.

Tulburarea de stres posttraumatic

Tulburarea de stres posttraumatic descrie un pattern de simptome care s-ar putea întâlni la
copiii care au trăit un singur eveniment traumatic, o serie de evenimente traumatice relaţionate
sau situaţii persistente de stres cronic. Un copil sau sugar poate avea o experienţă directă sau
poate fi martorul unui eveniment sau a unor evenimente care implică moartea sau ameninţarea cu
moartea, rănirea serioasă a copilului sau a altora, o ameninţare faţă de integritatea psihologică
sau fizică a copilului sau a altora.
Trauma se poate datora unui eveniment brusc şi neaşteptat (de exemplu, un accident de
maşină, un cutremur, un atac terorist, împuşcături, atacul unui animal), unei serii de evenimente
relaţionate (de exemplu, raiduri aeriene repetate), sau unei situaţii cronice (de exemplu, lovirea
repetată a unui copil sau abuzul sexual). Mai ales atunci când a apărut o traumă severă, datorată
unei răni care ameninţă viaţa copilului sau a unui membru al familiei, este importantă stabilirea
diagnosticului şi apoi începerea imediată a intervenţiei cu copilul şi cu familia în cazul în care
simptomele copilului interferează cu aspecte ale funcţionării cotidiene şi au persistat cel puţin o
lună.
Simptomele unui copil trebuie să fie înţelese în contextul traumei, a temperamentului
copilului sau a trăsăturilor sale de personalitate, a abilităţilor părintelui de a ajuta copilul să facă
faţă şi de a oferi un sentiment de protecţie şi siguranţă. Pentru a înţelege simptomele, un clinician
trebuie să aprecieze nivelul de dezvoltare al copilului. În unele cazuri, ca modalitate de a trece
peste traumă, amintirile pe care copiii le povestesc pot fi distorsionate.
Tulburarea de stres posttraumatic necesită ca toate cele 5 criterii să fie îndeplinite:
1. Copilul a fost expus la un eveniment traumatic - un eveniment care implică
moartea sau ameninţarea cu moartea, o rănire gravă sau ameninţarea integrităţii fizice sau psihice
a copilului sau a altei persoane;
2. Copilul retrăieşte evenimentul traumatic prin cel puţin unul sau mai multe din
următoarele simptome:
(a) Joc posttraumatic care (1) reprezintă o repunere în scenă a unui aspect al
traumei, (2) este realizat compulsiv, (3) nu ajută la scăderea anxietăţii şi (4) este mai
literal şi mai puţin elaborat şi imaginativ decât de obicei.
Exemplu: un copil care a fost muşcat de un câine mârâie şi latră când se joacă, iar
apoi cade brusc, repetând acest joc de multe ori cu foarte puţină variaţie. Un exemplu
de joc adaptativ ar fi acela în care copilul are mai multe scene, în mai multe
circumstanţe, cu finaluri diferite, pe măsură ce conţinutul jocului se schimbă în timp.
(b) Amintiri intruzive şi recurente ale evenimentului traumatic în afara jocului
- afirmaţii repetate sau întrebări despre eveniment care sugerează o fascinaţie în
legătură cu evenimentul sau preocupare faţă de un anumit aspect al evenimentului.
Distresul nu este neapărat evident.
Exemplu: un copil care a fost muşcat de un câine vorbeşte în continuu despre câini şi
pare atras de imaginile lor în cărţi sau la televizor;
 (c) Coşmaruri repetate, iar conţinutul lor poate să nu fie legat de evenimentul
traumatic;
(d) Distresul fiziologic, exprimat în limbaj sau comportament, la expunerea la
stimuli care amintesc de traumă.
Exemplu: Un părinte poate observa că faţa sau mâinile copilului sunt transpirate, că
tremură sau că are palpitaţii. Un copil care poate vorbi, poate expune chiar el aceste
simptome, precum şi alte simptome somatice, cum ar fi dureri de stomac, în piept,
senzaţia de sufocare;
(e) Episoade recurente în care îşi aminteşte aspecte legate de traumă sau
disociere - repunerea în scenă a evenimentului fără ca acest copil să îşi dea seama de
unde îi vin ideile. Comportamentul este disociat de intenţionalitatea copilului. Acest
simptom se poate manifesta şi ca privire în gol.
Exemplu: un copil care se joacă cu păpuşile nu comentează la sunetul sirenei de pe
stradă, dar începe să se joace dintr-o dată agresiv cu păpuşile, amintindu-şi de
ambulanţa care a venit după o ceartă între părinţi.
3. Copilul prezintă un nivel de afectivitate scăzut sau se realizează o interferenţă cu
o anumită etapă de dezvoltare. Problema de dezvoltare pare să se intensifice după ce trauma a
fost evidenţiată de cel puţin unul dintre următoarele simptome:
(a) Retragere socială exagerată;
(b) Restrângerea ariei afectivităţii;
(c) Scăderea marcată a interesului sau a participării la activităţi semnificative,
cum ar fi jocul, interacţiunile sociale şi rutinele zilnice;
(d) Eforturi de a evita activităţi, locuri sau oameni care trezesc amintirea
traumei, incluzând aici şi eforturi de a evita gânduri, emoţii şi conversaţii asociate cu
trauma.
4. După un eveniment traumatic, un copil poate arăta simptome de activare
fiziologică crescută, evidenţiată de cel puţin două dintre următoarele:
(a) Dificultatea în a merge la culcare, evidenţiată de proteste înainte de
culcare, dificultatea de a adormi sau mersul în timpul somnului fără ca acesta să aibă
legătură cu coşmarurile;
(b) Dificultăţi de concentrare;
(c) Hipervigilenţă;
(d) Răspuns exagerat la stimuli;
(e) Iritabilitate crescută, izbucniri de mânie sau crize de nervi
5. Acest pattern de simptome persistă pentru cel puţin o lună.

Caracteristici asociate: copiii mici care au fost martori ai unui eveniment traumatic ar
putea să-şi piardă temporar abilităţile de dezvoltare. Poate apărea agresivitate faţă de copii de
aceeaşi vârstă, adulţi sau animale. Temerile care nu au fost prezente înainte de evenimentul
traumatic ar putea ieşi la iveală, acestea incluzând printre altele anxietatea de separare, teama de
a merge singur la toaletă, teama de întuneric. Pot fi observate uneori comportamente sexuale şi
agresive care sunt nepotrivite pentru vârsta copilului.

Notă: dacă un copil a fost expus la un eveniment traumatic şi simptomele menţionate mai
sus sunt prezente după eveniment, dar nu înaintea lui, diagnosticul de tulburare de stres
posttraumatic poate fi considerat primar. pentru conceptualizarea clinică, aşa cum este explicat în
Anexa A: judecata clinică şi recomandări pentru selectarea clasificărilor.