Metodologia cercetării

Studiu diagnostic privind sistemul de recompense ca și tehnică de

intervenție terapeutică in cazul copiilor cu ADHD

Autor : BOARIU (KEITA) BRINDUSA

Rezumat
Acest articol prezintă atât o abordare teoretică a tulburarii de atentie(ADHD), în contextul copiilor
prescolari dar și în general, și de asemenea contureaza eficacitatea sistemului de recompense ca metoda de
modelare si interventie terapeutica în cazul copiilor cu deficit de atentie. De asemenea, în cadrul acestui
articol, vom regăsi descris, un studiu diagnostic efectuat pe 5 copii prescolari cu deficit de atentie cu diferite
grade de severitate, ridicat si respectiv scazut .
Predicția și concluzia finală în urma studiului diagnostic prezent este aceea că probabilitatea ca în
tratamentul unei persoane, diagnosticată cu ADHD, să fie utilizat ca și intervenție terapeutică este de 75%, iar
probabilitatea ca în tratamentul unei persoane, să nu fie utilizat Sistemul de recompense, ca și modalitate de
intervenție terapeutică este de 57%.

Cuvinte cheie: studiu diagnostic, adhd, interventii comportamentale, psihoterapie

INTRODUCERE/ELEMENTE TEORETICE
Sindromul hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare psihica ce se
intanleste cel mai des in copilaria mica, dar poate persista si la adulti.(Wolraich,2005)
Cauze si efecte asociate cu ADHD
Se estimeaza ca ADHD afecteaza 2-11% sau chiar m ai multi copii prescolari si
scolari, la nivel Mondial(Zametkin si Ernst, 1999).
Rata diagnosticarii cu ADHD variaza mult in functie de gen, zona geografica, etnie si
alti factori contextuali si sociali si poate fi partial influentata si de presiunile de a obtine
rezultate academice cat mai inalte.( Schneider si Eisenberg, 2006).
Deoarece ADHD prezinta simptome ce apar intr-o anumita masura si la copiii cu
dezvoltate normala, unii specialisti pun la indoiala daca ADHD este o tulburare neurologica
sau psihica distincta(Bjorklund si Pellegrini, 2002). Totodata studiile au aratat o reala
ingrijorare in privinta simptomelor frecvente ce impiedica buna desfasurare a functionarii
copilului in mediul scolar.(Comisia AAP pentru copiii cu dizabilitati si Comisia pentru
medicamente, 1996).
Studiile axate pe imagistica au aratat faptul ca creierul copiilor cu THDA desi creste
dupa tiparul normal, prezinta unele modificari semnificative la nivelul cortexului frontal.

1
 Metodologia cercetării

Aceste zone permit individului sa-si controleze miscarile, sa-si focalizeze atentia,
autocontrolul, etc. Functiile executive la nivelul cortexului prefrontal sunt foarte importante
deoarece acestea se ocupa de planificarea, organizarea si initierea| intarzierea raspunsului dar
si in memoria de lucru si cognitia care sunt la randul lor modulate de NA si DA la nivelul
cortexului prefrontal.
Dovezile neuroanatomice au aratat alterari la nivelul creierul lui , disfunctionalitati la
nivelul neurotransmitatiorilor ce coordoneaza si controleaza atentia dar si dovezi
neurochimice la nivelul dopaminei si norepinefrina.
Problemele comportamentale din ADHD ar putea fi determinate de scaderea
metabolismului cerebral la nivel frontal si reducerea fluxului in aceasta reginune a creierului.
Studiile de specialitate au aratat anomalii la nivelul cortexului cingulat anterior, care este
implicat in mod direct in selectarea stimullilor si in inhibitia raspunsului.
ADHD pare sa aiba si o componenta genetica, cu grad de ereditare de 80% ( Acosta,
Arcos-Burgos si Muenke, 2004). In 2007, Shaw si Wolkov au evidentiat in cercetarile lor
faptul ca nivelul scazut de dopamine, substanta cerebrala esentiala in rolul atentiei si al
cognitiei este in stransa legatura cu ADHD. Studiile au demonstrate faptul ca viata
intrauterine a copilului si expunerea la tutun, substante periculoase cum sunt drogurile,
plumbul sau alcoolul pot creste riscul acestei tulburari.
ADHD este gestionat de cele mai multe ori cu ajutorul medicamentelor combinate cu
terapii comportamentale, consiliere, educarea abilitatilor sociale, etc.
In 1999 s-a efectuat un studiu pe un grup de 579 de copii cu acest diagnostic pe o
perioada de 14 luni, cu tratament Ritalin, atenti supravegheat din care a rezultat faptul ca
acest tratament a fost mai eficient decat terapiile comportamentale. Tot in acest experiment s-
a constatat o reducere a efectelor benefice dupa 10 luni si un efect secundar evidentiat de
cresterea mai lenta si in greutate a copiilor din cadrul acestui grup(Grup de cooperare MTA,
2004).
Simptomele ADHD devin vizibile la 3-4 ani sub forma comportamentelor impulsive,
plictiseala excesiva, crize de furie si plans insa aceste simptome de inatentie devin vizibile in
mediul colar incepand cu clasa pregatitoare. Copilul care are aceste simptome prezinta
performante scazute la scoala desi nu prezinta un deficit intelectual si poate prezenta
probleme de relationare sociala cu ceilalti copii.
La adolescent aceasta tulburare apare sub mai multe forme: probleme de gestionare a
timpului, stil de viate dezorganizat, schimbari bruste emotionale, comportament riscant,
tulburari de somn, dificultati de concentrare a atentiei, frustrari, stari de anxietate, etc.

2
 Metodologia cercetării

Consecintele sociale si emotionale .mai mult de 50% dintre copiii cu ADHD prezinta
dificultati in relationare cu copii de aceasi varsta deoarece au tendinta sa fie mai putin
cooperanti, nu isi asteapta randul, sunt intruzivi, furiosi si neconsegventi. Deseori sunt evitati
din cauza imprevizibilitatii lor. Multi dintre acesti copii prezinta ostilitate mare fata de parinti
acest fapt ducand la o disciplina inconsistenta, severa insa inconstanta. Sunt predispusi la
comportament antisocial si deviant.
Prevalenta in ADHD mentionat de DSM V este de aproximativ 5% la copii si 2,5% la
adulti.
Trasaturile principale ale tulburarii cu deficit de atentie sunt:
1)Lipsa atentiei- este caracterizata prin incapacitatea de a sustine atentia, in special in
sarcini repetative, nestructurate si mai putin motivante.
Caracteristicile individului cu deficienta de atentie sunt:
-nu acorda atentie la detaii si greseste din neatentie in mod frecvent
-reuseste cu dificultate sa mentina concentrarea in activitati sau sarcini mai putin
motivationante
-prezinta un grad ridicat de dificultate in a se organiza intr-o actiune sau activitate
-stimultii externi reprezinta distractori puternici in a mentine concentrarea in cadrul
unei activitati
-evita sau refuza sarcini ce presupun efort mintal interns
-uita cu usurinta ce are de facut
2) Hiperactivitatea – Impusivitatea
Comportamentul impulsiv include: dificultatea in a opri un comportament in
desfasurare, inabilitatea de a rezista gratificarilor imediate, raspunde foarte repede si
intrerupe alte persoane angrenate in discutie.
Comportamentul hiperactiv include: dificultatea de a sta linistit atunci cand i se
impune, vorbeste mult, alearga si prezinta dificultati in a-si astepta randul.

OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

OBIECTIVE
● Obiective 1: Ne dorim să demonstrăm că sistemul de recompense este eficace ca
și metodă de intervenție terapeutică în ameliorarea simptomelor tulburarii cu
deficit de atentie| hiperactivitate la prescolari

3
 Metodologia cercetării

IPOTEZE

● Ipoteza 1: Considerăm că există o relație semnificativă între metoda sistemului

de recompense si ameliorarea simptomelor de ADHD la prescolari.

METODA

PARTICIPANȚI
Participanții prezentului studiu de diagnostic, sunt în număr de cinci, prescolari fiind,
cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, fiind atât de gen feminin cât și de gen masculin, aceștia
reprezentând studii de caz particulare, dar care au în comun ca și simptomatologie și în
același timp deficit de atentie, iar ca intervenție terapeutică frecvent utilizată în ședințele de
psihoterapie, sistemul de recompense, ce a avut rolul de a modela comportamentele
disruptive si dezvolta abilitatile de adaptare ale copiilor cu deficit de atentie pe plan social si
scolar.

INSTRUMENTE/APARATRA/STIMULI/MATERIALE
Pentru identificarea deficitului de atentie si hiperactivitate , au fost utilizate: DSM 5
(2013) si Scalele Conners( 1997) iar diagnosticul a fost pus participanților conform criteriilor
îndeplinite.
Sistemul de recompense cu jetoane/puncta, ca si metoda de interventie psihologica, si-
a demonstrat eficienta in reducerea semnificativ comportamentele neadecvate ale copiilor,
pana aproape de elimitele normale conform cartii Copii dificili si totodata aceasta metoda a
fost efectuata prin intermediu documentarii asupra multor articole si studii de cercetare de
specialitate.

PROCEDURA
Descrierea procedurii

4
 Metodologia cercetării

Ca și procedură de lucru este utilizat studiul de caz. Pentru prelucrarea datelor

colectate în urma realizării studiului de caz, este utilizat studiul de diagnostic, amintit atât de
Sava (2013), dar și de Vasiliu (2018).
De asemenea menționăm că în realizarea acestui studiu de diagnostic, am respectat cu
acuratețe și precizie normele Colegiului Psihologilor din România (COPSI).

DESIGN EXPERIMENTAL
Deoarece în cazul de față avem o cercetare calitativă, ci nu una cantitativă, nu putem
vorbi despre măsurarea unor variabile care pot fi manipulate, dar design-ul experimental este
unul de natură non-experimentală ex-post facto (Sharma, 2019).
Designul ex post facto, cunoscut și sub numele de cercetare "după faptă", este definit
ca o metodă de cercetare care analizează modul în care o variabilă independentă (grupuri cu
anumite calități care există deja înainte de studiu) afectează o variabilă dependentă. Aceasta
presupune caracteristici sau trăsături particulare ale unui participant care nu pot fi manipulate.
Designul ex post facto este considerat un tip de studiu cvasi-experimental, ceea ce înseamnă
că participanții nu sunt repartizați aleatoriu, ci mai degrabă grupați pe baza unor caracteristici
sau trăsături specifice pe care le împărtășesc (Sharma, 2019).
Cercetarea ex post facto se concentrează pe modul în care acțiunile care au avut deja
loc pot prezice anumite cauze. Prin urmare, un cercetător nu poate manipula sau modifica
acțiunile sau comportamentele care au avut deja loc, sau trăsăturile și caracteristicile specifice
pe care le întruchipează un participant. Acest tip de studiu de cercetare testează ipoteze
pentru a localiza o relație cauză-efect între variabilele independente și cele dependente
(Sharma, 2019).

REZULTATE

Descrierea rezultatelor.

1. Datele rezultate în urma studiilor de caz:

Caz 1: Criiterii ADHD -3, a fost utilizat sistemul de recompense

Caz 2: Criterii ADHD -2, nu a fost utilizat sistemul de recompense
Caz 3: Criterii ADHD : 2, a fost utilizat sistemul de recompense
Caz 4: Criterii ADHD 6, nu a fost utilizat sitemul de recompense

5
 Metodologia cercetării

Caz 5: Criterii ADHD 7, a fost utilizat sitemul de recompense

Criterii ADHD- DSM 5- 6 (sau mai multe)simptome - clinic
Prevalență ADHD: 5% copii(DSM-5, 2013)
2. Operaționalizare Participanți

Studiu de caz ADHD Utilizarea/Non-utilizarea

sistemului de recompense
1. Subclinic DA

2. Subclinic NU

3 Clinic DA

4. Clinic NU

5 Clinic DA

Tabel 1. Operaționalizare participanți

3. Tabel studiu diagnostic

ADHD
Diagnostic Diagnostic Total
pozitiv negativ
Sistem de Am utilizat 2 1 3
recompense sistemul de
recompense
Nu am utilizat 1 1 2
sistemul de
recompense
Total 3 2 5

Tabel 2. Studiu diagnostic

Sensibilitatea: 2/3=0,666
Din 1000 de participanți, care au fost diagnosticati cu ADHD, 666 este posibil să fi
utilizat sistemul de recompense.

6
 Metodologia cercetării

-Specificitatea: 1/1= 0,50

Din 1000 de participanți, care nu sunt diagnosticați cu ADHD. 500, este posibil să nu
utilizeze sistemul de recompense, ca și metodă de intervenție psihologică
-Valoarea predictivă pozitivă (VPP): 2/5=0,666
Probabilitatea celor diagnosticați cu ADHD sa utilizeze sistemul de recompense este
de 66,6%.
- Valoarea predictivă negativă (VPN) 1/2=0,50
Probabilitatea celor care nu sunt diagnosticați cu ADHD să nu utilizeze sistemul de
recompense este de 50%.
- Raportul probabilității pozitiv (LR+): 0,666/(1-0,50)=0.666/0.50=1,33
O persoană diagnosticată cu ADHD are de 1,33 ori mai multe șanse ca schema sa
terapeutica său să fie utilizat sistemul de recompense, comparativ cu o persoană
nediagnosticată.
- Raportul probabilității negativ (LR-): (1-0,666)/0,50=0,668
Ca și intervenție psihologică sistemul de recompense, poate fi utilizat atât în tratarea
persoanelor care sunt diagnosticate cu ADHD, cât și în cazul celor nediagnosticate.
- Prevalența ADHD la copii :5%. (DSM-5)
- Valorile ponderate ale raporturilor de probabilitate sunt:
LR+ponderat = LR+ x prevalența/(1-prevalența) =0,666+0,05/(1-0,05)=0,753
LR-ponderat = LR- x prevalența/(1-prevalența) = 0,50+0,05/(1-0,05)=0,578
Predicția pozitivă (P+) și predicția negativă (P-):
P+ = LR+ponderat/(1- LR+ponderat) =0,753
P-= LR-ponderat/(1- LR-ponderat) = 0,578

CONCLUZII:

Probabilitatea ca în tratamentul unei persoane, diagnosticată cu ADHD, să fie utilizat

ca și intervenție terapeutică este de 75% (P+ ), iar probabilitatea ca în tratamentul unei
persoane, să nu fie utilizat sistemul de recompense, ca și modalitate de intervenție terapeutică
este de 57%. (P-)
Cu alte cuvinte putem afirma ca sistemul de recompense, este o intervenție terapeutică
fundamentală și esențială în tratamentul oricărei tulburări, cât și cazul persoanelor aflate în
pragul subclinic (echilibrate din punct de vedere, emotional, social și cognitiv), deoarece

7
 Metodologia cercetării

motivația este principala sursă de energie a omului, aceasta stând la baza oricărui
comportament.
Chiar si in cazul copiilor nediagnosticati insa cu probleme de comportament non-
compliant, aceste sisteme de recompense pot genera mai rapid imbunatariri comportamentale
decat s-ar fi folosit doar laude, ca modalitate de intarire a unui comportament adecvat.
Sistemul de recompense cu jetoane/ puncte/ surprise alimentare, sunt similar sistemului
monetary din societatea noastra, doar ca sunt implicate la o resursa mai redusa. La fel ca in
mediul financiar, in cadrul acestui sistem , copiii vor putea castiga jetoane sau puncta pentru
munca sau pentru complianta lor, pe care, ulterior, le vor putea chelui pentru a obtine diverse
lucruri dorite si care vor avea functia de recompense pentru copii.

BIBLIOGRA

1. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania. Manualul de diagnostic si statistica a

tulburarilor mentale DSM-V-TR. Bucuresti, 2016
2. Barkley.R.A.- Copii dificili, Editura Cluj-Napoca, 2021
3. M. Döpfner, S. Schürmann, I. Frölich – Program terapeutic pentru copii cu probleme
comportamentale de tip hiperchinetic şi opozant, Editura RTS, Cluj-Napoca 2006
4. Dr. C. Green, DR. K. Chee – Să înţelegem ADHD – Deficitul de atenţie însoţit detulburare
hiperkinetică, Editura Aramis,Bucureşti 2009
5. Lundahl BW, Kunz C, Brownell C, et al. (2010) A meta-analysis of motivational
interviewing: twenty-five years of empirical studies. Res Soc Work Pract. ;20(2):137–160.
6. Sava, F.A. (2013). Psihologia validată științific. Ghid practic de cercetare în psihologie.
Iași: Polirom.
7. Vasiliu, D. (2018). Memento de cercetare in psihologie. Un ghid prietenos pentru studenți
și nu numai ..., București: E.D.P.