la 24 februarie 1988 și la Convenția privind marcarea explozivelor din
plastic în scopul detectării lor, semnată la Montreal la 1 martie 1991, ratificate prin Hotarîrea
Parlamentului Republicii Moldova ПГ.766-ХШ din 6 martie 1996. Republica Moldova a aderat,
de asemenea, la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, adoptată la Viena la
28 octombrie 1979, ratificată59.
Nu în ultimul rând este de menţionat că prima lege in domeniul combaterii terorismului a
fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 12 octombrie 2001 (Legea cu privire la
combaterea terorismului), care a fost urmată de Legea privind contracararea activităţii
extremiste, adoptată in data de 21 februarie 2001, ulterior fiid votată şi Legea cu privire la
prevenirea și combaterea terorismului, adoptată in data de 23 iunie 2017.
Legea menționată, precum și Codul penal al Republicii Moldova reflectă actul terorist ca:
acțiune gravă de manifestare a violenței, demonstrate prin provocarea unor explozii, incendii sau
săvîrșirea altor acțiuni care periclitează viața oamenilor, cauzează daune materiale în proporții
mari sau provoacă alte prejudicii grave, dacă acestea sînt savîrșite în scopul de a submina
securitatea publică, de a intimida populația sau de a impune autorităților publice sau persoanelor
fizice anumite decizii, precum și amenințarea cu săvîrșirea unor astfel de acțiuni în aceleași
scopuri60. Din fericire, Republica Moldova nu s-a confruntat la direct cu fenomenul terorist.
Totodată, în raport cu evoluţiile actuale ale formelor de manifestare a fenomenului terorist
internaţional, care cunoaşte escaldări de o intensitate fără precedent, strategia Moldovei,
urmăreşte completarea şi revzuirea direcţilor tactice, necesare protejării efieciente a teritoriului
naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist, prin promovarea unei concepţii
integrate la nivel naţional, pe de o parte şi pe linia cooperării externe, pe de altă parte.
În continuare este de menţionat că trebuie îmbunătățită calitatea activității operative de
investigații, dezvoltarea abilităților de a prevedea, pornind de la unele elemente ale situației, de
59
Analele ştiinţifice ale Universităţii cooperatist – comerciale din Moldova volumul X, edit UCCM, Chişinău 2012, op.cit., p. 307.
60
Articolele 278, 278/1 Cod Penal al RM în vigoare din 14.04.2009
37
la cele mă neînsemnate informații operative, dinamica periculoasă a evenimentelor și însuți
începutul procesului de concepere și înfăptuire a infracțiunii. în acest sens, se impun sporirea
eforturilor în fazele de profilaxie, prevenire și monitorizare ale situației, elaborarea prognozelor
evoluției ei, fiind necesară luarea la timp a deciziilor aplicarea măsurilor de neutralizare a
tendințelor negative aflate în evoluție.
Aşadar Activitatea antiteroristă se bazează pe respectarea următoarelor principii :
Principiul prevenirii din timp a actelor teroriste datorită activității operative corect
organizate, prin constatarea acestora la stadiul intenției, pregătirii și tentativei pentru zădărnicirea
actelor teroriste.
Principiul concesiunilor minimale teroriștilor, în acest context, în cadrul tratativelor, pot fi
admise doar unele cedări particulare, tactice, care ar permite obținerea unui interval adăugător de
timp, care ar asigura realizarea măsurilor pregătitoare pentru desfășurarea unei operațiuni
antiteroriste eficiente, reieșind din condițiile create.
Principali minimalizării numărului victimelor și a daunelor materiale produse în urma
operațiunii antiteroriste. De fapt, acesta este scopul întregii activități a organelor statale
implicate în activitatea de combatere a terorismului, dictat de logica evitării survenirii unor
consecințe mai grave decît cele ce urmau să se producă în cazul lipsei unei oarecare intervenții.
Totuși, la estimarea valorii daunelor produse sau celor ce puteau fi produse, comparativ cu cele
evitate trebuie luat în considerare nu numai aspectul material, dar și consecințele negative
evitate, cum ar fi: daunele morale, afectarea bunei imagini, stimularea indirectă a continuării
activității criminale sau determinarea altor persoane la preluarea anumitor mijloace ilegale pentru
soluționarea propriilor dificultăți și altele.
Principiul inevitabilității pedepsei pentru activitatea teroristă. In cazul realizării reușite în
practică a acestui principiu, în afara atingerii scopurilor pedepsei penale, restabilirea ordinii
existente în societate, condamnării persoanei vinovate în săvîrșirea infracțiunii, se poate obține și
prevenirea săvîrșirii noilor infracțiuni atît din partea vinovatului cît și din partea altor persoane.
Conform strategiei Europene a Republicii Moldova, obiective majore ale autorităţilor care
desfăşoară activitatea de combatere a terorismului sunt: identificarea, monitorizarea şi evaluarea
în continu a riscurilor şi tendinţelor precum şi pericolelor teroriste pentru securitatea naţională a
Republicii Moldova, protejarea teritoriului naţional, a cetăţenilor şi persoanelor străine ce
vizitează ţara noastră, precum şi a obiectivelor de importanţă vitală împotriva activităţilor
teroriste, prevenirea implicării cetăţenilor Republicii Moldova şi a reyidenţilor străini în
activităţile legate de terorism internaţinal, nepermiterea creeării şi funcţionării pe teritoriul
Republicii a bazelor de pregătire şi reabilitare a teroriştilor, la participarea, la eforturile
internaţionale de prevenire şi contracarare a terorismului.61
În continuare ale acestor structuri de stat trebuie orientate spre sporirea eficienței activității
antiteroriste, care ar cuprinde următoare acțiuni: studierea permanentă a practicii de aplicare a

61
Vladislav Şaran, Academia de Administrarea publică, Chişinău 2010, p.133
38
măsurilor antiteroriste atât şi pe plan național, cât și în cel internațional, elaborarea unor
programe concrete ce ar cuprinde diverse aspecte ale activității antiteroriste, precum și
perfecționarea continuă a celor existente, în scopul actualizării permanente a lor și concordării ca
realitatea obiectivă, controlul periodic al obiectivelor de importanță majoră și şi sporit, iar în caz
de necesitate, permanent, inclusiv prin mijloace operative, instruirea și autoinstruirea profundă și
multilaterală a specialiștilor implicați în activitatea antiteroristă, pregătirea și efectuarea unor
operațiuni antiterorist instructive ce ar cuprinde modelarea diverselor situații și probarea mai
multor modalități de acțiune, sistematizarea și stocarea informației operative în mod care ar
permite acces rapid și detaliat la cele mai importante aspecte ale cazului sensibilizarea opiniei
publice privind importanța, necesitatea și rolul activităţii antiteroriste, precum și privind
semnificația cunoașterii particularităților participării la acest proces a tuturor membrilor
societății, schimbul de experienţei cu organele similare din alte state, preluarea și implementarea
aspectelor pozitiv în propria activitate.

5.1 Analiza actelor de terorism prin prisma Convenției europeană a drepturilor omului
Pentru a preveni terorismul, statele pot lua măsuri care să încalce dreptul la respectarea vieții
private, dreptul de asociere, dreptul la libera exprimare etc.
Curtea Europeană admite ca legislația statelor membre care reglementează procedura
specială de supraveghere secretă a poștei, atât cea obișnuită cât și a celei electronice, precum și
urmăresc corespondențele dintre anumite persoane prin intermediul diferitor aplicații software și
telecomunicații, poate fi, în situații excepționale, necesare într-o societate democratică, în
interesul securității naționale și/sau pentru apărarea ordinii sau prevenirea criminalității.62
CtEDO a hotărât în cazul Uzun vs Germania că supravegherea suspecților de acte teroriste
prin utilizarea sistemului de poziționare globală (GPS – Global Positioning System) de către
autorități nu încalcă dreptul persoanelor urmărite la viață privată, prevăzut la articolul 8 din
CEDO.63 Desigur că Art. 8 din CEDO protejează dreptul persoanei la viață privată, dar lupta
împotriva terorismului are drept scop prevenirea acestora, iar cele mai utile și eficiente metode
de a îndeplini acest scop constă în utilizarea mijloacelor speciale secrete de supraveghere pentru
a colecta cât mai multe informații care ar putea servi ulterior drept dovezi de a trage la
răspundere penală persoana suspectată de pregătire a unui act terorist. Marea Britanie în
parteneriat cu SUA, Australia, Canada și Noua Zeelandă au un program numit „ECHELON”,
numit și „Cei 5 ochi”, care reprezintă o sistemă globală de interceptare a comunicațiilor și
corespondențelor private și cu caracter comercial. 64 Acest mecanism este folosit și în cazul luptei
cu terorismul, iar Parlamentul European a statuat că acest mecanism are un rol vital în stoparea și
prevenirea activității teroriste, a traficului de droguri și a crimei organizate. CtEDO a analizat

62
Hotărârea CtEDO din 06.09.1978 în cauza nr. 5029/71 Klass și alții împotriva Germaniei, § 48. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57510 (accesat pe
12.04.2022).
63
Hotărârea CtEDO din 02.09.2010 în cauza nr. 35623/05 Uzun împotriva Germaniei, § 80.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-100293 (accesat pe 15.04.2022).
64
https://en.wikipedia.org/wiki/ECHELON (accesat pe 30.04.2022).
39
problema admisibilității acțiunilor împotriva ECHELON. Jurisprudența excludea acțiunile
introduse de persoanele private neafectate în mod direct, dar CtEDO a constatat că acțiunile pot
fi introduse de potențialele victime care sunt considerate ca atare datorită existenței unei măsuri
de supraveghere secretă sau a unei legi care autorizează acest lucru, acestea nefiind obligate de a
aduce dovezi că măsurile de supraveghere secrete au fost aplicate special împotriva lor. 65Prin
intermediul actului „Echelon et l’Europe” influența CtEDO asupra activităților statelor membre
în domeniul relațiilor internaționale și prin raportare la cazurile de drept internațional a suferit
anumite modificări. Acest document preciza că statele pot răspunde pentru faptele săvârșite de
organele guvernelor lor, fapte care au avut efecte în afara teritoriului lor.66
Chiar dacă CtEDO permite utilizarea măsurilor speciale de urmărire ( desigur cu anumite
excepții și condiții ), în cazul atribuției organelor de poliție de a percheziționa o persoană fără un
motiv întemeiat și de a o suspecta de săvârșirea unei infracțiuni ( act terorist ) încălcau dreptul
persoanei la viață privată prevăzut la Art. 8 din CEDO.67
Utilizarea măsurilor speciale de interceptare a corespondenței și de urmărire pot aduce
încălcări nu doar vieții private (Art.8), dar și dreptului la libera exprimare (Art. 10). S-a constatat
că suspendarea publicării unor ziare, datorită legislației care reglementează politica antitero,
chiar și pentru o perioadă relativ mică de timp, reprezintă o încălcare a Art. 10 din CEDO. 68
Motivul de bază a acestei hotărâri a constat în aceea că statul interzice cenzura (desigur cu
anumite excepții), iar presa a publicat doar declarațiile acestora având drept scop doar
informarea populației asupra faptelor ce se întâmplă în țara lor.
Într-un alt caz, Curtea a hotărât că dreptul prevăzut la Art. 10 din CEDO al jurnaliștilor, care
au fost condamnați pentru publicarea declarațiilor făcute de membrii unui grup care au fost
suspectați de terorism armat, nu a fost încălcat, deoarece publicarea declarațiilor a constituit o
incitare la violență.69
În cazul unui pictor, care a realizat o caricatură care avea un titlu provocator referitor la
atacul din 11 septembrie 2001, a fost aplicată o amendă pentru complicitatea la apologia
terorismului. Dreptul pictorului la libera exprimare, prin aplicarea amenzii pentru opera sa cu
caracter satiric, nu a fost încălcat, iar CtEDO a mai argumentat că, faptul publicării caricaturii la
numai două zile după atac, duce la concluzia că autorul era conștient de impactul pe care avea
să-l aibă opera sa.70
Pe lângă Art. 8 și 10, CtEDO a emis și hotărâri care reglementează raportul dintre politica,
funcțiile cu caracter antitero și dreptul la libera asociere prevăzut la Art.11 din CEDO. CtEDO a

65
Hotărârea CtEDO din 06.09.1978 în cauza nr. 5029/71 Klass și alții împotriva Germaniei. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57510 (accesat pe
12.04.2022).
66
Hotărârea CtEDO din 26.06.1992 în cauza nr. 12747/87 Drozd și Janousek v Franța și Spania. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57774 (accesat pe
09.04.2022).
67
Hotărârea CtEDO din 12.01.2010 în cauza nr. 4158/05 Gillan și Quinton împotriva Regatului Unit, § 87. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-96585
(accesat pe 27.03.2022).
68
Hotărârea CtEDO din 20.10.2009 în cauza nr. 14526/07 Ürper și alții împotriva Turciei, §§ 44-45. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-95201 (accesat pe
27.03.2022).
69
Hotărârea CtEDO din 23.01.2007 în cauza nr. 22147/02 Falakaoğlu și Saygılı împotriva Turciei, § 29-37. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-79196
(accesat pe 27.03.2022).
70
Hotărârea CtEDO din 02.10.2008 în cauza nr. 36109/03 Leroy împotriva Franței, §§ 36-48.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-88657 (accesat pe 27.03.2022).
40
constatat că Art. 11 din CEDO nu a fost încălcat de guvernul care a dizolvat partidele politice
care aveau o activitate politică ilegală și contrară prevederilor Constituției țării lor de origine.71
Totuși Curtea nu a constatat drept încălcare a Art. 11 din CEDO în cazul când grupurile
electorale care au desfășurat activități ilegale în cadrul partidului și care fuseseră dizolvate din
cauza legăturilor lor cu o organizație teroristă, au fost exluse din alegeri.72

5.2 Analiza jurisprudenței CtEDO privind extrădarea teroriștilor

CtEDO a decis că Statele Membre nu pot extrăda un infractor într-un stat care nu este
membru al Convenției dacă există motive rezonabile de a crede că există un risc ca persoana
extrădată să fie supusă torturii, tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante 73. În cazul
în care persoana suspectată de terorism va fi extrădată într-o țară care reglementează ca pedeapsă
penală flagelarea, atunci Statul Membru nu poate să extrădeze infractorul, deoarece Art. 3
interzice74 aplicarea acestui tip de pedeapsă pe teritoriul său, iar acest fapt interzice de a efectua
extrădarea într-o țară non-membră care are o astfel de pedeapsă. CtEDO a extins ulterior
obligația non-extrădării teroristului care riscă să primească pedeapsa capitală 75 sau executarea76
în statul non-membru CEDO, precum și în cazurile în care persoana extrădată riscă să fie
condamnată la moarte fără drept de apel77. Această obligație se aplică și în cazul expulzărilor 78 și
deportărilor a imigranților care au pătruns ilegal pe teriotoriul unui stat membru la Convenție 79.
Într-un caz în care extrădarea a fost interzisă, CtEDO a hotărât că „punerea în pericol grav a
comunității” nu reduce riscul ca un terorist să sufere grav atunci de pe urma deportării80.
Implicarea și autoritatea CtEDO au impus Statele Membre să aibă un comportament în
spiritul Convenției față de persoanele suspectate sau acuzate de acte de terorism care se află sub
jurisdicția lor. Totuși se crează o situație în care teroriștii din statele care nu sunt parte la
Convenție, vor migra în statele care sunt membre, astfel aceștia nu vor putea fi deportați și
pedepsiți conform legilor statului din care au emigrat dacă riscă să fie condamnați la moarte sau
să fie pedepsiți cu flagelarea, dar riscă să fie oricum pedepsiți de legislația statului în care și-au
găsit refugiu.
Cu timpul statele non-membre au decis că vor oferi asigurări că persoanei, ce este solicitată
spre a fi extrădată, nu-i va fi aplicată pedeapsa corporală și nu va fi condamnată la moarte.

71
Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 25803/04 și nr. 25817/04 Herri Batasuna și Batasuna împotriva Spaniei, §§ 94-95. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93475 (accesat pe 29.03.2022).
72
Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 35579/03 Etxeberria și alții împotriva Spaniei, §§ 51-56. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93350
(accesat pe 29.03.2022). Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 43518/04 Herritarren Zerrenda v Spania, § 43. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-
93476 (accesat pe 29.03.2022).
73
Hotărârea CtEDO din 07.07.1989 în cauza nr. 14038/88 Soering v Regatul Unit, § 91 și 111. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57619 (accesat pe
27.03.2022).
74
Hotărârea CtEDO din 25.04.1978 în cauza nr. 5856/72 Tyrer v Regatul Unit, § 35.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57587 (accesat pe 27.03.2022).
75
Hotărârea CtEDO din 29.10.2015 în cauza nr. 44095/14 AL (XW) v Rusia, § 64. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-158148 (accesat pe 25.03.2022).
76
Hotărârea CtEDO din 02.03.2010 în cauza nr. 61498/08 Al-Saadoon & Mufdhi v Regatul Unit, § 120 și § 137. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-
3044411-3369175 (accesat pe 25.03.2022).
77
Hotărârea CtEDO din 04.09.2014 în cauza nr. 140/10 Trabelsi împotriva Belgiei, § 138 și § 139. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-146372 (accesat pe
25.03.2022).
78
Hotărârea CtEDO din 15.10.2015 în cauza nr. 40081/14, nr. 40088/14 și nr. 40127/14
LM v Rusia, § 126. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-157709 (accesat pe 25.03.2022).
79
Hotărârea CtEDO din 11.07.2000 în cauza nr. 40035/98 Jabari v Turcia, § 42. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58900 (accesat pe 25.03.2022).
80
Hotărârea CtEDO din 28.02.2008 în cauza nr. 37201/06 Saadi împotriva Italiei [MC], § 160. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-85276 (accesat pe
25.03.2022).
41
Oricum principiile de drept internațional public permit oricărui stat să decidă dacă va fi de acord
cu condițiile impuse de Statele Membre CtEDO privind extrădarea sau nu. Chiar dacă statul non-
membru acceptă condițiile speciale de extrădare din spațiul CtEDO, Curtea poate să respingă
extrădarea, dacă va constata că asigurările oferite de statul non-membru la Convenție nu are
destule mecanisme sau nu dipune de încredere din partea CtEDO privitor la oferirea unui mod
adecvat și care să nu aducă atingere prevederilor Art. 3 din Convenție81.
În cazul în care există un risc real ca o persoană suspectată sau condamnată de terorism să
fie supusă unor rele tratamente în alt stat, interdicția extrădării în țara respectivă este absolută,
indiferent de infracțiunile săvârșite anterior sau de comportamentul acesteia. Curtea a decis că
executarea unei hotărâri de extrădare a unui terorist în Tunisia, unde acesta a fost condamnat în
contumacie, ar încălca drepturile sale întemeiate pe Art. 3, deoarece guvernul italian nu a primit
suficiente asigurări diplomatice că reclamantul nu ar risca să sufere de tratamente crude,
inumane sau/și degradante82.
CtEDO a fost de asemenea sesizată cu cauze în care statele pârâte au extrădat sau au
deportat persoane suspectate de terorism, în pofida indicațiilor adresate de către Curte guvernelor
statelor membre la Convenție, în conformitate cu Art. 39 din Regulamentul Curții, de a se abține
de la a face aceasta până când Curtea ar fi avut posibilitatea de a examina pe fond plângerile
reclamanților. De exemplu, Curtea a constatat încălcarea Art. 3 și a Art. 34 în cazul unui
reclamant resortisant tunisian care a fost extrădat, în pofida unei hotărâri întemeiate pe Art. 39 a
Curții, din Belgia în SUA unde se confrunta cu posibilitatea închisorii pe viață pentru infracțiuni
legate de terorism care nu puteau fi considerate reductibile conform Convenției83.
În ultimii ani, anumite state s-au implicat în așa-numitele „extrădări extraordinare” ale
persoanelor suspectate de terorism. Cunoscută și ca „transfer extrajudiciar”, aceasta este o
măsură care implică transferul unei persoane dintr-o jurisdicție sau un stat în altă jurisdicție sau
stat, în scopul deținerii și interogării în afara sistemului de drept comun. Această măsură este
absolut incompatibilă cu statul de dreptu și valorile protejate prin Convenție, din cauza ignorării
deliberate a garanțiilor unui proces echitabil 84. De exemplu, Curtea a constatat încălcarea Art. 5
în cazul reținerii ilegale a unui resortisant german de origine libaneză care fusese suspectat de
legături cu teroriști și fusese supus unei „extrădări extraordinare”. În speță, acesta fusese predat
agenților Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite, care opera în acea perioadă în Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei85. În acea cauză, Curtea a constatat de asemenea încălcarea
Art.3, pentru motivul torturii și tratamentelor inumane și degradante la care acesta fusese supus
pe durata detenției.

81
Hotărârea CtEDO din 15.11.1996 în cauza nr. 22414/93 Chahal v Regatul Unit, § 105. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58004 (accesat pe
25.03.2022).
82
Hotărârea CtEDO din 28.02.2008 în cauza nr. 37201/06 Saadi împotriva Italiei [MC], § 147-149. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-85276 (accesat pe
25.03.2022).
83
Hotărârea CtEDO din 04.09.2014 în cauza nr. 140/10 Trabelsi împotriva Belgiei, § 121-139 și § 144-154.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-146372 (accesat pe 25.03.2022).
84
Hotărârea CtEDO din 06.07.2010 în cauza nr. 24027/07, nr. 11949/08 și nr. 36742/08 Babar Ahmad și alții împotriva Regatului Unit, §114. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-99876 (accesat pe 15.04.2022).
85
Hotărârea CtEDO din 13.12.2012 în cauza nr. 39630/09 El-Masri împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei [MC]. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-115621 (accesat pe 12.04.2022).
42
 Încălcări a patru articole din Convenție, articolele 2, 3, 5, și 6, au fost constatate în cazul
unei persoane suspectate de terorism care fusese predată agenților CIA operativi în Polonia și
care fusese deținută la baza navală a Statelor Unite din Guantanamo Bay în Cuba în urma unei
„extrădări extraordinare”86. În hotărârea pronunțată, Curtea a solicitat de asemena Poloniei să
ceară asigurări autorităților Statelor Unite în sensul că reclamantul nu va fi condamnat la moarte
în urma „extrădării extraordinare”.
Fenomenul extrădărilor extraordinare afectează încrederea în autorități și pune sub semnul
întrebării corectitudinea activității organelor specializate din SUA, Regatul Unit etc. A extrăda
pe ascuns o persoană, care ulterior riscă să fie supusă torturii afectează drepturile omului și
violează prevederile Art. 3 din Convenție. Statele Membre CEDO nu pot să extrădeze fără
respectarea normelor internaționale. Efectul „ceasul cu bombă”, care este aplicat mereu în SUA
pentru a depista unde au fost ascunse bombele sau explozibilii utilizând procedurile murdare de
scoaterea de informații, este categoric împotriva spiritului CEDO.
Chiar dacă există multe cazuri de extrădări ascunse către SUA, deseori statele acuzate de
acest fapt neagă sau nu comentează aceasta, ceea ce duce la ideea că autoritățile statelor Europei
se află la cheremul SUA, iar influența politică asupra autorităților altui stat distruge din temelii
statul de drept.

CAPITOLUL VI. CONCLUZII

Evaluarea perspectivei privind combaterea și contracararea terorismului depinde de modul
în care putem pune bazele cooperării între toatele statele care își doresc dimunuarea și definirea
succesului într-un stat de drept.
Este clar faptul că fenomenul terorosimului întruchipează o față nevăzută de care multe ori
putem trece fără a putea deosebi unii simpli oameni de infractori care au un scop meschin de a
aduce durere, distrugeri, destabilizare și un colaps social la nivel unui stat sau chiar și la nivel
internațional.
Din acest punct de vedere succesul este greu de atins, deoarce puține grupări care au apelat
la fenomenul terorismului sau la infracțiuni conexe terorismului , sau atins principala premisă și
a dus scopurile sale pînă la capăt.
Așadar, putem accentua că fenomenul terorismului prin amploarea și diversiunea formelor
sale, terorismul a dobândit un caracter global, extins la scara întregii planete. Manifestările sale
violente oferă o imagine apocaliptică și creează o psihoză generalizată a terorii, în timp de pace,
acestea amplificându-se în timp de război.
Terorismul, definit și ca un război ascuns, nedeclarat sau ca un conflict de mică intensitate
este de mai multe secole un fenomen deosebit de periculos pentru omenire, fenomen care însă,
astăzi a depășit stadiul unui număr de asasinate și atentate cu bombe : teroriștii au acum

86
Hotărârea CtEDO din 24.07.2014 în cauza nr. 28761/11 Al Nashiri împotriva Poloniei, §§ 518-519. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-146044 (accesat
pe 12.04.2022).
43
capacitatea tactică de a ucide mii de oameni dintr-o singură lovitură și de a amenința popoare
întregi în timp de pace, iar în timp de război de a deturna chiar planurile unor companii sau ale
unor operații de amploare strategică.
Deși s-a scris foarte mult despre terorism și combaterea acestuia, analiștii din domeniul
siguranței naționale, precum și politologii, recunosc că încă nu se înțelege pe deplin fenomenul.
Nu există deocamdată o soluție, ci mai degrabă un număr de forme și procedee foarte complexe
de prevenire și de combatere a forțelor teroriste și de diversiune.
Prin urmare este necesar că concluzionăm că numeroase atît din cadrul Uniunii Europene cît
și cele care fac parte din blocul NATO su discutat în fața acestei organizații cadrul juridic în care
ar trebui să se înscrie măsurile preventive și represive referitoare la prevenirea și reprimarea
terorismului internațional.
Nu în ultimul rând este de menționat că terorismul în rîndul pupulației și reacția inițială față
de o companie teroristă este în mod ivariabil și inevitabil una de condamnare vechemntă.
Aceată reacție totuși este deseori urmată de promptitudine cu care se analizează cazul
teroriștilor, existând o tendință de a privi favorabil unele revendicări ale acestora.
Se sugerează că analizarea politicii și practicilor unui stat în lupta contra terorismului, se
poate de remarcat o analogie dintre scopurile și valorile antipode din cadrul sistemelor de justiție
penală.
În cadrul unui sistem de justiție penală, statul deseori tinde să mențină un echilibru între
obligația acestuia de a eradica fenomenul criminalității și cel de a proteja drepturile unei
persoane.
Fenomenul terorismului presupune asigurarea protecției multor vieți nevinovate, iar
gravitatea riscurilor care pot să apară duce la contrabalansarea justiției și sistemului penal al unui
stat, acesta oferind prioritate obligației de a eradica fenomenul criminal.
Astfel, se susține că cea mai bună metodă ar fi concentrarea organelor statului spre
suprimarea terorismului, menținând un compromis cu obligația statului de a proteja drepturile
fundamentale ale omului. Ca urmare, prioritatea trebuie oferită protecției vieților civililor
nevinovați cu menținerea răului necesar atunci când statul reduce influența unor drepturi din
Convenție sau le abrogă complet.
Totodată în evaluarea caracteristicilor actuale și tendințelor de perspectivă ale contextului
de securitate extern și intern, pe coordonata manifestărilor teroriste și implicit, a riscurilor și
amenințărilor de această natură la adresa securității naționale a Republicii Moldova şi a
României - nu se poate face abstracție de faptul că procesul de reformă pluridimensională internă
a indus vulnerabilități nu doar corpului social, ci, într-o oarecare măsură, și în plan instituțional.
Pe acest fond și luând în calcul aspectele sus menționate privind dinamica ascendentă a
fenomenului terorist internațional, preocupările comunității mondiale în direcția prevenirii și
combaterii acestuia prin cooperare multilaterală, precum și riscurile actuale și potențiale de
această natură pe plan intern, se impune o mai bună articulare între instituțiile și organismele
44
românești precum si cele din Republica Moldova, maximizare rolului pe care o are politica
externă de vecinătate în cadrul sistemului național de prevenire și combatere a terorismului, cu
toate formele sale de manifestare curentă ori virtuală.
La baza activității teroriste stă tendința de a semăna spaimă, de a crea senzația prezenței unui
pericol constant având scopul de a produce suferință unui număr cât mai mare de oameni,
inclusiv prin distrugerea bunurilor lor materiale și a valorilor spirituale ale populației.
Astfel, în Republica Moldova ar trebuie, la fel ca în alte state, să se lucreze asupra
operațiunilor îndreptate spre arestul teroriștilor întrucât s-a constatat că teroriștii sunt mai
periculoși și mai calculați ca alți infractori. O bună propune în acest caz ar fi studierea legislației
și practicii internaționale în combaterea terorismului și ulterior modificarea legislației Republicii
Moldova la acest compartiment.
După cum se cunoaște că teroristul este o persoană mai retrasă, și este greu de dedus care ar
fi următoare acțiune a acesteia, ar fi bine venit de a se studia mai amănunțit psihologia
terorismului, la fel metodele și scopurile cu care operează teroriștii și nu în ultimul rând
relevarea legăturilor teroriste internaționale cu furnizorii de arme de foc, droguri și substanțe
toxice.
Acestea dar și alte măsuri, după părerea mea, ar fi apte de a preîntâmpina comiterea unor
acte teroriste în țara noastră; aplicând aceste măsuri statul va garanta drepturile și libertățile
fundamentale stipulate în Constituția Republicii Moldova.
Din păcate colectarea informației tactice, preventive și de indicii până în prezent lasă mult
de dorit, fapt care se datorează dificultăților întâlnite în procesul de penetrare în interiorul
organizațiilor terorste pentru colectarea informației umane și a surselor lor de comunicare
utilizate pentru a colecta semnale informaționale.
În concluzie conform altor opinii, varianta includerii componenței terorismului nu în
capitolul „Infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice” ci în oarecare altul este nu
chiar reușită, deoarece în acele cazuri cînd aceasta componență se află capitolul Codului penal
care conține componențele de infracțiune contra statului, contra păcii și securității omenirii,
drept temei sunt luate nu cele mai tipice cazuri de acte teroriste, dar din contra - cele mai grave
forme de manifestare, drept rezultat schimbîndu-se caracterul infracțiunii și artificial majorîndu-
se gradul pericolului social a acelor acte de terorism care nu au fost îndreptate nici contra razelor
statalității, nici contra ordinii internaționale de drept.
În acest caz, ziriuderea componenței terorismului în alt capitol devine posibilă doar în cazul
în care, in prezența unei norme generale ce se află în capitolul „Infracțiuni contra .ecurității
publice și a ordinii publice”, în Codul penal mai poate exista și o normă specială care poate fi
inclusă în oarecare alt capitol.
Legiuitorul autohton, odată cu adoptarea noului Cod penal, după cum am mai renționat, a
inclus art.278 - Terorismul, în capitolul intitulat „Infracțiuni contra-curității publice și a ordinii
publice”.
45
 Este cunoscut deja, faptul că terorismul demult a depășit limitele desemnate de legea penală
a fiecărui stat în parte, din care motiv a fost necesară colaborarea regională și internațională.
Chiar dacă sunt cunoscute unele organizații teroriste este foarte greu de a le stopa obiectivele,
necătând la faptul că omenirea ce confruntă cu teroriștii deja de multe secole încoace.
Jurisprudența CtEDO a influențat și legislația RM în lupta contra contra terorismului. RM,
ca Stat Membru CEDO, are obligația de a respecta și de a proteja drepturile omului și de a se
racorda din punct de vedere normativ la principiile și standardele CtEDO. Legislația RM a
suferit mari modificări, dar din cauza lipsei cazurilor teoriste RM, din fericire, nu a putut aplica
aceste prevederi în practică. Totuși RM continuă să-și progreseze legislația și de a face aplicabilă
și utilă.
Terorismul esteu un fenomen care nu va putea fi totalmente exclus. Sub o formă sau alta, el va
exista mereu. Omenirea poate să-i limiteze efectele sau să se protejeze împotriva lui. Prima
măsură de protecţie antiteroristă este cunoaşterea profundă a acestui fenomen, depistarea
cauzelor care-l generează şi acţiunea asupra lor. Cunoaşterea este însă foarte dificilă, iar acţiunile
asupra cauzelor presupun, de fapt rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă. Activităţile
teroriste sunt rareori fenomene izolate. Ele au tendinţa de a reflecta dorinţele şi aspiraţiile unor
segmente mai mari ale unor societăţi, constituind mijloace de protest politic. CtEDO, ca un organ
jurisdicțional regional specializat în protecția drepturilor și libertăților fundamentale, va veghea
ca Statele Membre să nu încalce prevederile Convenției din 1950 și prin intermediul hotărârilor
sale va oferi o piatră de căpătâi pentru legislațiile statelor astfel încât lupta împotriva
fenomenului terorist să fie conform unui stat de drept.
Întradevăr s-au luat măsuri, și statele, inclusiv și Republica Moldova au elaborat
reglementări și acte normative prin intermediul cărora s-a încercat a cuprinde aspectele de
importanță majoră în domeniul combaterii terorismului. Însă, după cum observăm, cât de explicit
nu ar fi textul actului normativ, apar situații ce necesită interpretarea corespunzătoare pentru a
suplini lacunele sau unele omiteri, pentru a exclude perceperea duală sau contradictorie a unor
noțiuni sau sintagme.
În concluzie putem accetua faptul că eficacitatea acestui sistem de măsuri, în mare parte, va
depinde de evidențierea la timp și aniliza modificărilor ce au loc în conținutul, organizarea și
tactica terorismului, pronosticarea dezvoltării în continuare a acestuia, fiind posibilă doar cu
eforturile comune a întregii comunități internaționale.
În final „Terorismul” rămâne o problemă nedefinită, cu atât mai mult că contraatacurile
excesive aplicate organizațiilor teroriste, uciderea unor oameni nevinovați prin amploarea
pedepsei au dovedit deseori că duc la rezultate opuse dorințelor de eradicare a fenomenului.
De aceea, rămâne nevoia de a studia foarte bine fenomenul, motivațiile care stimulează
acțiunile teroriste, izvoarele acestuia și numai după aceea să se treacă la măsuri coercitive.

46
 BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
1. Convenția Consiliului Europei cu privire la Prevenirea Terorismului, întocmită la
Varșovia la 16 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial la 30 decembrie 2015. [On-line]:
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117358&lang=ro (accesat 21.06.2022).
2. Rezoluţia nr.1373/2001 a Consiliului de Securitate ONU privind combaterea terorismului
[On-line]:https://lege5.ro/Gratuit/gy4temzr/legea-nr-206-2005-privind-punerea-in-
aplicare-a-unor-sanctiuni-internationale (accesat 12.05.2022).
3. Codul penal al Republicii Moldova. Nr.985 din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, republicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2009, nr.72-74. În vigoare din 12 iunie 2003. // [On-line]:
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120900&lang=ro (accesat 21.06.2022).
4. Legea nr. 308 din 22.12.2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și
finanțării terorismului, publicată în Monitorul Oficial din 23.02.2018. [On-line] :
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120939&lang=ro# (accesat
14.05.2022).
5. Articolul 4 alin.2 din Legea nr.618 din 31.10.1995 cu privire la securitatea statului
6. Articolul 4 alin.2 din Legea nr.618 din 31.10.1995 cu privire la securitatea statului

Practica judiciară:
7. Hotărârea CtEDO din 19.02.2009 în cauza nr. 3455/05 A. și alții împotriva Regatului
Unit [MC]. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-91403 (accesat 09.05.2022).
8. Hotărârea CtEDO din 26.06.1992 în cauza nr. 12747/87 Drozd și Janousek v Franța și
Spania. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57774 (accesat pe 09.04.2022).
9. Hotărârea CtEDO din 12.01.2010 în cauza nr. 4158/05 Gillan și Quinton împotriva
Regatului Unit,. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-96585 (accesat pe
27.03.2022).
10. Hotărârea CtEDO din 20.10.2009 în cauza nr. 14526/07 Ürper și alții împotriva Turciei,.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-95201 (accesat pe 27.03.2022).
11. Hotărârea CtEDO din 23.01.2007 în cauza nr. 22147/02 Falakaoğlu și Saygılı împotriva
Turciei. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-79196 (accesat pe 27.03.2022).
12. Hotărârea CtEDO din 02.10.2008 în cauza nr. 36109/03 Leroy împotriva Franței.[On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-88657 (accesat pe 27.03.2022).
13. Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 25803/04 și nr. 25817/04 Herri Batasuna
și Batasuna împotriva Spaniei, [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93475
(accesat pe 29.03.2022).
14. Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 35579/03 Etxeberria și alții împotriva
Spaniei.[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93350 (accesat pe 29.03.2022).
15. Hotărârea CtEDO din 30.06.2009 în cauza nr. 43518/04 Herritarren Zerrenda v Spania,.

47
 [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93476 (accesat pe 29.03.2022).
16. Hotărârea CtEDO din 07.07.1989 în cauza nr. 14038/88 Soering v Regatul Unit,. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57619 (accesat pe 27.03.2022)
17. Hotărârea CtEDO din 25.04.1978 în cauza nr. 5856/72 Tyrer v Regatul Unit,. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57587 (accesat pe 27.03.2022).
18. Hotărârea CtEDO din 29.10.2015 în cauza nr. 44095/14 AL (XW) v Rusia,. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-158148 (accesat pe 25.03.2022).
19. Hotărârea CtEDO din 02.03.2010 în cauza nr. 61498/08 Al-Saadoon & Mufdhi v Regatul
Unit,. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-3044411-3369175 (accesat pe
25.03.2022).
20. Hotărârea CtEDO din 15.10.2015 în cauza nr. 40081/14, nr. 40088/14 și nr. 40127/14 LM
v Rusia,. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-157709 (accesat pe 25.03.2022).
21. Hotărârea CtEDO din 11.07.2000 în cauza nr. 40035/98 Jabari v Turcia. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58900 (accesat pe 25.03.2022).
22. Hotărârea CtEDO din 15.11.1996 în cauza nr. 22414/93 Chahal v Regatul Unit,. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58004 (accesat pe 25.03.2022).
23. Hotărârea CtEDO din 28.02.2008 în cauza nr. 37201/06 Saadi împotriva Italiei [MC],.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-85276 (accesat pe 25.03.2022).
24. Hotărârea CtEDO din 04.09.2014 în cauza nr. 140/10 Trabelsi împotriva Belgiei. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-146372 (accesat pe 25.03.2022).
25. Hotărârea CtEDO din 06.07.2010 în cauza nr. 24027/07, nr. 11949/08 și nr. 36742/08
Babar Ahmad și alții împotriva Regatului Unit. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?
i=001-99876 (accesat pe 15.04.2022).
26. Hotărârea CtEDO din 13.12.2012 în cauza nr. 39630/09 El-Masri împotriva Fostei
Republici Iugoslave a Macedoniei [MC]. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-
115621 (accesat pe 12.04.2022).
27. Hotărârea CtEDO din 24.07.2014 în cauza nr. 28761/11 Al Nashiri împotriva Poloniei.
[On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-146044 (accesat pe 12.04.2022).
28. Hotărârea CtEDO din 06.09.1978 în cauza nr. 5029/71 Klass și alții împotriva
Germaniei,. [On-line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57510 (accesat pe
12.04.2022).
29. Hotărârea CtEDO din 02.09.2010 în cauza nr. 35623/05 Uzun împotriva Germaniei. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-100293 (accesat pe 15.04.2022).
30. Hotărârea CtEDO din 28.10.1998 în cauza nr. 23452/94 Osman v Regatul Unit. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58257 (accesat 15.05.2022).
31. Hotărârea CtEDO 16.12.1992 în cazul nr. 13071/87 Edwards v Regatul Unit. [On-line]:
http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57775 (accesat pe 11.05.2022).
32. Hotărârea CtEDO din 10.05.2001 în cazul nr. 29392/95 Z și alții vs Regatul Unit. [On-
line]: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-59455 (accesat 12.05.2022).

Manuale, monografii:
1. Cheleș M. Terminologie de specialitate. Terorism. Antiterorism. București, 1993.
2. Svetlana Sofroni „ Faţa nevăzută a terorismului” editura şi tipografia STEF
3. Delcea Cr., Bădulescu A. Teorismul – studii și cercetări asupra fenomenului terorist.
Cluj-Napoca: Risoprint, 2008.
4. Moglan A., Daltă Gh. Terorismul – crimă internațională. Chișinău: „U.T.M”, 2005.
5. Nistoreanu Gh., Păun. C. Criminologie. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1995.
6. Papuc Gh. Teorismul – armă a separatismului. Chișinău, 2005.
7. Cristea Delcea Aurelian Bădulescu, Terorismul studii şi cercetări asupra fenomenului de
terorist, ed. Risoprint Cluj -Napoca 2008.
8. Octavian Pop, Atentantul contra unei colectivităţi, ed.Mirton Timişoara 2002.
9. Sorin Roşca Stănescu, Terorismul, ed.Omega, Bucureşti, 2001.
10. Florin Dumitrescu, Terorismul înainte şi după Bin Laden.
11. Ion Bodunescu Flagelul Terorismului internaţionl, editura militară, 1978.
12. Aradavoaice,Gh.,Iliescu,,D., Nita, L.D. Terorism, Anterorism, Contraterorism. Oradea
1997.
48
13. V.Teosa , Ștința Politică în Republica Moldova: Realizări și Perspective, ed.CEP USM,
Chișinău 2011.
14. Serghei Kuznicenco, Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale, Probleme
teoretice și practice, Academia „Ștefan cel Mare” a M.A.I al RM, Chișinău 2005.
15. Nogea O; Papij, D. Sinduri printer teroriști, București, 1998,
16. Moldoscopie ( probleme de analiză politică) nr.4 (LI) 2010 – Chişinău.
17. Ion Bodunescu Flagelul terorismului internaţional, editura militară 1978.
18. Boroi Alexandru, Rusu Ion, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2008.
19. Analele Ştiinţifice ale universităţii coopratist- comerciale din Moldova, etit. UCCM,
Chişinău 2012
20. Edificarea statutului de drept şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi istoric al
Moldovei în contextul Integrării Europene, edit. Chişinău 2008.
21. Vladimir Golubev, Cibertinismul – iluzie sau realitatea?, http://www.crime-research.org.
22. Vladislav Şaran, Academia de Administrarea publică, Chişinău 2010.
23. Dr. docent Grigore Geamănu, Dreptul internaţional contemporan vol 2, Ediţia a II -a
Editura didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1975.
24. Vitali Sîli, Vitalie Aramşu, Anatolie Donciu, Ruslana Pleşca, Alexandru Mardari, Adrian
Sîrcu, Infracţiuni cu caracter terorist, Infracţiuni conexe terorismului şi unele infracţiuni
cu caracter de terorizare, CZU, Chişinău 2011
25. Rocco, Discussion a la Conference de Paris, Actes de la IV-eme Conference pour l
unification du droit penal.
26. Psiholog Cristian Delcea & Avocat Drd Aurelian Bădulescu, Terorismul studii şi
cercetări asupra fenomenului terorist, ed.Risoprint, Cluj-Napoca.
27. Oleg B., Terorismul – crimă internațională. Chișinău: Academia de Poliție „Ștefan cel
Mare”, 1998

Articole în reviste de specialitate:

28. Vîrtosu I. Strategii de combatere a terorismului. În: Analele Științifice ale Academiei
„Ștefan cel Mare” a MAI al RM: științe juridice, nr. VII, 2007.
29. Haruța V. Terorismul internațional – un factor destabilizator al securității internaționale.
În: Revista „Administrare Publică”, nr. 2, 2009.

Teze ale comunicărilor la conferințe:

30. Juc V. Contracararea terorismului la nivel național și internațional.Materialele
Conferinței „Focarele separatiste și impactul lor asupra terorismului contemporan”,
Chișinău, 16 martie 2017.
Alte surse:
31. The Concise Oxford Dictionary of Current English, a 9-a Ediție.
32. Combating terrorism and its implications for the security sector, culegere, în redacția
Winkler T. H., Ebnother А. Н., Hansson М. В., Vallingby, Elanders Gorab, 2005.
33. Schweitzer Y., Goldstein Ferber S., Al-Qaeda and the internationalization of suicide
terrorism, Jaffe Center for strategic studies, Tel Aviv, 2005.

Webografie:
34. https://en.wikipedia.org/wiki/ECHELON (accesat pe 30.04.2022).
35. [On-line] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=116837&lang=ro (accesat
11/04/2022)
36. [On-line] https://antiteror.sis.md/content/prezentarea-generala (accesat pe 20.04.2022)
37. [On-line] https://www.sis.md/ro/content/misiune-viziune-%C8%99i-valori (accesat pe
49
 20.04.2022)
38. [On-line]:https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120002&lang=ro (accesat
12.05.2022)
39. [On-line]:https://www.moldova.org/rm-este-membru-deplin-al-grupului-egmont-122772-
rom/(accesat 12.05.2022)
40. [On-line]:https://www.interpol.int/Crimes/Terrorism/Partnerships-against-terrorism
(accesat 12.05.2022)
41. [On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Dirty_bomb (accesat 15.06.2022)
42. [On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Salted_bomb (accesat 15.06.2022)
43. [On-line] https://en.wikipedia.org/wiki/Drone_strike (accesat 15.06.2022)
44. [On-line] https://transilvaniareporter.ro/reportaj/istoria-si-evolutia-terorismului/ (accesat
pe 11.05.2022)

50