Tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv

A. Accese colerice severe și recurente manifestate verbal (violență verbală) și/sau comportamental
(agresiune fizică direcționată împotriva unor persoane sau bunuri materiale) care sunt extrem de
disproporționate în intensitate ți durată față de situațoe sau provocare.

B. Accese colerice necorespunzătoare nivelului de dezvoltare.

C. Accesele colerice apar, în medie, de trei sau mai multe ori pe săptămână.

D. Starea de dispoziție între accesele colerice este în mod persistent irascibilă sau furioasă cea mai
mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, și este observabilă de către aalte persoane.

E. Criteriile A-D sunt prezente de 12 sau mai multe luni.

În acest interval, nu a avut o perioadă cu durată de peste 3 luni consecutive fără toate simptomele
specificate la criteriile A-D.

F. Criteriile A și D sunt prezente în cel puțin două din trei circumstanțe (acasă, la școală, cu colegii)
și sunt severe în cel puțin una dintre aceste situații.

G. Diagnosticul nu trebuie stabilit pentru prima dată înaintea vârstei de 5 ani sau după vârsta de 18
ani.

H. Stabilirea debutului Criteriilor A-E înaintea vârstei de 10 ani are la bază istoricul și observați
clinică.

I. Nu a existat o perioadă de timp distinctă, cu durată mai mare de 1 zi, în care toate criteriile unui
episod maniacal sau hipomaniacal, cu excepția duratei, să fi fost întrunite.

J. Comportamentele nu apar exclusiv în timpul unui episod depresiv major și nu pot fi explicate mai
bine de o altă tulburare psihică.
Cracteristica esențială – este iritabilitatea persistentă, cronică și severă.
Această iritabilitate severă are două manifestări clinice principale:
1. Accesele colerice
În mod tipic, apar ca răspuns la sentimente de frustrare.
Pot fi: - verbale
- comportamentale (pot îmbrăca forma agresiunii împotriva unor bunuri materiale, propriei
persoane sau altor persoane)
Ele trebuie să apară frecvent (de 3 sau mai multe ori pe săptămână), într-o perioadă de cel puțin 1 an;
și în minim două circumstanțe, de ex acasă și la școală;
și trebuie să fie inadecvate pentru nivelul de dezvoltare.
2. Prezența cronică și persistentă a unei stări de dispoziție iritabile sau furioase între accesele
colerice severe.
Această stare de dispoziție iritabilă sau furioasă trebuie:
- să reprezinte o caracteristică specifică a copilului
- să fie prezentă cea mai mare parte din zi, aproape în fiecare zi
- să fie fie remarcată de persoanele din anturajul copilului
Prevalență
Tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv este frecventă în rândul copiilor care se prezintă la
clinicile pediatrice de sănătate mintală
2-5%
Debut și evoluție
Debutul trebuie să fie înainte de vârsta de 10 ani, iar diagnosticul nu trebuie folosit la copiii cu vârstă mai
mică de 6 ani.
Diagnosticul trebuie retricționat la grupe de vârste pentru care a fost stabilită validitatea (7-18).
Copiii cu iritabilitate cronică prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburare depresivă unipolară și sau
tulburare anxioasă la vârsta adultă.
Factori de risc
Factori de temperament. Copiii cu iritabilitate cronică au în mod tipic un istoric psihiatric complicat.
Manifestările anterioare ar putea ridica suspiciunea de tulburare de opoziție și comportament sfidător.
Mulți copii manifestă simptome care întrunesc:
- atât criteriile tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)
- cât și cele pentru o tulburare anxioasă.
Factori genetici și fiziologici.
 Tulburarea depresivă majoră

Criterii de diagnostic
A. Cinci(sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiași perioade de 2
saptamâni și reprezintă o modificare față de nivelul anterior de funcționare;
Cel puțin unul dintre simptome este fie (1) dispoziție depresivă
(2) pierderea interesului sau plăcerii

1.Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi

― fie indicată prin relatare personală (sentimente de tristețe sau vid interior, de lipsă a speranței)
― fie observată de alte persoane (pare trist)

2. Diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare
parte a zilei, aproape în fiecare zi.

3. Scăderea ponderală semnificativă involuntară sau creșterea în greutate.

La copii, se ia în considerare incapacitatea de a atinge greutatea așteptată.

4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.

5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi.

6. Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.

7. Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă).

8. Diminuarea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie, aproape în fiecare zi.

9. Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă fără un plan anume
sau tentativă de suicid ori un plan specific pentru comiterea suicidului.

B. Simptomele cauzează suferință sau deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social, profesional
sau în alte arii importante de funcționare.

C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei afecțiuni medicale.
Criteriile A-C reprezintă un episod depresiv major.

D. Apariția episodului depresiv major nu poate fi mai bine explicată de o:

tulburare schizoafectivă
schizofrenie
tulburare schizofreniformă
tulburare delirantă
sau de alte tulburări specifice și nespecifice din spectrul schizofreniei
E. Nu a existat niciun episod maniacal sau hipomaniacal
Elemente de diagnostic

Simptomele din criterii trebuie să fie prezente aproape în fiecare zi pentru a fi considerate prezente.
*cu excepția modificării greutății corporale și a ideației suicidare.

Dispoziția depresivă trebuie să fie prezentă cea mai mare parte a zilei.

În cadrul consultației, acuza principală este adesea insomnia sau fatigabilitatea,

iar afecțiunea va trece nediagnosticată dacă nu se investighează simptomele depresive asociate.

Sentimentul de tristețe – poate fi negat inițial de către pacient,

dar acetsa poate fi evidențiat în timpul interviului sau dedus din expresia facială și comportament.

Fatigabilitatea și tulburările de somn sunt prezente într-un procent mare de cazuri;

Perturbările psihomotorii sunt mult mai rar întâlnitem însă indică o severitate mai mare,
La fel și prezența ideilor delirante sau aproape delirante de vinovăție.

Elementul esențial al unui episod depresiv major – îl constituie o perioadă de cel puțin 2 săptămâni în
cursul căreia există fie dispoziție depresivă, fie pierderea interesului sau a plăcerii pentru aproape toate
activitățile.

Persoana trebuie să prezinte cel puțin 4 simptome suplimentare dintr-o listă care include:
- modificări ale apetitului sau greutății corporale, somnului sau activității psihomotorii
- energie scăzută
- sentimente de inutilitate sau vinovăție
- dificultate în gândire, concentrare sau luarea deciziilor
- gânduri recurente de moarte ori idei, planuri sau
tentative de suicid.

Pentru a se încadra într-un episod depresiv major, un simptom trebuie să fie prezent de curând sau să
fie în mod evident agravat comparativ cu starea persoanei anterioară episodului.

Simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puțin 2
săptămâni consecutive.

Episodul trebuie să fie acompaniat de o suferință sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul
social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare.

La unele persoane cu episoade mai ușoare, funcționarea poate să pară normală dar necesită un efort
considerabil crescut.

Dispoziția este descrisă de către persoana respectivă ca fiind depresivă, tristă, lipsită de speranță,
descurajată sau ca “fără chef”.

Multe persoane relatează sau manifestă o stare de iritabilitate crescută:

- stare colerică persistentă
- tendința de a răspunde la diverse evenimente prin accese de furie ori prin
blamarea altora - sentiment exagerat de frustrare pentru chestiuni minore

Pierderea interesului sau a plăcerii este aproape întotdeauna prezentă, într-un oarecare grad.
Membrii familiei remarcă adesea – retragere socială
– neglijarea activităților plăcute

Modificarea apetitului poate implica fie o diminuare, fie o creștere a acestuia.

Tulburările de somn pot consta în dificultate la adoormire sau hipersomnie.

Modificările psihomotorii include:

● agitația → incapacitatea de a sta lini’tit
→ mersul fără un scop anume
→ frântul mâinilor sau ciupitul
→ frecarea tegumentelor, hainelor sau altor obiecte

● lentoarea → lentoare în vorbire, gândire sau mișcare

→ creșterea pauzelor înainte de a răspunde,
→ vorbire redusă ca volum, modulație sau varietate a conținutului
→ mutism

Energia scăzută, extenuarea și fatigabilitatea sunt frecvente.

― o persoană poate relata fatigabilitate constantă fără a depunde o activitate fizică
― chiar și cele mai mici sarcini par a necesita un efort considerabil
― eficiența cu care sunt realizate sarcinile poate fi redusă
“spălatul și îmbrăcatul dimineața sunt epuizante și durează de două ori mai mult timp decât în mod
obișnuit.”

Sentimentul de inutilitate sau vinovăție din episodul depresiv major poate include:
― evaluări negative asupra propriei valori care nu corespund realității
― preocupări referitoare la vinovăție, sau rumiinații asupra eșecurilor minore din trecut.

Multe persoane relatează scăderea capacității de a gândi, de a se concentra sau chiar de a lua decizii
minore.

Gândurile de moarte, ideația suicidară sau tentativele de suicid sunt frecvente.

Aceste gânduri pot varia:
― de la dorința pasivă de a nu se mai trezi dimineața următoare
― convingerea că celor din jur le-ar fi mai bine dacă persoana respectivă ar fi moartă
― gânduri tranzitorii dar recurente de comitere a suicidului
― elaborarea unor planuri concrete de suicid

Persoanele cu ideație suicidară mai severă:

― își fac toate aranjamentele necesare (testamentul, își achită datoriile)
― își procură materiale (o funie, o armă)
― își stabilesc locul ți momentul penntru realizarea suicidului

Motivațiile pentru suicid include:

● dorința de a renunța în fața unor obstacole percepute ca insurmontabile
● o dorință intensă de a pune capăt unei stări emoționale percepută ca fiind interminabilă ți extrem de
dureroasă
● incapacitatea de a mai găsi vreo plăcere în viață
● dorința de a nu fi o povară pentru alții
Prevalența
7% Statele Unite ale Americii

Debut și evoluție
Poate debuta la orice vârstă.
Probabilitatea de apariție crește semnificativ odată cu pubertatea.

În SUA incidența înregistrează un vârf duă vârsta de 20 ani.

Evoluția este relativ variabilă.

Unele persoane prezintă foarte rar sau deloc remisiune (2 luni sau mai multe fără simptomatologie)
Alții au episoade multiple separate de perioade de mulți ani fără simptomatologie sau cu simptome
puține.

Factorii asociați cu rate de recuperare mai reduse: - elemente psihotice

- anxietatea marcată
- tulburările de personalitate
- severitatea simptomelor

Factori de risc

Factori de temerament.
Caracterul nevrotic (afectivitatea negativă)
– este un factor de risc bine stabilit pentru apariția tulburării
– iar gradul crescut are să amplifice susceptibilitatea individului de a dezvolta episoade
depresive ca răsuns la evenimente stresante.

Factori de mediu. Experiențele negative din copilărie (în special când sunt multiple ți de tipuri diferite)
Evenimentele stresante – sunt factori precipitanți bine cunoscuți

Factori genetici și fiziologici. Rudele de gradul I

Are un caracter ereditar în 40% din cazuri

Factori care modifică evoluția.Toate tulburările fără componentă afectivă cresc riscul
Consumul de substanțe
Tulburarea anxioasă
Tulburarea de personalitate borberline
Reacțiile la o pierdere semnificativă (doliu, pierderi financiare, pierderi în urma unui dezastru natural,
afecțiune medicală gravă sau dizabilitate) pot include:
- sentimentele de tristețe profundă
- ruminații asupra pierderii
- insomnia
- apetitul diminuat
- scăderea onderală menționate la criteriul A
Și pot fi asemănătoare unui episod depresiv.

Deși astfel de simptome pot fi de înțeles sau considerate reacții normale la pierderea suferită, prezența
unui episod depresiv major pe lângă răspunsul firesc la o pierdere semnificativă trebuie atent evaluată.

Această decizie necesită inevitabil folosirea judecății clinice bazată pe istoricul persoanei și normele
culturale în ceea ce privește exprimarea suferinței în contextul unei pierderi.

Pentru diferențierea doliului de un episod depresiv major(EDM), trebuie reținut faptul că:
- în cazul doliului – afectul predominant constă în sentimenre de vid interior și pierdere
- în EDM – există o dispoziție depresivă persistentă și incapacitatea de a întrevede în viitor fericire sau
plăcere

Disforia (tulburare a dispoziție psihice, caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine) din
cadrul doliului scade de obicei în intensitate în decurs de câteva zile până la săptămâni și apare în valuri,
așa numitele spasme de doliu.

Aceste spasme de doliu tind să fie asociate cu gânduri sau amintiri legate de persoana decedată.

Dispoziția depresivă din EDM este mai persistentă și nu este asociată cu anumite gânduri sau preocupări.
 Tulburarea depresivă persistentă
(distimia)

A. Dispoziție depresivă prezentă cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât nu
→ fie confirmată prin relatare personală
→ fie observată de alte persoane
● cu durata de cel puțin 2 ani.

B. Prezența alături de starea depresivă a 2 (sau mai multe) din următoarele:

1. Apetit scăzut sau hiperfagie.

2. Insomnie sau hipersomnie.
3. Energie scăzută sau fatigabilitate.
4. Stima de sine scăzută.
5. Capacitate de concentrare redusă sau dificultăți în luarea deciziilor.
6. Sentimente de lipsă a speranței.

C. În decursul perioadei de 2 ani ( 1 an pentru copii și adolescenți) simptomele de la Criteriile A și B

nu au fost absente mai mult de 2 luni consecutive.

D. Criteriile pentru tulburarea depresivă majoră pot fi prezente continuu timp de 2 ani.
Cu disconfort anxios
Cu elemente mixte
Cu elemente melancolice
Cu elemente atipice
Cu elemente psihotice congruente cu dispoziția
Cu elemente psihotice incongruente cu dispoziția
Cu debut peripartum

Îm remisie parțială
În remisie completă

Debut precoce: Dacă debutul este înaintea vârstei de 21 de ani.

Debut precoce: Dacă debutul are loc la vârsta de 21 de ani sau mai târziu.

Cu sindrom distimic pur: Criteriile pentru un episod depresiv major au fost întrunite pe tot arcursul
ultimilor 2 ani.

Cu episod depresiv major persistent: Criteriile pentru un episod depresiv major au fost ]ntrunite pe tot
parcursul ultimilor 2 ani.

Cu episoade depresive majore intermitente, în episod actual: Toate criteriile pentru un episod depresiv
major sunt în prezent îndepplinite, dar au existat perioade de cel puțin 8 săptămâni, cel puțin în ultimii 2
ani, cu simptome sub pragul pentru un episod depresiv major complet.

Cu episoade depresive majore intermitente, fără episod actual: În prezent nu sunt întrunite toate
criteriile pentru un episod depresiv major, dar au existat unul sau mai multe episoade depresive majore cel
puțin în ultimii 2 ani.
Trăsătura esențială – este prezența unei dispoziții depresive, cea mai mare parte a zilei, mai multe zile
da decât nu, tim de cel puțin 2 ani, sau cel puțin 1 an în cazul copiilor și adolescenților.

Depresia majoră poate preceda tulburarea depresivă persistentă.

Iar în cursul tulburării depresive persistente pot surveni episoade depresive majore.

Îndivizii își descriu dispoziția ca tristă sau “abătută”.

Deoarece aceste simptome au devenit o parte a vieții cotidiene a individului, în special în cazul unui debut
precocee (“Eu întotdeauna am fost așa”), adesea ele nu sunt raportate decât dacă individul este întrebat în
mod direct de către medic.

Prevalența
0,5% SUA

Debut și evoluție
Are adesea un debut precoce și insidios (în copilărie, adolescență sau la vârsta de adult tânăr) și prezintă,
o evoluție cronică.

Debutul precoce, se asociază cu o probabilitate mai mare de tulbutări comorbide de personalitate și ale
consumului de substanțe.

Factori de risc

Factori de temperament. Nivel mai ridicat al caracterului nevrotic (afectivitate negativă).

O severitate mai mare a simptomelor
O funcționare global mai redusă
Prezența tulburărilor anxioase
Tulburări de conduită

Factori de mediu. Pierderea sau separarea părinților.

Factori genetici ți fiziologici. Este foarte probabil ca indivizii să aibe un număr mai mare de rude de
gradul I cu tulburare depresivă persistentă.
 Tulburarea disforică premenstruală

A. Pe parcursul majorității ciclurilor menstruale, cel puțin 5 simptome trebuie să fie prezente în
săptămâna ce precede apariția menstruației, să se amelioreze în câteva zile de la debutul
menstruației și să devină minime sau absente în săptămâna ce urmează menstruației.

B. Unul (sau mai multe) dintre următoarele simptome trebuie să fie prezente:

1. Labilitate emoțională marcată (schimbări ale stării de dispoziție, sentimente de tristețe sau
plâns brusc apărute, ori sensibilitate crescută la respingere).

2. Mânie sau iritabilitate marcată, ori creșterea numărului de conflicte interpersonale.

3. Dispoziție depresivă, sentimente de lipsă a speranței sau gânduri de auto-subestimare marcate.

4. Anxietate, tensiune și/sau sentimente de stat “ca pe ghimpi” sau “ca pe jeratic” marcate.

C. Unul (sau mai multe) dintre următoarele simptome trebuie să fie prezente adițional pentru a
totaliza 5 simptome împreună cu cele de la Criteriul B.

1. Scăderea interesului pentru activități uzuale (muncă, școală, prieteni, hobby-uri).

2. Senzația subiectivă de dificultate în concentrare.

3. Letargie, fatigabilitate rapidă sau lipsă marcată de energie.

4. Modificare importantă a apetitului; alimentație excesivă; sau pofta pentru anumite alimente.

5. Hipersomnie sau insomnie.

6. Senzație de a fi copleșită sau că situația a scăpat de sub control.

7. Simptome somatice precum durerea sau congestia la nivelul glandelor mamare, durere
articulară sau musculară, senzație de “balonare” sau creștere ponderală.
Trăsăturile esențiale – prezența unei dispoziții labile, a iritabilității, disforiei ți simptomelor anxioase
care survin în mod repetat în timpul fazei premenstruale a ciclului menstrual și dispar în jurul debutului
menstruației sau la scurt timp după.

Aceste manifestări pot fi acompaniate de simptome comportamentale și somatice.

Simptomele trebuie: - să fi survenit în cursul celor mai multe cicluri menstruale în ultimul an
- și să aibă un efect negativ asupra activității profesionale sau funcționării
sociale.
Simptomele ating un punct maxim de intensitate în jurul momentului debutului menstruației.

Prevalență
1,8-5,8%

Debut și evoluție
Poate surveni în orice moment după apariția menarhei.

Multe persoane relatează agravarea simptomatologiei pe măsură ce se aropie de menopauză.

Simptomele dispar după instalarea menopauzei.

Factori de risc

Factori de mediu. Stresul

Istoricul de relații interpersonale traumatizante
Factori sezonieri
Probleme legate de statutul de femeie, în particular.

Factori genetici și fiziologici. 50 % din cazuri caracter ereditar

Consecințe funcționale
Simptomele trebuie să fie asociate cu o suferință semnificativă clinic și/sau cu o deteriorare evidentă și
importantă a capacității de funcționare socială sau profesională în săptămâna anterioară debutului
menstruației.

Deteriorarea funcționării sociale se poate manifesta prin:

- conflicte conjugale
- probleme cu copiii, alți membrii ai familiei sau cu prietenii.