Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
❶ Gradul de control pe care o persoană îl are asupra evenimentului. Intr-o situație de violență
domestică victima poate avea control mai mult decât în situația diagnosticării cu cancer în fază
avansată
❷ Gradul de imprevizibilitate. Un deces survenit brusc într-un accident de mașină este mai
imprevizibil decât decesul survenit după o evoluție a unei boli cronice
❸ Numărul de persoane afectate. Situația este percepută ca fiind mai puțin gravă dacă sunt mai
multe persoane afectate. (Ex. într-un accident de autocar apare un sentiment de apartenență la
grup, ceea ce constituie un factor protector)
❹ Gradul de afectare a celor din anturaj. Sentimentul de neputință crește dacă în jur sunt persoane
la fel de afectate de acea situație
❺ Modul de participare în situație, direct sau indirect. O persoană va fi afectată în alt fel dacă nu
trece ea prin acea situație, ci o rudă/un prieten.
❻ Relația cu persoana care induce trauma. Dacă agresorul este o persoană cunoscută, apropiată,
precum un părinte, partener, prieten, situația este mult mai traumatizantă decât dacă agresorul
este străin (Diana Vasile – Trauma familială și resursele compensatorii).
Exemple:
Abuz sexual cu sau fără violență (nu este nevoie să se repete, un eveniment este de
ajuns pentru a traumatiza)
Abuz fizic
Dezastre naturale sau accidente – incendii, inundații, cutremure
Crime violente precum răpiri, atacuri la școală (elevi înarmați)
Accidente de mașină, avion
Tulburarea de stres post-traumatic poate să apară la cei care au fost martori la violență
domestică, violență în comunitate, război.
(Jessica Hamblen, PhD and Erin Barnett – PTSD in Children and Adolescents)
Cine face
Factorii de risc pentru tulburarea de stres post-traumatic sunt reprezentați de: sexul
feminin; expunere anterioară la o situație traumatizantă; antecedente personale de
tulburări psihice; părinți cu tulburări psihice; criminalitatea unui părinte; pierderea
mamei; suport social scăzut; venituri mici
Cât de comună este trauma psihica la copii
Un studiu efectuat în SUA a indicat faptul că din 10.000 de adolescenți intervievați cu
vârste între 13 și 18 ani, 5% întruneau criteriile pentru tulburare de stres post-
traumatic. Exista o prevalență mai mare în cazul fetelor (numărul fetelor este de 4 ori
mai mare decât cel al băieților).
De asemenea, prevalența crește cu vârsta.
De exemplu, un anumit loc, sau un anumit miros, sau o persoană implicată în acea situație pot
declanșa retrăirea acelui eveniment. Persoanele care au această tulburare evită orice stimul
asociat cu trauma. Copilul poate repeta în joc scene pe care le-a trăit sau are coșmaruri cu tema
factorului amenințător care i-a provocat trauma.
Poate avea un disconfort puternic și tulburări neurovegetative. Ex: tremor, palpitații, tahicardie,
paloare, transpirație excesivă, pierderea controlului sfincterian. Copilul are tulburări de somn
(adoarme greu și se trezește în cursul nopții; este iritabil și are accese de furie nejustificate; este
vigilent, tresare la orice zgomot.
Transmiterea securității înseamnă îndepărtarea celor afectați de la locul nenorocirii (pe cât
posibil, locul de tratare a victimelor să fie mai îndepărtat de locul catastrofei), respectiv
separarea agresorilor de victime.
Este indicat contactul corporal delicat, de exemplu ținerea de mână. Victimelor accidentelor
trebuie să li se spună că sunt în siguranță, că vine ambulanța. Relaxarea și liniștirea trebuie să
primeze în fața informării
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia prin joc este folositoare pentru copiii care nu pot procesa în mod direct evenimentele
legate de traumă (de exemplu, copiii mici). Psihoterapeutul folosește jocuri, desene și alte
tehnici pentru a-l ajuta pe copil să proceseze amintirile traumatice.
Intervenții specializate sunt folosite pentru copiii sau adolescenții care au comportamente
problematice. Ex: comportamente sexuale inadecvate, violență, consum de substante
Medicamente
Medicamentele psihiatrice utilizate în tratamentul traumei psihice la copii sunt:
antidepresivele ISRS (pot fi administrate după vârsta de 6 ani),