Depresia în perioada de sugar şi în copilăria mică

Criteriile pentru tulburările depresive notate mai jos reflectă o modificare . sensibilă din
punct de vedere al dezvoltării criteriilor din DSM-IV-TR. La fel ca în cazul tulburărilor de
anxietate, definirea şi identificarea depresiei la copiii mici reprezintă provocări semnificative,
mai ales pentru că vârsta mică nu oferă avantajul abilităţilor verbale sau cognitive pentru a
descrie emoţiile sau experienţele lor.
Pentru a diagnostica o tulburare depresivă la un copil mic, clinicianul trebuie să observe
toate aceste cinci caracteristici generale:
1. Perturbarea emoţiilor şi un pattern de comportament care ar trebui să reprezinte o
schimbare de la nivelul de bază al comportamentului şi dispoziţiei copilului;
2. Dispoziţia depresivă / iritabilă sau lipsa plăcerii trebuie să fie persistentă şi, cel
puţin o parte din timp, separată de stările de tristeţe sau supărare. (De exemplu vizionarea unei
emisiuni triste la TV sau primirea unei pedepse) „Persistent” se referă la a fi prezent
majoritatea zilei, mai multe zile Da decât Nu, pe o perioadă de cel puţin 2 săptămâni;
3. Simptomele ar trebui să fie pervazive, să apară în mai mult de o activitate sau mai
mult de un context şi în mai mult de o relaţie. Dacă simptomele depresive apar numai în cadrul
unei relaţii, diagnosticul se pune pe axa II, clasificarea tulburărilor de relaţionare;
4. Simptomele trebuie să cauzeze suferinţă, să afecteze funcţionarea sau să
împiedice dezvoltarea copilului;
1. Perturbarea nu se datorează unei condiţii medicale generale (de exemplu
hipotiroidism) sau efectului unei substanţe (de exemplu medicaţie sau toxine).

231. Tipul I: Tulburarea depresivă majoră

Pentru a se putea stabili un diagnostic de tulburare depresivă majoră este nevoie ca cinci
din următoarele simptome să fie prezente în cea mai mare parte din durata unei zile, mai
multe zile DA decât NU, timp de cel puţin 2 săptămâni şi trebuie să includă unul din
primele două simptome.
1. Stare depresivă sau iritabilă în cea mai mare parte din durata unei zile, mai multe
zile DA decât NU, indicată de exprimarea directă a copilului (de exemplu „Sunt trist”) sau de
observaţiile făcute de alţii (de exemplu copilul pare trist sau plânge);
2. Diminuarea semnificativă a interesului sau a plăcerii în majoritatea activităţilor,
cum ar fi iniţierea unui joc sau a relaţiilor cu părinţii, mai multe zile da decât nu (indicată de
exprimarea directă a copilului sau de observaţiile făcute de alţii; de exemplu „Nimic (sau
aproape nimic) nu este distractiv);
3. Pierdere sau câştig semnificativ în greutate (o schimbare de mai mult de 5% într-o
lună) sau o creştere sau scădere marcantă a apetitului, sau eşecul de a atinge greutăţile stabilite
din punct de vedere al dezvoltării;
4. Insomnie sau hipersomnie;
 5. Agitaţie sau lentoare psihomotorie care este observabilă şi de alţii (nu este numai
percepţia subiectivă a persoanei);
6. Fatigabilitate sau lipsa energiei;
7. Dovezi ale sentimentelor de lipsă de valoare sau de vinovăţie inadecvată în joc
(de exemplu, acţiuni auto-punitive şi joc) sau exprimarea lor directă de către copil;
8. Abilitatea diminuată de a se gândi sau de a se concentra sau dificultatea de a
decide timp de mai multe zile (observate de către alţii sau exprimate direct). La copiii mai mici,
aceste simptome apar ca dificultăţi în rezolvarea problemelor, răspunsul faţă de părinţi sau
susţinerea atenţiei;
9. Aluzii recurente la teme de moarte sau sinucidere sau tentative de auto-vătămare.
Copilul poate manifesta aceste simptome prin gânduri, activităţi, joc sau comportamente
potenţial letale.
232. Tipul II: Tulburarea depresivă FAS

Acest diagnostic necesită prezenţa a trei sau patru simptome din cele nouă descrise
anterior pentru tipul I: tulburarea depresivă majoră. Simptomele trebuie să fie prezente de cel
puţin 2 săptămâni. Diagnosticul mai necesită prezenţa a cel puţin unuia din primele două
simptome.
Caracteristici asociate: atunci când simptomele de tulburare depresivă majoră sau
tulburare depresivă FAS sunt observate în prezenţa deprivării semnificative psihosociale şi de
mediu, clinicianul trebuie să noteze aceste circumstanţe şi să ia în considerare tulburarea de
deprivare / maltratare a sugarului ca şi alternativă, mai ales dacă deprivarea este severă.
Dacă profesionistul observă simptome ale tulburării depresive majore FAS în prezenţa
unei traume semnificative (vezi criteriul 1 din tulburarea de stres posttraumatic), aceste
circumstanţe trebuie notate şi tulburarea de stres posttraumatic trebuie să devină diagnosticul
primar. În mod similar, dacă se observă simptome de tulburare depresivă majoră sau tulburare
depresivă FAS la un copil care a pierdut o persoană primară de referinţă, ar trebui luat în
considerare diagnosticul de reacţie prelungită de doliu ca şi alternativă. Dacă simptomele
depresive nu sunt severe şi apar în contextul unei adaptări pe care copilul trebuie să o facă (de
exemplu unul dintre părinţi lucrează departe de casă), clinicianul trebuie să considere tulburare
de adaptare.