TULBURĂRI DE COMPORTAMENT DISRUPTIV,

DE CONTROL AL IMPULSURILOR ȘI DE CONDUITĂ

Includ afecțiuni caracterizate prin probleme în auto-controlul emoțiilor și comportamentelor.

Aceste probleme se manifestă prin comportamente:
- care încalcă drepturile altora (agresiune, distrugerea unor bunuri)
- și/sau care fetermină un conflict semnificativ între individ și normele sociale
sau autorități.
 Tulburarea de opoziție și comportament sfidător

Un tipar de dispoziție furioasă/iritabilă, comportament conflictual/ sfidător sau răzbunător care durează
cel puțin 6 luni, evidențiat de minim 4 simptome apaținând oricăreia din categoriile următoare, estimate în
timpul interacțiunii cu cel puțin o persoană cu excepția fraților.
Dispoziție furioasă/iritabilă
1. Își pierde adesea cumpătul.
2. Este adesea supărăcios sau ușor de enervat de către alții.
3. Este adesea furios, revoltat și plin de resentimente.
Comportament conflictual/sfidător
4. Se ceartă adesea cu autoritățile, sau în cazul copiilor și adolescenților, cu adulții.
5. Adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau regulilor adulților
6. Adesea îi enervează intenționat pe alții.
7. Adesea îi învinovățește pe ceilalți entru propriile sale greșeli sau pentru comportamentul său
nepotrivit.
Comportament răzbunător
8. A fost răutăcios sau răzbunător de cel puțin două ori în ultimele 6 luni.
Pentru copiii mai mici de 5 ani, comportamentul trebuie să apară în majoritatea zilelor, timp de 6 luni.
Pentru copiii cu vârstă peste 5 ani, comportamentul trebuie să apară cel uțin o dată pe săptămână, timp de
minim 6 luni.
Tulburarea se asociază cu disconfortul individului sau al altor persoane din anturajul său apropiat;
sau are impact negativ asupra domeniului social, școlar, profesional sau asupra altor domenii importante
de funcționare.
Ușoară: Simptomele sunt limitate la o singură situație.
Moderată: Unele simptome sunt prezente în minim două situații.
Severă: Unele simptome sunt prezente în trei sau mai multe situații.

Caracteristica esențială – este prezența frecventă și persistentă a unui tipar de dispoziție furioasă/
iritabilă, de comportament conflictul/sfidător sau răzbunător.
Nu este neobișnuit ca indivizii să prezinte caracteristicile comportamentale ale tulburării fără a avea
probleme de dispoziție negativă.
Simptomele tulburării pot fi limitate la o singură situație, cel mai adesea acasă.
Indivizii cu suficiente simptome pentru a întruni diagnosticul, chiar dacă acestea apar doar acasă, pot
asocia deteriorarea semnificativă a funcționprii sociale.
Simptomele tulburării pot apărea în anumite grade și la persoane care nu suferă de această tulburare.
Trebuie să prezinte 4 sau mai multe simptome în ultimele 6 luni pentru a atinge ragul de diagnostic.
Nu este neobișnuit ca un copil de vârstă preșcolară să aibe crize colerice o dată pe săptămână.
Accesele de mânie ale acestuia trebuie considerate ca simptom numai dacă:
- au apărut în majoritatea zilelor în ultimele 6 luni
- au apărut împreună cu cel puțin alte trei simptome ale tulburării
- aceste accese contribuie la deficitul semnificativ
asociat cu tulburarea (au dus la distrugeri ale unor bunuri, s-a
solicitat excluderea copilului de la grădiniță)
Frecvent, simptomele tulburării fac parte dintr-un tipar de interacțiuni interumane disfuncționale.
Indivizii nu se văd pe ei înșiși ca fiind furioși, conflictuali sau sfidători.
Ei își justifică adesea comportamentul ca fiind un răspuns la solicitări sau circumstanțe inadecvate.
Pot avea un istoric de ostilitate parentală și este adesea imposibil de determinat:
→ dacă comportamentul copilului i-a determinat pe părinți să se comporte mai
violent față de copil → dacă ostilitatea părinților a dus la comportamentul problematic al
copilului → sau dacă există o combinație a celor două.
În cazul în care copilul trăiește în condiții foarte precare în care neglijarea și abuzul sunt frecvente
(în centre de plasament pentru copii), poate fi utilă abordarea medicală în vederea reducerii contribuției
mediului.
La copii și adolescenți, tulburarea are prevalență mai mare în familiile în care dezvoltarea copilului este
perturbată de: - schimbarea succesivă a persoanei care le asigură îngrijirea
- în familiile în care sunt folosite metode dure, lipsite de consecvență în creșterea
copiilor - sau dacă aceștia sunt neglijați.
Debut și evoluție
Primele simptome apar de obicei în perioada preșcolară și rareori după debutul adolescenței.
Tulburarea de opoziție și comportament sfidător precede adesea dezvoltarea unei tulburări de conduită.
Tulburarea crește riscul și pentru apariția unor: - tulburări anxioase și depresive majore.
Au risc crescu pentru a dezvolta - probleme de adaptare ca adulți care includ:
– comportament antisocial
– probleme de control al impulsurilor
– abuz de substanțe
– anxietate
– depresie
Factori de risc
Factori de temperament.
Factorii de temperament asociați problemelor de control emoțional
– nivel crescut de reactivitate emoțională
 – toleranță redusă la frustrare
Factori de mediu. Metode dure, lipsite de consecvență în creșterea copiilor.
Factori genetici și fiziologici. Markeri neurobiologici
Tulburarea explozivă intermitentă

A. Episoade (accese) repetate de comportament agresiv (exploziv) rezultate din incapacitatea

individului de a-și controla impulsurile agresive, manifestate prin oricare din următoarele:

1. Agresiune verbală (accese de furie, tirade, controverse sau conflicte verbale) sau agresiune fizică
îndreptată împotriva bunurilor, a animalelor sau a altor indivizi, care apar de două ori pe
săptămână, în medie, timp de 3 luni.
Agresiunea fizică nu duce la deteriorarea sau distrugerea bunurilor și nu determină rănirea unor
animale sau a altor persoane.

2. Trei episoade de comportament agresiv (exploziv) care au loc într-o perioadă de 12 luni și care
includ avarierea sau distrugerea bunurilor și/sau violența fizică cu rănirea unor animale sau a altor
persoane.

B. Amploarea agresivității exprimate în cursul episoadelor repetate de mânie este mai mult
disproporționat față de provocare sau față de orice factor de stres psihosocial precipitant.

C. Accesele agresive nu sunt premeditate (impulsuri și/sau cauzate pe furie) și nu urmăresc obținerea
unor obiective tangibile (bani, putere, intimidare)

D. Vârsta cronologică este de cel puțin 6 ani.

Accesele - durează de obicei mai puțin de 30 de minute.

- apar ca răspuns la o provocare minoră din partea unei persoane apropiate sau coleg.
Característica esențială – incapacitatea de a controla comportamentul agresiv impulsiv apărut ca
răspuns la presupuse provocări (stres psihosocial) care un ar duce în mod normal la un acces de
agresivitate.

Debut și evoluție
Debutul comportamentului agresiv impulsiv, problematic, repetat are loc cel mai frecvent la sfârșit
copilăriei sau în adolescența și rareori după vârsta de 40 ani.
Elementele tipice sunt – caracterul persistent și continuu timp de mulți ani.
Pare să aibă o evoluție cronică și persistentă timp de mulți ani.

Factori de risc
Factori de mediu. Indivizii cu antecedente de traume fizice și emoționale în primele două decade de
viață au un risc crescut de tulburare explozivă intermitentă.
Factori genetici și fiziologici. Rudele de gradul I
Tulburarea de conduită

A. Un tipar de comportament repetitiv și persistent prin care sunt încălcate drepturile fundamentale
ale altora sau normele și regulile sociale majore specifice vârstei, manifestat prin prezența a
minim 3 din următoarele 15 criterii, din orice categorie, în ultímele 12 luni, cu cel puțin un
criteriu prezent în ultímele 6 luni:
Agresiune împotriva persoanelor și a animalelor
1. Adesea îi terorizează, îi amenință sau îi intimidează pe ceilalți.
2. Adesea inițiază confruntări/lupte fizice.
3. A folosit o armă care poate produce leziuni fizice grave altora (bâta, piatra, ciob de sticlă, cuțit)
4. A manifestat cruzime fizică față de oameni.
5. A manifestat cruzime fizică fașă de animale.
6. A furat în cadrul unui conflict deschis cu victima (jaf, a smuls geanta cuiva, șantaj, jaf armat)
7. A obligat pe cineva să întrețină relații sexuale.
Distrugerea bunurilor
8. A incendiat deliberat cu intenția de a produce pagube serioase.
9. A distrus intenționat bunurile altor persoane (altfel decât prin incendiere).
Înșelăciune sau furt
10. A intrat prin efracție în casa, clădirea sau mașina cuiva.
11. Minte adesea pentru a obține bunuri sau favoruri sau pentru a evita obligații.
12. A furat obiecte cu valoare semnificativă în absența victimei (furt din magazine, dar fără intrare
prin efracție sau spargere)
Încălcarea serioasă a regulilor
13. Adesea stă treaz noaptea în ciuda interdicțiilor din partea părinților, cu debut înainte de vârsta de
13 ani.
14. A fugit de acasă noaptea cel puțin de două ori în timp ce locuia acasă sau în plasament, sau o dată
fără a se întoarce o perioadă lungă.
15. Chiulește adesea de la școală, înainte de vârsta de 13 ani.
Tipul:
Forma cu debut în copilărie: prezintă cel puțin un simptom caracteristic tulburării înainte de 10 ani.
Forma cu debut în adolescență: nu rezintă simptome caracteristice tulburării înainte de 10 ani.
Debut nespecificat: Sunt întrunite criteriile pentru diagnostic, dar nu există suficiente informații
disponibile pentru a determina dacă debutul primului simptom s-a produs înainte sau după vârsta de 10
ani.

Specificatori:
Cu emoții prosociale limitate: Pentru a se încadra individul trebuie să fi prezentat minim 2 diin
următoarele caracteristici în mod persistent timp de cel puțin 12 luni, în cadrul unor relații ți circumstanțe
multiple:

 Lipsa remușcărilor sau a sentimentului de vinovăție – nu se simte vinovat când face rău;
prezintă o lipsă generală de îngrijorare privind coonsecințele negative ale acțiunilor sale.

 Insensibilitate – lipsa empatiei – sfidează sentimentele altora și nu este preocupat în legătură cu

acest aspect. Este descris ca fiind rece și nepăsător.

 Lipsa de preocupare pentru performanță – nu este interesat de performanțele

reduse/problematice la școală, la serviciu sau în alte activități importane.

 Afectivitate superficială sau deficitară – nu își exprimă sentimentele și un își arată emoțiile față
de alții, decât rin modalități care par frivole, nesincere sau superficiale sau atunci când expresiile
emoționale sunt folosite pentru a câștiga ceva.

Severitatea:
Ușoară: Absența problemelor de conduită sau puține probleme, dintre cele necesare pentru a stabili
diagnosticul, iar acestea roduc prejudicii relativ minore celorlalți.
Ex: minciuni
chiul
refuzul de a reveni în casă după lăsarea întunericului
alte încălcări ale regulilor
Moderată: Numărul problemelor de conduită și efectul lora supra altora sunt intermediare între cele
considérate “ușoare” și cele ”severe”.
Ex: furt fără a intra în conflict deschis cu victima
vandalism
Severă: Sunt prezente numeroase probleme de conduită grave dintre cele necesare pentru diagnostic, sau
problemele de conduită determină prejudicii serioase altora
Ex: sex forțat
cruzime fizică
utilizarea unei arme
 furt în prezența victimei
spargere și intrare prin efracție
În special în situații ambigue, percep greșit intențiile altora ca fiind mai ostile și mai amenințătoare decât
sunt de fapt, și răsund cu agresivitate pe care o consideră rațională și justificată.

Se asociază frecvent cu – trăsături de personalitate din categoría emoții negative și autocontrol redus –
care includ: - toleranță scăzută la frustrare
- iritabilitate
- accese de furie
- caracter suspicios
- insensibilitate la pedeapsă
- căutarea de senzații tari
- nepăsare

Debut și evoluție
Simptome semnificative apar de obicei în perioada cuprinsă între mijlocul copilăriei și mijlocul
adolescenței.
La majoritatea indivizilor, tulburarea se remite până la vârsta adultă.

Factori de risc
Factori de temperament. Temperamentul dificil, greu de controlat al copilului și inteligența sub medie,
în special ceea ce privește coeficientul de inteligență verbală.
Factori de mediu. Resingerea și neglijarea de către părinți
Inconsecvența în educație
Disciplina dură
Abuzul fizic sau sexual
Lipsa supravegherii
Instituționalizarea la vârste mici
Schimbarea frecventă a tutorelui
Familiile numeroase
Criminalitatea
parentală Anumite
tipuri de psihopatologie familială
Factori de risc comunitari: Respingerea de către colegi
Asocierea cu grupuri de delicvenți de aceeași vârstă
Expunerea la violență în cartierul în care locuiește

Factori genetici și fiziologici.

Risc crescut la copiii cu un părinte biologic/adoptiv cu tulburare de conduită.
Factori care modifică evoluția
Probabilitatea să persiste mai mare - la subtiul cu debut în copilărie
- daca se încadrează în descriptorul “cu emoții prosociale
limitate”
Riscul de a persista crește și prin asociere - cu ADHD
- cu abuzul de substanțe
Piromania

a. Incendierea deliberată și intenționată în mai multe ocazii.

b. Tensiune sau excitare emoțională înainte de act.

c. Fascinație, interes, curiozitate sau atracție legată de foc și contextul asociat acestuia (accesorii,
utilizări, consecințe).

d. Plăcere, satisfacție sau ușurare în momentul incendierii sau atunci când este martor sau
participant la consecințele lor.

e. Incendierea un este produsă: - penntru câștiguri financiare

- ca expresie a unei ideologii sociopolitice
- pentru a ascunde activități criminale
- pentru a exprima furia sau răzbunarea
- pentru a-și îmbunătății condișiile
de trai - ca răspuns la o idee delirantă sau
halucinație - ca rezultat al unei deteriorări a
capacității de judecată
Frecvent, indivizii sunt adevărați “observatori” ai incendiilor din vecinătate.
Pot declanșa alarme false sau resimt plăcere în legătură cu instituțiile, echipamentul sau personalul
implicat în stingerea incendiului.
Faca desea pregătiri semnificative înainte de incendiere.
De obicei: - sunt indiferenți la consecințele asupra vieții sau a bunurilor cauzate de incendiu (sau)
- obțin satisfacție din distrugerea bunurilor.
Comportamentul lor poate duce la:
- avarierea unor bunuri
- consecințe legale
- vătămarea sau pierdera vieții individului care incendiază sau altor persoane

Debut și evoluție
Piromanía în copilărie pare a fi rară.
 Cleptomania

a. Incapacitatea repetată de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uzul
personal sau pentru valoarea lor financiară.

b. Senzația crescândă de tensiune imediat înainte de a comite furtul.

c. Plăcere, satisfacție sau ușurare resimțite la momentul comiterii furtului.

d. Furtul nu este comis pentru a exprima furie sau răzbunare și nu apare ca răspuns la o idee
delirantă sau o halucinație.

Caracteristica centrală – incapacitatea repetată de a rezista impulsurilor de a fura obiecte, chiar dacă
acestea nu sunt necesare pentru uzul personal sau pentru valoarea lor financiară.

Adesea dă altcuiva obiectele furate sau le aruncă.

Ocazional, poate colecțona obiectele furate sau le poate iinapoia pe furiș.
Furtul este comis fără ajutorul sau colaborarea altor persoane.
Evită furtul când există riscul de a fi arestați.
De obicei, nu își premeditează furturile și nu iau în calcul riscul de arestare.

• Incearcă să reziste impulsului de a fura.

Sunt conștienți că furtul este un comportament greșit și lipsit de sens.
•Se teme frecvent că va fi arestat și adesea se simte deprimat sau vinovat pentru furturi.

Debut și evoluție
Apare adesea pentru prima dată în adolescență,
Poate debuta în copilărie, adolescență sau la vârsta adultă.
Factori de risc
Factori genetici și fiziologici. Rude de gradul I cu cleptomanie.