Subtipuri de ADHD

Deși multe persoane prezintă atât simptome de inatenție, cât si de hiperactivitate/ impulsivitate,
există persoane la care predomină una dintre aceste categorii. (DSM-IV TR)

ADHD- tip combinat

Acest subtip trebuie să fie utilizat dacă 6 sau mai multe simptome de inatenție și șase sau mai
multe simptome de hiperactivitate impulsivitate au persistat cel puțin 6 luni. (DSM-IV TR)

ADHD- tip predominant inatenție

Acest subtip trebuie utilizat dacă cel puțin 6 simptome de inatenție, dar cel puțin 6 simptome de
hiperactivitate impulsivitate au persistat cel puțin 6 luni.(DSM-IV TR)

ADHD- tip predominant hiperactiv – impulsiv

Acest subtip trebuie sa fie utilizat daca 6 simptome de hiperactivitate –impulsivitate, dar mai
puțin de 6 simptome de inatenție au persistat cel puțin 6 luni .(DSM IV TR)

Criterii de diagnostic ADHD

Fie 6 sau mai multe dintre următoarele simptome de inatenție au persistat cel puțin 6 luni intr-un
grad care este dezadaptiv si discrepant in raport cu nivelul de dezvoltare

Neatenția

a) Adesea se sfidează cu mâinile sau cu picioarele sau se strecoară pe scaun.

b) Incapabil adesea de a da atenția cuvenita detaliilor sau face erori prin neglijență in
efectuarea temelor școlare, la serviciu sau in alte activități.
c) Adesea are dificultăți in susținerea atenției asupra sarcinilor sau activitățiilor de joc.
d) Adesea pare sa nu asculte când i se vorbește direct
e) Adesea nu respecta instrucțiunile si nu reușește sa termine școala, treburile sau obligațiile
la locul de muncă.
f) Adesea are probleme in a organiza sarcini și activități.
g) Adesea evita, nu-i place sau este reticent sa facă sarcini care necesita efort mental pentru
o perioada lunga de timp.
h) Adesea pierde lucrurile necesare sarcinilor si activitatiilor .
i) Este adesea ușor distras de stimuli străini
j) Adesea uită de activitățile zilnice
Hiperactivitate-impulsivitate
a) Deseori lasă scaunul în modul cum a fost așezat
b) Adesea se cațără sau fuge în situații neadecvate
c) Adesea nu poate participa la activitatea sedentară fără să se miște
d) Adesea este în continuă mișcare
e) Adesea vorbește excesiv
f) Adesea oferă un răspuns înainte ca ăntrebarea să fie finalizată
g) Adesea întâmpină probleme în așteptarea rândului
h) Adesea întrerupe o discuție (www.cdc.gov, DSM IV-TR, PAG. 92-93)

Conform DSM IV – TR, simptomele ADHD se împart în trei categorii:

a) Deficitul de atenție
b) Hiperactivitatea
c) Impulsivitatea

Deși cauza exactă a acestei tulburări rămîne țncă necunoscută, cel mai probabil prezintă o
cauză genetică. Studiile recente susțin că un copil cu un părinte care prezită simptomele
ADHD are șanse de aproximativ 20 % să moștenească această tulburare de
comportament. Unii cercetători afirmă și alte cauze posibile: istoric familial de alcoolism
și de tulburări afective, alimentația, atitudinea parentală deficitară, timp exagerat petrecut
în fața calculatorului sau în fața televizorului, toate acestea ducând la apariția sindromului
ADHD.( Florin Golu, pag. )

Mai multe simptome de neatenție sau hiperactivitate-impulsivitate au fost

prezente înaintea vârstei de 12 ani.

Există mai multe simptome de neatenție sau hiperactivitate-impulsivitate apărute

în două sau mai multe locuri, de exemplu școala sau munca, cu prietenii sau alte
activități.

Există dovezi clare că simptomele interferează sau reduc calitatea socială,

academică sau dezvoltarea profesională.

Simptomele nu apar exclusiv în cursul schizofreniei sau a altei tulburări psihotice

și nu se explică mai bine printr-o altă tulburare mentală.( dsm v)

Coduri specifice diagnosticării ADHD:

 314.01 (F90.2) - PREZENTARE COMBINATĂ

Dacă ambele criterii sunt prezente în ultimile 6 luni
 314.00 (F90.0)- PREZENTARE INCOMPLETĂ
Dacă este îndeplinit criteriul A1, dar criteriul A2 nu este îndeplinit în ultimile 6
luni.
 314.01(F90.1)- PREZENTARE PREDOMINANT HIPERACTIVĂ-IMPULSIVĂ
Dacă criteriul A2 este îndeplinit, iar criteriul A2 nu este prezent în ultimile 6
luni. (DSM V)
Specificații:
În cazul remisiuni:
 Când criteriile complete au fost îndeplinite anterior, au fost îndeplinite mai puține
criterii decât criteriile cerute pentru ultimile 6 luni, iar simptomele duc la afectări
sociale, academice sau ocupațional-financiare.
Severitatea curentă:
Ușoară: simptome puține, dacă există simptome care depășesc cele necesare
pentru a pune diagnosticul, simptomele au ca și rezultat numai deficiențe minore.
Moderată: simptomele sunt clasificate între ,,ușor” și „sever”.
Severă: prezența mai multor simptome care depășesc cele necesare diagnosticării
sau câteva simptome care sunt deosebit de grave, sau simptomele duc la o afectare
marcată la nivel social sau ocupație profesională. (DSM V)
Etiologia ADHD
Etiologia ADHD este construită pe mai mulți factori:
1. Factori biologici
2. Factori intrapsihici
3. Factori psihosociali
1. Factorii biologici
Acești factori sunt construiți astfel:
a) Factori genetici, unde predispoziția spre acest sindrom este transmisă genetic. Pentru a
afirma că acel copil are ADHD, trebuie luat în evidență faptul că factorii genetici sunt
corelați cu factorii de mediu.
Un exemplu ar fi interacțiunea părinte-copil, care dacă apare o ruptură a interacțiunii
poate favoriza simptomele.
b) Deficitul la nivel organic, susținit de către specialiști deoarece s-a constatat o incidență
mai ridicată a afecțiunilor organice la cei cu ADHD, comparativ cu restul populației.
Aceste deficiențe organice își fac prezența in urma unor factori, precum:
-fumatul în timpul sarcinii
-consumul de alcool în timpul sarcinii
-circumferința mică a capului copilului la naștere
-greutate mică la naștere
-numeroase boli în timpul copilăriei mici
c) Degradare la nivelul neurotransmițător, confirmată în baza efectelor pozitive ale
stimulentelor folosite în mediația ADHD. Indicii principali ai scăderii
simptomatologieisunt creșterea performanțelor școlare și îmbunătățirea relațiilor sociale,
însă efectul lor dispare odată cu întreruperea medicației, ceea ce susține factorul
menționat.
d) Dieta necorespunzătoare, unde simptomele își fac prezența prin anumite caracteristici
ale dietei zilnice. Varianta susținută de către specialiști face referire la existența unor
alergii la diferite alimente.
e) Hiporouas fiziologic, unde apar hiperactivitatea și neatenția, conform cercetătorilor, ca
urmare a faptului că persoana nu reacționează la anumiți stimuli, decât dacă aceșția ating
 un nivel mai înalt. Implicațiile care decurg din acest factor se referă la utilizarea unei
stimulări adecvate în procesul educațional, cum ar fi utilizarea unor recompense
administrate imediat după apariția unui comportament dezirabil. Metodele acestea au
efect pe termen scurt, însă nu garantează schimbări pe o lungă
durată.(www.creeaza.com)

2) Factorii intrapsihici

La rândul lor, acești factori își construiesc baza pe alți factori, cum sunt:

a) Inatenția, care constă în explicarea simtomelor acestui sindrom, prin dificultatea

persoanei de a-și menține atenția concentrată în realizarea unor sarcini și ignorarea
stimulilor distractori. Acest factor are însă și un contraargument care susține
apariția problemelor de neatenție, înainte de a se simți oboseala, plictiseala sau
distragerea de către alți stimuli înconjurători. Simptomele hiperactivității își fac
simțită prezența și în somn, caracterizate prin manifestarea agitației psihomotorii.
b) Hiperactivitate-impulsivitate. Principalul deficit îl constituie problema inhibiției
activităților cognitive și motorii sub influența unor stimuli. Această problemă
reduce performanțele ăn sarcinile care necesită abilităti atenționale și control
comportamental.
c) Dificultatea de a respecta regulile, apare prin simtome evidențiate de lipsa abilității
de a utiliza vorbirea internă sau exteriorizată pentru a răspunde la diferiți stimuli.
Evidența unor întârzieri în dezvoltarea vorbirii constituie dovada susținerii acestui
factor. (www.creeaza.com)

3) Factorii psihosociali

În cadrul acestor factori accentul cade pe rolul familiei și a contextului social mai larg,
care determină menținerea simptomelor ADHD.

În ceea ce privește cadrul familial, există o serie de influențe negative, cum sunt:

- Probleme parentale: depresie, agresivitate, abuz de anumite substanțe

- Expunerea copilului la conflictele maritale
- Prezența unui stil parental intruziv în primii ani de viață, respectiv un stil coercitiv
în copilărie și adolescență
Contexttul social face referire la:
- Statut socio-economic precar
- Modul de instituționare al copilului
- Relațiile cu copii de aceeași vârstă
- Probleme de relaționare cu cadrele didactice (www.creeaza.com)
INTERVENȚIA ĂN ADHD
 Tratamentul pentru acest sindrom poate fi medicamentos sau terapeutic, însă
specialiștii confirmă că efectul cel mai vizibil apare atunci cînd aceste două forme
de tratament sunt combinate.
1. Tratamentul medicamentos
Medicația cea mai recomandată pentru reducerea simptomelor este cea
stimulantă. Rezultatele apar după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp,
în funcție de denumirea și eficiența medicamentului. Se pot observa ameliorări
ale simptomelor de inatenție, impulsivitae, precum și creșterea performanțelor
școlare, îmbunătățirea relațiilor sociale și atenuarea comportamentelor
agresive.
Efectele rezultate ăn urma administrării stimulqntelor pot fi favorabile, ceea ce
duce la calmarea copilului și la calmarea comportamentului negativ, însă pot
avea ți efecte negative, provocând irascibilitate, agitație, insomnii, lipsa poftei
de mâncare sau opoziționism.
2. Tratamentul terapeutic
Acest tip de tratament este considerat ca fiind cea mai eficientă metodă în a
minimaliza simptomele, totuși pentru a obține rezultate optime, acest tratament
poate fi combinat cu diferite startegii de intervențe cum sunt:
 Trainning-ul pentru părinți
 Consilierea familiala
 Învățarea unor abilități sociale
 Utilizarea unui management al clasei și organizarea instrucției. (ADHD și
tulburările de conduită la copii și adolescenți, pag. 9-10)
Una dintre formele terapeutice este terapia comportamentală.
Terapia comportamentală urmărește schimbarea comportamentului copilului.
Aceasta îl învață pe copil să-și monitorizeze propriul comportament prin oferirea
unei asistențe practice, cum ar fi organizarea unor sarcini sau completarea
lucrărilor școlare sau exerciții privind divertismentul emoțional.
Un alt aspect al terapiei comportamentale pune bazele pe oferirea unor
laude sau ale unor recompense, pentru a obține rezulatul dorit, de exemplu
controlul mâniei sau stăpânirea ideilor și încercarea de a nu întrerupe discuțiile.
Un alt aspect care vine în ajutorul acestei terapii este dat de stabilirea regulilor
clare, liste de sarcini și alte rutine bine structurate. (ADHD booklet, pag. 10)
Această terapie are ca și prim beneficiu reducerea dozei de medicație. Mulți
părinți care observă că tratamentul medicamentos funcîionează, sunt mai puțin
motivați să urmeze terapia comportamentală. (Alternative ADHD treatment, pag.
3)