Cum pot să îmi ajut copilul să depășească o

experiență traumatică?

CAMPANII, DEZVOLTARE EMOTIONALA, EDUCATIE PARENTALA, EVENIMENTE, PSIHOLOGIA

ADULTULUI, PSIHOLOGIA COPILULUI

Cristina Buja 16/09/2019

Înainte de a vedea cum poți să ajuți un copil să depășească o experiență traumatică,

hadeți mai întâi să vedem ce este trauma mai exact. Trauma este, și pentru copii, și pentru
adulți, o experiență internă. Nu un eveniment. Trauma este ceea ce se întâmplă înăuntrul
nostru pentru că a avut loc acel eveniment. Înăuntru se întâmplă o ruptură pe care
mecanismele noastre de reglare proprii nu o pot gestiona. Suntem copleșiți. Ca rezultat al
acestei situații apar 3 tipuri de trăiri emoționale puternice: neputința care blochează
funcționarea noastră normală, frica intensă și vulnerabilitatea fără protecție (expunerea în
fața pericolului de moarte sau de dezintegrare fizică și psihică).

Ce se întâmplă apoi cu noi? Pe termen scurt și lung apar deteriorări în 3 planuri ale vieții:
vitalitate (câtă energie avem), identitate (imagine despre sine), autoregrare (fizică și psihică).
Consecințele care se văd cu ochiul liber sunt bolile sau tulburări psihice de orice tip.

Diferă traumele la copii față de adulți?

Ca proces intern, cum se simte inauntru, nu. Vorbim despre aceeași ruptură internă, aceeași
copleșire urmată de neputința care blochează funcționarea noastră, frica intensă și
vulnerabilitate fără protecție. În schimb, diferă cauzele și efectele.
Care sunt evenimentele care produc traume pentru copii?
Copiii pot percepe ca traume atât evenimentele care sunt evidente pentru adulți, cum ar fi
abuzul, violența, decesul unui părinte. Dar pot fi traumatizante evenimentele ”obișnuite”, cum
ar fi nașteri dificile, separarea de mamă, absența emoțională a mamei, căzăturile, accidentele,
intervențiile medicale, divorțul, mutarea, bătăile, umilirea.

În cazul copiilor vorbim de 3 tipuri de traume:

– traumele existenţiale – când viaţa lor este pusă în pericol
– traumele de pierdere – pierderea cuiva drag, probleme de funcționare fizică, dispariția unor
obiecte sau locuri semnificative
– traumele de relaţie/de iubire – separarea de părinți, violență, lipsa de iubire sau de dorinţă de
a fi cu copilul (copilul simte asta).

Cum se vede trauma la exterior?

Copiii manifestă anxietăți, fobii, se retrag. Devin singuratici, prezintă probleme de
comportament, inclusiv agresivitate, hiperactivitate. Și, pe măsură ce cresc, dezvoltă adicții de
diferite tipuri. Au probleme de adaptare școlară și de creare a unor legături de atașament. Sunt
copiii despre care profesorii spun fie că sunt neastâmpărați, că vorbesc compulsiv și nu stau în
bancă, sau chiar intră în conflicte, inclusiv bătăi, fie că sunt absenți, mereu obosiți, nu se pot
concentra și par că visează cu ochii deschiși (disociere). Sunt irascibili și prezintă afecțiuni
somatice (dureri de cap, de burtă), se îmbolnăvesc des, sunt deprimați și nu manifestă
încredere în propriile forțe.

Oamenii au o capacitate înnăscută, fantastică, de a se vindeca, să depășească o experiență

traumatică. Iar ceea ce putem să facem noi, ca părinți, este să ne ajutăm copiii să acceseze
această capacitate. Să fim pentru ei stâlpul de încredere, calm și plin de iubire pe care au nevoie
să se sprijine. Credeți-mă, de traume nu veți putea să îi feriți! Ele vor exista la un moment dat,
într-o formă sau alta.

Este important să validăm reacțiile emoționale și fizice ale copiilor, în timp ce rămânem
calmi și iubitori și cu adevărat prezenți. Ceea ce au nevoie copiii să simtă, atât la nivel
conștient cât și inconștient, este că:
– vor fi în siguranță pentru că vom avea grijă de ei și de nevoile lor
– înțelegem prin ce trec
– este normal ce simt
– știm cum să îi ajutăm, că avem soluții
– răul a trecut, situația va fi mai bună în curând
– suntem lângă ei atât timp cât au nevoie.

Când efectele traumei sunt tulburări severe, apelați la un terapeut!

Și nu doar când sunt severe, și când simțiți că situația vă depășește, că oricât de mult sunteți
prezenți, și atenți, și implicați ceva nu se potrivește, că ați obosit. Fiți sinceri cu voi!