CURS NR.

VIII
TULBURĂRI ALE DISPOZIȚIEI

 Dispoziția = ton emoțional care influentează profund punctul de vedere și percepția de

sine, a altora și a mediului în general.
Tulburările de dispoziție sunt grupate în jurul a 2 poli
simetrici: depresia (melancolia) și expansiv (euforia).
Etiologie:
 I.Biologică: Aminele biogene;
 Dereglări neuroendocrine;
 Teoria genetică;
 Teorii neuroanatomice şi de imagistică cerebrală .
 II.Psihosocială: Psihanalitică; Cognitivă; Evenimente de viaţă stresante.

  II.Ipoteza psihosocială:
 1)Psihanalitică: pierderea simbolică sau reală a unei persoane iubite percepută ca
rejecţie; mania (euforia) reprezintă defense împotriva depresiei subiacente. Supraeul rigid
servește la pedepsirea persoanei cu sentimente de vinovăție pentru impulsurile
inconștiente sexuale și agresive. Depresia apare când furia este direcționată intern
datorită identificării cu obiectul pierdut. Orientarea spre interior este singura cale pentru
ego de a elibera obiectul (Freud).
 2) Teoria cognitivă a lui Beck: depresia este cauzată de schemele cognitiv negative
despre sine, lume și viitor. Teoria neajutorării învățate: depresia este o formă de
neajutorare învățată. Ea se datorează incapacității persoanei de a controla evenimentele.

 3) Evenimente de viaţă stresante:

 - Preced frecvent primele episoade ale tulburărilor de dispoziţie;
 - Pot cauza modificări neuronale permanente = predispoziţie ;
 - Pierderea unui părinte înainte de 11 ani – evenimentul cel mai asociat cu dezvoltarea
ulterioară a depresiei .
 Diagnosticul se pune pe baza:
- Datelor de laborator.
- Testelor psihologice: în depresie: asociații puține răspunsuri lente. 30 de imagini cu
situații/evenimente interpersonale ambigue -depresivul crează povești triste, maniacalul
povești grandioase.

EPISODUL MANIACAL
 1.Informații obținute din istoric: a. Comportament dezordonat şi dezinhibat, cheltuie
excesiv banii sau practică jocuri de noroc, hipersexualitate, promiscuitate. b. Extinderea
excesivă a activităţilor şi responsabilităţilor. c. Toleranţă scăzută la frustrare, iritabilitate,
izbucniri de mânie. d. Semne vegetative: libido crescut; scădere în greutate; insomnie
(lipsa nevoii de somn); energie excesivă; hiperfagie .
 2. Date obţinute din examinarea stării mintale prezente: a. Prezentare şi comportament
general - Agitaţie psihomotorie, îmbrăcăminte colorată, machiaj excesiv, combinaţii
vestimentare bizare; distractiv, hiperexcitabilitate. b. Stare afectivă - labilă c. Dispoziţie –
euforică, expansivă, iritabilă, solicitantă, flirt. d. Vorbirea – logoree, zgomotoasă,
exagerată, poate deveni incoerent e. Conţinutul gândirii - stimă de sine crescută,
grandoare, egocentrism intens, deliruri, şi mai puţin intens halucinaţii (tematică
congruentă cu dispoziţia). f. Procesele de gândire - fugă de idei (până la incoerenţă),
neologisme, asociaţii prin asonanţă, tangenţialitate. h. Critică şi judecată – extrem de
 deteriorate, adesea negarea totală a bolii, incapacitatea de a lua decizii organizate sau
raţionale.

 Criteriile de diagnostic pentru episodul maniacal

A. O perioadă distinctă de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și
persistentă, durând cel puțin o săptămână.
B. În timpul perioadei de perturbare a dispoziției se
întâlnesc:
- stima de sine exagerată sau grandoare;
- scăderea necesității de somn (de exemplu se simte refăcut după trei ore de somn);
- se simte presat să vorbească continuu;
- fugă de idei sau experiența subiectivă că gândurile sunt accelerate;
- distractibilitate (atenția este atrasă prea ușor de stimuli externi fără importanță);
- creșterea activității orientate spre un scop (fie în societate, la serviciu sau la școală, ori
din punct de vedere sexual) ori agitație psihomotorie;
- implicare excesivă în activități plăcute care au un înalt potențial de consecințe nedorite
(de exemplu angajarea în cumpărături excesive ori investiții în afaceri nesăbuite.

C. Deteriorare semnificativă în funcționarea profesională sau în activitățile sociale

uzuale ori in relațiile cu alții.
- D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe ori ale
unei condiții medicale generale.

1.Hipomania: este o stare de excitaţie care se manifestă prin: exuberanţă, euforie,

hiperactivitate, iritabilitate, nevoie redusă de somn şi odihnă, multă energie, competitivitate
excesivă.
 Criterii de dg: - grad mai ușor de manie; - nu există halucinații sau delir – elevație
ușoară, persistentă a dispoziției - multă energie, volum crescut al activităților, sentimente
marcate de ,,bine’’, eficiență mentală și fizică - sociabilitate, comunicativitate verbală,
hiperfamiliaritate - deseori energia sexuală crește, iar nevoia de somn se reduce -
iritabilitate, comportament grosolan - capacitatea de concentrare și atenția pot fi afectate.
La caracteristicile de mai sus se adaugă dispoziția elevată sau o schimbare de dispoziție,
pentru cel puțin câteva zile, cu un grad de severitate și o persistență mai mare decât în
ciclotimie. Interferența considerabilă cu munca sau cu activitățile sociale este
caracteristică pentru un diagnostic de hipomanie, dar dacă interferența este gravă sau
completă trebuie stabilit un diagnostic de manie.

2. Mania fara simptome psihotice:

-dispoziție elevată, fără a ține cont de circumstanțele individuale și poate varia de la o jovialitate
nepăsătoare la o excitație aproape incontrolabilă – creșterea energiei, cu hiperreactivitate,
presiune a vorbirii, nevoie scăzută de somn - pierderea inhibițiilor sociale normale – atenția nu
poate fi păstrată, distractibilitate marcată - autodeprecierea este de obicei exagerată, sunt
exprimate idei grandioase sau supra-optimiste - pot apare tulburări perceptuale, cum ar fi
aprecierea culorilor ca fiind extrem de vii, preocupare față de detaliile fine ale materialelor și o
hiperacuzie subiectivă - în unele episoade maniacale dispoziția este mai curând iritabilă și
suspicioasă decât elevată - primul atac apare de obicei la vârste de 15-30 ani, dar poate apare la
orice vârstă. Episodul maniacal trebuie să dureze cel puțin 1 săptămână, sa fie destul de sever
pentru a întrerupe munca și activitățile sociale ale pacientului.

3. Mania cu simptome psihotice:

-idei de autoapreciere excesivă, grandoare, care pot dezvolta deliruri. - iritabilitatea și
suspiciunea se pot dezvolta în deliruri de persecuție. - în cazuri severe, delirurile de grandoare
sau religioase, de identitate pot fi proeminente și fuga de idei și presiunea gândirii pot avea ca
rezultat incomprehensibilitatea vorbirii. - activitatea fizică intensă și excitația pot avea ca rezultat
fie agresiunea, violența, neglijarea alimentației, igienei personale, care pot duce la stări
periculoase de deshidratare și neglijare de sine. - dacă este necesar, delirurile, halucinațiile pot fi
specificate ca fiind congruente sau incongruente cu dispoziția.

EPISODUL MIXT:
Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt:
 A. Sunt satisfăcute criteriile atât pentru episodul maniacal, cât și pentru episodul depresiv
major (cu excepția duratei) aproape în fiecare zi, în cursul unei perioade de cel puțin o
săptămână.
 B. Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă
în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale ori în relațiile cu alții, sau
pentru a necesita spitalizare spre a preveni vătămarea sa sau a altora.
 C. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiții medicale generale (hipertiroidismul).

EPISODUL DEPRESIV:
 1. Dispoziție depresivă;
 2. Pierderea intereselor și a bucuriilor;
 3. Reducere a energiei cu fatigabilitate crescută și activitate diminuată.

Alte simptome comune sunt:

 a. Reducerea capacității de concentrare și a atenției;
 b. Reducerea stimei de sine și încrederii în sine;
 c. Idei de vinovăție și lipsa de valoare;
 d. Viziune tristă și pesimistă asupra viitorului;
 e. Idei sau acte de auto-vătămare sau suicid;
 f. Somn perturbat;
 g. Apetit diminuat.

Dispoziția scăzută variază de la o zi la alta, este

frecvent neinfluențată de circumstanțe, dar poate avea o variație diurnă caracteristică. Uneori
anxietatea, suferința și agitația pot fi mai proeminente decât depresia, iar schimbarea dispoziției
poate fi mascată de iritabilitate, consum exagerat de alcool, comportament histrionic, etc. Pentru
stabilirea diagnosticului este necesară o perioadă de minimum 2 saptămâni, dar pot fi acceptate
perioade mai scurte, daca debutul este rapid, iar simptomele neobișnuit de severe.
Simptome somatice:
 1.Pierderea interesului și a plăcerii în activități în mod normal plăcute.
 2.Lipsa reacției emoționale la circumstanțe și evenimente externe plăcute.
 3.Trezirea matinală cu 2 ore mai devreme decât de obicei.
 4.Agravarea matinală.
 5.Lentoare sau agitație psihomotorie.
 6.Scăderea marcată a apetitului, pierderi în greutate (5% din greutatea corporală)
 7.Scaderea libidoului.

A. Episod depresiv usor: (cel puțin 2 din 3) :

 1. Dispoziție depresivă;
 2. Pierderea intereselor și a bucuriilor;
  3. Reducere a energiei cu fatigabilitate crescută și activitate diminuată.
  
plus cel puțin 2 din cele descrise :
 a. Reducerea capacității de concentrare și a atenției;
 b. Reducerea stimei de sine și încrederii în sine;
 c. Idei de vinovăție și lipsa de valoare;
 d. Viziune tristă și pesimistă asupra viitorului;
 e. Idei sau acte de auto-vătămare sau suicid;
 f. Somn perturbat;
 g. Apetit diminuat. 
Durata minimă a episodului este de aproximativ 2
săptămâni. Există un grad de afectare a muncii și activităților sociale obișnuite, dar subiectul va
putea să funcționeze în continuare.

B. Episod depresiv mediu: cel puțin 2 din 3 simptome dintre cele tipice, plus cel putin 3
(preferabil 4) din celelalte simptome. Durata minimă a întregului episod este de 2 săptămâni.
C. Episod depresiv sever fără simptome psihotice:
 Într-un episod depresiv sever, subiectul manifestă de obicei o considerabilă suferință sau
agitație, sau este prezentă lentoarea ca trăsătură marcată. Pierderea stimei de sine sau a
sentimentelor de utilitate sau vinovăția sunt de regulă proeminente și suicidul este un
pericol distinct în cazurile foarte severe. Criterii diagnostice: toate cele 3 simptome tipice
+ 4 alte simptome, unele din ele severe. Episodul depresiv durează de obicei cel puțin 2
săptămâni. În timpul episodului depresiv sever pacientul nu mai poate continua activiăți
sociale, profesionale sau domestice.
  

D. Episodul depresiv sever cu simpt psihotice:

 Este un episod depresiv care întrunește criteriile date mai sus pentru episodul depresiv
sever și în care delirurile, halucinațiile sau stuporul depresiv sunt prezente. Delirurile
implică de obicei ideea de păcat, sărăcie sau dezastre iminente, a căror responsabilitate
poate fi asumată de pacient. Halucinații auditive apar de obicei sub forma unor voci
defăimătoare/acuzatoare, iar cele olfactive sub formă de mirosuri, murdărie, putrefacție.
Lentoarea severă poate progresa spre stupor.

E. Episod depresiv major: 

Criteriile de diagnostic:
 A. 5 (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiaşi
perioade de 2 săptămâni:
 (1) dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin
relatare personală, ori observaţie făcută de alții ( pare înlăcrimat);
 (2) diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile;
 (3) pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ține dietă, ori luare în greutate;
 (4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
 (5) agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi;
 (6)fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
 (7) sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă);
 (8) diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie;
 (9) gânduri recurente de moarte (nu doar teamă de moarte), ideație suicidară recurentă
fără un plan anume, ori o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea
suicidului;
 B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt:
 C. Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare semnificativă clinic in domeniul
social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare;
 D Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe ori ale unei
condiţii generale medicale;
 E Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică, după pierderea unei fiinţe
iubite, simptomele persistă mai mult de 2 luni.
Evolutie:
Netratat durează tipic 6 luni sau mai mult, indiferent de vârstă. În majoritatea cazurilor există
o remisie completă a simptomelor, iar activitatea se întoarce la nivel premorbid; episoadele
izolate sunt separate de mai mulți ani lipsiți de orice simptome depresive. Alteori, episoade
cu frecvență din ce în ce mai crescută pe măsură ce înaintează în vârstă. Unele episoade pot
persista luni/ani (remisie parțială). Evoluția favorabilă este anunțată de reglarea funcțiilor
biologice (somn, apetit). În evoluția depresiei, indicatorii care prezic riscul suicidal includ
tentative anterioare, ideație suicidară, lipsa de speranță, abuzul de substanțe, accesul facil la
metoda sinuciderii, lipsa suportului-social.

TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ

 Epidemiologie:
- prevalența este de 5-9% la femei și de 2-3 % la bărbați;
- prevalența pare a fi fără legătură cu etnia, educația, venitul sau statusul marital.
 Evoluția și prognosticul tulburării:
 - evoluția este variabilă;
 - aproximativ 50-60 % dintre cei care au avut un episod depresiv major se pot astepta la
un al doilea, cei care au avut două episoade au 70 % șanse să aibă un al treilea;
- episoadele depresive se remit (două treimi) sau parțial sau deloc (o treime).

Factorii de risc pentru recurența depresiei sunt

reprezentați de:
 - episoade numeroase în antecedente;
 - conflicte familiale;
 - evenimente recente de viațã;
 - dependența de substanțe (alcool, cocainã și opiacee);
 - mai multe simptome depresive reziduale.
 Prognostic:
-imediat: al episodului depresiv este bun, pacientul revenind la starea psihică anterioară;
-îndepărtat: este rezervat datorită repetării episoadelor depresive cu frecvență variabilă,
remisiunii mai mult sau mai puțin complete.

Particularitãți ale evoluției sub tratament:

 Netratat durează tipic 6 luni sau mai mult, indiferent de vârstă. În majoritatea cazurilor
există o remisie completă a simptomelor, iar activitatea se întoarce la nivel premorbid;
episoadele izolate sunt separate de mai mulți ani lipsiți de orice simptome depresive.
Alteori, pot apare aglomerări de episoade, iar alții au episoade cu frecvență din ce în ce
mai crescută pe măsură ce înaintează în vârstă.

DISTIMIA - Dispoziţie depresivă cronică, cea mai

mare parte a zilei, timp de cel puţin 2 ani, care nu întrunește criteriile pentru tulburarea
depresivă recurentă de severitate ușoară/moderată, atât ca severitate cât și ca durată. Acești
pacienți au perioade de zile/săptămâni în care au următoarele categorii de simptome: Apetit
redus sau excesiv; Insomnie sau hipersomnie; Fatigabilitate; Stimă de sine scăzută;
Dificultăţi de concentrare şi în a lua decizii; Interes scăzut pentru problemele curente.
Epidemiologie – prevalența este de 6%; pentru copii repartiția pe sexe este egală; la adulți
repartiția pe sexe: femei/bărbați = 2-3:1. Este mai frecventă la rudele de grad I al celor cu
tulburare depresivă majoră .
Evoluția și prognosticul tulburării - are deseori un debut precoce și insidios precum și o
evoluție cronică; - are deseori suprapusă o tulburare depresivă majoră. Tentative de suicid
frecvente. - 20-30% din pacienţii distimici dezvoltă tulburare depresivă majoră, sau tulburare
bipolară .
Criterii diagnostice:
A. Dispoziție depresivă/iritabilă, cea mai mare parte a zilei, timp de cel putin 2 ani.
B. Prezența în timp ce este depresiv a două (sau mai multe) din următoarele:
(1) apetit redus sau mâncat excesiv;
(2) insomnie sau hipersomnie;
(3) energie scăzută sau fatigabilitate;
(4) stimă de sine scăzută;
(5) capacitate de concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii;
(6) sentimente de disperare.
C. În cursul perioadei de 2 ani persoanaa prezentat minim două luni simptomele de la
criteriile A si B.
D. Nici un episod depresiv major nu a fost prezent în timpul primilor 2 ani ai perturbării.
E. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.
F. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei tulbuăari psihotice cronice.
G. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe ori ale unei
condiții medicale generale.
H. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii.

CICLOTIMIA = Perturbare afectivă fluctuantă, cronică, cu numeroase perioade de

simptome hipomaniacale și numeroase perioade de simptome depresive, cu debut în
adolescenţă sau precoce în viaţa adultă, insidios.
 Epidemiologie – prevalența este 0,4-1%. În clinicile psihiatrice poate merge de la 3 %
până la 5 %; - prevalența pare a fi fără legătură cu etnia, educația, venitul sau statusul
marital.
 Evoluția și prognosticul tulburării: 1/3 din bolnavii cu tulburare ciclotimică dezvoltă
tulburare bipolară II.

Criteriile diagnostice:
 A. Timp de cel puțin 2 ani, prezența a numeroase perioade de simptome hipomaniacale și
a numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv major.
B. În cursul perioadei de 2 ani de mai sus persoana nu s-a aflat fara simptomele de la
criteriul A pentru mai mult de 2 luni odată.
C. Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent în
cursul primilor 2 ani ai perturbării.
 D. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă
sau schizofrenie.
E. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe ori ale unei
condiții medicale generale .
F. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional.