INTERVENTIA PSIHOLOGICA

LA MOMENTUL OPORTUN

Tatiana Pantiru
 SITUATII DE INTERVENTIE
• Criza
• Trauma ( evenimentul in sine)
• Traumatismul ( trimite mai mult la consecintele
evenimentului).Traumele si traumatismele
sunt:evenimente naturale
(cutremur,incendii,etc)situatii psihlogice (separare sau
pierdere-ruptura sentimentala,abuz fizic sau sexual)
• Contexte heredo-colatrale (istoric familiaal de trauma)
• Contexte prezente de expunere (stres,transfer de la o
familie/centru ,la alta,etc)
 Descrierea evenimentului
traumatizant
• Evenimentul traumatizat reprezinta o
incarcatura psihica si patogena (prin
intensitate, timing, durata etc.), efectul
traumatizant variaza de la o persoana la alta si
depinde de structura psihologica cu
„vulnerabilitatile” fiecaruia, pe care se face
receptarea evenimentului.
 DUPA EVENIMENTUL TRAUMATIC
Adaptarea la situatie :
• Dureaza o perioada de timp
• Este functie de vulnerabilitatea personala (istoric, etc)
• Este functie de capacitatea de adaptare psiho-sociala
• Poate avea loc de de la sine,cu ajutorul familiei,cu ajutorul
specialistilor
• Motivatia
• Exista persoane care reusesc sa integreze astfel de evenimente in
contextul vietii lor fara a avea nevoie de ajutorul unor specialisti.
Alte persoane raman la un nivel redus de functionare si apare o
probabilitate mare de a dezvolta diverse tulburari psihopatologice
cu continut anxios si/sau depresiv sau mai grav, de tipul unei
tulburari de stres post-traumatic (TSPT)
•
CE TREBUIE SA STIM
Ca nu toti cei care sunt expusi la situatii traumatice ajung sa
dezvolte tulburari patologice de tip TSPT sau de alta intensitate.
• In unele cazuri, sunt gasite mijloace personale de a depasi situatia,
fie prin constientizarea propriilor vulnerabilitati in fata unor
evenimente traumatizante cu „intarirea” suportului social, fie prin
apel la diverse strategii, inclusiv „(re)motivationale”
• In alte cazuri, nu sunt identificate limitele in a face fata situatiei si
resimt o stare de criza/de impas psihologic. In aceasta situatie,
responsabili de orientarea persoanei in directia unui ajutor
specializat din aria psihoterapiei si/sau psihiatriei sunt :specialistii
membrii familiei sau cei din grupul social apropiat
(pedagogi,prieteni, colegi, vecini).
• Este fundamentala evaluarea pericolului si al letalitatii in care se
afla persoana, iar apelarea la psihologul clinician cu competente
intr-una din formele de psihoterapie acreditate prezinta mai multe
beneficii.
 CE SE INTAMPLA DUPA EVENIMENTUL TRAUMATIZANT?
INTERVENTIA
1. -Evauluare. Ea vizeaza severitatea crizei, nivelul curent
de functionare a persoanei in domeniile afectiv,
cognitiv si comportamental si a nivelului letalitatii
pentru ea (dar si pentru ceilalti). Ea reprezinta o
urgenta si o prima etapa in anatomia interventiei
psihologice de consiliere sau de psihoterapie. In functie
de rezultatul evaluarii, se fac recomandari pentru
interventie psihologica pe termen scurt, psihoterapie
pe termen lung, internare imediata si medicatie
psihotropa, interventie psihologica pe termen scurt sau
directionare spre alte servicii specializate in probleme
specifice ale clientului.
• Pe langa asistarea clientilor in procesul de
stabilizare dupa expunerea lor la o situatie
traumatica si dezvoltarea unor strategii de
adaptare la situatii stresante, in cursul unei
psihoterapii de scurta sau lunga durata pot fi
mai usor depistate persoanele cu risc suicidar
si trans-crizele
 CELE MA FRECVENTE TULBURARI MINTALE LA
COPII
• Exista mai multe tipuri de tulburari mintale care pot
afecta copiii si adolescentii, si anume:
1. Tulburarile anxioase: copilul raspunde la anumite
situatii cu frica sau groaza, simptomele fizice
incluzand puls ridicat si transpiratie;
2. Tulburari de atentie si hiperactivitate (ADHD):
copilul prezinta probleme de concentrare, pare ca
nu poate finaliza o sarcina simpla, este usor de
plictisit, tinde sa se foiasca si sa isi schimbe locul in
mod constant si este impulsiv (nu gandeste inainte
de a actiona);
 Tulburarea deprivarii afectiv-emotionale
• Este o tulburare ce se caracterizeaza prin dificultatea
de a construi relatii cu altii, un sentiment general de
inadaptare si o tendinta crescuta spre a ii critica pe
altii, aceasta aparand ca urmare a privarii afective din
copilarie.
• Manifestari:
-opozitionism
-agresivitate
-nevoia crescuta de atentie (incearca sa se facaa
remarcat)
-imaturitate afectiva
-resurse de adaptare si aparare -limitate
 Din punct de vedere etimologic, cuvântul traumă provine din cuvântul grecesc
„τραϋμα” şi înseamnă rană. Prin analogie cu rana fizică „rana sufletească”
presupune prezenţa unor şocuri/factori de stres/lovituri care vătămează psihicului,
prin faptul că depaşesc la un moment dat încercările/eforturile depuse de un copil
de a se adapta.
 1. Tulburarile anxioase: copilul raspunde la anumite
situatii cu frica sau groaza, simptomele fizice incluzand
puls ridicat si transpiratie

Cauze: • Manifestari
1. anxietatea de separare a) tristete,depresie chiar
2. -anxietatea de context
social sau scolar
b) incomplianta
3. -fobiile c) opozitionism
4. -Tulburarea obsesiv d) tulburari de
compulsiva comportamnet si chiar
atacuri de panica
e) somatizare
• 3. Tulburari de comportament: copilul are
tendinta de a sfida regulile, adoptand un
comportament perturbator in mediile organizate
(cum ar fi scoala);
4. Tulburari pervazive de dezvoltare: copilul este
confuz in gandirea lui si, in general, are probleme
in a intelege lumea din jurul lui;
5. Tulburari de alimentatie: implica emotii si
atitudini intense, precum si comportamente
neobisnuite asociate cu greutatea si alimentatia;
• 6. Tulburari de eliminare: afecteaza
comportamentul legat de folosirea toaletei;
enurezisul este cea mai frecventa tulburare de acest
gen;
7. Tulburari de dispozitie: implica sentimente
persistente de tristete, schimbarea rapida a starii de
spirit; in aceasta categorie, sunt incluse depresia si
tulburarea bipolara;
8. Tulburari de invatare si comunicare: copilul are
dificultati in stocarea si prelucrarea informatiilor,
precum si cu privire la gandurile si ideile lor;
9. Schizofrenia: implica distorsiuni la nivelul
perceptiei si gandurilor;
10. Ticuri: copilul efectuaeaza, in mod repetat
si brusc, anumite miscari si sunete numite
ticuri involuntare si, de multe ori, lipsite de
sens.