Problematici privind protecția cetățenilor

europeni prin extinderea curentului terorismului

ACONSTANTINESEI MARIUS
NEMȚOI GABRIELA
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA
acmarius@yahoo.com
0745059714

REZUMAT

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor teroriste sunt deseori complexe, sofisticate şi

foarte variate. Acestea cuprind generarea beneficiilor pentru terorismul jihadist în Irak,
resurgenţa talibanilor în Afganistan şi manifestările terorismului produs din interior (aşa cum a
fost cazul atacurilor sinucigaşe cu bombe de la Londra în 2005).
Terorismul este îndreptat împotriva forţelor militare, civililor şi elementelor de
infrastructură de importanţă vitală – inclusiv reţele de transport a energiei şi computere. Deşi
cazurile de terorism cibernetic semnalate sunt rare, există o îngrijorare determinată de sporirea
capabilităţii grupurilor teroriste de a ataca şi afecta reţelele de informaţii publice şi private.
Terorismul are sensul de înfricoșa un individ prin acte violente. Terorismul, ca metodă de
acțiune, a fost practicat pentru o lungă perioadă de timp și a fost numit tiranicid, regicid, etc.
având cauze profunde și o motivație diversificate în care se poate observa o componentă politică
și ideologică, terorismul a fost definit în raport cu interesele celor care au promovat politicile și
ideologiile respective. Se estimează că până în prezent au fost formulate peste 100 de definiții
care nu includ toate personajele de terorism sau cele comune pentru toate formele acestui
fenomen.
Terorismul are drept scop distrugerea drepturilor omului prin teroare și violență
împotriva civililor, de multe ori de actori non-statali. Teroriștii atacă democrația, statul de drept,
precum și respectul pentru umanitate. Măsurile de combatere a terorismului sunt cruciale, dar pot
amenința, de asemenea, drepturile fundamentale ale omului. Măsuri de combatere a terorismului
de stat implică numeroase drepturi fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la viață prin omor,
interzicerea torturii, libertatea intereselor prin detenție arbitrară, profilul rasial și etnic, dreptul la
un proces echitabil, libertatea de exprimare și de asociere, dreptul la viață privată, precum și
multe alte drepturi sociale, economice și culturale.
Toate statele au datoria și obligația de a proteja persoanele aflate sub jurisdicția lor de
teroriști, conform Pactului internațional privind drepturile civile și politice (PIDCP), care decurg
din dreptul la viață. În timp ce măsurile de combatere a terorismului sunt esențiale pentru state
pentru a menține securitatea națională și a garanta siguranța tuturor persoanelor, aceste măsuri nu
trebuie să eludeze legislația internațională sau încalca drepturile omului. Lipsa unei definiții
universal acceptate a terorismului crește posibilitatea de încălcare a drepturilor omului și
impactul capacității comunității internaționale de combatere a terorismului negativ. Drepturile
omului sunt, de asemenea, implicate din cauza lipsei de transparență și supraveghere judiciară
necorespunzătoare a măsurilor de combatere a terorismului.
 Transparența în politicile de combatere a terorismului este necesară pentru a proteja
drepturile omului asigurând în același timp securitatea națională. În doctrina românească există
definiții complete, menite să atragă o imagine clară a acestui act social. De exemplu, unii dintre
specialiști consideră că terorismul reprezintă comiterea unei infracțiuni sau unui delict prin
metode specifice caracterizate prin violență și intimidare.
Alții au arătat că terorismul înseamnă utilizarea violenței și a amenințărilor cu scopuri
politice de către persoane sau grupuri, indiferent de faptul că acestea acționează pro sau contra
autorității guvernamentale, în cazul în care aceste acțiuni sunt menite să influențeze un grup țintă
dincolo de victima sau victimele imediate.
Apropierea celor doi termeni – terorism şi drept internaţional umanitar ne plasează întrun
contex inedit: terorismul a devenit un fenomen universal, care se practică atât pe timp de pace,
cât şi în timp de conflict armat. Dreptul internaţional acţionează în caz de război, internaţional şi
neinternaţional. Actele de terorism comise în caz de război au o conotaţie juridică diferită de cele
comise în situaţii de pace.
Combaterea terorismului în situaţii de pace ridică trei probleme, pe care le vom prezenta
pe scurt:
1. Terorismul a devenit în zilele noastre una dintre ameninţările cele mai grave la adresa
securităţii naţionale, regionale şi internaţionale, fiind definit de Secretarul general al Naţiunilor
Unite: “Teroriştii care au atacat Statele Unite la 11 septembrie preciza Kofi Annan vizau o
naţiune, dar ei au rănit o planetă întreagă. Atacul a fost lansat practic împotriva întregii umanităţi
şi este în interesul umanităţii să nu lase să triumfe forţe care i sar împotrivi”.
2. Modus operandi.
a. Actele teroriştilor sunt îndreptate, de regulă, împotriva civililor care nu au nicio
legătură directă cu obiectivul urmărit de terorişti;
b. Scopul lor este să provoace teamă, spaimă;
c. Intimidarea prin violenţă sau ameninţare cu violenţă a civililor, a vieţii sau a bunurilor
lor;
d. Violenţa practicată de terorişti este ilegală, exercitată de anonimi, îndreptată împotriva
ordinii de drept;
e. Actele teroriste au caracter umilitor pentru fiinţele umane şi sunt percepute în genere
drept crime.
3. Metode şi mijloace de prevenire şi reprimare a fenomenului terorist.
Războiul împotriva terorismului reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse de întreaga
comunitate internaţională pentru combaterea terorismului.
Importanța protejării drepturilor omului în crearea măsurilor eficiente de combatere a
terorismului, nu poate fi minimizat. În mod semnificativ, nerespectarea dreptului internațional și
normele drepturilor omului poate duce de fapt la promovarea terorismului. Utilizarea „măsurilor
discriminatorii și stigmatizarea, afectează drepturile comunități întregi, și poate duce la
marginalizarea și mai mult, eventual, la radicalizări în cadrul acestor comunități”. Multe dintre
condițiile favorabile duc la răspândirea rezultatului terorismului din discriminare și pierdere a
drepturilor electorale. Măsura de combatere a terorismului nu trebuie să conducă la astfel de
condiții.
Transparența și supravegherea judiciară a măsurilor de combatere a terorismului de stat
trebuie să fie promovate pentru a asigura respectarea de către stat a drepturilor internaționale ale
omului. Monitorizarea măsurilor de stat este deja în derulare în cadrul CTC, dar statelor trebuie
să li se reamintească faptul că măsurile antiteroriste nu sunt în afara domeniului dreptului
internațional.

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări este de a sublinia rolul şi importanţa drepturilor omului la nivel
național și internațional prin prisma actelor de terorism condamnate de societățile democrate. În
ultimele decenii, actele de terorism au înregistrat un număr din ce în ce mai mare, fapt care
influențează negativ asupra siguranței întregii omeniri.
Obiectivele lucrării de disertație vizează următoarele aspecte:
 Prezentarea cadrului conceptual de definire și delimitare a actelor de terorism, din
prisma literaturii de specialitate și a legislației din domeniu;
 Analiza impactului actelor de terorism asupra drepturilor omului;
 Analiza principalelor metode de recrutare a angajaților în domeniul turismului;
 Identificarea unor particularități privind tratarea acuzațiilor de terorism în diferite țări
din punct de vedere juridic

METODOLOGIE

Instrumenetele utilizate în procesul de colectare a datelor s-a bazat pe investigații

calitative. Natura specifică a investigaţiilor calitative derivă din deschiderea acestora, din
legătura strânsă a evaluatorului cu programul, din utilizarea analizei și observaţiei. Mai exact, am
studiat datele prezentate de un număr de 40 surse bibliografice care m-au ajutat să analizez
aspectele vizate prin prezenta lucrare, ajungând la îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Lucreara Unele probleme de protecția drepturilor omului: terorismul încearcă să trateze
aspecte particulare ale actelor de terorism din prismă legislativă, făcând diferite comparații la
nivel internațional și european. Lucrarea este structurată pe trei capitole.
Capitolul 1. Cadrul conceptual de delimitare a terorismului prezintă cele mai importante
definiții, caracteristici și evoluții ale terorismului din literatura de specialitate, încercând să
facem o analiză la nivel internațional al fenomenului.
Capitolul 2. Delimitarea actelor de terorism în legislația din România prezintă cadrul
legal național care tratează faptele de terorism, punând accent pe armonizarea acesteia cu cadrul
legal internațional și european.
Capitolul 3. Studiu de caz: spețe de drept prezintă două cazuri tratate la CEDO:
 Herri Batasuna şi Batasuna contra Spaniei - Dizolvare a unor partide politice motivată
de faptul că ar fi braţul politic al unei organizaţii teroriste şi neeligibilitatea candidaţilor sau a
grupărilor electorale candidate;
 Brogan şi alţii contra Regatului Unit — Arestare şi reţinere a unor suspecţi, în baza
legislaţiei asupra prevenirii terorismului.
 CONCLUZII

Din punct de vedere statistic, numărul victimelor terorismului este relativ redus, dacă îl
comparăm cu cel al accidentelor de circulaţie rutieră sau cu cel al victimelor foametei şi
malnutriţiei. Dar el este inamicul comun al întregii omeniri, un pericol pentru pacea şi securitatea
internaţională.
Pentru al neutraliza trebuie atacate condiţiile prin care poate să prolifereze acest tip de ură
şi fanatism. Este un fapt dovedit că flagelurile care bântuie acum în lume sărăcia, ignoranţa,
bolile, conflictele armate etc. generează terorism.
Cum rezultă din strategiile menţionate în lucrare, lupta împotriva terorismului trebuie să
fie axată pe următoarele puncte de sprijin:
- să urmărească să convingă oamenii să nu recurgă la terorism;
- să împiedice accesul teroriştilor la fonduri şi materiale;
- să descurajeze statele şi cercurile financiare să sponsorizeze terorismul;
- să protejeze drepturile omului în lupta cu teroriştii.
Interzicerea terorismului în dreptul internaţional umanitar implică:
1. Cum este reglementată violenţa în dreptul internaţional umanitar?
Potrivit dreptul internaţional umanitar, violenţa are conotaţie juridică diferită. Şi războiul
şi terorismul înseamnă violenţă.
2. Interzicerea terorismului în conflictele armate internaţionale
Cele patru convenţii de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor de război şi
cele două protocoale adiţionale la aceste convenţii (1977) interzic terorismul în conflictele
armate internaţionale. Astfel:
i) Protocolul adiţional I interzice în mod expres terorismul ca metodă de război: “Nici
populaţia civilă ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt
interzise actele sau ameninţările cu violenţe al căror scop principal este de a răspândi teroarea în
rândul populaţiei”. Art. 51, par.2).
Evident, actele de violenţă legate de starea de război creează aproape întotdeauna o
anume violenţă pentru populaţia civilă. Scopul acestui articol este interzicerea actelor de violenţă
care, fără a prezenta valoare militară importantă, au ca obiectiv principal răspândirea terorii în
rândul populaţiei civile. Este interzisă, de asemenea, ameninţarea cu violenţe.
ii) DIU interzice recurgerea intenţionată la acte de terorism ca mijloc de război. Atacurile
teroriste comise contra civililor şi care ar antrena moartea sau ar produce grave atingeri
integrităţii fizice sau psihice constituie infracţiuni grave în sensul articolului 85 din Protocolul
adiţional I şi sunt considerate crime de război.
iii) Convenţia de la Haga din 14 mai 1954 interzice distrugerea sau deteriorarea
bunurilor culturale în caz de conflict armat şi orice act ostil împotriva lor. În plus, “Înaltele Părţi
contractante se obligă să prevină şi să oprească orice act de furt, jefuire sau însuşire nelegală de
bunuri culturale, sub orice formă ar fi practicat, precum şi orice act de vandalism împotriva
bunurilor menţionate (art.4, pct. 3).
După opinia noastră, intră sub incidenţa acestor prevederi şi ameninţarea cu distrugerea
acestor bunuri în scopul terorizării populaţiei civile. Un exemplu elocvent în acest sens avem în
conflictele armate din fosta Iugoslavie, unde distrugerea bunurilor culturale ale adversarului sa
făcut cu scopul ca, prin lichidarea patrimoniului cultural al adversarului, săi distrugă acestuia
fiinţa naţională.
 iv)Interzicerea terorismului. Identificăm şi în alte articole ale Protocolului I: “Lucrările
de artă sau instalaţiile conţinând forţe periculoase, şi anume barajele, deşeurile şi centralele
nucleare de producere a energiei electrice nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacă ele
constituie obiective militare, atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forţe şi,
în consecinţă, pot cauza pierderi importante în rândul populaţiei civile” art. 53.
v) Art. 35, pct. 3 din Protocolul I interzice actele de terorism împotriva mediului natural.
El este astfel formulat: “Este interzis să se utilizeze metode şi mijloace de luptă care sunt
concepute pentru a cazua sau de la care se poate astepta să cauzeze pagube excesive, de durată şi
grave mediului natural”.
vi)Dreptul internaţional umanitar protejează populaţia civilă împotriva atacurilor
teroriste, iar în ceea ce priveşte militarii există anumite restricţii în acest sens. O protecţie a
militarilor de acte teroriste este conţinută în limitarea dreptului de a folosi metode şi mijloace de
război (vezi art. 22 din Convenţia a IV de la Haga, din 1907; art. 35, pct. 1 din Protocolul
adiţional I), acesta fiind principiu fundamental de drept umanitar.
vii) Există şi norme cutumiare care interzic actele de terorism: folosirea gazelor
toxice, perfidia, actul de a ordona să nu existe supravieţuitori, etc.
În afara normelor care interzic actele de terorism ca urmare a operaţiunilor militare,
dreptul internaţional public conţine şi dispoziţii juridice privind protecţia persoanelor care cad în
mânilie adversarilor împotriva violenţelor. Această categorie de norme protejează militarii care
au încetat lupta şi au căzut în puterea inamicilor, precum şi populaţia civilă aflată pe un teritoriu
ocupat.
3. Interzicerea actelor de terorism în conflictele armate neinternaţionale
Persoanele care participă la un conflict armat neinternaţional vor beneficia de aceleaşi
prerogative şi vor fi expuse aceloraşi restricţii ca şi combatanţii din conflictele armate
internaţionale.
Sediul materiei se află în articolul 3 comun celor patru Convenţii de la Geneva din 12
august 1949 şi în Protocolul adiţional II. Alin 1 din art. 3 comun este astfel formulat:
“Paersoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus
armele şi persoanele care au fost scoase din luptă din cauză de boală, rănire, detenţie sau din
orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nicio deosebire cu caracter
discriminatoriu, bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, avere sau orice alt criteriu
analog”.
Protocolul adiţional II reconfirmă interdicţiile enunţate în art. 3 comun, pe care le
extinde, şi întăreşte sistemul de protecţie. Art. 4, pct. 2, lit. d, interzice în mod expres actele de
terorism. Acest articol este inspirat din art. 33 din Convenţia a IVa din 1949.
BIBLIOGRAFIE

1. Amster R., Homeland Insecurity: Why “No-Fly” Just Doesn't Fly, Truthout (3
February 2010), disponibil la adresa http://www.truthout.org/homeland-insecurity-why-no-fly-
just-doesnt-fly56618
2. Annan K., Să rămânem uniţi împotriva terorismului, Revista Română de Drept
Umanitar, nr.3/38
3. Arădăvoaice G., Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Antet Publishing,
București, 1997
4. Bodunescu I., Flagelul terorismului internaţional, Military Publishing, 1978
5. Bulai B.C., Romanian National Report on the subject concurrent national and
international criminal jurisdiction and the principle ‘ne bis in idem’, INTERNATIONAL
REVIEW OF CRIMINAL LAW, 3-4, 2002
6. Burghelea I., Pentelescu I., Vulnerabilități ale fenomenului terorist, TERORISMUL
AZI, 2007
7. Dumitrescu C.A., Vasiu I., Aspecte privind strategia de prevenire și combatere a
finanțării terorismului, Orizonturi ale cunoașterii – Anul I, nr. 1/2009
8. Fisher W., Patriot Act- Eight Years Later, Truthout (3 februarie 2010), disponibil la
adresa http://www.truthout.org/patriot-act-eight-years-later56600
9. Gates: Closing Guantanamo prison 'more complicated', septembrie 27, 2009,
disponibil la adresa
http://www.cnn.com/2009/WORLD/americas/09/27/cuba.guantanamo.closure/index.html
10. Geamănu G., Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale, Romanian
Acadmy Publishing, Bucureși, 1977