UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE”, SUCEAVA, 2020

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: DREPT

DREPT INTERNATIONAL
PUBLIC

TERORISMUL INTERNATIONAL

Studenti: Anita Ana-Maria

Ciuntu Eugenia

Cadru didactic: prof. dr. Ciuca Aurora

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................................3
TIPOLOGIA ACTIUNILOR TERORISTE.....................................................................................4
PERSONALITATEA TERORISTULUI...........................................................................................4
ORGANIZATII TERORISTE...........................................................................................................5
METODE DE COMBATERE A TERORISMULUI........................................................................7
Eforturile de ţinere sub control a terorismului.................................................................................9
CONCLUZIE.....................................................................................................................................10
BIBIOGRAFIE/ WEBGRAFIE.......................................................................................................11

2
 TERORISMUL INTERNATIONAL

INTRODUCERE

Fiind un termen atât de complex, terorismul nu poate fi descris în câteva cuvinte şi nu are
o definiţie acceptată în mod unanim. Potrivit lui Paust: „Terorismul implică folosirea
intenţionată a violenţei sau a ameninţării cu violenţă de către un agresor împotriva unei ţinte-
instrument cu scopul de a transmite ţintei principale că este vizată a fi victima unui viitor act
de violenţă.”
“Noţiunea de terorism a fost folosită pentru prima dată în anul 1930, iar ulterior, în cadrul
conferinţei de la Copenhaga din anul 1935, s-a ajuns la definirea juridică a terorismului ca
fiind un: „act voluntar comis împotriva vieţii, integrităţii fizice, sănătăţii sau libertăţiilor;
orice act care primejduieşte o comunitate, care creează o stare de teroare în vederea
schimbării autorităţii publice sau împiedicării acţiunilor acesteia, sau care urmăreşte
deranjarea relaţiilor internaţionale.” (Bassiouni) 1975: 472)
Încă din trecut şi până în zilele noastre, terorismul a fost considerat o armă a celor slabi
împotriva celor puternici. Avantajul acestei arme constă în ţinta sa principală – mintea umană
– sau, cu alte cuvinte, dimensiunea psihologică. Terorismul poate fi considerat cea mai
puternică formă de război psihologic, efectele sale resimţite la acest nivel fiind mult mai
puternice şi mai greu de combătut decât efectele fizice. […]
Terorismul nu este nici pe departe un fenomen recent în istoria umanităţii. Primul Imperiu
Mesopotamian, Imperiului Akkadian, este cunoscut pentru teroarea folosită în preluarea
puterii şi a rămas în istorie pentru metodele brutale de reducere a oricărei forme de contestare
şi pentru uciderea cu brutalitate a inamicilor. Imperiul Akkadian şi Imperiul Asirian sunt
două exemple ale existenţei terorii din cele mai vechi timpuri, chiar în contextual geographic
reprezentativ pentru lucrarea de faţă – Orientul Mijlociu (în special Siria şi Irak).
Dinamica fenomenului terorist international evidenţiază schimbările majore intervenite în
natura ameninţărilor la adresa securităţii statelor în perioada post-Război Rece, motivaţiile
violenţei sau agresiunii de orice natură devenind foarte diverse: de la cele politice şi
religioase la cele economice, informatice, cibernetice, sau de orice altă natură şi în strânsă
legătură cu crizele majore, interesele crimei organizate, interesele etnice şi religioase,
războaiele informaţionale etc. Studierea Conflictelor, într-o intervenţie în faţa Senatului SUA
în anul 1975, clasifica terorismul în21: terorism diversionist şi terorism coercitiv.
Conform acestui clasificări terorismul diversionist urmăreşte pe de o parte sperierea şi
demoralizarea autorităţilor, iar pe de altă parte publicitatea proprie, câştigarea prestigiului

3
etc., iar terorismul coercitiv vizează demoralizarea populaţiei civile şi slăbirea încrederii în
autorităţi.”1

TIPOLOGIA ACTIUNILOR TERORISTE

“Departamentul de Stat al SUA clasifică terorismul în terorism organizaţional, terorism
practicat în contextul insurgenţelor şi terorism sponsorizat. Terorismul organizaţional este
practicat de grupuri mici, omogene, transnaţionale, care nu pot atrage însă sprijinul popular şi
apelează la violenţă pentru a câştiga influenţă (organizaţia ETA – Spania, Celulele
Combatante Comuniste – Belgia etc.). Terorismul practicat în contextul insurgenţelor este
utilizat de rebeli etnici sau politici, acţiunile acestora fiind, de regulă, de natură paramilitară..
Terorismul sponsorizat presupune sprijinirea unor grupări teroriste regionale sau
transnaţionale de către unele state (Iran, Libia, Siria etc.) în ceea ce priveşte încurajarea,
asistenţă logistică, finanţare, locuri de instruire/antrenare, case de refugiu/ adăposturi etc.18.
Unii specialişti militari americani implicaţi în procesul de pregătire antiteroristă a
cadrelor Armatei SUA îmbrăţişează clasificarea lui Frederick J. Hecker19 care împarte
terorismul în funcţie de grupările teroriste care îl practică şi anume: terorism practicat de
cruciaţi, terorism practicat de criminali şi terorism practicat de nebuni. Terorismul practicat
de cruciaţi (motivaţi politic) include: grupări teroriste (IRA, Brigăzile Roşii, OEP etc.) şi
grupări extremiste motivate politic (Khmerii Roşii, Tupac Amaru, Celulele Combatante
Comuniste etc.). Terorismul practicat de criminali (scopuri personale) este reprezentat de
organizaţii criminale (Mafia, Yakuza etc.) şi criminali izolaţi sau bande criminale. Terorismul
practicat de nebuni implică persoane bolnave psihic şi nevrotice. George Levasseur, folosind
criteriul autorilor şi scopurilor urmărite, distinge următoarele tipuri de terorism20: ordinar,
politic şi de stat. Astfel, terorismul ordinar este caracterizat prin acte de violenţă comise
individual sau în bandă, care nu urmăresc obiective politice, pentru obţinerea unor avantaje
materiale.
Terorismul politic era caracterizat ca folosind drept forme de acţiune asasinatele, răpirile etc.
şi are scopuri politice. Iar, terorismul de stat este caracterizat de folosirea de către unele state
a unor metode specifice pentru instaurarea terorii. Un alt autor, Brian Crozier, clasifica
terorismul în21: terorism diversionist şi terorism coercitiv. Conform acestui clasificări
terorismul diversionist urmăreşte pe de o parte sperierea şi demoralizarea autorităţilor, iar pe
de altă parte publicitatea proprie, câştigarea prestigiului etc., iar terorismul coercitiv vizează
demoralizarea populaţiei civile şi slăbirea încrederii în autorităţi.”2

1
Monitorul Apararii si Securitatii, Terorismul – o perspectivă istorică în analiza pericolului curent ,

2020,https://monitorulapararii.ro/terorismul-o-perspectiva-istorica-in-analiza-pericolului-curent-1-

29065?fbclid=IwAR1MclHoscWIk5DxAUKhHZ2uFuE_iYtkJyLFB4Vvpw3uvpb1Q7mLp_Khc_w

2
Mirela Atasiu, Lucian STĂNCILĂ, TERORISMUL ― RĂUL DIN UMBRĂ AL ÎNCEPUTULUI DE
SECOL, UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Centrul de Studii Strategice de Apărare
şi Securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti – 2014
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul_raul_din_umbra.pdf?

4
PERSONALITATEA TERORISTULUI

„Atunci când, prin intermediul mass-media, aflăm de acte teroriste, mai totdeauna cei
care le săvârsesc sunt prezentaţi ca fiind instabili psihic, cu un comportament care iese din
limitele fireşti. “Marea majoritate a teroriştilor nu sunt nici pe departe instabili psihic,
psihopaţi sau cu un comportament predominant violent. Astfel de oameni ar reprezenta un
pericol pentru însăşi organizaţia care i-ar accepta ca membri.”

Raţiunile pentru care anumite persoane se alătură grupărilor teroriste sunt importante
pentru felul în care acestea acţionează ulterior. Numai câţiva sunt implicaţi în plasarea
bombelor şi luarea de ostatici. Marea majoritate sunt angajaţi în crearea reţelei în măsură să
pună la cale atentatele teroriste. Ei sunt aceia care oferă sau strâng, prin fundaţii, sume
importante de bani, simpatizanţii care îşi pun la dipoziţie casele, observatorii atenţi care
furnizează informaţii, specialiştii care fac bombele sau chiar politicieni implicaţi direct în
acţiunile teroriste sau care se transformă în purtători de cuvânt.

Teroristul în general, are o foarte puternică motivaţie şi forţa acestei motivaţii este
principlul instrument care îi îngăduie să ucidă şi să se sinucidă în acţiuni de kamikaze.
Totodată, teroriştii acţionează în mod obişnuit în grupuri bine inchegate, care întăresc
motivaţiile şi incurajează tendinţele agresive ale membrilor, înlaturând sentimentele de
vinovăţie pe care unii le-ar putea încerca pentru consecinţele acţiunilor întreprinse.”3

ORGANIZATII TERORISTE:

„Al-Qaeda– Aceasta organizaţie a fost înfiinţată de Osama Bin-Laden la sfârşitul

anilor 80’ pentru a-i reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice.
Osama Bin-Laden, provenit dintr-o familie foarte bogată a sprijinit financiar procesul de
recrutare, transport şi instruire a extremiştilor suniţi pentru rezistenţa afgană împotriva
sovieticilor. Obiectivul declarat al grupării este acela de a pune bazele unui califat
panislamic. Pentru atingerea acestuia a desfăşurat numeroase activităţi precum:

fbclid=IwAR3va0YyvtPIwKfq2mFOZSIFvAKPaUinJBjm0wpReD2uOClCLVQyg-LFWYg
3
George Bitla, Terorismul international, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Academia.edu,
https://www.academia.edu/11075537/Terorismul_International

5
 - Acţiunile teroriste împotriva cetăţenilor diverselor state, în special americani şi
israelieni
- Atentate cu bombe (în anul 1998) împotriva ambasadelor americane din Nairobi şi
Dar Es-Salaam; a revendicat unele atentate cu bombe asupra trupelor americane în
Yemen 1992 şi Somalia (1993)
- Atentatul terorist asupra turnurilor gemene din New York, pe 11 septembrie 2001,
deturnând 4 avioane în SUA
- Asigură instruirea, finanţarea şi oferă sprijin logistic pentru diverse grupuri
teroriste care urmăresc scopuri similare cu ale sale.

ETA (Patria Bască şi Libertatea)

A fost creată în 1959 şi activeză în provinciile basce din Spania şi Franţa, militând
pentru crearea unei entităţi statale basce independente. Atentatele ETA vizeazâ în special
politicieni, poliţişti şi militari. Şi-a edificat puterea pe sentimentul naţionalist basc, care are
îndepărtate origini şi tradiţii medievale.
ETA a fost mai întai o fracţiune a Partidului Naţionalist Basc, dar a devenit în anii 60’ o
mişcare clandestină separată, organizată într-o structură militară. Spiritul autonomisc basc a
fost combătut de autoritarul guvern a lui Franco, astfel că prima acţiune sângeroasă s-a
produs în 1968, când a fost asasinat Manzanos, un comandant de poliţie. În acelaşi an o
bombă a ucis cinci membrii ai gărzii civile. În 1973, amiralul Carerro Blanco a fost numit de
Franco drept succesor al său în fruntea guvernului. ETA a pregătit un atentat care avea să-i
aducă, la 20 septembrie 1973, cel mai spectaculos succes. Mai multe mine comandate de la
distanţă au săltat în aer şi proiectat într-un palat din apropiere, automobilul lui Carerro
Blanco. În 1975, la moartea lui Franco, peste 500 de militanţi ETA se aflau în inchisorile
spaniole. În 1983 s-a născut GAL (Grupuri antiteroriste de eliberare), formate din foşti
poliţişti. Acestea au recurs tot la atentate împotriva capilor ETA.4

IRA – Armata Republicană Irlandeză

A fost creată în 1970, prin scindarea Armatei Republicane Irlandeze în doua grupări,
dintre care una a optat pentru nonviolenţă. Obiectivul acestei organizaţii este scoaterea
Irlandei de Nord de sub juristdicţia britanică, irlandezii republicani catolici opunându-se

6
loialiştilor protestanţi, probritanici. Armata Republicană Irlandeză (IRA), exponentă pentru
elberarea Ulsterului, are o veche tradiţie a rezistenţei.

A desfăşurat diverse activităţi, de la atacuri cu bombe şi asasinate până la răpiri şi jafuri,

având ca ţinte oficialităţi de vârf ale guvernului britanic, reprezentanţi ai forţelor armate şi
poliţiei din Irlanda de Nord, dar şi membri ai grupurilor paramilitare loialiste nord-irlandeze.
Campaniile de atentate cu bombe au fost îndreptate împotriva gărilor, a staţiilor de metrou şi
a zonelor comerciale de pe teritoriul britanic, dar şi împotriva polişiei din Ulster şi a bazelor
militare britanice din Europa. Începând cu anul 1994, dar mai ales cu 1997, IRA s-a supus
acordului de încetare a focului.”5

5
Lipoczi Cristian, Terorismul International, Referate.com,
https://www.referatele.com/referate/drept/online5/Referat---terorismul-international-referatele-com.php

https://www.referatele.com/referate/drept/online5/Referat---terorismul-international-referatele-com.php

7
METODE DE COMBATERE A TERORISMULUI

„Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie

numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop.

Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptata in

urma atentatului ucigas de la, Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele
vinovate pentru: atentatele impotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii in
stat; faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor
private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si
introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare, mai
ales, din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state in asemenea actiuni.
Drept urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la
combaterea terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele
pentru a asigura securitatea in domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime.

In acest sens:

-Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva persoanelor protejate pe plan

international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973).
Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a
urmatoarelor fapte: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane
protejate pe plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau
mijloacelor de transport ale unei persoane protejate pe plan international, de natura sa puna in
pericol persoana sau libertatea sa s.a2.

-Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in 1979) prevede ca, cel care
sechestreaza o persoana sau o retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o
retina pentru a constrange un stat, o organizatie internationala, o persoana fizica sau morala,
sa indeplineasca un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in libertate a
ostaticului, comite infractiunea de luare de ostatici (art. 1). Statele sunt obligate sa
pedepseasca asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe teritoriul caruia, se
afla prezumtivul infractor, il va retine si va lua masuri pentru urmarirea si finalizarea
procedurilor penale impotriva lui; daca nu-1 extradeaza, este obligat sa-1 supuna urmaririi
penale si sa-1 judece, ca pentru o infractiune cu caracter grav (art. 8).

- Conventia internationala impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii de

mercenari (adoptata in cadrul O.N.U., in 1989) defineste infractiunea ca, fiind fapta de a
recruta, folosi, finanta sau instrui mercenari care participa direct la ostilitati sau la acte
planuite de violenta. Statele vor sanctiona asemenea infractiuni si vor coopera intre ele,
pentru prevenirea si pedepsirea lor.

- Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat (New York,

1994) a fost adoptata din cauza atacurilor deliberate impotriva personalului si din
preocuparea statelor de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat.

8
In conformitate cu prevederile acestei conventii, statele parti vor lua toate masurile necesare,
pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, vor adopta
masurile necesare pentru a-l proteja, in cazul in care acesta se va afla desfasurat pe teritoriul
lor, impotriva urmatoarelor infractiuni, comise in mod intentionat: crima, rapire sau orice atac
asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al
personalului asociat; atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau
mijloacelor de transport ale unui membru al acestora, de natura a-i periclita persoana, sau
libertatea sa; amenintarea cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoana
fizica sau juridica de a realiza,sau de a se abtine de la realizarea unui act oarecare; incercarea
de a comite un astfel de atac, precum si participarea in calitate de complice, organizarea sau
ordonarea comiterii unui asemenea atac. Asemenea actiune este considerata, de catre fiecare
stat parte, ca o infractiune in raport cu propria sa legislatie interna, fiecare stat pedepsind, in
mod adecvat, aceste infractiuni, cu luarea in considerare a gravitatii lor (art. 9). Sunt
prevazute si regulile, dupa care fiecare isi determina competentele sale asupra acestor
infractiuni (art. 10), precum si masuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii
autorilor prezumtivi (art. 13-15)”6

Eforturile de ţinere sub control a terorismului

Pot fi clasificate în conformitate cu trei definiţii:

1.Antiterorismul - cuprinde toate măsurile luate pentru a preveni apariţia

terorismului sau a unui anumit act terorist. Aceste măsuri presupun evaluarea pericolului,
întărirea obiectivelor de apărat, protecţia personală şi siguranţa acţiunilor.

2. Contraterorismul - este răspunsul la o acţiune teroristă care a avut loc. Cuprinde

riposta tactică, investigarea crimei şi structura de conducere a acţiunilor de urgenţă care
dirijeaza riposta la o acţiune teroristă aflată în curs de desfăşurare, cum este luarea de ostatici
sau răpirea.

3. Combaterea (sau contracararea) terorismului - Marea majoritate a

programelor guvernamentale elaborate în ţările democratice pentru combaterea terorismului,
se bazează pe îndeplinirea următoarelor obiective:

Prevenirea. Se realizează prin iniţiative internaţionale şi diplomaţie pentru realizarea

cadrului de cooperare internaţională necesar în combaterea terorismului. Ideal ar fi ca toate
statele să-şi unească eforturile, pentru combaterea acestui fenomen social deosebit de grav.

Descurajarea. Impune întărirea securităţii obiectivelor potenţiale a fi ţinte ale

teroristilor. Diversitatea acestora va permite teroriştilor să selecteze cu uşurinţă obiectivele
care pot deveni ţinte, ceea ce va implica, pe lângă măsurile exterioare de descurajare,
6

9
întreprinderea unei atitudini de autoprotecţie. Intimidarea nu poate fi asigurată în totalitate
prin protecţia la vedere a obiectivelor.

Previziunea. Presupune întărirea permanentă a măsurilor informativ-operative şi

contrainformative antiteroriste. Baza unei previziuni eficiente, o constituie schimbul oportun
de date utile combaterii terorismului între toate statele.

Reacţia. Este elemntul central al oricărei politici antiteroriste ţi se realizează prin

crearea capacităţii strategice şi tactice de reacţie. Acestea trebuie sa fie în sfera organelor
militare dar şi a celor de ordine publică şi securitate naţională.” 7

CONCLUZIE

“Ameninţările teroriste sunt şi rămân deocamdată de mare actualitate şi se apreciază

că „în următorul deceniu ele nu vor dispărea ci, dimpotrivă, este posibil să se diversifice şi
chiar să se amplifice. […] Mai mult, terorismul modern, urmăreşte cultivarea spaimei în
rândul indivizilor şi subminarea încrederii populaţiei civile în instituţiile publice, urmărind
izolarea persoanelor şi dezintegrarea comunităţii dar şi subminarea sentimentului de
siguranţă, prin folosirea unor tehnici de manipulare ale opiniei publice, astfel încât aceasta să
exercite presiune asupra autorităţile cu putere decizională în scopul capitulării în faţa unor
solicitări ale teroriştilor; terorismul constituie o ameninţare din ce în ce mai pronunţată la
adresa păcii şi securităţii, a fiinţei umane, a valorilor şi civilizaţiei. Această ameninţare este
direct proporţională cu vulnerabilităţile societăţii moderne şi evoluează pe măsură ce faliile se
adâncesc, conflictele se amplifică şi crizele se înmulţesc.

România, ca actor al comunităţii internaţionale, este supusă ameninţărilor teroriste din

cel puţin trei perspective: ca membră a Alianţei NordAtlantice şi a Uniunii Europene, deci ca
o parte 151 Terorismul – Răul din umbră al începutului de secol inseparabilă a civilizaţiei de
tip occidental împotriva căreia sunt îndreptate o parte din atacurile teroriste şi îndeosebi cele
ale fundamentalismului islamic; ca ţară situată în vecinătatea faliei musulmane, în zona Mării
Negre şi cea a Balcanilor. Statul român în ansamblu şi instituţiile (structurile) care au atribuţii
în activitatea de prevenire şi combatere a terorismului au obţinut rezultate importante şi au
acumulat deja o experienţă valoroasă, fapt recunoscut ca atare pe plan intern şi internaţional.
Interesele fundamentale ale României au impus în prezent configurarea şi operaţionalizarea

7
ibidem

10
unui mecanism inter-instituţional de prevenire şi combatere a terorismului în toate domeniile
de activitate (politic, diplomatic, economic, financiar, militar etc.).”8

BIBIOGRAFIE/ WEBGRAFIE

George Bitla, Terorismul international, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Academia.edu,

https://www.academia.edu/11075537/Terorismul_International

Lipoczi Cristian, Terorismul International, Referate.com,

https://www.referatele.com/referate/drept/online5/Referat---terorismul-international-
referatele-com.php

Mirela Atasiu, Lucian STĂNCILĂ, TERORISMUL ― RĂUL DIN UMBRĂ AL ÎNCEPUTULUI

DE SECOL, UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Centrul de Studii
Strategice de Apărare şi Securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti –
2014 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul_raul_din_umbra.pdf?
fbclid=IwAR3va0YyvtPIwKfq2mFOZSIFvAKPaUinJBjm0wpReD2uOClCLVQyg-LFWYg

Monitorul Apararii si Securitatii, Terorismul – o perspectivă istorică în analiza pericolului curent ,

2020,https://monitorulapararii.ro/terorismul-o-perspectiva-istorica-in-analiza-pericolului-curent-1-
29065?fbclid=IwAR1MclHoscWIk5DxAUKhHZ2uFuE_iYtkJyLFB4Vvpw3uvpb1Q7mLp_Khc_w

8
Idem, file:///C:/Users/Ana/Downloads/terorismul_raul_din_umbra.pdf

11